Decizia civilă nr. 297/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I C.
Dosar nr. (...)
DECIZIA C. NR. 297/A/2011
Ședința publică din 20 octombrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. A. C.
JUDECĂTOR: ANA I.
GREFIER : C. B.
S-a luat în examinare - pentru pronunțare - apelul formulat de pârâta SC R. S. S. împotriva sentinței civile nr. 499 din 26 mai 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe intimata SC RE AL G. S., având ca obiect drepturi de autor și drepturi conexe.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 13 octombrie 2011, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 20 octombrie 2011.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 499 din 26 mai 2011 a T. C., fost admisă în parte acțiunea civilă exercitată de reclamanta SC R. G. S. împotriva pârâtei SC R. S. S. (anterior SC R. G. S.) și, în consecință:
- s-a constatat că reclamanta este titulara dreptului de proprietate asupra mărcilor înregistrate la O. sub nr.54191/(...), reprezentând „R" cu element figurativ pentru clasele 6 și 37; 54713/(...) reprezentând marca verbală RE AL pentru clasa 6 și 64986/(...), reprezentând marca combinată R. G., cu element figurativ pentru clasele 6,19,20,35 și 37;
- s-a dispus interzicerea pentru pârâtă de a folosi în activitatea sa comercială, fără consimțământul reclamantei, un semn identic cu marca înregistrată sub nr.64986/(...) pentru produse și servicii identice cu acelea pentru care marca a fost înregistrată,
- s-a dispus interzicerea folosirii de către pârâtă a semnului format din două ferestre stilizate de culoare albastră și un cerc de culoare roșie,care, dată fiind asemănarea lui cu marca înregistrată sub nr.54191/(...), respectiv cu marca înregistrată sub nr.54713/(...), și de asemenea, dată fiind identitatea produselor și serviciilor cărora li se aplică semnul, este de natură să producă confuzie în percepția publicului,
- s-a dispus interzicerea aplicării de către pârâtă a semnelor menționate anterior pe produse sau pe ambalaje, interzicerea oferirii de către pârâtă a produselor sau comercializarea, deținerea lor în acest scop, sau, după caz, oferirea sau prestarea serviciilor sub acest semn, interzicerea importului sau exportului produselor de către pârâtă sub acest semn, utilizarea de către pârâtă a astfel de semne pe documente sau pentru publicitate;
- a fost obligată pârâta să achite reclamantei suma de 5.000 euro echivalent în lei la data plății cu titlu de daune morale.
A fost respinsă cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata daunelor cominatorii.
Pârâta a fost obligată să-i plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 3167,76 lei.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că reclamanta SC RE AL G. S. este o persoană juridică română, constituită în anul 1994, astfel cum rezultă din certificatul constatator emis de O. R. C. de pe lângă Tribunalul Cluj, depus la fila 14, unul dintre asociați fiind A. R.
Acesta din urmă a părăsit societatea reclamantă la data de (...), cesionând părțile sociale pe care le deținea în favoarea celorlalți asociați, împrejurare atestată de mențiunile de la O. R. C. și recunoscută cu ocazia răspunsului la interogatoriu.
Reclamanta este titulara a trei mărci înregistrate la O. de S. pentru
Invenții și Mărci, respectiv cea reprezentând „R" cu element figurativ pentru clasele de produse și servicii 6 și 37, conform certificatului nr. 54191/(...), cea reprezentând marca verbală RE AL pentru clasa 6, conform certificatului nr. 54713/(...) și cea reprezentând marca combinată R. G. cu element figurativ, potrivit certificatului de înregistrare nr. 64986/(...), pentru clasele de produse și servicii 6,19,20,35,37, astfel încât, având în vedere și solicitările subsecvente ce vizează protejarea dreptului la marcă, se apreciază ca fiind întemeiat primul capăt de cerere din acțiunea introductivă.
În cursul lunii aprilie 2002, A. R. a devenit asociat al SC ARAMIO
PRODCOM S., prin cumpărare de părți sociale, această societate având ca obiect principal de activitate intermedierile în comerțul cu materii prime agricole, animale vii etc., neavând înscrise obiecte de activitate ca cele ale reclamantei, aspecte ce rezultă din înscrisul depus la filele 18-21, emanat de la O. R. C. de pe lângă Tribunalul Cluj.
