Decizia civilă nr. 1228/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R . I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de M. și A. S. pentru Minori și Familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1228/R/2011
Ședința publică din 1 aprilie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C.-M. CONȚ
JUDECĂTORI: I.-D. C.
A.-A. P.
G.IER: A. A. M.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamanta P. M., împotriva deciziei civile nr. 8. din (...) a T.ui B.-N., pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe pârâții intimați F. C., F. R. R., P. A., P. E., P. I., P. L., P. R. L., P. S. și S. R., PRIN PRIMĂRIA BISTRIȚA R. PRIN P., având ca obiect partaj judiciar.
Se constată că la data de (...), reclamanta recurentă, prin intermediul domnului avocat S. M., a expediat prin fax ". scrise";, care au fost înregistrate la dosar în data de (...) și de asemenea, se constată că la data de (...), pârâții intimați F. C. și F. R. R., prin intermediul domnului avocat B. A., au expediat prin fax ". scrise";, care au fost înregistrate la dosar în data de (...).
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de (...), care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 3489 din 2 iunie 2010, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr. (...), s-a admis în parte acțiunea civilă extinsă, formulată de reclamanta P. M., în contradictoriu cu pârâții F. C., F. R.-R., P. A., P. S., P. L., P. R.-L., P. E., P. I., și S. R., prin Primăria Bistrița, prin primar.
S-a dispus grănițuirea dintre imobilele teren identificate prin parcelele 2.
și 2., proprietatea reclamantei și parcela 2./3 (nr. top 3215/2 din CF nr. 9876
B.) proprietatea pârâților F. C. și F. R.-R., pe aliniamentul punctelor A., marcat cu linia roșie pe schița de parcelare din cadrul raportului de expertiză tehnică topografică întocmit de expert S. C., parte integrantă din hotărâre.
Au fost obligați pârâții F. C. și F. R.-R. să-i recunoască reclamantei dreptul de proprietate pentru suprafața de 55 mp teren, ocupată din proprietatea acesteia din parcelele 2. și 2. și să i-o predea în deplină posesie și folosință, precum și să procedeze la ridicarea gardului de pe terenul astfel ocupat din proprietatea reclamantei, conform aceluiași raport de expertiză.
S-a dispus ieșirea din indiviziune cu privire la terenul în suprafață de 2 ha. și 3.000 mp. teren înscris în titlul de proprietate nr. 8., tarlaua 119, parcela 32, aflat în proprietatea indiviză potrivit cotelor de proprietate de 2/3 părți în favoarea reclamantei și 1/3 părți în favoarea pârâților P. S.-E., P. T.-P., P. R.-L. și P. L., prin formare de loturi în natură conform propunerilor efectuate de expert S. C. în cadrul aceluiași raport de expertiză, propuneri însușite de toți coproprietarii, după cum urmează: lotul nr. 1, compus din suprafața de
14.333 mp s-a atribuit reclamantei în proprietate exclusivă; lotul nr. 2, compus din suprafața de 7.666 mp, s-a atribuit, în indiviziune pe cote-părți, pârâților P. S. E. (1/3 părți), P. R.-L. și P. L. (1/3 părți împreună) și P. E. I.
(cota de 1/3 părți).
S-a dispus înscrierea în CF a dreptului de proprietate dobândit de reclamantă prin moștenire și partaj, conform raportului de expertiză și tabelului de mișcare parcelară întocmit de expert S. C.
S-au respins ca lipsite de obiect petitele formulate de reclamantă în sensul dezbaterii succesiunilor defuncților C. M. și P. A., precum și petitul sistării indiviziunii cu privire la terenul în suprafață de 6000 mp identificat în TP nr. 8. prin tarla 110, parcela 2..
Au fost obligați pârâții F. C. și F. R.-R. să plătească reclamantei suma totală de 327,60 lei cu titlu de cheltuieli de judecată și s-a respins, ca nefondată, cererea pârâților F. de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de aceștia.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță pe baza probelor administrate a reținut următoarele:
Prin T. de proprietate nr. 8821/(...) emis de C. J. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B.-N., s-a reconstituit dreptul de proprietate după defuncta Uifălean N. M., moștenitorilor acesteia
(conform arborelui genealogic susținut de actele de stare civilă depuse la dosar), în indiviziune, după cum urmează: C. M. și P. A., fii ai defunctei, P. T.- P., P. S.-E., nepoți de fiu (descendenții fiului defunctei, P. I.), P. L. și P. R.-L., strănepoții defunctei (și fii ai nepotului acesteia P. L.).
