Decizia civilă nr. 738/2011, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe civile - Curtea de Apel Cluj (2011)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie

Dosar nr. (...)

D. CIVILĂ NR. 738/R/2011

Ședința publică din 25 februarie 2011

Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C.-M. CONȚ

JUDECĂTORI: I.-D. C.

A.-A. P.

GREFIER : A. A. M.

S-au luat în examinare recursul declarat de pârâtul P. M. C.-N., recursul declarat de pârâtul C. LOCAL AL M. C.-N. și recursul declarat de pârâtul S. ROMÂN, PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, PRIN D. A J. C., împotriva sentinței civile nr. 1044 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe reclamanții intimați J. T. O., J. M. G., J. C.-M., J. L., precum și pe pârâții intimați S. I. și S. A., având ca obiect plângere la L. nr.

1..

La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta reclamanților intimați, avocat B. M. E. și reprezentantul pârâților intimați S. I. și S. A., avocat S. T., care depune la dosar împuternicirea avocațială pentru reprezentarea pârâților intimați în dosarul C. de A. C., lipsă fiind reclamanții intimați personal, reprezentanții pârâților recurenți și pârâții intimați personal.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul declarat de pârâtul P. M. C.-N., a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părților adverse și este scutit de taxă judiciară de timbru și de timbru judiciar în baza art. 50 din L. nr. 1..

Recursul declarat de pârâtul C. Local al M. C.-N., a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părților adverse și este scutit de taxă judiciară de timbru și de timbru judiciar în baza art. 50 din L. nr. 1..

Recursul declarat de pârâtul S. Român, prin Ministerul Finanțelor

Publice, prin D. a jud. C., a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părților adverse și este scutit de taxă judiciară de timbru și de timbru judiciar în baza art. 50 din L. nr. 1..

S-a făcut referatul cauzei după care, Curtea constată că prin memoriile de recurs (f. 3, 6 și 8 din dosar), în temeiul art. 242 alin. 2

C.pr.civ. pârâții recurenți au solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Curtea pune în vedere reprezentantei reclamanților intimați să depună la dosar împuternicirea avocațială pentru reprezentarea reclamanților intimați în fața C. de A. C.

Reprezentanta reclamanților intimați arată că în dosarul instanței de fond există împuternicirea avocațială, din care rezultă că reclamanții au împuternicit-o să exercite și căile de atac în prezenta cauză.

Curtea aduce la cunoștința reprezentantei reclamanților intimați faptul că în baza împuternicirii avocațiale depuse în dosarul instanței de fond, aceasta poate să exercite calea de atac, dar nu poate să-i reprezinte pe reclamanții intimați în fața instanței de recurs, astfel încât, pune în vedere reprezentantei reclamanților intimați să depună la dosar împuternicirea avocațială pentru reprezentarea reclamanților intimați în fața C. de A. C.

Curtea constată că la data de (...), pârâții intimați S. I. și S. A., prin intermediul domnului avocat S. T., au înregistrat la dosar întâmpinare în 4 exemplare, prin care solicită admiterea recursurilor declarate de pârâți, cu cheltuieli de judecată, din care 1 exemplar se înmânează reprezentantei reclamanților intimați.

De asemenea, Curtea constată că la data de (...), reclamanții intimați, prin intermediul doamnei avocat B. M. E., au expediat prin fax o întâmpinare într-un singur exemplar, care a fost înregistrată la dosar în data de (...), iar la aceeași dată au fost înregistrate la dosar exemplarul original al întâmpinării și încă 5 exemplare din această întâmpinare, prin care se solicită respingerea celor trei recursuri și menținerea în întregime a sentinței atacate, ca fiind temeinică și legală, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.

Instanța înmânează reprezentantului pârâților intimați un exemplar din întâmpinarea reclamanților intimați.

Curtea lasă cauza la a doua strigare, pentru a da reprezentanților pârâților recurenți posibilitatea de a se prezenta la dezbateri, iar reprezentantei reclamanților intimați și reprezentantului pârâților intimați posibilitatea de a studia întâmpinările care le-au fost comunicate azi.