Potrivit aceluiași înscris, societatea preluată și-a modificat denumirea, conform Încheierii nr. 4354/(...), devenind R. G. S., concomitent cu adăugarea unui nou obiect de activitate principal, respectiv „. și tâmplării metalice";, desfășurând așadar, activități similare celor prestate de reclamantă.
Prin somația comunicată pârâtei la data de (...), reclamanta i-a adus la cunoștință faptul că este titulara celor trei mărci, solicitându-i, în același timp, să înceteze folosirea numelui comercial al reclamantei și a mărcilor acesteia, în formă identică sau similară, atenționând-o asupra eventualelor consecințe ale unei asemenea conduite.
Drept răspuns, pârâta, purtând la acea dată denumirea SC „. G. S., a comunicat reclamantei prin înscrisul înregistrat sub nr. 436/(...) al BEJ Cîmpian Mihai că, ";pentru a nu crea sau adânci un conflict între cele două societăți comerciale, care acționează pe aceeași piață de profil";, consideră ca fiind oportună modificarea numelui său comercial, sens în care a început demersurile legale.
În pofida acestor afirmații, pârâta și-a modificat denumirea doar încursul anului 2007, astfel cum atestă Încheierea nr.18576/(...) a O.ui R. C.de pe lângă Tribunalul Cluj.
Relevantă în soluționarea prezentei cauze este și soluția pronunțată în dosarul nr. (...) a T. B. Secția a-III-a C., respectiv S. civilă nr. 4. rămasă definitivă și irevocabilă potrivit D. civile nr. 224 A a C. de A. B. și a D. nr.9597/(...) a Î. C. de C. și Justiție-Secția C. și de P. I., prin care a fost respinsă acțiunea promovată de R. S. S. privind anularea mărcii combinate R. G. nr.64986/(...) al cărei titular este reclamanta. În considerentele hotărâriiprimei instanțe, s-a reținut că SC RE AL G. S. nu a acționat cu rea-credință atunci când a înregistrat respectiva marcă, ci dimpotrivă, R. S. S. a fost cea care nu a acționat cu bună-credință în demersurile sale.
Potrivit art. 35 al.1 din Legea 84/1998 „înregistrarea mărcii conferă titularului un drept exclusiv asupra mărcii";. Dreptul dobândit prin înregistrare asupra unei mărci este un drept cu caracter absolut care poate fi opus concurenților ce exercită o industrie identică sau similară cu cea a titularului mărcii și el implică accesul titularului mărcii la mecanismele de protecție conferite de lege pentru asigurarea exercițiului dreptului său.
Art. 35 alin. 2 din Legea nr. 84/1998 sancționează atât reproducerea identică sau cvasi-identică a unei mărci protejate cât și contrafacerea sub forma imitării prin reproducerea trăsăturilor esențiale ale mărcii uzurpate.
În speță, reclamanta a invocat, pe de o parte, conform art. 35 al. 2 lit. a din Legea nr. 84/1998, folosirea de către parată a unui semn identic cu marca înregistrată sub nr. 64986/(...) și, pe de altă parte, conform art. 35 al.
2 lit. b din Legea nr. 84/1998, utilizarea de către pârâtă a unui semn format din două ferestre stilizate de culoare albastră și un cerc de culoare roșie, asemănător cu mărcile înregistrate sub nr. 54191/(...) și, respectiv, nr. 54713/(...) .
În ce privește primul aspect, instanța a reținut că marca înregistrată sub nr. 64986/(...) este o marcă verbală combinată, formată din cuvintele „.
G. și elementul figurativ compus din două ferestre stilizate și un cerc, iar înregistrarea ei creează o prezumție de validitate și obligă la recunoaștere.
Marca identifică un comerciant prin prisma produselor și serviciilor sale și le individualizează în raport cu cele ale altor comercianți, una din funcțiile sale fiind și aceea de raliere a clientelei.
Pârâta a utilizat ca semn această marcă, astfel cum rezultă din răspunsul la interogatoriul luat reprezentantului pârâtei, în sensul că, la punctul de lucru din C.-N., str. Islazului nr. 10, ap. 69, au existat afișate pană la începutul anului 2011, un panou publicitar și un colant având imprimate cuvintele „. G. și elementul figurativ compus din două ferestre stilizate și un cerc.