Reconstituirea dreptului de proprietate a vizat suprafața totală de 2 ha.
9.000 mp teren situat pe teritoriul municipiului B., din care 6.000 mp, identificat prin tarla 110, parcela 24/l în intravilan, iar 2 ha 3000 mp, identificat prin tarla 119, parcela 32, în extravilan.
După depunerea cererilor de reconstituire, o parte dintre titularii titlului de proprietate emis ulterior, respectiv C. M., P. A. și P. T. P., au decedat, prezentul proces purtându-se cu moștenitorii acestora, P. M.) reclamantă și P. I. (pârâtă).
Astfel, potrivit certificatului de moștenitor nr. 140/(...) emis de BNP M. D., reclamanta a dobândit, prin moștenire, porțiunea de proprietate de 2/3 părți din terenul în suprafață de 29.000 mp menționat în TP nr. 8. (soțul său P. A. dobândind anterior decesului, alături de cota proprie de 1/3 părți, și porțiunea de 1/3 părți reconstituită defunctei sale surori C. M., în calitate de legatar universal).
Ulterior, între moștenitori s-a încheiat actul de parcelare teren și ieșire din indiviziune autentificat sub nr. 4441/2002 de același birou notarial, act în conformitate cu care reclamantei i-a revenit în proprietate exclusivă suprafața de 4.000 mp. (parcelele cu nr. nou 2. și 2.), iar nepoților (pârâții P. S. E., P. L. și P. R. L.), suprafața de 2.000 mp. (parcela 2./3).
Aceștia din urmă, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3912/2002 de BNP D. M., au înstrăinat pârâților F. C. și F. R.-R., porțiunea de proprietate ce le aparținea, sens în care acești pârâți au devenit proprietarii suprafeței de 2000 mp reprezentând lotul nr. 3, hașurat în culoare verde în documentația tehnică întocmită de expert C. C. și în baza căreia s-a încheiat actul de parcelare și ieșire din indiviziune mai sus menționat (filele
214, 217), identificându-se cu parcela 2./3, celelalte două parcele 2. și 2. fiind atribuite reclamantei prin partajul voluntar.
În temeiul sentinței civile nr. 2. pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul civil nr. 5., s-a înscris în CF nr. 9876 B., nr. top. 3215/2 (f. 57), dreptul de proprietate astfel dobândit de către pârâții F. C. și F. R.-R. În cadrulsoluționării acestui dosar s-a dispus efectuarea unei noi expertize topografice, pentru identificarea terenului cumpărat de pârâți, întocmit de expert P. I.
Concluziile celor două expertize topografice întocmite în prezenta cauză sunt contradictorii, sens în care instanța le-a analizat în raport comparativ cu documentația care a stat la baza parcelării, pe de o parte, și a înscrierii în CF a dreptului de proprietate al pârâților F., analizând comparativ și aceste documente între ele.
Astfel, este evident că expertul P. Ion, când a procedat la identificarea terenului pârâților, nu a respectat schița care a stat la baza parcelării prin actul de parcelare și de ieșire din indiviziune pe care s-a întemeiat sentința civilă nr. 2., modificând dimensiunile terenului pe lățime, inclusiv frontul la stradă fiind majorat (fila 214 schiță C. C., fila 215 schiță P. I). Ulterior, pârâții au procedat la edificarea unui gard despărțitor cu privire la care reclamanta susține că îi încalcă proprietatea.
Or, voința coproprietarilor exprimată neechivoc în cuprinsul actului de parcelare și ieșire din indiviziune, act necontestat nici în cadrul dosarului nr.
5., nu poate fi ignorată de către expertul chemat a întocmi documentația de întabulare a lotului deja format prin parcelare.
În acest sens, apare ca fundamentată susținerea reclamantei în sensul că expertiza întocmită de expert S. C. este cea care reflectă în cel mai mare grad situația reală a terenurilor și cea mai aproape de situația reflectată de documentația de parcelară.
