Decizia civilă nr. 55/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr.(...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 55/RC/2011
Ședința publică din 30 iunie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. C.
JUDECĂTORI: A. A. C.
: ANA I.
GREFIER : C. B.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatoarea B. L.-EVA împotriva deciziei civile nr. 833 din 3 martie 2011 a C. de A. C. pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe intimații V. M. și V. J. L.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta contestatoarei, avocat L. M. S., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentanta contestatoarei depune la dosar chitanța privind achitarea taxei judiciare de timbru în sumă de 10 lei și 0,30 lei timbru judiciar, astfel că la acesta termen, contestația în anulare este legal timbrată.
Se prezintă doamna avocat I. B., care solicită acordarea unui termen de judecată pentru ca avocatul angajat de către intimații V. în dosarul nr.
(...) al C. de A. C. să încheie contract de asistență juridică cu aceștia și în prezentul dosar. Arată că a luat cunoștință despre acest dosar de pe lista de ședință. Totodată, menționează că nu este în măsură să depună la dosar împuternicire avocațială.
Reprezentanta contestatoarei arată că se opune cererii de amânare a cauzei, neexistând nici un motiv pentru a se proceda astfel.
Curtea, constată că doamna avocat I. B. nu are calitatea de a formula cerere de amânare a cauzei în lipsa unei delegații de reprezentare a intimaților, neexistând nici o cerere de amânare formulată de către intimați care au fost legal citați pentru acest termen.
Reprezentanta contestatoarei arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind alte excepții sau cereri, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra contestației în anulare, punând în vedere reprezentantei contestatoarei să justifice interesul în formularea contestație întemeiată pe teza a II-a a art.318 C.pr.civ.
Reprezentanta contestatoarei solicită admiterea contestației astfel cum a fost formulată, anularea deciziei civile nr. 8. a C. de A. C., cu consecința rejudecării recursului, cu cheltuieli de judecată constând în taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
Apreciază că instanța de recurs a soluționat cauza pornind de la o greșeală materială, reținând că termenul de prescripție de 3 ani incident în cauză raportat la obiectul acțiunii nu este contestat de către părți. Un alt motiv este faptul că deși a admis recursul nu a analizat ultimul motiv derecurs invocat, respectiv faptul că instanța de apel nu a analizat apărările invocate prin scriptul intitulat întâmpinare depus în dosarul de apel. I. în ceea ce privește al doilea motiv al contestației decurge din aceea că în condițiile în care reclamantei i-a fost admis apelul prin decizia pronunțată de tribunal, aceasta nu avea interes să declare recurs împotriva acesteia. Prin admiterea recursului declarat de către pârâți conform deciziei nr.8. a C. de A. C. s-a ajuns practic ca una din problemele de drept invocate prin cererea de chemare în judecată să fie cercetată numai de prima instanță.
C U R T E A
Prin decizia civilă nr. 8. din (...) pronunțată de Curtea de A. C. s-a admis recursul declarat de pârâții V. M. și V. J.-L. împotriva deciziei civile nr. 4. din (...) a T. C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care a modificat-o și rejudecând, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta B. L.-EVA, în contra sentinței civile nr. 4353/(...) pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar civil nr. (...), pe care a menținut-o în întregime.
A fost obligată intimata B. L.-EVA să plătească recurenților suma de
2.153,15 lei, cheltuieli de judecată în recurs și în apel.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs a reținut următoarele:
Singura chestiune care se impune a fi lămurită de către instanța de recurs este aceea a datei de la care începe să curgă termenul de prescripție în ceea ce privește acțiunea civilă având ca obiect rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere, termenul de prescripție de 3 ani incident în cauză raportat la obiectul acțiunii nefiind contestat de către părți.
În vederea clarificării acestui aspect, trebuie avut în vedere faptul că antecontractul a cărei rezoluțiune se solicită nu este unul tipic de vânzare- cumpărare, cuprinzând și o clauză de întreținere, clauză de asemenea necontestată de către părți.
În această situație, raportat la prevederile art. 9 alin. 8 din L. nr. 1., trebuie clarificat dacă se poate vorbi despre stabilirea unor momente diferite de la care să înceapă a curge termenul de prescripție, în funcție de obligațiile asumate și a căror valorificare se încearcă prin promovarea cererii de chemare în judecată.
