Decizia civilă nr. 122/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 122/A/2011
Ședința publică din 17 februarie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. A. C. JUDECĂTOR: ANA I. GREFIER : C. B.
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE-D. G. A F. P. C., precum și apelul declarat de P. DE PE L. TRIBUNALUL CLUJ împotriva sentinței civile nr.
349 din 15 aprilie 2010 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), privind și pe intimata C. E.-T., având ca obiect despăgubiri în baza L. nr. 2..
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentantul reclamantei intimate, avocat I. V., reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
A.ul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, la data de 16 februarie 2011, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea pârâtului intimat S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, o completare la motivele de apel.
Părțile prezente arată că nu au cereri de formulat în probațiune.
Nefiind alte cereri în probațiune de formulat sau excepții de invocat, C. declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra apelurilor.
Reprezentantul reclamantei intimate solicită respingerea apelurilor declarate de pârâți, cu consecința menținerii sentinței pronunțate de prima instanță. Consideră că dispozițiile deciziilor de neconstituționalitate, sunt aplicabile doar acelor acțiuni care au fost promovate după publicare acestora în Monitorul Oficial, astfel că sentința primei instanțe trebuie menținută, pentru a nu încălca principiul neretroactivității legii civile și pentru a da eficiență prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 1 al CEDO, potrivit cărora, prin recunoașterea unui drept de către o instanță, reclamantei i s-a creat o speranță legitimă că va obține despăgubirile recunoscute prin această hotărâre. De asemenea, solicită respingerea excepției lipsei calității procesuale a reclamantei. S. menținerea cheltuielilor de judecată acordate la fond și nu solicită cheltuieli de judecată în apel.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită admiterea apelurilor declarate, având în vedere că s-a constatat neconstituționalitatea prevederilor legale ce constituiau temeiul juridic al acțiunii, astfel că aceasta a rămas fără un fundament legal care să permită instanței acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral.
C U R T E A
Pin sentința civilă nr. 349 din 15 aprilie 2010 a T.ui C., a fost admisă în parte în parte acțiunea civilă exercitată de reclamanta C. E.-T. împotriva pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, pârâtul fiind obligat la plata sumei de 228.600 euro, în echivalent lei la cursul BNR din ziua plății, cu titlu de despăgubiri și la 700 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
În considerentele acestei decizii, se reține că, în ceea ce privește legitimarea procesuală activă a reclamantei C. E. T., născută T., aceasta se justifică prin faptul că este descendentă a persoanei condamnate T. T., decedat la data de (...), astfel cum rezultă din actele de stare civilă depuse la dosarul cauzei.
În această calitate, legea îi conferă legitimarea necesară în vederea formulării și susținerii prezentei acțiuni.
Astfel, art. 5 alin. 1 al L. nr. 2. privind condamnările cu caracter politic
și măsurile administrative asimilate acestora, dispune că: „orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu carter politic precum și după decesul acesteia, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv, poate solicita instanței de judecată, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare";.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că prin S. penală nr.900 din (...) a T.ui Militar al Regiunii a III-a Militare C., tatăl meu a fost condamnat la 10 ani muncă silnică, 6 ani degradare civică și confiscarea în întregime a averii pentru infracțiunea de omisiune a denunțării, făcându-se aplicarea art. 6 al. l combinat cu art. l lit. c și art. 7 din D. 199/1950, precum și cu art. l57, art. 25 pct. l și art. 58 pct.1-4 din Codul penal în vigoare la acea dată.
În considerentele sentinței de condamnare, s-a reținut că nu 1-a denunțat pe fugarul C. I., membru al Partidului Național Țărănesc, deși s-a întâlnit cu acesta și știa unde se ascundea. De asemenea, s-a stabilit că 1-a încurajat „în atitudinea dușmănoasă pe care o adoptase fugarul împotriva noii orânduiri din țara noastră, asigurându-l de netrăinicia și schimbarea acesteia".
Din Biletul de eliberare nr. 2. emis de F. 0622 A. rezultă că T. T. a fost depus (arestat) la (...) și eliberat la (...). Perioada detenției a fost, deci, de 6 ani, 3 luni și 5 zile.
La data condamnării sale, tatăl reclamantei era profesor la Ș. generală din comuna B., iar după ce a fost eliberat din detenție acesta nu și-a mai putut continua cariera în învățământ deși era licențiat în filosofie
(sociologie, filozofie și estetică - conform diplomei de licență).
La fel s-a întâmplat și cu cariera didactică a mamei reclamantei T. E., care era profesor la școala din localitatea B. La puțin timp după arestarea și condamnarea tatălui reclamantei, cu adresa nr. 196 din (...) i s-a comunicat că i s-a desfăcut contractul de muncă cu data de (...).