Astfel, acest expert concluzionează în sensul că, din suprafața parcelei
2., de 2000 mp aparținând reclamantei, pârâții F. ocupă toată lungimea mejdiei despărțitoare dintre str. Z. spre pășune suprafața de 55 mp, iar pentru restabilirea suprafeței care ar trebui să se afle în posesia reclamantei, actuala mejdie dintre terenul pârâților, având nr. top. nou 3215/2 și cel al reclamantei, pe aliniamentul punctelor 9, 9 prim, 10, 11, 12 se va muta înspre pârâții F., spre vest, astfel: în punctul 9 cu 0,69 m, în punctul 9 prim cu 0,21 m, în punctul 10 cu 0,45 m, în punctul 11 cu 0,51 m, în punctul 12 cu 0,29 m, astfel ca aliniamentul mejdiei dintre cele două proprietăți să fie dat de punctele A. (marcat cu linia roșie pe schița de parcelare întocmită în cadrul raportului de expertiză).
În schimb, expertul P. V. a susținut în cadrul raportului de expertiză întocmit în cauză, că pârâții F. nu folosesc teren din cel al reclamantei, că dimensiunile corecte ale parcelei duc la suprafețele S. mp (proprietatea pârâților F.) și la suprafața S. mp (proprietatea reclamantei), în fapt suprafețele regăsite în teren fiind diminuate, acestea fiind de doar 3870 mp al reclamantei, și 1886 mp al pârâților. C. expertul că terenul care lipsește atât din suprafața reclamantei, cât și a pârâților, se regăsește în cel folosit în prezent de vecinul C. Ș., remarcând totodată că în teren nimeni nu a știut exact până unde se întinde terenul în litigiu (ca lungime), astfel încât, necunoașterea limitelor generează litigii. Totodată, același expert argumentează că lățimea la front a loturilor părților este pe ipotenuză, deci neexprimând lățimea reală, iar în privința lățimii frontului, conform măsurătorilor efectuate de acesta, în timp ce în privința lotului pârâților F. frontul față (la stradă) este mai lat decât frontul spate, în cazul lotului reclamantei este invers, frontul față fiind mai îngust decât cel spate. Or, instanța constată că acest mod de poziționare a loturilor vine în contradicție cu documentația tehnică de parcelare efectuată de expert C. C., parte integrantă a actului notarial de partaj.
O altă cauză a contradicției dintre cele două expertize o reprezintă și faptul că cei doi experți au utilizat două planuri parcelare diferite, însă ambele emise de primăria B., respectiv cel semnat de inspector C. L., (utilizat deexpertul S.) și cel semnat de consilier superior S. P. (avut în vedere de expert
P.).
Trecând peste aspectul că nu este admisibil ca P. municipiului B. să avizeze, succesiv, două planuri parcelare diferite pentru unul și același teren, modificând dimensiunile acestuia, (în speță din cel de-al doilea extras din planul parcelar, întocmit de d-l S. P., rezultă că pentru întreaga parcelă de
6000 mp reconstituită moștenitorilor defunctei Uifălean M., s-a diminuat lățimea acesteia pentru front față rezultată din primul plan parcelar, de la totalul de 39,50 ml la 36,80 ml, majorând corelativ frontul spate de la 38,55 ml la 45,84 ml), instanța constată că planul parcelar inițial întocmit cu privire la punerea în posesie a titularilor reconstituirii (semnată de d-l C. L.) este cea care trebuie avută în vedere și care corespunde în cea mai mare măsură cu documentația de parcelare prin care părțile, prin voința lor concordantă, au înțeles să iasă din indiviziune, creând subparcele cu fronturi față și spate sensibil egale, nicidecum așa cum a prezentat expertul P. V. situația loturilor părților.
Așadar, pentru considerentele expuse, instanța a dat eficiență raportului de expertiză tehnică întocmit de expert S. C., care face parte integrantă din hotărâre, apreciind că acesta exprimă situația reală, conformă cu punerea inițială a părților în posesie, probă care confirmă teza reclamantei în sensul ocupării, prin edificarea gardului de către pârâții F. C. și F. R., a suprafeței de
55 mp din terenul aflat în proprietatea acesteia.
Relativ la declarațiile martorilor audiați în cauză, acestea prezintă o relevanță redusă cu privire la obiectul dedus judecății, în materie de revendicare (desigur cât timp nu este paralizată această acțiune de intervenția prescripției achizitive), proprietarul terenului este îndreptățit a solicita eliberarea acelei părți din teren, ocupată de terți în mod abuziv, independent de buna sau reaua credință a acestora din urmă.