În ceea ce privește obligația de perfectare a contractului în formă autentică, este evident că raportat la dispozițiile art. 9 alin. 8 din L. nr. 1., care instituie interdicția înstrăinării imobilelor care fac obiectul acestei legi pentru o perioadă de 10 ani, termenul de prescripție al dreptului de a cere perfectarea actului în formă autentică nu poate începe a curge înainte de expirarea duratei termenului de 10 ani prevăzut în legea specială.
Referitor însă la obligația de întreținere, având în vedere și caracterul alimentar al acesteia, este evident că această obligație stipulată în antecontract în sarcina promitenților cumpărători nu putea fi îndeplinită de către aceștia decât în timpul vieții promitentei vânzătoare.
Dacă s-ar aprecia că există un singur moment al exigibilității obligațiilor prevăzute în contract, indiferent de natura acestora, s-ar ajunge la situația ca în cazul dedus judecății obligația de întreținere să fie apreciată ca fiind exigibilă numai după decesul creditoarei obligației de întreținere, termenul de 10 ani prevăzut de L. nr. 1. împlinindu-se la 3 ani după decesul creditoarei.
Ținând cont de prevederile art. 7 din Decretul nr. 167/1958, se apreciază că momentul de la care a început să curgă prescripția în ceea ce privește acțiunea în rezoluțiunea antecontractului pentru neîndeplinirea obligației de întreținere este momentul de la care obligația de întreținere nu a mai fost îndeplinită, respectiv în speța dedusă judecății, momentul decesului întreținutei, în condițiile în care nu s-a stabilit cu certitudine când a fost îndeplinit ultimul act de întreținere. P. vânzătoare în favoarea căreia a fost instituită obligația de întreținere prin antecontract a decedat la data de (...), acțiunea în rezoluțiunea antecontractului pentru neîndeplinirea culpabilă a obligației de întreținere fiind formulată la data de (...), deci cu depășirea termenului general de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 3 alin.
1 din Decretul nr. 167/1958. Incident în cauză este alin.1 și 2 al art.7 din
Decretul nr.167/1958, iar nu alin.3 al textului de lege.
Rezultă din considerentele de mai sus că instanța de apel a interpretat și aplicat greșit textul de lege incident în cauză, respectiv art. 7 din Decretul nr. 167/1958, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9
Cod proc.civ.
Motivele de nelegalitate a deciziei atacate prevăzute de pct.7 și 8 ale art.304 C.pr.civ. nu se verifică în cauză, de altfel din întreaga motivare a recursului rezultând incidența în cauză a prevederilor pct.9 al art.304
C.pr.civ., invocându-se aplicarea și interpretarea greșită a legii.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 312 alin. 3 Cod proc.civ., curtea a admis recursul declarat de pârâții V. M. și V. J.-L. împotriva deciziei civile nr. 4. din (...) a T. C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care a modificat-o și rejudecând, în temeiul art. 296 Cod proc.civ. a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta B. L.-EVA, împotriva sentinței civile nr. 4353/(...) pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar civil nr. (...), pe care a menținut-o în întregime ca legală.
În temeiul art. 274 Cod proc.civ., instanța a obligat intimata B. L.-EVA să plătească recurenților suma de 2.153,15 lei, cheltuieli de judecată în recurs și în apel, reprezentând taxe judiciare de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatoarea B. L.-Eva solicitând admiterea acesteia și anularea deciziei civile nr. 8. a C. de A. C., iar în urma rejudecării recursului admiterea în parte a acestuia și modificarea deciziei civile nr. 4. a T. C. în sensul admiterii în parte a apelului, cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivare s-a arătat că sunt îndeplinite condițiile art. 318 C.pr.civ. instanța de recurs soluționând cauza pornind de la o greșeală materială prin reținerea că termenul de prescripție de 3 ani nu este contestat de către părți, pe de altă parte instanța de recurs neanalizând ultimul motiv de recurs care a constat în aceea că instanța de apel nu a analizat apărările intimaților cuprinse în întâmpinarea depusă în dosarul de apel.
Din motivarea hotărârii rezultă cu certitudine că instanța de recurs a reținut greșit că termenul de prescripție de 3 ani nu este contestat de către părți în condițiile în care încă din fața instanței de fond s-au invocat ca și temei al rezoluțiunii atât motive specifice vânzării-cumpărării cât și întreținerii, termenele fiind distincte. Au fost invocate dispozițiile art. 1368
Cod civil care stipulează că acțiunea în rezoluțiune a contractului de vânzare-cumpărare pentru neplata prețului este imprescriptibilă.
Deși legal citați, intimații nu au formulat întâmpinare și nu s-au prezentat în fața instanței pentru a-și exprima poziția procesuală față de contestație.