La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul intimat J. L. asistat de avocat B. M. E., care arată că îi reprezintă și pe ceilalți reclamanți intimați, sens în care depune la dosar împuternicirea avocațială pentru reprezentarea reclamanților intimați în dosarul C. de A. C. și pârâtul intimat S. I. asistat de avocat S. T. care arată că o reprezintă și pe pârâta intimată S. A., lipsă fiind reclamanții intimați personal, reprezentanții pârâților recurenți și pârâții intimați personal.

Curtea constată că prin întâmpinare, pârâții intimați S. I. și S. A., au arătat că în opinia lor suntem în prezența unui apel și nu în prezența unui recurs, astfel încât, pune în discuția reprezentantului pârâților intimați S. I. și S. A. și a reprezentantei reclamanților intimați această excepție a recalificării căii de atac din recurs în apel.

Reprezentantul pârâților intimați S. I. și S. A. arată că nu mai susține excepția recalificării căii de atac din recurs în apel, întrucât s-a lămurit că în speță, calea de atac împotriva sentinței fondului este recursul și nu apelul. Reprezentanta reclamanților intimați arată că față de poziția reprezentantului pârâților intimați S. I. și S. A., nu mai are ce să spună.

În urma deliberării, Curtea constată că ne aflăm în prezența unui recurs, întrucât calea de atac s-a promovat după intrarea în vigoare a L. nr.

202/2010.

Reprezentanta reclamanților intimați și reprezentantul pârâților intimați arată că nu au de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.

Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat,

Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantei reclamanților intimați și reprezentantului pârâților intimați pentru a pune concluzii cu privire la cele trei recursuri, care fac obiectul prezentului dosar.

Reprezentanta reclamanților intimați solicită respingerea celor trei recursuri, care fac obiectul prezentului dosar și menținerea în întregime a sentinței atacate, ca fiind temeinică și legală, pentru motivele arătate prin întâmpinarea depusă la dosar și arată că nu solicită cheltuieli de judecată în recurs.

Reprezentanta reclamanților intimați arată că instanța de fond a procedat la dezlegarea în drept în mod corect, întrucât această dezlegare în drept a fost dată în urma constatării preluării fără titlu a imobilului în litigiu, în temeiul art. 2 lit. b din L. nr. 1. și de asemenea, arată că sentința penală din anul 1959 nu putea și nu poate fi considerată titlu în favoarea S. Român, iar față de statuările deciziei de casare, în cauză nu se poate discuta despre sentința penală.

De asemenea, reprezentanta reclamanților intimați arată că S. Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, are calitate procesuală pasivă în cauză, având în vedere măsura reparatorie a despăgubirilor bănești pentru cota de proprietate a intimaților și faptul că pentru recuperarea unor drepturi bănești, potrivit legii în vigoare, S. Român este reprezentat prin Ministerul

Finanțelor Publice.

Reprezentanta reclamanților intimați arată că prin întâmpinarea pârâților intimați S. I. și S. A. nu se aduc elemente noi, ci apare aceeași discuție privind preluarea imobilului în baza sentinței penale și nu se impune să se mai discute acest aspect, întrucât s-a constatat că imobilul în litigiu a fost preluat abuziv, iar celelalte aspecte menționate în cuprinsul întâmpinării sunt simple apărări.

Reprezentantul pârâților intimați S. I. și S. A. solicită admiterea celor trei recursuri, care fac obiectul prezentului dosar, fără cheltuieli de judecată, având în vedere că părțile pe care le reprezintă au un titlu valabil, respectiv contractul de vânzare-cumpărare în baza căruia s-a cumpărat imobilul în litigiu, respectiv construcția și terenul și de asemenea, arată că terenul a fost confiscat la aceeași dată și nu s-a făcut dovada că terenul ar fi fost proprietatea reclamanților J.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr. 1044 din 30 noiembrie 2010 pronunțată de

Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) s-a respins excepția inadmisibilității invocată de pârâții C. Local C.-N., P. M. C.-N. și pârâții S. I. și S. A.