Pentru motivele expuse, instanța, în temeiul prevederilor art. 584 C. civ., a dispus grănițuirea dintre proprietatea reclamantei și cea a pârâților F. pe aliniamentul punctelor A., marcat cu linia roșie pe schița de parcelare din cadrul raportului de expertiză tehnică topografică întocmit de expert S. C., iar în temeiul art. 480 C. civ., a obligat pe pârâții F. C. și F. R.-R. să lase reclamantei P. M., în deplină posesie și proprietate, suprafața de 55 mp din terenul aflat în proprietatea acesteia din urmă, conform concluziilor aceluiași raport.
Totodată, instanța a dispus, în conformitate cu prevederile art. 480 rap. la art. 1073, 1075 C. civ., obligarea acelorași pârâți la ridicarea gardului amplasat pe proprietatea reclamantei, acesta urmând a fi mutat potrivit liniei de metă stabilită de expertul S. C.
În ceea ce privește terenul în suprafață de 2 ha. și 3.000 mp. teren înscris în titlul de proprietate nr. 8., tarlaua 119, parcela 32, s-a reținut că acesta se află în proprietatea indiviză potrivit cotelor de proprietate de 2/3 părți în favoarea reclamantei și 1/3 părți în favoarea pârâților P. S.-E., P. T.-P., P. R.-L. și P. L., așa cum rezultă din certificatul de moștenitor și actele de stare civilă depuse la dosar și pe care instanța le-a analizat și reținut cu ocazia statuărilor asupra regimului juridic al terenului în suprafață de 6000 mp identificat în cele ce preced.
Cum potrivit art. 728 C. civ., nimeni nu poate fi obligat să rămână în indiviziune, instanța a admis cererea reclamantei și a dispus ieșirea din indiviziune prin formare de loturi în natură conform propunerilor efectuate de expert S. C. în cadrul aceluiași raport de expertiză.
Împotriva sentinței expuse au declarat apel în termen legal pârâții F. C. și F. R. R., iar prin decizia civilă nr. 8. din 17 noiembrie 2010 pronunțată de T. B.-N. s-a admis apelul declarat de pârâți sentința civilă nr. 3489/(...), pronunțată de Judecătoria Bistrița, a fost schimbată în parte în sensul că s-a dispus grănițuirea dintre imobilele teren identificate prin parcelele 2. și 2., proprietatea reclamantei și parcela nr. 2./3, proprietatea pârâților F. C. și F. R. R., pe aliniamentul punctelor A.D, conform raportului de expertiză și a schiței anexe aflată la fila 198 din dosarul de fond, întocmite în cauză de expertul P. V.
S-au respins petitele din cererea de chemare în judecată privind revendicarea de către reclamantă a suprafeței de 55 mp teren și ridicarea de către pârâți a gardului aflat pe această suprafață.
Au fost compensate în întregime cheltuielile de judecată efectuate la fond de către reclamantă și pârâții F. C. și F. R.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței.
Intimata P. M. a fost obligată să plătească apelanților suma de 1128,5 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a hotărî astfel tribunalul a reținut că prin titlul de proprietate nr.
8., s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru C. M., P. A., P. T. P., P. S. E., P. L. și P. R. L. și pentru suprafața de 6000 mp, situată pe raza mun. B. în tarla 110 parcela nr. 2..
După eliberarea titlului de proprietate, între titularii dreptului de proprietate, respectiv moștenitorii acestora, s-a încheiat actul de parcelare teren și ieșire din indiviziune autentificat sub nr. 4441/20 decembrie 2002, de către notarul public D. M., act în baza căruia teren menționat mai sus a fost împărțit în trei parcele, din care nr. noi 2. în suprafață de 2000 mp, 2. în suprafață de 2000 mp au fost atribuite reclamantei P. M., moștenitoare a lui C. M. și P. A., iar parcela de 2000 mp, identificată cu nr. nou 2./3 s-a atribuit lui P. S. E., P. L. și P. R. L., conform schiței plan și tabelului de mișcare parcelă întocmite de C. C., care fac parte integrantă din acest act.
