Decizia civilă nr. 1124/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1124/R/2011
Ședința publică din 25 martie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C.-M. CONȚ
JUDECĂTORI: I.-D. C.
A.-A. P.
GREFIER : A. A. M.
S-au luat în examinare recursul declarat de pârâtul M. C.-N. și recursul declarat de pârâtul P. M. C.-N., împotriva sentinței civile numărul
18 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe reclamanta intimată M. ANA, având ca obiect plângere la L. nr. 1..
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat pârâtul M. C.-N. a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părții adverse și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în baza art. 50 din L. nr. 1..
Recursul declarat pârâtul P. M. C.-N., a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părții adverse și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în baza art. 50 din L. nr. 1..
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea constată că prin memoriile de recurs (f. 4 și 7 din dosar), în temeiul art. 242 alin. 2 C.pr.civ. pârâții recurenți au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea lasă cauza la a doua strigare, pentru a da reprezentanților pârâților recurenți și reclamantei intimate posibilitatea de a se prezenta la dezbateri.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, nu se prezintă nimeni.
Curtea constată că la data de (...), reclamanta intimată a înregistrat la dosar o întâmpinare în două exemplare, prin care solicită respingerea recursurilor ca fiind nefondate și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate, iar în temeiul art. 242 alin. 2 C.pr.civ. solicită judecarea cauzei în lipsă.
În baza actelor de la dosar, Curtea constată cauza în stare de judecată
și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 18 din 05 ianuarie 2011 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. C.-N.
S-a admis plângerea formulată de reclamanta M. Ana împotriva pârâților M. C.-N. și P. municipiului C.-N., și în consecință s-a dispus anularea dispoziției nr. 19/5 ianuarie 2010 emisă de P. municipiului C.-N.
Pârâții au fost obligați să emită pe seama reclamantei dispoziție cu propunere de acordarea despăgubirilor în condițiile Titlului VII din L.
247/2005 cu privire la terenul în suprafață de 677 m.p. înscris în CF 18033
C. prev. cu nr. top. 11568.
Pârâții au fost obligați să plătească reclamantei suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că prin notificarea înregistrată la data de (...) la B. S. R. M., reclamanta M. Ana a solicitat în baza Legii nr. 1. retrocedarea în natură sau despăgubiri pentru terenul situat în C. Mănăștur nr. 24, aflat în incinta S. G. nr. 4, anexând la aceasta copia colii funciare nr. 18033 C..
Prin Dispoziția nr. 19 emisă la data de 5 ianuarie 2010, P. municipiului C.-N. a respins notificarea nr. 2222 din (...) formulată de reclamantă pentru terenul înscris în CF 18033 prev. cu nr. top. 11568, situat în C.-N., C. Mănăștur nr. 24, motivând că actele depuse în probațiune nu dovedesc dreptul de proprietate tabulară al solicitantei asupra terenului revendicat, cota de ½ parte din teren fiind preluat de stat de la H. F. a lui D., în baza Decretului nr. 218/1960 și nr. 712/1966.
Dispoziția atacată este însă contrară actelor depuse în probațiune și prevederilor Legii 1., întrucât prin actele depuse la dosar reclamanta a probat calitatea sa de proprietar la data preluării imobilului de către stat.
Astfel, prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat în forma înscrisului sub semnătură privată la data de 25 martie 1957, proprietarul tabular al imobilului înscris în CF 18033 C. nr. top. 11568 teren în suprafață de 166 stj.p., a înstrăinat acest imobil reclamantei M. M. și soțului acesteia M. A. pentru prețul de 3000 lei, achitați integral la data încheierii convenției.
Martorul contractual C. P., ascultat în fața instanței în calitate de martor, a confirmat existența acestei convenții, plata prețului și intrarea cumpărătorilor în posesia terenului imediat după încheierea convenției. Martorul a mai arătat că reclamanta și soțul său au folosit terenul până în anul 1966, când a fost expropriat pentru a se extinde curtea Ș. nr. 4, fără să fi fost tulburați în folosință de fostul proprietar.
Existența actului de înstrăinare este confirmată și de A. de înstrăinare nr. 13552 din 4 aprilie 1957 emisă de S. P. al O. C., prin care, în baza Decretului nr. 221/1950 s-a autorizat numitului H. F. a lui D. înstrăinarea imobilului situat în C.-N., str. Mănășturului nr. 26 cuprins în CF 18033 C. nr. top. 11568.