La data condamnării tatălui reclamantei, aceasta era studentă în anul III la F. de farmacie din cadrul Institutului medico-farmaceutic C.. Ca urmare a condamnării lui am fost exmatriculată din facultate și nu am mai avut posibilitatea să-mi continui studiile. în consecință. în locul unei cariere de farmacist am fost nevoită să se mulțumească cu cea de asistent de farmacie (pe care o exercit și în prezent) cu importante consecințe în planul satisfacțiilor materiale și morale.
Interzicerea continuării carierei didactice a părinților reclamantei precum și exmatricularea sa din facultate au produs asupra reclamantei serioase consecințe pe termen lung, nu doar morale ci și materiale, consecințe care sunt imposibil de evaluat.
Starea de fapt enunțată se confirmă prin probatoriul testimonial administrat în cauză, iar potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 2 lit. i din Legea nr. 2. infracțiunea pentru care a fost condamnat antecesorul reclamantei constituie condamnare cu caracter politic, astfel că reclamanta aste îndreptățită în conformitate cu prevederile art. 5 din același act normativ la repararea prejudiciului material și moral suferit, în calitate de descendentă.
Reglementând dreptul la reparație, dat fiind caracterul politic al condamnării, prin dispozițiile L. nr. 2. nu a fost stabilit modul de determinare a cuantumului daunelor, drept urmare, în soluționarea unor astfel de cereri, devin incidente dispozițiile art. 998, 999 Cod civil, care, prin dispoziții de principiu, concepute în termeni generali, permit interpretarea extensivă, aptă a realiza prejudiciul produs persoanei victimă a unei astfel de condamnări.
Cu privire la prejudiciul moral suferit, efectul negativ privește afectarea acelor atribute ale persoanei care influențează relațiile sale sociale și cele care se situează în domeniul afectiv al vieții persoanei.
Or, tocmai prin condamnare, dauna morală constă în atingerea adusă acelor valori care definesc personalitatea umană și se referă la existența fizică a omului, sănătatea și integritatea corporală, onoare, prestigiu profesional și alte valori similare.
Efectul imediat al condamnării îl reprezintă restrângerea libertății individului, afectarea iremediabilă a onoarei, demnității umane, astfel că acestuia i s-au vătămat de asemenea moralitatea, poziția socială, prestigiul profesional, drepturi nepatrimoniale ocrotite de lege.
Este necesar, totodată, a se avea în vedere durata pedepsei efectiv executate, suferințele fizice și psihice la care a fost supus condamnatul precum și urmările condamnării produse ulterior eliberării din starea de detenție, atât asupra lui cât și în ceea ce privește familia acestuia.
Luând în considerare toate aceste elemente, tribunalul a apreciat că suma de 228.600 euro, achitată în echivalent în lei la cursul BNR din ziua plății, reprezintă un cuantum rezonabil al despăgubirilor, proporțional cu prejudiciul suferit de reclamant.
Î mpotriva acestei sentințe, au declar at în termen legal apel pârâtul S.
român prin Minist erul Finanțelor Pu blice, precum și P . de pe lângă
Tribunalul Cluj, solicitând schimbarea ei, în sensul respingerii acțiunii, cu exonerarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Inițial, au solicitat, în principal, respingerea acțiunii și, în subsidiar, diminuarea cuantumului daunelor morale, parchetul invocând și excepția lipsei calității procesuale active, ulterior solicitând doar respingerea acțiunii, pe motiv că, prin decizia nr. 1358/(...), Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a prev. art. 5 alin. 1 lit. a Teza I din Legea nr. 2., dispozițiile declarate ca fiind neconstituționale încetându-și efectele după expirarea termenului de 45 de zile în care legiuitorul putea să pună de acord prevederile declarate neconstituționale cu dispozițiile constituției.
Reclamanta intimată, prin întâmpinare, a solicitat respingerea apelurilorca nefondate, reiterând, în esență, cele invocate în fața primei instanțe
Analizând apelurile formulate prin prisma motivelor invocate, raportat
la dispozițiile art. 292 alin. 1 și 295 ali n. 1 Cod proc. civ., curtea apreciazăcă acestea sunt fondate în ceea ce privește obligația de plată a daunelor morale.
Aceasta, deoarece suportul lor îl constituie dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 2., așa cum acestea au fost modificate prin OUG nr. 6., or aceste dispoziții au fost declarate neconstituționale prin decizia C. C. nr.
1358/(...), publicată în Monitorul Oficial nr. 761/(...), dată de la care s-a împlinit termenul de 45 de zile prev. de art. 147 din Constituția R.iei în interiorul căruia Parlamentul sau Guvernul puteau să pună de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției, astfel că dispoziția legală ce constituie fundamentul juridic al acțiunii și-a încetat efectele juridice.