Deși în actul de partaj s-a menționat că datele de identificare ale terenurilor reprezintă nr. top, ele în fapt rezultă din dezmembrarea nr. de parcelă 2., fără ca terenul să fi fost identificat cu date de carte funciară.
Anterior actului de partaj, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3912/30 septembrie 2002, de către N. public D. M., prin care P. S. E., P. R. L. și P. L., în calitate de vânzători, au înstrăinat pârâților apelanți F. C. și F. R. R., cota de 2. părți din tarlaua 110 parcela nr. 2.. Vânzătorii s-au obligat să îndeplinească până la data de 20 ianuarie 2003 formalitățile legate de dezbaterea moștenirii și de ieșirea din indiviziune, pentru ca apoi cumpărătorii să-și poată întabula dreptul de proprietate asupra parcelei determinate de teren.
Cum partajul voluntar nu s-a operat în cartea funciară, cumpărătorii F.
C. și R. R. au promovat o cerere pentru ieșirea din indiviziune și întabularea dreptului de proprietate dobândit de către ei, în contradictoriu cu proprietarii din titlu și cu moștenitorii acestora, după caz, acțiune ce a făcut obiectul dosarului nr. 5. al Judecătoriei B., finalizat cu sentința nr. 2., rămasă irevocabilă prin neapelare.
Prin sentința arătată mai sus, s-a dispus ieșirea din indiviziune și înscrierea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 2000 mp în favoarea reclamanților, conform raportului de expertiză, tabelului de mișcare parcelară, întocmite în cauză de către expertul P. Ion, acte ce fac parte integrantă din sentință.
Parcela ce a revenit vânzătorilor și mai apoi celor doi cumpărători, apelanți în prezenta cauză, este cea determinată de expertul P. Ion, act ce face parte dintr-o hotărâre irevocabilă, opozabilă tuturor coindivizarilor.
Cum partajul voluntar nu a fost înscris în cartea funciară, sistarea stării de indiviziune fiind dispusă doar prin hotărârea amintită, statuarea instanței de fond apare ca fiind eronată în privința prevalării schiței ce a stat la baza dezmembrărilor efectuate de expertul C. C.
Chiar luând în considerare această schiță, dezlegarea raporturilor deduse judecății în speță nu este determinată de opțiunea pentru schița întocmită de expertul C. C. sau cea efectuată de expertul P. Ion, deoarece la simpla comparare a acestora se poate observa faptul că contrar statuărilor instanței de fond, nu există diferențieri majore între ele, de vreme ce lotul atribuit pârâților apelanți are un front la stradă aproape identic, 13,33(13,31) și o lungime identică pe ambele laturi longitudinale de 150 ml, fiind mai mult decât evident faptul că lucrarea din dosarul nr. 5. a avut la bază schița parte a actului de partaj voluntar.
Din cauza deficiențelor prezentate de lucrările deja amintite, în analiza expertizelor întocmite în fața instanței de fond de către experții S. C. respectiv P. V., trebuie pornit de la schița de punere în posesie a parcelei nr. 2., pentru a se putea stabili dimensiunile, respectiv amplasarea în teren a acesteia.
La efectuarea expertizei întocmite de către expertul S. C., s-a avut în vedere extrasul din planul parcelar întocmit de către inspectorul C. L., care prezintă configurație a parcelei 2. diferită de cea avută în vedere de către expertul C. C. S-a reținut că această schiță nu reprezintă însăși determinarea parcelei, ci doar un extras din planul parcelar.
Astfel, lungimea parcelei pe latura dinspre vecinul P. Grigore este de
152,74 ml, pe iar pe latura dinspre B. D. este de 156,62 ml (această latură nefiind în linie dreaptă), în schița întocmită de C. C. parcela are pe ambele laturi trasate în linie dreaptă o lungime de 150 ml. De asemenea, frontul la stradă în extrasul din planul parcelar este de 36,8 ml (linie frântă), pe când schița expertei C. are ca front la stradă o linie dreaptă de 39,9.
Mai mult, expertul C. a atribuit parcelei cu nr. 2./3 un front la stradă de
13,31 ml, iar prin expertiza întocmită de expertul S. C., acest front la stradă este doar de 13,09 ml. În această variantă este diminuat și frontul la stradă stabilit pentru parcelele atribuite reclamantei P. M. de la 26,66 ml, cât au cele două parcele în schița actului de parcelare, la 23,71 ml, cât îi atribuie expertul S. C. (incluzând în aceasta și porțiunea de 0,69 ml, despre care se susține că ar fi ocupată de pârâții apelanți).