Într-adevăr între părți nu s-a încheiat actul autentic notarial, însă potrivit disp. art. 1176 Cod civil, actul sub semnătură privată, recunoscut de acela căruia se opune, sau privit, după lege, ca recunoscut, are același efect ca actul autentic, între acela care l-a subscris și între cei care reprezintă drepturile lor.
Potrivit adresei aflată la dosar, emisă de M. C.-N., pentru imobilul în litigiu nu au mai formulat cereri de restituire și alte persoane în afara reclamantei.
Ori, câtă vreme fostul proprietar H. F. a lui D. sau succesorii lui nu au formulat cerere de acordare a măsurilor reparatorii pentru acest teren, înseamnă că au recunoscut actul încheiat cu soții M. la data de 25 martie
1957, recunoaștere care conferă valoare de act autentic acestui act.
Prin urmare, s-a apreciat ca fiind dovedită calitatea reclamantei și a fostului său soț M. A. de foști proprietari ai imobilului la data preluării lui abuzive de către stat.
Deși în cartea funciară este înscrisă ca preluată de către stat doar cota de ½ parte din imobil în baza Decretului nr. 218/1960 și nr. 712/1966, prin lista întocmită de P. municipiului C.-N., depusă la dosar, în care reclamanta M. Ana apare înscrisă la poziția 17 cu suprafața de 677 m.p. teren înscris în CF 18033 C. nr. top. 11568 aflat în incinta S. G. nr. 4, se recunoaște practic preluarea de către stat a întregului teren, nu doar a cotei de ½ parte.
S-a dovedit așadar calitatea reclamantei de proprietar al imobilului la data preluării, preluarea abuzivă a imobilului de către stat și întinderea suprafeței pretinsă de reclamantă. Pentru porțiunea de proprietate a coproprietarului M. A., reclamanta este persoană îndreptățită în calitate de succesoare a acestuia, fiind singura care a formulat cerere de acordare a măsurilor reparatorii pentru terenul în litigiu.
În aceste condiții, în temeiul disp. art. 2 alin. 1 lit. h), art. 3 alin. 1 lit. a), art. 4 alin. 2 și 4 din L. nr. 1., art. 23 lit. d) din Normele metodologice aprobate prin HG nr. 2., reclamanta și-a dovedit calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii pentru suprafața întregului teren înscris în
CF 18033 C. nr. top. 11568, astfel încât notificarea sa trebuia soluționată favorabil.
În ceea ce privește modalitatea de reparație, având în vedere că terenul are în prezent destinație de curte a S. G. nr. 4, deci o amenajare de utilitate publică, în temeiul disp. art. 10 alin. 1 și 10 din L. nr. 1., aceasta este despăgubirea în condițiile Titlului VII din L. 247/2005.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul M. C.-N., s-a apreciat că aceasta este neîntemeiată și a fost respinsă în temeiul art. 137 alin. 1 Cod pr.civ., întrucât din prevederile art. 20 din L. nr. 1. rezultă faptul că P., în exercitarea atribuției de soluționare a notificării, nu acționează în nume propriu, ci în calitate de reprezentat al unității deținătoare. Ori, în mod evident, unitatea administrativ teritorială, în speță M. C.-N., în calitate de unitate deținătoare, are calitate procesuală activă pentru a sta în judecată în procedura de față.
Față de considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, în temeiul art. 26 alin. 3 din L. 1., și respectând principiul disponibilității, care impune instanței să se pronunțe strict în limitele în care a fost sesizată, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții P. M. C.-N. și M. C.-N., solicitând admiterea recursului în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, cu consecința menținerii dispoziției nr.19 din 5 ianuarie 2010 emisă de P. municipiului C.-N. ca temeinică și legală.
În motivarea recursului critică legalitatea hotărârii atacate apreciind că în mod eronat instanța a admis cererea de chemare în judecată.
Astfel, raportat la înscrisurile depuse la dosarul de revendicare ce vizează imobilul situat în C.-N., C. Mănăștur nr. 26, azi nr. 24, au învederat instanței că Dispoziția nr. 19 din 5 ianuarie 2010 a fost emisă de P. municipiului C.-N. cu respectarea dispozițiilor legale.