Nu se pune problema retroactivității legii civile în sensul art. 15 alin. 2 din Constituție, întrucât excepția de neconstituționalitate a fost admisă în cursul soluționării procesului și nu după ce hotărârea judecătorească a rămas irevocabilă. Excepția de neconstituționalitate a unei legi sau a unei ordonanțe ori a unei dispoziții din acestea poate fi ridicată, potrivit dispozițiilor art. 29 alin. 1 și 2 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea C. C., de oricare dintre părți, de procuror sau de instanță din oficiu, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia, cu condiția ca dispozițiile respective să aibă legătură cu soluționarea cauzei. Întrucât excepția de neconstituționalitate poate fi invocată și în căile de atac, admiterea ei lasă fără suport legal nu doar acțiunea civilă în justiție, ci și hotărârea judecătorească fundamentată în drept pe dispoziția declarată neconstituțională. În speță, o astfel de excepție nu a fost ridicată, însă a fost admisă într-un alt dosar, ceea ce a făcut inadmisibilă sesizarea C. C. în prezenta cauză, raportat la dispozițiile art. 29 alin. 3 din Legea nr.
47/1992, decizia C. nr. 1358/(...) fiind, însă, definitivă și obligatorie, conform art. 31 alin. 1 din același act normativ.
Nu se poate vorbi de încălcarea dreptului la un proces echitabil în sensul art. 6 paragraf 1 din Convenție, întrucât schimbarea în apel a sentinței pronunțate în primă instanță nu constituie o nerespectare a securității raporturilor juridice, raportat la jurisprudența C. E. a D. O., ea reținându-se doar pentru situațiile în care hotărâri judecătorești irevocabile au fost modificate prin căi extraordinare de atac ce nu se aflau la dispoziția părților din proces.
Nu se pune problema nici a încălcării dreptului la un bun în sensul art. 1 alin. 1 din Protocolul nr. 1, neexistând o speranță legitimă la plata daunelor morale. Aceasta, deoarece, deși, la un moment dat, acestea își aveau fundamentul într-un act normativ în vigoare, respectiv art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 2., așa cum a reținut Curtea Constituțională în decizia nr.
1358/(...), a existat un alt act normativ, respectiv D.-lege nr. 1., în temeiul căruia puteau fi solicitate astfel de despăgubiri, text ce a rămas în vigoare, motivul admiterii excepției de neconstituționalitate fiind, în principal, paralelismul legislativ. Nu a existat nici o jurisprudență constată în sensul acordării acestora și stabilirii unor criterii pentru cuantificarea lor, instanțele confruntându-se recent cu astfel de acțiuni raportat la data intrării în vigoare a actului normativ ce a constituit la un moment dat fundamentul lor. Tocmai de aceea, nu se pune nici problema unei eventuale discriminări, în sensul Protocolului nr. 12, respectiv a aplicării unui tratament juridic inegal unor persoane aflate în situații juridice identice, cu referire la cei care aveau acțiuni pe rol exercitate în același interval, tocmai pentru că nu a existat timpul necesar cristalizării unei jurisprudențe în temeiul unor hotărâri irevocabile.
Raportat la aceste considerente, curtea apreciază că reclamanta nu este îndreptățită la acordarea unor daune morale pentru repararea prejudiciului suferit de antecesorul ei în urma condamnării cu caracter politic, motiv pentru care, în temeiul art. 296 Cod proc. civ., va admite apelurile și va schimba sentința apelată, în sensul respingerii acestui capăt de cerere.
Va fi menținută soluția primei instanțe, în ceea ce privește acordarea cheltuielilor de judecată, apreciind că există o culpă procesuală a statului pârât, în sensul art. 274 alin. 1 Cod proc. civ., întrucât textul de lege în temeiul căruia reclamanta a exercitat acțiunea a fost declarat neconstituțional după admiterea acțiunii în primă instanță, iar motivul admiterii apelului a fost doar declararea textului ca fiind neconstituțional, împrejurare imputabilă tot pârâtului, iar calea justiției pentru obținerea reparației a fost prevăzută tot de stat, aceste daune nefiind acordate amiabil.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.,
D E C I D E :
Admite în parte apelul declarat de pârâtul S. R. prin MINISTERUL
FINANȚELOR PUBLICE și cel declarat de P. de pe lângă Tribunalul Cluj împotriva sentinței civile nr. 349 din 15 aprilie 2010 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o schimbă, în sensul că respinge petitul privind daunele morale.
Menține restul privind cheltuielile de judecată. Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 17 februarie 2011.
PREȘEDINTE
JUDECĂTOR
GREFIER
A. A. C.
ANA I.
C. B.
Red. CAA dact. GC
6 ex/(...)
Jud. primă instanță: I.R. M.
| ← Decizia civilă nr. 1116/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 5024/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
