Decizia civilă nr. 116/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 116/A/2011
Ședința publică din 17 februarie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. A. C. JUDECĂTOR: ANA I. GREFIER : C. B.
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamantul C. M., precum și apelul declarat de pârâtul S. ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr. 247 din 17 martie 2010 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), privind și pe intimatul P. DE PE L. CURTEA DE APEL CLUJ, având ca obiect reparare prejudicii erori judiciare L. nr. 2..
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentantul reclamantului apelant, avocat I. V., reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A.
C., procuror S. A., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
A.ul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care părțile prezente arată că nu au cereri de formulat în probațiune.
Nefiind alte cereri în probațiune de formulat sau excepții de invocat, C. declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra apelurilor.
Reprezentantul reclamantului-apelant solicită admiterea apelului propriu și respingerea apelului declarat de pârât, cu consecința menținerii sentinței pronunțate de prima instanță. Consideră că dispozițiile deciziilor de neconstituționalitate sunt aplicabile doar acelor acțiuni care au fost promovate după publicarea acestora în Monitorul Oficial, astfel că sentința primei instanțe trebuie menținută, pentru a nu încălca principiul neretroactivității legii civile și pentru a da eficiență prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 1 al CEDO, potrivit cărora, prin recunoașterea unui drept de către o instanță, reclamantului i s-a creat o speranță legitimă că va obține despăgubirile recunoscute prin acea hotărâre.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. pune concluzii în sensul respingerii apelului declarat de reclamant și admiterii în parte a apelului declarat de pârât, cu consecința schimbării în parte a hotărârii apelate în sensul înlăturării obligației pârâtului S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice la plata despăgubirilor cu titlu de daune morale către reclamant, având în vedere că s-a constatat neconstituționalitatea prevederilor legale ce constituiau temeiul juridic al acțiunii, astfel că aceasta a rămas fără un fundament legal care să permită instanței acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral.
C U R T E A
Prin sentința civilă n r. 247 din 17 martie 2010 a T.ui C., a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul C. M. împotriva pârâtului S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, pârâtul fiind obligat să-i plătească reclamantului despăgubiri pentru daune morale reprezentând echivalentulîn lei la data plății a sumei de 60.000 Euro și 200 lei cheltuieli de judecată.
În considerentele acestei sentințe, se reține că, din fișa matricolă penală, rezultă că reclamantul C. M., fiul lui V. și A., născut la data de (...) în comuna T. raionul Tecuci, a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru infracțiunea de uneltire contra ordinii sociale, prevăzută de art. 209
Cod penal, prin S. 1. pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial București, fiind arestat preventiv pentru această infracțiune la data de (...), în baza mandatului de arestare nr. 5..
După cum rezultă din biletul de liberare nr. (...) întocmit de către D. G. a P. - P. V., reclamantul a fost liberat din executarea acestei pedepse la data de 27 noiembrie 1954, fiind încarcerat pe o perioadă de 2 ani și 8 luni, în Penitenciarul Jilava și Spitalul Penitenciar V..
Prin S. nr. 172 pronunțată la data de (...) de T. M. C. în dosar nr.
132/1959, rămasă definitivă prin D. nr. 127 pronunțată la data de (...) de T.
M. al R. a II- a M. - C. de R., prin care recursul reclamantului a fost respins, reclamantul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de uneltire contra ordinii sociale prevăzută și pedepsită de art. 209 pct. 1 C. penal la pedeapsa de 20 de ani muncă silită și 5 ani degradare civică.
Potrivit biletului de eliberare nr. 5., pentru această infracțiune reclamantul a fost arestat preventiv la data de (...) în baza mandatului de arestare nr. 303/(...).
La data de (...), T. Suprem al RPR - C. M. a admis recursul în supraveghere declarat de către P. G. a RPR și prin D. nr. 285/(...), a casat sentința nr. 172/(...) a T.ui M. C. și D. nr. 1297 a T.ui M. a R. a II-a M. B., dispunând trimiterea cauzei la P. M. G., pentru completarea urmăririi penale, menținând starea de arest.
Prin Ordonanța din (...) emisă de către anchetatorul penal de securitate din cadrul Direcției Regionale MAI G., s-a dispus încetarea procesului penal împotriva reclamantului, în baza art. 261 ind. 7 C. proc penală, pentru inexistența faptei și punerea în libertate a inculpatului C. M., în sarcina căruia nu s-a mai reținut nici un fapt penal.
Din biletul de eliberare 5., rezultă că, în urma achitării reclamantul a fost pus în libertate la data de (...).
Astfel, pentru condamnarea aplicată prin sentința 1., reclamantul a fost încarcerat o perioadă de 4 ani și 3 luni în penitenciarele Aiud, Jilava, G..