În acest sens, au subliniat faptul că imobilul-teren nu a fost identificat în notificarea depusă, dar revendicatoarea a arătat ca anexează E. de C. emis sub nr. 1929 la data de 15 martie 2000. Mai mult, în C. F. nr. 18033, nr.top. 11568 figurează înscris imobilul situat în C.-N., str. Mănăștur nr. 22, compus din casă din lemn, cu o camera, o bucătărie, 1 atelier, curte și grădină în suprafață de 188 stjp (676,8 mp) și nicidecum imobilul - teren situat în C.-N., C. Mănăștur nr. 26, azi nr. 24. La dosarul de revendicare nu a fost depus nici un extras de C. emis sub nr. 1929 la data de 15 martie
2000; acest număr poate fi identificat doar pe ultima filei a C.nr.18033 unde se menționează că " ... eliberat azi (...), cu nr. 1929 CF. "
În conformitate cu dispozițiile Legii nr. 1., republicată "persoana îndreptățită va notifica în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi persoana juridică deținătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului ... ", respectiv "N. va cuprinde denumirea și adresa persoanei notificate, elementele de identificare a persoanei îndreptățite, elementele de identificare a bunului imobil solicitat, precum și valoarea estimată a acestuia."
Ori, în cuprinsul notificării revendicatoarea nu și-a identificat imobilul solicitat arătând doar ca "solicit retrocedarea sau acordarea de despăgubiri pentru terenul situat în C.-N., C. Mănășturului nr. 24 (Scoala generală nr.
4)", respectiv că "fac dovada cererii mele cu următoarele acte: 1. Extras de carte funciară emis de N. de S. județean sub nr. 1929 la data de (...) ... ".
De asemenea, au învederat instanței că la dosarul de revendicare în susținerea cererii sale de retrocedare, reclamanta a depus acte de stare civilă
și două contracte de vânzare-cumpărare. U. dintre aceste contracte a fost încheiat între reclamanta și numitul I. C. și are ca obiect imobilul înscris în
C. nr. 18892, nr.top. 11567, iar cel de-al doilea "contract" NESEMNAT, și care nu îmbracă forma autentică a fost "încheiat" între fostul proprietar tabular H. F. a lui D. și reclamanta la data de 25 martie 1957 și are ca obiect imobilul înscris în C. nr. 18033, nr.top. 11568.
Reținerile instanței conform cărora "câtă vreme fostul proprietar H. F. a lui D. sau succesorii lui nu au formulat cerere de acordare a măsurilor reparatorii pentru acest teren, înseamnă că au recunoscut actul încheiat cu soții M. la data de 25 martie 1957, recunoaștere care conferă valoare de act autentic acestui act" sunt nefondate.
Reiterează instanței împrejurarea că acest antecontract de vânzare- cumpărare încheiat între H. F. a lui D. și M. Ana și M. A., nu a fost validat de dispozițiile legale în vigoare la aceea vreme, Decretul nr. 151/1950, instituind anumite formalități în cazul înstrăinărilor de imobile între vii, forma autentică ad validitatem.
Într-un asemenea antecontract de vânzare-cumpărare, chiar dacă acesta indică bunul vândut, în sarcina vânzătorului, sub raportul conținutului juridic, principala obligație asumată este o obligație de a face (de a încheia în viitor un contract de vânzare-cumpărare) și nu una de a da (de a transfera proprietatea).
Antecontractul, de vânzare-cumpărare a unui imobil, este o promisiune bilaterala de a contracta; în caz de neexecutare a obligației asumate, răspunderea este contractuală, iar executarea silită în natura, a obligației de a face, se asigura prin acțiunea personală având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care ține loc de act de vânzare-cumpărare, supusă termenului de prescripție prevăzut de art. 3 din Decretul nr.
167/1958.
Arată că instanța nu a observat că acest contract de vânzare cumpărare nu este semnat de către părțile contractante, nu este încheiat în formă autentică și nu este întabulat în cartea funciară, pentru a fi valabil încheiat, înscrisul trebuia să îndeplinească condițiile generale de valabilitate ale oricărui contract, precum și condițiile speciale de valabilitate prevăzute de lege. Ori, este evident ca, "contractul" la care s-a făcut referire nu poate produce efecte juridice, nulitatea actului juridic este absolută cazurile în care lipsește un element esențial de validare al actului: consimțământ, obiect, cauza.
Arată că reclamanta este proprietara tabulară asupra imobilului învecinat înscris în C. nr. 18892, nr.top. 11567, dar acest imobil nu este identic cu terenul revendicat înscris în CF nr. 18033, nr.top. 11568, iar acesta nu a făcut obiectul nici unui decret de expropriere aflându-se și la această dată în proprietatea reclamantei.