Prin urmare, nu există nici un temei pentru a concluziona că expertiza întocmită de expertul S. C. are la bază schița de partaj voluntar întocmită de expertul C. C.
În realitate, această expertiză nu identifică în fapt terenul în litigiu, așa cum el este deținut în prezent de părți, neavând întocmit un plan se amplasament și delimitare a imobilului (așa cum este în expertiza întocmită de expertul P. V. f. 201 dos fond), expertul rezumându-se a face lucrarea strict pe baza acelui extras eliberat de către P. mun. B., fără a face vreo referire la situația existentă în teren, motiv pentru care ea a fost înlăturată de către tribunal.
Având în vedere neconcordanțele existente între limitele existente în prezent, schițele întocmite în diverse etape a raporturilor dintre părți, și cea care a stat la baza efectuării expertizei de către expertul S. C., cu ocazia efectuării celei de-a doua lucrări dispuse de instanța de fond, pârâtul F. C. a solicitat Primăriei municipiului B. schița de punere în posesie pentru parcelanr. 2., care i-a și fost comunicată cu adresa nr. 10769/(...), acest extras din planul parcelar stând la baza efectuării expertizei de către P. V., alături de xerocopia după punerea în posesie, depusă la fila 207 din dosar.
De observat că în cel de-al doilea extras din planul parcelar (f. 203 ce este cel mai apropiat de situația existentă în teren), frontul la stradă al parcelei nr. 2. este de 39,60 ml, latura dinspre vecinul P. G. are 156,19 ml, iar latura dinspre vecinul C. Ș. are 160,11 ml.
Prin urmare, ceea ce diferențiază cele două expertize întocmite în cauză este extrasul din planul parcelar eliberat de către Primăria Bistrița, și nu raportarea la expertizele anterior efectuate.
În realitate, expertiza întocmită de către expertul P. V. este cea mai apropiată de dezmembrarea efectuată de către C. C., și apoi preluată de către P. Ion, și nu expertiza întocmită de expertul S. C., cum în mod greșit a susținut reclamanta și a reținut instanța de fond.
Cum în fapt, întreaga parcelă are ca front la stradă 39,14 ml, așa cum rezultă și din planul de ansamblu aflat la fila 197 din dosar, nu există nici o justificare pentru diminuarea frontului la stradă atât pentru lotul pârâților apelanți F. cât și pentru lotul reclamantei P. M., așa cum a propus expertul S. C.
S-a subliniat că potrivit raportului de expertiză întocmit de expertul P. Ion în dosar nr. 5., dar și a schiței de dezmembrare efectuată de către expertul C. C., pe întreaga lungime a parcelei cumpărate de pârâții F. C. și R., lățimea terenului ar trebui să fie de 13,31 sau 13,33 ml, fapt imposibil și acceptat de pârâți, de vreme ce aceste schițe nu au avut la bază dimensiunile corecte ale parcelei nr. 2., și nici o determinare corectă în teren a amplasamentului acesteia.
Potrivit variantei de grănițuire propuse de către expertul P. V., sunt respectate atât cât este posibil schița de punere în posesie, planul de parcelare cât și lucrările anterior întocmite de către experții P., respectiv C., de vreme ce pe nici o porțiune lățimea propusă pentru parcela deținută de pârâții apelanți nu depășește dimensiunile menționate de aceste lucrări, ea fiind de 13,20 ml, mai apoi de 12,94 ml, pentru ca frontul la spate să fie de 12,18 ml.
Având în vedere schițele deficitare întocmite anterior declanșării prezentului litigiu, la modalitatea în care s-a efectuat aplicarea Legii nr.
18/1991, ceea ce a permis eliberarea unor schițe de punere în posesie deficitare și chiar contradictorii, nu este posibilă grănițuirea parcelelor deținute de pârâții apelanți respectiv reclamantă, cu respectarea strictă a limitelor stabilite în vreunul din acestea.