Și pârâta a recunoscut la interogatoriu că au existat aceste elemente, susținând, însă, că au fost demontate cu oarecare întârziere după schimbareadenumirii societății în R. S..
Același semn a fost folosit de pârâtă și prin afișare pe mijloace detransport, prin aplicare pe cărți de vizită sau prin publicare, în scop dereclamă, în ziar.
Semnul folosit de pârâtă, îndeplinește funcțiile specifice mărcii, de individualizare a serviciilor și în consecință, poate intra în conflict cu orice marcă folosită pentru servicii similare.
Riscul de confuzie vizează, așadar, în cauza de față, riscul atribuirii aceleiași proveniențe serviciilor prestate de cele două părți implicate.
În acest context, nu poate fi ignorat elementul verbal comun al celor două semne aflate în conflict și nici similaritatea serviciilor prestate.
Față de împrejurarea că denumirea societății parate a fost modificată în cursul lunii iulie 2007, nu există niciun argument pentru care, vreme de aproape 4 ani , pârâta să folosească în continuare un semn identic cu marca al cărei titular este reclamanta, aceasta în situația în care domeniile de activitate ale celor două societăți comerciale sunt identice.
Drept urmare, reținând identitatea semnului cu marca, în condițiile identității domeniilor în care activează cele două societăți, respectiv tâmplărie din aluminiu, instanța a apreciat că sunt incidente în spețădispozițiile art. 35 alin. 2 lit. a din Legea nr. 84/1998, fiind întemeiat și cel de-al doilea petit al cererii.
În ce privește cel de-al treilea capăt de cerere care vizează interzicerea folosirii de către pârâtă a semnului format din două ferestre stilizate de culoare albastră și un cerc de culoare roșie, dată fiind asemănarea lui cu marca înregistrată sub nr. 54191/(...) și, respectiv, cu marca înregistrată sub nr. 54713/(...), se reține că, potrivit art. 35 al.2 lit. b din Legea nr.
84/1998, invocat de reclamantă, înregistrarea mărcii conferă titularului său un drept exclusiv asupra acesteia, în temeiul căruia el poate cere instanței judecătorești competente să interzică terților să folosească în activitatea lor comercială fără consimțământul titularului un semn care, dată fiind asemănarea sau identitatea produselor/serviciilor cărora li se aplică semnul cu produsele sau serviciile pentru care marca a fost înregistrată, ar produce în percepția publicului un risc de confuzie incluzând și riscul de asociere a mărcii cu semnul.
În acest context, exemplificările din art. 35 alin. 2 lit. b din Legea nr.
84/1998 identifică elemente prin care se realizează încălcarea dreptului la marcă, imitarea putând fi prin asemănare fonetică, vizuală sau intelectuală.
Marca înregistrată sub nr. 54713/(...) este o marcă verbală, compusă din literele RE AL, iar marca înregistrată sub nr. 54191/(...) este una figurativă alcătuită din două ferestre stilizate suprapuse parțial, diferite ca mărime, de culoare albastră și din litera „R"; de asemenea stilizată, de culoare roșie, așezată în partea dreaptă a imaginii, în continuarea ferestrei mai mari.
Semnul utilizat de parată, format din două ferestre stilizate de culoare albastră și un cerc de culoare roșie la care s-a adăugat și vechea denumire a paratei, R. G., este, în acest fel, foarte apropiat de cele două mărci ale cărei titulară este reclamanta și este în măsură să producă confuzie în rândul clienților .
Dacă, până la momentul modificării denumirii, pârâta era îndreptățită să folosească în scop publicitar denumirea R. G., nu același lucru se poate reține în ce privește semnul alcătuit din cele două ferestre stilizate și cercul alăturat, care este asemănător celui cuprins în marca înregistrată sub nr.
54191/(...). Această asemănare este dată nu numai de reprezentarea grafică dar și de culorile folosite care sunt identice.
Instanța a reținut că pârâta a utilizat aceste semne în special în scop publicitar, fiind afișate la loc vizibil pe panoul și colantul de la punctul de lucru al paratei pană la începutul anului 2011, așadar o perioadă îndelungată de timp după schimbarea denumirii sale .