Analizând contestația în anulare formulată de către contestatoarea B. L.-EVA împotriva deciziei civile numărul 833 din (...) a C. de A. C. pronunțată în dosar numărul (...), Curtea reține următoarele:
Motivele invocate de către contestatoare se încadrează în prevederile art.318 C.pr.civ. care reglementează contestația în anulare specială, fiind incidente în opinia sa ambele teze, respectiv existența unei greșeli materiale săvârșite de instanța de recurs în momentul pronunțării hotărârii și omisiunea instanței de a se pronunța asupra tuturor motivelor de recurs.
În ceea ce privește primul aspect invocat, acela al săvârșirii unei erori materiale de către instanță în momentul pronunțării hotărârii, se apreciază că acesta nu este întemeiat.
Astfel, în considerentele deciziei atacate se reține într-adevăr că singurul aspect care trebuie lămurit de instanța de recurs este acela al momentului la care începe să curgă termenul de prescripție al dreptului la acțiune, termenul de prescripție de 3 ani nefiind contestat de către părți.
Greșeala materială ar consta în aceea că instanța de recurs nu a avut în vedere că intimata reclamantă a contestat acest termen ca fiind de 3 ani pe toată durata procesului, inclusiv în recurs.
Curtea apreciază că în cauză nu poate fi vorba de o greșeală materială săvârșită de instanța de recurs în momentul pronunțării deciziei, în sensul avut în vedere de legiuitor prin teza I a art.318 C.pr.civ.
Interpretarea dată de către contestatoare acestei rețineri a instanței de recurs este eronată, atâta timp cât instanța de recurs s-a pronunțat în limitele investirii sale în baza cererii de recurs.
Prin această cerere pârâții intimați au criticat decizia pronunțată de către instanța de apel prin care s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, admițându-se apelul reclamatei și trimițându-se cauza spre rejudecare primei instanțe.
În considerentele deciziei s-a reținut că termenul de prescripție al dreptului la acțiunea în rezoluțiunea antecontractului de vânzare cumpărare este de 3 ani, astfel cum a reținut de altfel și prima instanță, apreciindu-se că dreptul la acțiune nu este prescris, nu pentru că ar fi aplicabile prevederile art.1368 C.civ. ci pentru că prima instanță a calculat greșit momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție.
Prin nedeclararea căii de atac a recursului împotriva acestei decizii, calea de atac putând privi și considerentele nu numai dispozitivul hotărârii în cazul în care soluția este apreciată ca legală dar din alte considerente decât cele reținute de instanță, această problemă a termenului de prescripție a rămas soluționată irevocabil, pârâții neavând interes să critice acest aspect în recursul declarat. Prin cererea de recurs s-a criticat doar modul în care instanța de apel a stabilit momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție al dreptului la acțiune, iar nu și durata acestui termen, făcându- se referiri clare la termenul de prescripție ca fiind cel de 3 ani. Asupra acestei critici a fost legal investită instanța de recurs să se pronunțe.
În ceea ce privește al doilea aspect invocat în contestație, nepronunțarea asupra tuturor motivelor de recurs, este discutabil în primul rând interesul contestatorilor de a-l invoca în condițiile în care recursul a fost declarat de către pârâți, așa cum s-a arătat mai sus reclamanta neînțelegând să atace decizia pronunțată de tribunal.
Apoi, situația din dosar nu se încadrează în ipoteza avută în vedere de legiuitor, contestația în anulare fiind admisibilă conform art.318 C.pr.civ, numai în cazul în care instanța de recurs, respingând recursul, sau admițându-l în parte, a omis din greșeală să cerceteze unul din motivele demodificare sau casare. Ori, prin decizia civilă nr.8. a C. de A. C., recursul declarat de pârâți a fost admis în întregime.
Pentru aceste motive, Curtea, în temeiul art.318 coroborat cu art.320 C.pr.civ., va respinge contestația în anulare formulată de reclamanta B. L.-EVA împotriva deciziei civile numărul 833 din (...) a C. de A. C., pronunțată în dosarul numărul (...), pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în anulare formulată de reclamanta B. L.-EVA împotriva deciziei civile numărul 833 din (...) a C. de A. C., pronunțată în dosar numărul (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE,
JUDECĂTOR,
JUDECĂTOR,
A. C. A. A. C.
ANA I.
GREFIER, C. B.
Red.A.C./dact.L.C.C.
2 ex./(...)
Jud.recurs: A.C., A.A. C., C.M. Conț
| ← Decizia civilă nr. 4737/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 116/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