Așadar, analizând notificarea nr. 2222 din 29 octombrie 2001 depusă prin BEJ S. M., situația terenului, precum și documentele existente la dosarul de revendicare, C. de aplicare a prevederilor Legii nr. 1. au propus respingerea cererii de revendicare motivat de faptul că revendicatoarea nu face dovada dreptului de proprietate tabulara asupra terenului revendicat în conformitate cu dispozițiile art. 3, alin. 1 din L. nr. 1. și deci a calității de persoana îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii prevăzute de lege, propunere concretizată prin emiterea de către P. municipiului C.-N., cu respectarea dispozițiilor legale, a Dispoziției nr. 19 din 5 ianuarie 2010.
Precizează că, dispozițiile art. 3 din L. nr. 1., republicata statuează în mod clar că, "sunt îndreptățite, în înțelesul prezentei legi, la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent: a) persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora; b) persoanele fizice, asociați ai persoanei juridice care deținea imobilele și alte active în proprietate la data preluării acestora în mod abuziv; c) persoanele juridice, proprietari ai imobilelor preluate în mod abuziv de stat, de organizații cooperatiste sau de orice alte persoane juridice după data de 6 martie 1945;
Îndreptățirea la măsurile reparatorii prevăzute de prezentul articol este condiționată de continuarea activității ca persoana juridică până la data intrării în vigoare a prezentei legi sau de împrejurarea ca activitatea lor să fi fost interzisă sau întreruptă în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, iar acestea să-și fi reluat activitatea după data de 22 decembrie 1989, daca, prin hotărâre judecătorească, se constată că sunt aceeași persoana juridica cu cea desființată sau interzisă, precum și partidele politice a căror activitate a fost interzisă sau întreruptă în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie
1989, dacă și-au reluat activitatea în condițiile legii."
Ori, așa cum s-a arătat anterior revendicatoarea nu a depus la dosarul de revendicare acte din care să reiasă că are calitatea de persoană îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii asupra imobilului - teren situat în C.-N. C. Mănăștur nr. 26, azi nr. 24.
Mai solicită instanței exonerarea de la plata cheltuielilor de judecată stabilite în cuantum de 1000 lei motivat de împrejurarea că, raportat la înscrisurile depuse la dosarul de revendicare, o altă soluție legală nu se putea da.
Reclamanta M. ANA prin întâmpinare (f. 12-14) a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței T.ui
C..
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta nu este fondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Motivele de recurs formulate de cei doi recurenți sunt identice, prin urmare argumentele expuse sunt în mod egal valabile pentru fiecare dintre ele.
Recurenții susțin că imobilul-teren nu a fost identificat în notificarea depusă, dar revendicatoarea a arătat ca anexează E. de C. emis sub nr. 1929 la data de 15 martie 2000. Mai mult, în C. F. nr. 18033, nr.top. 11568figurează înscris imobilul situat în C.-N., str. Mănăștur nr. 22, compus din casă din lemn, cu o camera, o bucătărie, 1 atelier, curte și grădină în suprafață de 188 stjp (676,8 mp) și nicidecum imobilul - teren situat în C.- N., C. Mănăștur nr. 26, azi nr. 24. La dosarul de revendicare nu a fost depus nici un extras de C. emis sub nr. 1929 la data de 15 martie 2000; acest număr poate fi identificat doar pe ultima filă a C. nr. 18033 unde se menționează " ... eliberat azi (...), cu nr. 1929 CF."
Curtea constată că acest motiv de recurs nu poate fi primit pentru că dacă imobilul nu ar fi putut fi identificat atunci în dispoziția atacată nu s-ar fi indicat de către chiar recurent datele de identificare a imobilului ca fiind situat în C.-N. C. Mănăștur, nr. 24, înscris în cf 18033 C.-N. nr. top 11568.
Pe de altă parte reclamanta a indicat în notificarea formulată că imobilului este situat în C.-N. C. Mănăștur, nr. 24 iar în actele comunicate de recurenții din dosarul întocmit pe baza notificării formulate se găsește și copia in extenso a cf 18033 ca și copia planului de carte funciară (fila 57 dosar fond) unde este indicat imobilul cu nr. top 11568.
De asemenea reclamanta a anexat notificării contractul de vânzare- cumpărare unde se indică adresa administrativă și datele de carte funciară ale imobilului.