Instanța a reținut, totodată, că există, în mod cert, la nivelul consumatorului mediu, riscul de confuzie între semnele comparate, incluzând și riscul de asociere a semnului cu marca, în raport de componentele distinctive și dominante.
Cumpărătorul mediu nu reține detaliile, ci numai elementele pe care le consideră esențiale, ceea ce poate crea un risc de confuzie între produsul purtând marca înregistrată și cel purtând semnele similare cu care se confruntă la momentul alegerii.
Instanța a avut în vedere că riscul de confuzie se apreciază prin raportare la consumatorul obișnuit al categoriei de produse în cauză, că marca este percepută în ansamblul ei și că rareori există pentru consumator posibilitatea de a face o comparație directă între diferite mărci, motiv pentru care se acordă încredere imaginii, uneori imperfecte, pe care aceasta o păstrează în memorie în legătură cu marca respectivă.
Ca atare, instanța a apreciat ca fiind întemeiat și cel de-al treilea capăt al acțiunii principale, fiind incidente prevederile art. 35 al.2 lit. b din Legea nr.84/1998.
Nu poate fi primită susținerea paratei că primele capete de cerere ar fi lipsite de obiect, întrucât ea a retras suporturile publicitare care conțineau mărcile utilizate de către reclamantă, deoarece, atâta vreme cât încălcarea s-a produs și este posibil să se mai producă și pe viitor în absența unei hotărâri care să constate aceste fapte, retragerea la un moment dat de pe piață a produselor purtând semne identice sau similare, menite să creeze confuzie în rândul consumatorilor, este necesar a fi dispusă în cadrul judecății pe fondul cauzei.
Potrivit art. 35 al.3 lit. a, b, c, d din Legea nr.84/1998 „în aplicarea alin. 2, titularul mărcii poate cere sa fie interzise terților, în special, următoarele acte: a) aplicarea semnului pe produse sau pe ambalaje; b) oferirea produselor sau comercializarea ori deținerea lor în acest scop sau, după caz, oferirea sau prestarea serviciilor, sub acest semn; c) importul sau exportul produselor sub acest semn; d) utilizarea semnului pe documente sau pentru publicitate ".
Din probatoriul administrat în cauză, respectiv planșele fotografice depuse la dosar, coroborate cu răspunsurile la interogatoriu, a reieșit faptul că pârâta a utilizat semne identice sau similare cu mărcile ale cărei titulară este reclamanta, prin aplicarea pe documente de publicitate, oferirea de servicii și chiar prin comercializarea serviciilor sale sub aceste semne, motiv pentru care instanța a admis și cel de-al patrulea petit din acțiunea introductivă, apreciindu-l ca întemeiat.
Referitor la daunele morale solicitate, din coroborarea dispozițiilor art.
83 și 85 din Legea nr.84/1998, în forma în vigoare la data promovării acțiunii, titularul unei mărci este îndreptățit să se adreseze instanței cu acțiune în răspundere civilă delictuală pentru repararea prejudiciului material sau moral ce i-a fost cauzat de către un terț prin săvârșirea, fără consimțământul titularului mărcii înregistrate a oricărui act prevăzut la art. 35 alin. 2, din același act normativ.
Sub aspectul condițiilor pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtei, conform art. 998, 999 C. civ., instanța a apreciat că acestea sunt întrunite în speță.
Astfel, pentru aceleași argumente care au fost expuse anterior, instanța a constatat că pârâta a comis fapta ilicită constând în actele prevăzute de art. 35 al. 2 lit. a, b din Legea nr. 84/1998, neavând pentru aceasta consimțământul reclamantei, de unde rezultă și vinovăția paratei în folosirea acestor practici. Aceasta în contextul în care parata a utilizat semnele în conflict cu mărcile reclamantei inclusiv după momentul notificării ei de către reclamantă și chiar a demarării prezentului litigiu, mai precis pană la începutul anului 2011.
Așa cum s-a statuat în mod irevocabil prin S. civilă nr. nr.4. a T. B.