S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților S. I. și S. A., a pârâtului C. Local al municipiului C.-N. și a pârâtului S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice.

S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului P. J. C.

și în consecință, s-a respins acțiunea formulată împotriva acestui pârât.

S-a respins acțiunea civilă formulată împotriva pârâtului SC C. SA ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală.

S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții J. L., J. T. O., J. M. G. și J. C. M., împotriva pârâților C. Local C.-N., P. municipiului C.-N. și Ministerul Finanțelor Publice în reprezentarea S. Român și a pârâților S. I. și S. A., și, în consecință:

S-a constatat preluarea fără titlu a imobilului situat în C.-N. str. C-tin

D. G. nr. 18, înscris în CF 16217 C., nr. top. 4868 C.

S-au stabilit măsuri reparatorii prin echivalent în favoarea reclamanților constând în despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, privind cota de 1/2 parte din imobilul teren și construcții, în forma existentă la momentul preluării respective, fără lucrările de mansardare și modificare efectuate în baza autorizației de construcție nr. 4. emisă de C. Local C.-N., imobil situat în C.-N., str. D. G. Nr. 18, înscris în CF 16217 C., nr. top. 4868.

S-au respins alte pretenții ale reclamanților.

Pârâtul P. municipiului C.-N. a fost obligat să plătească reclamanților

J. L., J. T. O., J. M. G. și J. C. M. suma de 1.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, respingând alte pretenții ale reclamanților cu acest titlu.

Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că imobilul înscris în CF 16217 nr. top. 4868 C. a fost proprietatea lui P. V., și a trecut în patrimoniul S. Român cu titlu de confiscare, în baza unei sentințe penale.

Prin D. 1. pronunțată de Curtea de A. C. în dosarul (...) instanța a constatat că acest imobil a fost preluat fără titlu potrivit dispozițiilor art. 2 lit. b din legea 1..

Această constatare chiar dacă nu se regăsește și în dispozitivul hotărârii, se impune instanței de fond căreia i s-a trimis dosarul spre rejudecare fiind un lucru asupra căruia instanța de apel a statuat irevocabil, atâta timp cât împotriva acestei hotărâri nu s-a declarat calea de atac a recursului.

Pe de altă parte, a se mai relua în discuție aceste aspecte, ar însemna să se aducă atingere și principiului stabilității circuitului civil, devreme ce o instanță constituită în accepțiunea art. 6 CEDO a statuat în drept asupra unei pretenții a părții reclamante.

Pentru aceste motive, fără a mai face alte cercetări, instanța a constatat preluarea fără titlu a imobilului situat în C.-N., str. D. G. nr. 18, înscris în CF 16217 nr. top 4868 C.

Calitatea de persoane îndreptățite respectiv calitatea procesuală activă a reclamanților a fost tranșată de către instanța de apel, prin recunoașterea îndreptățirii reclamanților de a formula pretenții în temeiul L. 1.

Reclamanții însă au justificat îndreptățirea prin dovedirea vocației succesorale după defuncta P. E. care a acceptat moștenirea după soțul său, dobândind cota de 1/2.

Este necontestat că în temeiul L. 1., notificări de retrocedare în temeiul legii 1. au fost formulate de două categorii de persoane îndreptățite, fiecare justificând pretenții pentru cota de ½.

Este real că notificarea înregistrată sub nr. 2198/2001 la P. municipiului C.-N. - C. de aplicare a L. 1., nu a primit soluție, însă, aceasta nu justifică susținerea reclamanților din cuprinsul concluziilor scrise, cu privire la incidența dispozițiilor art. 4 alin. 4 din L. 1. și a dreptului de acrescământ.

Afirmația că P. T. L., deși a depus notificare, nu a urmat întreaga procedură prevăzută de C. III din L. 1., notificare rămasă nesoluționată, îi îndreptățesc pe reclamanți să redobândească întregul imobil la momentul prezent, nu are nici un temei juridic.

Imobilul în litigiu a făcut obiectul unui contract de vânzare- cumpărare, însă, la baza acestui contract, a stat practic o hotărâre judecătorească.