Prin Hotărârea nr. 135/(...), emisă de C. pentru Aplicarea D.ui Lege nr. 1. G. în dosar nr. (...), reclamantului i s-au stabilit drepturile prevăzute de art. 3 alin. 1 și 2, art. 4 și 10 din D. Lege 1., pentru ambele condamnări suferite.
Aceste condamnări fiind dispuse în baza dispozițiilor art. 209 C.penal din 1936 republicat în 1948 cu modificările și completările ulterioare, se află între cele la art. 1 alin. 2 lit. a din L. 2., ce sunt considerate de legiuitor condamnări ce au de drept caracter politic.
Referitor la cea de-a doua condamnare, este lipsită de relevanță împrejurarea că ulterior reclamantul a fost achitat, atâta vreme cât acesta a fost lipsit de libertate o perioadă de 4 ani și 3 luni în baza respectivei condamnări.
În aceste condiții, în temeiul dispozițiilor art. 5 alin. 1 lit. a din L. 2., îndreptățirea reclamantului la despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare este indiscutabilă.
La aprecierea întinderii prejudiciului moral suferit prin cele două condamnări, tribunalul a avut în vedere că, în timpul încarcerării, reclamantul a fost supus unui regim penitenciar extrem de greu, care i-a șubrezit sănătatea, i-a lezat demnitatea, l-a ținut izolat de familie, neputând comunica cu aceasta, împrejurări care i-au pricinuit suferințe fizice și psihice însemnate.
De asemenea, condamnările suferite au afectat cariera profesională și viața socială a reclamantului ulterior condamnării, căci, dacă anterior condamnării, acesta a ocupat funcția de învățător, având studii liceale, după condamnări, a fost încadrat ca muncitor necalificat, ca vatman, sau pregătitor materiale șarjă, posturi care erau inferioare nivelului său de pregătire.
Cele două condamnări suferite au pus reclamantul în situația de a presta munci inferioare nivelului său de pregătire, unele dintre ele grele, cu atât mai mult pentru un om a cărui sănătate a fost șubrezită în anii de detenție. A. situație frustrantă pentru majoritatea oamenilor, care se simt capabili să facă mai mult potrivit aptitudinilor lor, însă nu li se dă această șansă. A. situație a afectat standardul de viață al reclamantului de-a lungul vieții, relațiile sociale, mediile sociale în care s-a mișcat ulterior.
Prejudiciul moral suferit de reclamant prin cele două condamnări este în parte acoperit prin drepturile recunoscute acestuia în baza D.ui-lege nr.1.. Având în vedere că aceste drepturi au fost stabilite încă din anul
1990, conținutul acestor drepturi - o indemnizație stabilită pentru fiecare an de detenție și care în momentul de față este de 1395 lei lunar, asistență medicală gratuită, bilet de tratament, scutire de impozite și taxe locale, 6 drumuri gratuite de transport CFR, un loc de veci, această reparație parțială este destul de însemnată în ansamblul prejudiciului integral suferit.
Ținând cont de toate criteriile reținute mai sus, tribunalul a apreciat că reclamantul este îndreptățit să fie despăgubit pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare cu o sumă reprezentând echivalentul în lei la data plății a sumei de 60.000 euro.
Î mpotriva acestei sentințe, au declarat în termen legal apel ambele
părți, reclamantul solicitând majorarea daunelor morale, raportat la stareade fapt reținută de prima instanță, apreciind că suma acordată de aceasta nu acoperă integral prejudiciul moral cauzat, iar pârâtul solicitând schimbarea ei, în sensul respingerii acțiunii, pe motiv că, cuantumul daunelor morale stabilit de prima instanță este exagerat, fiind și plafonat ulterior prin OUG nr. 6. și că în mod greșit a fost obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată, el neavând posibilitatea ă achieseze la pretențiile reclamantului, în condițiile în care prejudiciul moral trebuie dovedit și analizat de instanțele judecătorești.
În cursul soluționării apelului, a fost pronunțată decizia nr. 1358/(...) a C. C., prin care textul art. 5 alin. 1 a fost declarat neconstituțional, lăsând fără fundament juridic acțiunea, împrejurare pusă în discuția părților de instanță, din oficiu.
Analizând apelurile formulate prin prisma motivelor invocate, precum
și a celui invocat de instanță d in oficiu r aportat la dispozițiil e art. 292 alin.
1 și 295 alin. 1 Cod proc. civ., curtea apreciază că apelul reclamantului este nefondat, iar cel al pârâtului este fondat în parte, în ceea ce priveșteobligația de plată a daunelor morale.
A., deoarece suportul lor îl constituie dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 2., așa cum acestea au fost modificate prin OUG nr. 6., or aceste dispoziții au fost declarate neconstituționale prin decizia C. C. nr. 1358/(...), publicată în Monitorul Oficial nr. 761/(...), dată de la care s-a împlinit termenul de 45 de zile prev. de art. 147 din Constituția României în interiorul căruia Parlamentul sau Guvernul puteau să pună de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției, astfel că dispoziția legală ce constituie fundamentul juridic al acțiunii și-a încetat efectele juridice.