Secția a-III-a C., conduita pârâtei a fost neloială în raporturile sale cu reclamanta. R. existente între părți înainte de înregistrarea mărcii, faptul că asociatul societății pârâte a fost inițial asociat la societatea reclamantă, de unde a plecat, cunoscându-i clientela, împrejurarea că a ales pentru pârâta o denumire foarte apropiată de cea a reclamantei, de natură să creeze confuzie, sunt elemente care impun concluzia unei atitudini culpabile a pârâtei în folosirea mărcii societății concurente.
Instanța a reținut totodată că societatea reclamantă își desfășoară activitatea încă din anul 1994 în domeniul fabricării de elemente de dulgherie și tâmplărie de metal, având așadar o vastă experiență în domeniu, ceea ce i-a atras recunoașterea pe piața de profil.
Conduita pârâtei constând în folosirea unui semn identic, respectiv a unor semne similare cu mărcile deținute de reclamantă a fost de natură să producă confuzie în rândul consumatorilor, incluzând și riscul de asociere a semnului cu marca.
În aceste condiții, este evident că practicile pârâtei au condus la prejudicierea reclamantei, astfel că există și raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu însă, o constatare directă a prejudiciului nu este posibilă, confuzia producându-se în mintea consumatorului, fiind suficientă existența posibilității de confuzie.
Sub aspectul cuantumului prejudiciului moral cauzat prin încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală protejate, instanța a reținut, pe de o parte, imposibilitatea obiectivă de cuantificare a daunelor ce se pot însă traduce în scăderea vânzărilor, în pierderea clientelei, diluarea mărcii în percepția consumatorului, din perspectiva funcției de garanție a calității produselor marcate și, pe de altă parte, imposibilitatea obiectivă de reparare integrală a prejudiciului, dat fiind caracterul succesiv al actelor abuzive și posibilitatea de amplificare a prejudiciului.
În aceasta situație, s-a apreciat că suma de 5.000 euro echivalent în leila data plății este îndestulătoare pentru acoperirea daunelor morale suferite.
Referitor la daunele cominatorii solicitate, instanța a apreciat această cerere ca neîntemeiată, raportat la împrejurarea relevată de reprezentantul pârâtei și necontestată de reclamantă în sensul că, de la începutul anului
2011, a încetat orice utilizare a semnelor identice /asemănătoare cu mărcile deținute de reclamantă.
Î mpotriva acestei sentințe, a declarat în termen legal ap el pârâta, solicitând, în principal, anularea ei și a tuturor încheierilor premergătoare
și trimiterea cauzei spre competentă judecată în primă instanță T. Comercial C., în subsidiar, anularea sentinței și a încheierilor premergătoare, în special a încheierii din (...) și, în urma reținerii cauzei spre rejudecare, admiterea excepției perimării, iar, în subsidiar față de cererile precedente, schimbarea sentinței obiect al apelului, în sensul respingerii acțiunii, a primelor 4 capete de cerere ca fiind rămase fără obiect și a ultimului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată în toate instanțele.
În motivarea apelului ei, pârâta învederează că, în ceea ce privește natura litigiului, acesta este un litigiu comercial, întrucât obiectul acțiunii îl constituie drepturi ale reclamantei dobândite în baza certificatului de înregistrare a mărcii, acestea fiind elemente fundamentale ale fondului de comerț, identificându-se cu firma, respectiv emblema unui comerciant.
În măsura în care litigiul este calificat astfel, cererea de chemare în judecată s-a perimat în fața primei instanțe, întrucât soluționarea cauzei a fost suspendată la data de (...) până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr. (...) privind anularea mărcii, acest dosar fiind soluționat irevocabil la data de (...), când s-a pronunțat decizia civilă nr. 9. a Î. C. de C. și Justiție, cererea de repunere pe rol fiind înregistrată de reclamantă abia la (...), respectiv după 11 luni și 22 de zile, cu depășirea termenului de 6 luni în materie comercială, prev. de art. 248 alin. 3 Cod proc.civ.
Hotărârea obiect al apelului nu reia dispozițiile din încheierile interlocutorii, din cuprinsul ei nerezultând că a fost ridicată și respinsăexcepția de necompetență materială a tribunalului, acest motiv constituind un motiv de nulitate a hotărârii.
S. apelată nu cuprinde motivele pentru care a fost respinsă excepția perimării prin încheierea din (...), al cărei dispozitiv nu este reluat în sentință, ceea ce constituie un alt motiv de nulitate a acesteia.