A.ea se constituie în suficiente elementele de identificare a bunului imobil solicitat.
Recurenții mai arată că la dosarul de revendicare în susținerea cererii sale de retrocedare, reclamanta a depus acte de stare civilă și două contracte de vânzare-cumpărare. U. dintre aceste contracte a fost încheiat între reclamanta și numitul I. C. și are ca obiect imobilul înscris în C. nr. 18892, nr.top. 11567, iar cel de-al doilea "contract" NESEMNAT, și care nu îmbracă forma autentică a fost "încheiat" între fostul proprietar tabular H. F. a lui D. și reclamanta la data de 25 martie 1957 și are ca obiect imobilul înscris în C. nr. 18033, nr.top. 11568.
Nici acest motiv de recurs nu poate fi primit deoarece explicația contractului încheiat de reclamantă cu I. C. deși proprietar tabular era H. F. constă în aceea că proprietarul tabular H. F. a vândut imobilul lui I. C. iar acesta a vândut la rândul său reclamantei. A. lucru reiese din adeverința din
25 martie 1957 (fila 72 dosar fond) semnată de H. F. în care se arată că
„Subsemnatul H. F. am vândut lui I. C. terenul din cf 18033 nr top 11568 … Această proprietate a fost vândută la 20 aprilie 1948 de I. C. lui M. A.
Chiar dacă contractul din data de 25 martie 1957 nu este semnat din actul de mai sus intitulat „Adeverință", care este semnat de proprietarul tabular reiese că terenul a ajuns în proprietatea reclamantei.
Chiar dacă antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat între H. F. a lui D. și M. Ana și M. A., nu a fost validat ulterior printr-o acțiune în prestație tabulară sau prin încheierea sa în formă autentică din faptul că fostul proprietar H. F. a lui D. sau succesorii lui nu au formulat cerere de acordare a măsurilor reparatorii pentru acest teren, rezultă că au recunoscut actul încheiat cu soții M. la data de 25 martie 1957, recunoaștere care conferă valoare de act autentic acestui act, potrivit art. 1176 Cod civil.
Instanța de fond a sesizat că acest contract de vânzare cumpărare nu este încheiat în formă autentică și nu este întabulat în cartea funciară, dar a înțeles să îi dea eficiență prin mecanismul explicat mai sus.
Cât timp art. 24 din L. nr. 1. prevede că „În absenta unor probe contrare, existenta si, dupa caz, intinderea dreptului de proprietate, se prezuma a fi cea recunoscuta in actul normativ sau de autoritate prin cares-a dispus masura preluarii abuzive sau s-a pus in executare masura preluarii abuzive. În aplicarea prevederilor alin. (1) si în absența unor probe contrare, persoana individualizata in actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, dupa caz, s-a pus in executare masura preluarii abuzive este presupusa ca detine imobilul sub nume de proprietar." iar în prezent pe terenul obiect al notificării este construită o școală publică, respectiv curtea acesteia reiese că terenul a fost preluat de către stat iar textul permite prin sintagma „în absența unor probe contrare" a se face dovada și în alt mod a calității de persoană îndreptățită decât prin înscrierea în cf.
Cât timp există autorizația de înstrăinare nr. 13552 din 4 aprilie 1957 emisă de S. P. al O. C., prin care, în baza Decretului nr. 221/1950 s-a autorizat numitului H. F. a lui D. înstrăinarea imobilului situat în C.-N., str.
Mănășturului nr. 26 cuprins în CF 18033 C. nr. top. 11568 și adeverința din
25 martie 1957 (fila 72 dosar fond) semnată de H. F. în care se arată că
„Subsemnatul H. F. am vândut lui I. C. terenul din cf 18033 nr top 11568 … Această proprietate a fost vândută la 20 aprilie 1948 de I. C. lui M. A. iar fostul proprietar H. F. a lui D. sau succesorii lui nu au formulat cerere de acordare a măsurilor reparatorii pentru acest teren rezultă că reclamanta are calitatea de persoană îndreptățită.
La epoca încheierii antecontractului, în anul 1957, erau aplicabile dispozițiile Decretului-Lege nr. 115/1938 care au prevăzut efectul constitutiv al înscrierii în cartea funciară.
Ar urma că promitentul cumpărător are la dispoziție, după cefostului proprietar sau moștenitorului acestuia i se emite dispoziția întemeiul Legii nr. 1., o acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 969 și art.