Nu se pune problema retroactivității legii civile în sensul art. 15 alin. 2 din Constituție, întrucât excepția de neconstituționalitate a fost admisă în cursul soluționării procesului și nu după ce hotărârea judecătorească a rămas irevocabilă. Excepția de neconstituționalitate a unei legi sau a unei ordonanțe ori a unei dispoziții din acestea poate fi ridicată, potrivit dispozițiilor art. 29 alin. 1 și 2 din L. nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea C. C., de oricare dintre părți, de procuror sau de instanță din oficiu, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia, cu condiția ca dispozițiile respective să aibă legătură cu soluționarea cauzei.
Întrucât excepția de neconstituționalitate poate fi invocată și în căile de atac, admiterea ei lasă fără suport legal nu doar acțiunea civilă în justiție, ci și hotărârea judecătorească fundamentată în drept pe dispoziția declarată neconstituțională. În speță, C. nu a mai fost sesizată cu o astfel de excepție nu a fost ridicată, întrucât a fost admisă într-un alt dosar, decizia C. nr.
1358/(...) fiind, însă, definitivă și obligatorie, conform art. 31 alin. 1 din același act normativ.
Nu se poate vorbi de încălcarea dreptului la un proces echitabil în sensul art. 6 paragraf 1 din Convenție, întrucât schimbarea în apel a sentinței pronunțate în primă instanță nu constituie o nerespectare a securității raporturilor juridice, raportat la jurisprudența C. E. a D. O., ea reținându-se doar pentru situațiile în care hotărâri judecătorești irevocabile au fost modificate prin căi extraordinare de atac ce nu se aflau la dispoziția părților din proces.
Nu se pune problema nici a încălcării dreptului la un bun în sensul art. 1 alin. 1 din Protocolul nr. 1, neexistând o speranță legitimă la plata daunelor morale. A., deoarece, deși, la un moment dat, acestea își aveau fundamentul într-un act normativ în vigoare, respectiv art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 2., așa cum a reținut Curtea Constituțională în decizia nr. 1358/(...), a existat un alt act normativ, respectiv D.-lege nr. 1., în temeiul căruia puteau fi solicitate astfel de despăgubiri, text ce a rămas în vigoare, motivul admiterii excepției de neconstituționalitate fiind, în principal, paralelismul legislativ. Nu a existat nici o jurisprudență constată în sensul acordării acestora și stabilirii unor criterii pentru cuantificarea lor, instanțele confruntându-se recent cu astfel de acțiuni raportat la data intrării în vigoare a actului normativ ce a constituit la un moment dat fundamentul lor. Tocmai de aceea, nu se pune nici problema unei eventuale discriminări, în sensul Protocolului nr. 12, respectiv a aplicării unui tratament juridic inegal unor persoane aflate în situații juridice identice, cu referire la cei care aveau acțiuni pe rol exercitate în același interval, tocmai pentru că nu a existat timpul necesar cristalizării unei jurisprudențe în temeiul unor hotărâri irevocabile.
Raportat la aceste considerente, curtea apreciază că reclamantul nu este îndreptățit la acordarea unor daune morale pentru repararea prejudiciului suferit în urma condamnării cu caracter politic, motiv pentrucare, în temeiul art. 296 Cod proc. civ., va admite apelul pârâtului și va schimba sentința apelată, în sensul respingerii acestui capăt de cerere.
Va fi menținută soluția primei instanțe în ceea ce privește acordarea cheltuielilor de judecată, curtea apreciind că există o culpă procesuală a statului pârât, în sensul art. 274 alin. 1 Cod proc. civ., întrucât textul de lege în temeiul căruia reclamantul a exercitat acțiunea a fost declarat neconstituțional după admiterea acțiunii în primă instanță, iar motivul admiterii apelului a fost doar declararea textului ca fiind neconstituțional, împrejurare imputabilă tot pârâtului, iar calea justiției pentru obținerea reparației a fost prevăzută tot de sta, aceste daune nefiind acordate amiabil.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E :
Admite în parte apelul declarat de pârâtul S. ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 247 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o schimbă parțial, în sensul că respinge capătul de cerere privind acordarea daunelor morale. Menține dispoziția privind acordarea cheltuielilor de judecată reclamantului.
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul C. M. împotriva aceleiași sentințe.
Definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 17 februarie 2011.
PREȘEDINTE
JUDECĂTOR
GREFIER
A. A. C.
ANA I.
C. B.
Red. CAA dact. GC
6 ex/(...)
Jud. primă instanță: C. V. B.
| ← Decizia civilă nr. 55/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 4903/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