Primele patru capete de cerere au rămas fără obiect, pentru că se referă la protejarea mărcilor înregistrate de reclamantă, cererea fiind înregistrată în anul 2007, prima instanță reținând acest lucru, însă admițând acțiunea pe motiv că, din moment ce aceste încălcări au existat, ele pot reapărea și în viitor, or, în realitate, pronunțarea unei astfel de hotărâri este lipsită de interes practic, pentru că reiterează interdicții prevăzute de lege în contradictoriu cu o persoană care nu mai încalcă aceste dispoziții.
Prima instanță a aplicat greșit legea și a apreciat greșit probele stabilind un cuantum de 5000 euro al prejudiciului moral, reținând că acesta nu poate fi cuantificat, în condițiile în care putea fi efectuată, de exemplu, o expertiză contabilă, iar, dacă nu poate fi cuantificat, acordarea lui în orice cuantum este o soluție arbitrară și abuzivă.
Nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, rezultând din dispozițiile art. 998 și 999 C. civil, raportat la dispozițiile speciale cuprinse în art. 37 alin. 2 din Legea nr. 84/1998, întrucât nu există o faptă ilicită, reclamanta fiind cea care, prin certificatul de înregistrare a mărcii de care se prevalează, a încălcat denumirea și emblema pârâtei, negându-i dreptul la imagine și la nume, aceasta fiind prima care a utilizat denumirea și emblema, însă a omis să le protejeze prin înregistrarea ca marfă la O., instanța trebuind să aibă în vedere această împrejurare, deși validitatea mărcii reclamantei nu mai poate fi pusă în discuție, această problemă fiind tranșată irevocabil în dosarul până la a cărui soluționare a fost suspendată prezenta cauză.
Reclamanta nu a făcut dovada existenței vreunui prejudiciu, mărginindu-se la a face afirmații jignitoare la calitatea produselor oferite de pârâtă, nefiind administrată vreo probă privind existența și cuantumul prejudiciului susținut de aceasta, pârâta fiind greșit obligată la plata prejudiciului moral de 50.000 Euro.
Neexistând faptă ilicită și prejudiciu, nu se poate vorbi de un raport de cauzalitate între acestea și, în consecință, a vreunei culpe din partea pârâtei, în condițiile în care ea a dobândit și utilizat legal denumirea în cursul anului
2002, cu 2 ani anterior înregistrării de către reclamantă a mărcii sale.
Pârâta, prin reprezentantul prezent în fața instanței, a solicitat respingerea apelului ca nefondat, reiterând, în esență, considerentele hotărârii obiect al apelului, solicitând obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată, așa cum rezultă din concluziile cuprinse în încheierea de amânare a pronunțării din (...).
Analizând apelul formulat prin prisma motivelor invocate, raportat la
dispozițiile art. 292 alin. 1 și 295 alin. 1 Cod proc. civ., curt ea apreciază că acesta nu este fondat, din considerentele ce urmează a fi expuse.
Astfel, în ceea ce privește natura juridică a litigiului, acesta este unul civil și nu comercial, fiind un litigiu de creație intelectuală și proprietate industrială, de competența secției civile a tribunalului, încadrându-se în dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. e Cod proc. civ. și nu în cele ale art. 2 pct. 1 lit. a, aceeași calificare a naturii juridice a acestor categorii de cauze rezultând din modul de organizare a secțiilor Î. C. de C. și Justiție, conform dispozițiilor art. 19 alin. 2 din Legea nr. 304/2004 privindorganizarea judiciară, această categorie de litigii fiind de competența secției civile și de proprietate intelectuală.
Raportat la natura juridică a litigiului, în mod corect a soluționat secția civilă a tribunalului cauza în primă instanță, tribunalul pronunțându- se asupra excepției de necompetență prin încheierea ședinței publice din (...), când a păstrat cauza spre soluționare și nu a declinat competența în favoarea tribunalului comercial, conform solicitărilor pârâtei cuprinse în întâmpinare (f. 105). Este adevărat că prima instanță nu a motivat respingerea excepției, dar vorbește de caracterul civil al litigiului în încheierea ședinței publice din (...), când respinge, din acest considerent, excepția perimării invocată de pârâtă (f. 319).