1073 cod civil și art. 22 - 24 din Decretul-Lege nr. 115/1938 pentru ca promitentul vânzător să fie obligat să încheie cu promitentul cumpărător contract autentic de vânzare cumpărare, sau o acțiune similară, aceasta nefiind esențial pentru argumentare.
Ipoteza de mai sus ar putea constitui regula dar se pune întrebarea care ar fi rezolvarea în cazul în care fostul proprietar de la care a fost preluat terenul - promitent vânzător - sau moștenitorii acestuia, nu au formulat cerere în temeiul Legii nr. 1.1 pentru terenul obiect al promisiunii de vânzare - cumpărare, dar a formulat cerere promitentul cumpărător.
Putem analiza ipoteză în care promitentul vânzător nu aformulat cerere, acesta considerând că doar promitentul cumpărător este îndreptățit, acesta formulând cererea de reconstituire.
Dacă am accepta în această ipoteză că doar fostul proprietar ar putea solicita să i se reconstituie dreptul de proprietate iar nu și promitentului cumpărător ar rezulta că acesta din urmă, promitentul cumpărător, nu mai are la dispoziție nici acțiunea întemeiată pedispozițiile art. 969 și art. 1073 Cod civil și art. 22 - 24 din Decretul- Lege nr. 115/1938 pentru ca promitentul vânzător să fie obligat să încheie cu promitentul cumpărător contract autentic de vânzare cumpărare, și nici o cerere admisibilă formulată în temeiul Legii nr. 1., atâta timp cât dreptul de proprietate se reconstituie la cerere doar fostului proprietar, iar fostul proprietar nu a formulat cerere astfel că nu i se poate reconstitui dreptul de proprietate.
Prin urmare fostul proprietar nu are în patrimoniu dreptul de proprietate asupra terenului obiect al promisiunii de vânzare - cumpărare, reconstituit în temeiul Legii nr. 1., și în acest fel nu poate fi nici obligat să încheie contract autentic de vânzare - cumpărare.
Potrivit ipotezelor expuse mai sus rezultă că promitentul cumpărător nu mai are la îndemână nici un mijloc de a valorificaconvenția ce are ca obiect promisiunea de vânzare - cumpărare, despre care nimeni nu afirmă că nu ar fi valabilă.
Iată de ce trebuie să acceptăm că, cel puțin în astfel de situații, promitentul cumpărător poate solicita reconstituirea dreptului de proprietate.
Această argumentare este confirmată de art. 24 din L. nr. 1.,care instituie o abatere de la regula indicată de art. 3, în care calitatea de persoană îndreptățită o are doar fostul proprietar, deoarece art. 24 anterior indicat stabilește nu cum se face dovada dreptului de proprietate pentru reconstituirea acestui drept, pentru ca nu acestea sunt mijloacele de proba pentru dreptul de proprietate mai ales în regim de carte funciară, ci în ce fel se stabilesc persoanele îndreptățite, și în favoarea cui se face reconstituirea dreptului de proprietate.
L. 1. stabilește la art. 24 că sunt persoane îndreptățite și cele care figurează în actul de preluare de către stat a imobilului prin urmare se admite că au calitate de persoane îndreptățite și acelea care nu figurează în evidențele de proprietate, în cartea funciară, prin urmare ar fi doar promitenți cumpărători.
Mai solicită recurenții exonerarea de la plata cheltuielilor de judecată stabilite în cuantum de 1000 lei motivat de împrejurarea că, raportat la înscrisurile depuse la dosarul de revendicare, o altă soluție legală nu se putea da.
Curtea reține că recurenții se află în culpă procesuală dat fiind că față de admiterea acțiunii este evident că soluția de respingere a notificării nu este legală.
În temeiul prevederilor art. 312 alin . 1 și art. 299 și urm. Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă ca nefondat recursul, nefiind incidente nici unul din motivele de casare sau modificare prevăzute art. 304
Cod procedură civilă.
PENTRU A.E MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul P. M. C. N. precum și recursul declarat de pârâtul M. C.-N. împotriva sentinței civile numărul 18 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 25 martie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI C. M. CONȚ I. D. C. A. A. P.
A. A. M.
GREFIER
Redactat de I., dactilografiat de S. În 2 ex., la data de (...)
Judecător fond - B. C. - Tribunalul Cluj
| ← Decizia civilă nr. 5024/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 2199/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