Prin sentința civilă nr. 5. pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar 2990/2000 consiliul local a fost obligat să încheie cu reclamantul contract de vânzare-cumpărare a imobilului.

Hotărârea a rămas irevocabilă prin anularea apelului.

Instanța însă, a avut în vedere considerentele care au justificat pronunțarea sentinței sus-amintite.

Astfel, instanța a analizat îndreptățirea reclamantului de a beneficia de dispozițiile L. 1., apreciind că acesta îndeplinește condițiile prevăzute de art. 9 din legea 1. pentru a putea cumpăra imobilul unde locuiește.

Asupra îndreptățirii reclamantului s-a pronunțat astfel irevocabil o instanță care a constatat aptitudinea pârâtului S. decurgând din existența unei legi, de a dobândi imobilul, respectiv dreptul de proprietate.

Plecând de la această realitate s-a apreciat că acești pârâți au un bun în sensul art. 1 Protocol 1 C.E.D.O.

Având în vedere și teza a II-a existând și o notificare în temeiul L. 1., instanța a apreciat că nu mai poate da eficiență acțiunii în revendicare și pentru considerentul că s-ar aduce atingere drepturilor unor terți, drepturi care au făcut obiectul unei cercetări judecătorești prin care s-a constatat îndreptățirea pârâților S. la beneficiile prevăzute de legea 1..

Pentru aceste considerente, având în vedere prevederile legale incidente, precum și dispozițiile art. 26 din L. 1. modificată, instanța a admis în parte acțiunea.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții P. M. C.-N., C. LOCAL AL M. C.-N. și S. ROMÂN, PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, prin D. A J. C.

S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de către D. a J. C. a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamanților față de acest pârât.

Deși calitatea de pârât a avut-o Ministerul Finanțelor Publice, cadrul procesual fiind stabilit de către reclamanți Tribunalul Cluj a pronunțat hotărârea atacată, apreciind că S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice are calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât acest pârât a avut atribuții în legătură cu dispozițiile L. nr. 1..

Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate procesuală pasivă nici în nume propriu și nici în reprezentarea S. R.

Așa cum rezultă din prevederile art. 21 alin. 1 și alin. 4, art. 26 și art. 28 din L. nr. 1., S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice are calitate procesuală pasivă în cauză doar în cazul în care nu se cunoaște deținătorul bunului imobil solicitat.

Prin OUG nr. 81/2007, pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, prin care a fost modificată

și completată L. nr. 247/2005, privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, calitate procesuală în vederea stabilirii și modalității de plată a despăgubirilor au C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și Autoritatea Națională pentru restituirea Proprietăților, instituții care acționează în numele și pe seama S. R.

Nici unul din textele legale sus menționate nu stabilesc atribuții directe în sarcina S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice și nici în sarcina M.ui F. P., în nume propriu, în acordarea despăgubirilor conform legii speciale, ca și măsură reparatorie, în vederea punerii în aplicare a dispozitivului hotărârii atacate.

Pârâtul P. M. C.-N. și C. L. AL M. C.-N. au solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii în întregime a acțiunii formulate de reclamanți și să se constate valabilitatea titlului S. Român asupra imobilului situat administrativ în C.-N. C-tin D. G. nr. 18.

Mai arată că art. 2 alin. 1 lit. h din L. nr. 1. prevede că fac obiectul legii și orice alte imobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării, precum și cele preluate fără temei legal prin acte de dispoziție ale organelor locale ale puterii administrației de stat.

De asemenea, conform art. 6 alin. 1 din L. nr. 213/1998 fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unităților administrativ- teritoriale și bunurile dobândite de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constituției, a tratatelor internaționale la care R. era parte și a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat.

Intimații S. I. și S. A. prin întâmpinare (f.19) au solicitat admiterea recursurilor cu recalificarea căii de atac în apel.

Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta nu sunt fondate, urmând a fi respinse pentru următoarele considerente:

Cât privește recursul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de către D. a J. C. acesta arată că Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate procesuală pasivă nici în nume propriu și nici în reprezentarea S. R. Așa cum rezultă din prevederile art. 21 alin. 1 și alin. 4, art. 26 și art. 28 din L. nr. 1., S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice are calitate procesuală pasivă în cauză doar în cazul în care nu se cunoaște deținătorul bunului imobil solicitat. Mai arată că potrivit OUG nr. 81/2007, calitatea procesuală în vederea stabilirii și modalității de plată a despăgubirilor au C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și Autoritatea Națională pentru restituirea Proprietăților, instituții care acționează în numele și pe seama S. R.

Curtea constată că reclamanții au formulat acțiunea solicitând constatarea naturii abuzive a preluării imobilului și restituirea în natură a acestuia, acțiunea fiind înregistrată în anul 2002.

Jurisprudența C. E. a D. O. a stabilit că deși L. nr. 1. le oferă părților interesate atât accesul la o procedură administrativă, cât și, ulterior, la o procedură contencioasă, acest acces rămâne teoretic și iluzoriu, nefiind în prezent în măsură să conducă într-un termen rezonabil la plata unei despăgubiri în favoarea persoanelor pentru care restituirea în natură nu mai este posibilă.

S-a constatat astfel că procedura administrativă specială, oferită de legislația internă, nu este în măsură să conducă la acordarea de despăgubiri efective, într-un termen rezonabil, în acord cu cerințele prevăzute de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum s-a statuat și în cauzele mai sus citate, astfel că nu putem concluziona decât în sensul că stabilirea cuantumul despăgubirilor în favoarea persoanelor îndreptățite să se facă direct de către instanță.

Pe de altă parte prin D. nr. X. Înalta Curte de Casație și Justiție, în cadrul soluționării unui recurs în interesul legii, a stabilit că în aplicarea dispozițiilor art. 26 alin. 3 din L. nr. 1. privind regimul juridic al unorimobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care, s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv ci și notificarea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate.

Or, soluționarea pe fond a notificării presupune, în spiritul acestei decizii, și stabilirea despăgubirilor, aceasta și pentru evitarea a unui nou proces, care la rândul lui ar duce la o durată nerezonabilă a soluționării notificării.

Curtea a reținut mai sus că procedura indicată de către recurent pentru stabilirea și acordarea despăgubirilor nu este una funcțională și nu duce la o despăgubire efectivă astfel că instanța este obligată să stabilească o astfel de despăgubire pentru a nu face iluzorie procedura despăgubirii, procedură opțională de principiu, dar obligatorie din momentul în care a fost asumată de către stat.

Atât timp cât Fondul „Proprietatea" nu era funcțional la data soluționării acțiunii, și față de jurisprudența C. E. a D. O., se constată că S. Român prin M. E. și F. are calitate procesuală în cauză.

Această calitate procesuală pasivă a fost reținută și prin decizia din primul apel judecat în prezenta cauză prin decizia nr. 1., unde la pag. 4 alin.

2 se reține această chestiune, intrată în puterea lucrului judecat, atât timp cât nu a fost atacată cu recurs, motive care fac corp comun cu dispozitivul deoarece detaliază limitele trimiterii în rejudecare.

Cât privește recursurile declarate de pârâtul P. M. C.-N. și C. L. AL M. C.-N., acestea au motive comune de recurs și prin urmare argumentele expuse sunt valabile pentru ambele.