T. a conchis că expertiza întocmită de către expertul P. V. este cea care concordă în cea mai mare măsură atât cu situația reală din teren, dar și cu actele întocmite anterior între părți, motiv pentru care constată că pârâții nu folosesc teren din parcela atribuită reclamantei P. M., astfel că acțiunea în revendicare a fost greșit admisă de către prima instanță, iar grănițuirea celor două terenuri se impune pe aliniamentul propus de acest expert, și nu pe cel însușit de către instanța de fond.
Pentru considerentele expuse și în temeiul art. 296 teza I din Codul de procedură civilă, tribunalul a admis apelul.
Împotriva deciziei tribunalului a declarat recurs reclamanta P. M. solicitând admiterea recursului, casarea în întregime a deciziei atacate și trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru rejudecarea apelului.
În motivarea recursului apreciază sentința instanței de apel nelegală și netemeinică.
Imobilul proprietatea recurentei înscris inițial în TP nr. 8. tarlaua nr. 110 parcelele nr. 2., 2. și cel în suprafață de 2000 mp înscris în CF 9876 B. nr.top.
3215/2 proprietatea pârâților au constituit la început un corp comun, întreaga suprafață de 6000 mp fiind înscrisă în TP nr. 8., tarlaua nr. 110, parcela nr.
2..
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3912/(...) pârâții F. C. și R. au cumpărat cota de 2. mp din tarlaua nr. 110 parcela nr. 2., procedând la partajarea suprafeței de 6000 mp, în 3 parcele fiecare având câte
2000 mp în mod egal, formându-se parcelele nr. 2., 2. și 2./3 operațiune făcută printr-un act notarial autentificat sub nr. 4441/20.XII.2002 la BNP D. M.
Urmare acestui partaj amiabil recurentei i-au revenit parcelele 2. și 2. în suprafață totală de 4000 mp, iar rudelor respectiv P. E., P. L. și P. R. suprafața de 2000 mp aferentă parcelei 2./3 și pe care aceștia au înstrăinat prin actul notarial nr. 3912/(...) pârâților F. C. și R., pârâții întabulându-și dreptul prin sentința civilă nr. 2. pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr. 5.. Cu această ocazie s-a efectuat o nouă expertiză de către expertul P. I. care a respectat expertiza inițială, întocmind o schiță detaliu în sensul că dreptunghiul atribuit pârâților are lungimea de 150 ml pe ambele laturi și lățimea de 13,33 ml la ambele capete, expertiza fiind vizată de O. B.-N. sub nr.
54/(...).
După promovarea acțiunii în vederea grănițuirii și revendicării, recurenta a solicitat expertiza topografică, expertul P. V. fiind înlocuit cu expertul S. C. care a solicitat de la Primăria Bistrița schița cu forma și dimensiunile parcelei
2., schiță eliberată de către insp. C. L. și pe care sunt notate dimensiunile întregii parcele nr. 2. și vecinătățile.
Din această schiță se poate observa că față de schița de punere în posesie inițială există o mică diferență, astfel latura înspre str. Zăvoie nu mai este oblică ci conține o mică deformare, astfel că s-au dat două dimensiuni, iar lungimea a crescut de la 150 ml cât a fost până acum la 152,74 ml spre vecinul P. și 156,62 ml spre vecinul B. D.
În raport de acest plan parcelar expertul S. a întocmit expertiza.
Pârâții au contestat expertiza, astfel să s-a procedat la efectuarea unei alte expertize de către expert P. V.
Expertul P. a solicitat planul parcelar al parcelei nr. 2., primăria B. eliberând acest plan care mărește lungimea laturilor dreptunghiului, spre vecinul P. la 156,91 ml, iar spre vecinul C. la 160,11 ml, la strada Z. de 39,6 și spre capătul opus la 38,55 ml ori dimensiunile din expertiza S. sunt mai aproape de dimensiunile din planul parcelar.
Instanța de apel a menținut expertiza d-lui P. V., deși această lucrare este mult mai deficitară, există contradicții între cele două lucrări de specialitate și se impunea ca instanța de apel să lămurească situația ordonând eventual o nouă expertiză de specialitate nicidecum să aleagă una dintre expertize, și anume acea cu cele mai multe deficiențe (chiar dacă este mai frumos colorată și pe mai multe file) întrucât conduce la consecințe inadmisibile din punct de vedere legal, astfel că se impune casarea cu trimitere spre rejudecarea apelului.