Cauza fiind una de natură comercială, cererea de repunere în termen fiind formulată înainte de împlinirea termenului de 1 an de perimare în materie civilă prev. de art. 248 alin. 1 Cod proc. civ., în mod corect a respins prima instanță excepția de perimare.
Respingerea celor două excepții a fost făcută prin cele două încheieri interlocutorii, ce leagă instanța, conform dispozițiilor art. 268 alin. 3 Cod proc. civ., astfel că dispozițiile cuprinse în acestea nu trebuie reiterate în dispozitivul sentinței, iar lipsa lor nu constituie motive de nulitate a acesteia.
În ceea ce privește fondul cauzei, respectiv primele patru capete de cerere, pârâta a invocat motive ce nu pot fi avute în vedere de instanță referitoare la legitimitatea folosirii unor semne identice cu mărcile înregistrate de reclamantă și aplicarea acestora pe produsele oferite de pârâtă, întrucât această împrejurare a fost tranșată irevocabil în procesul având ca obiect constatarea nulității mărcilor, în considerentele deciziei civile nr. 2. a C. de A. B., rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 9. a Î. C. de C. și Justiție, care se impune pârâtei cu putere de lucru judecat, ea fiind reclamantă în acel proces, pe care l-a pierdut, se reține că există o asemănare evidentă între denumirea comercială a celor două părți iar O. registrului C. nu acționează asemănător O.ui de S. pentru Invenții și Mărci la un control strict asupra denumirilor rezervate, marca inițială a reclamantei, pârâtă în acel dosar fiind înregistrată anterior înregistrării societății comerciale pârâte, reclamantă în acel dosar.
Referitor la lipsa de obiect fundamentată pe încetarea activității de încălcare de către pârâtă a dreptului reclamantei la marcă, în mod corect a reținut prima instanță că, față de dovada încălcării dreptului la marcă, reclamanta justifică un interes în a solicita să i se interzică pârâtei să mai săvârșească astfel de fapte în viitor, chiar dacă aceasta nu săvârșea în concret astfel de acte la momentul pronunțării hotărârii judecătorești, față de conduita pârâtei existând oricând posibilitatea ca aceasta să continue activitatea sa ilicită cauzatoare de prejudicii.
Referitor la întrunirea condițiilor răspunderii civile delictuale, în mod corect a stabilit prima instanță similitudinile dintre mărcile utilizate de pârâtă și cele al căror titular este reclamanta și posibilitatea ca aceasta să creeze confuzie în ochii consumatorului obișnuit, ceea ce constituie o faptă ilicită a pârâtei ce cauzează un prejudiciu reclamantei, săvârșită cu vinovăție, fiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, rezultând din dispozițiile art. 998 și 999 din vechiul cod civil sub imperiul căruia a fost înregistrată cererea de chemare în judecată, care se aplică potrivit dispozițiilor art. 103 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Noul Cod civil.
Cu privire la cuantumul prejudiciului, reclamanta a arătat că solicită doar daune morale, or evaluarea acestora nu se poate face printr-un raport de expertiză contabilă, cuantumul celor acordate de prima instanță fiind de
5.000 Euro și nu de 50.000 Euro cum susține pârâta apelantă, un cuantum rezonabil avându-se în vedere încălcarea dreptului și durata acestei încălcări.
În temeiul art. 296 Cod proc. civ., din considerentele arătate, curtea va respinge apelul pârâtei ca nefondat.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 274 alin. 1 Cod proc. civ., aceasta va fi obligată să-i plătească reclamantei cheltuieli de judecată în apel în sumă de 500 lei, reprezentând onorariu avocațial, conform facturii și chitanței de la fila 27 din dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta SC R. S. S. împotriva sentinței civile numărul 499 din 26 mai 2011 a T. C., pronunțată în dosarul numărul (...), pe care o menține.
Obligă apelanta să-i plătească intimatei SC RE AL G. S. suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 20 octombrie 2011.
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
GREFIER
A. A. C. ANA I.
C. B.
Red. CAA dact. GC
4 ex/(...)
Jud. primă instanță: M. O.-S.
| ← Decizia civilă nr. 4903/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 738/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