În motivarea recursului precizează că imobilul în litigiu a trecut în proprietatea S. Român în 1959 în baza proceselor-verbale de aplicare a sechestrului penal asigurator, în urma sentinței penale nr. 985/(...) pronunțată de T. P. al orașului C. în dosar nr. 13158/1959, prin care P. V. și P. E. au fost condamnați la 25 de ani de închisoare corecțională, confiscarea totală a averii inculpaților și a corpurilor delicte. Astfel, în opinia recurenților, instanța în mod greșit a constatat preluarea fără titlu a imobilului situat la adresa de mai sus, motivat de faptul că acesta nu face parte din categoria imobilelor prevăzute de art. 2 lit. b din L. nr. 1. (pentru a putea fi considerată ca preluare abuzivă a imobilului). Mai mult, invederează că reclamanții nu au făcut dovada că executarea titlului executor, sentința penală, s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor în vigoare. Mai arată că art. 2 alin. 1 lit. h din L. nr. 1. prevede că fac obiectul legii și orice alte imobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării, precum și cele preluate fără temei legal prin acte de dispoziție ale organelor locale ale puterii administrației de stat. De asemenea, conform art. 6 alin. 1 din L. nr. 213/1998 fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale și bunurile dobândite de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constituției, a tratatelor internaționale la care R. era parte și a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat.

După cum a reținut și instanța de fond, iar recurenții nu formulează critici cu privire la această chestiune a statuării irevocabile a instanței de apel, în primul ciclu procesual, preluarea fără titlu a fost reținută și prin decizia din primul apel judecat în prezenta cauză prin decizia nr. 1., unde lapag. 4 alin. ultim până la pag. 5 alin. 2 se reține această chestiune, intrată în puterea lucrului judecat, atât timp cât nu a fost atacată cu recurs, motive care fac corp comun cu dispozitivul deoarece detaliază limitele trimiterii în rejudecare.

În concluzie, după cum se reține în cealaltă decizie din primul apel, preluarea s-a făcut fără titlu valabil deoarece pe de o parte, nu este menționat în hotărârea de condamnare în ce constă averea inculpaților, documente care atestă această avere și pe de altă parte, L. nr. 284/1947 nu prevedea confiscarea imobilelor. Mai mult, L. nr. 284/1947 era în contradicție cu dispozițiile Constituției din 1952, sub imperiul căreia au fost sancționați P. V. și E..

Prin urmare, curtea a constat că imobilul a fost preluat fără titlu, potrivit disp. art. 2 lit. b din L. nr. 1..

La aceste considerente reținute în primul apel mai trebuie adăugate de a doua instanță de apel că și dacă preluarea s-ar fi făcut cu respectarea dispozițiilor legale de la data preluării aceasta nu ar fi exclus ca însăși preluarea în esența ei, pe fond, să fi fost abuzivă, ca și expresie de manifestare a regimului politic de la acea vreme.

O astfel de constatare este susținută de dispozițiile art. 2 lit. b din L. nr. 1. care prevăd că o preluare abuzivă este și preluarea imobilele preluate prin confiscarea averii, ca urmare a unei hotărâri judecătorești de condamnare pentru infracțiuni de natura politica, prevăzute de legislația penala, săvârșite ca manifestare a opoziției fața de sistemul totalitar comunist.

Or, în speță, condamnarea suferită prin sentința penală nr. 985/1959 are tocmai o astfel de natură.

În temeiul prevederilor art. 312 alin . 1 și art. 299 și urm. Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă ca nefondate recursurile, nefiind incidente nici unul din motivele de casare sau modificare prevăzute art. 304 Cod procedură civilă.

Cererea intimaților J. L., J. O., J. M. G. și J. C. M., având ca obiect obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată în recurs va fi respinsă deoarece nu au fost depuse acte din care să rezulte efectuarea și cuantumul acestor cheltuieli.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul S. ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE precum și recursurile declarate de pârâții P. M. C.-N. și C. LOCAL AL M. C.-N. împotriva sentinței civile nr.

1044 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.

Respinge cererea intimaților J. L., J. O., J. M. G. și J. C. M., având ca obiect obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată în recurs.

D. este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 25 februarie 2011.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI C. M. CONȚ I. D. C. A. A. P.

GREFIER A. A. M.

Redactat de I., dactilografiat de S. În 2 ex., la data de (...)

Judecător fond - T. D. - Tribunalul Cluj

← Decizia civilă nr. 297/2011, Curtea de Apel Cluj		Decizia civilă nr. 2393/2011, Curtea de Apel Cluj →

Decizia civilă nr. 738/2011, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 738/2011, Curtea de Apel Cluj