Reprezentantul reclamantei recurente a arătat la termenul din data de
(...) că susține ca motive de recurs de ordine publică inopozabilitatea hotărârii judecătorești față de terțul C. Ș., inopozabilitate care constituie un impediment la punerea în executare a hotărârii recurate, iar al doilea motiv de recurs de ordine publică pe care înțelege să-l invoce se referă la faptul că instanța de apel nu a ținut seama de puterea de lucru judecat a unei alte hotărâri judecătoreștianume sentința civilă nr. 2. pronunțată în dosar nr. 5., prin care în urma partajului între aceleași părți ca și în prezentul dosar, pârâților F. C. și F. R. R., le-a fost atribuit un lot identificat prin expertiza efectuată de domnul expert P. Ion, care face parte integrantă din hotărârea mai sus menționată, iar această hotărâre trebuia să fie respectată de către instanța de apel, pentru că nu se putea atribui pârâților F. C. și F. R. R., un lot cu dimensiuni mai mari decât cel atribuit prin sentința civilă nr. 2., așa cum greșit a procedat instanța de apel.
Intimații F. C. și F. R. R. prin întâmpinare (f. 19-20) au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta nu este fondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Motivele de recurs se referă aproape în întregime la probele administrate în cauză și la starea de fapt reținută de instanța de apel.
C. instanței de recurs este limitat la motivele prevăzute de art. 304pct. 1-9 C.pr.civ. și vizează numai motive de nelegalitate.
Curtea reține că art. 304 pct. 10 C.pr.civ. potrivit căruia ";când instanța nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii" și art. 304 pct.
11 C.pr.civ. potrivit căruia ";modificarea unei hotărâri se poate cere, când hotărârea se întemeiază pe o greșeală gravă de fapt, decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate"; au fost abrogate prin art. I pct. 1111 și pct. 112 din OUG nr. 1. astfel încât dezvoltarea unui motiv de recurs care nu mai este prevăzut după modificarea art. 304 prin OUG nr. 1. este inadmisibilă în prezenta cale extraordinară de atac.
Cum motivele de recurs invocate, care se referă la probele administrate în cauză și la starea de fapt, tind la modificarea deciziei urmare a unei reaprecieri a probelor, Curtea va admite excepțiainadmisibilității acestor motive de recurs, deoarece instanța de recurs nu examinează faptele cauzei, existența și aprecierea lor aparținând puterii suverane a instanțelor de fond. C. exercitat de instanța de recurs se referă doar la corectitudinea concluziei instanței de fond, dacă judecătorii fondului au interpretat și aplicat corect norma de drept.
Recursul fiind o cale extraordinară de atac este firesc să nu se permită reanalizarea stării de fapt și stabilirea ei, aceasta fiind făcută deja de două instanțe.
Prin urmare, simplul fapt că există două puncte de vedere asupra aceleiași chestiuni, nu permite în cadrul unei proceduri extraordinare rejudecarea cauzei pentru acest motiv.
În acest sens s-a pronunțat CEDO prin H. din 7 iulie 2009, dată asupra cererii nr. 8727/03, în cauza Stanca P.escu vs. R.ia, este adevărat că privitor la calea de atac a revizuirii, care este o cale de retractare, iar recursul este o cale de reformare, dar atât recursul cât și revizuirea se află în codul de procedură civilă la T. V intitulat „Căile extraordinare de atac", prin urmare argumentele CEDO referitoare la caracterul extraordinar al căii de atac sunt aplicabile pentru identitate de rațiune ambelor căi de atac.
Conform statuărilor curții în cauza antecitată, doar erorile de fapt ce nu au devenit vizibile decât la finalul unei proceduri judiciare, pot justifica o derogare de la principiul securității raporturilor juridice și dreptul la un proces echitabil pe motivul că ele nu au putut fi îndreptate prin exercitarea căilorordinare de atac, fiind invocată jurisprudența anterioară (cauza Pchenitchny c.
R.iei, hotărârea nr. 30422/03, paragraf 26, din 14 februarie 2008).
În consecință curtea a concluzionat că revizuirea nu poate constitui o modalitate deghizată de înlesnire a redeschiderii unui proces soluționat definitiv, atunci când părțile au avut posibilitatea să formuleze obiecțiuni la raportul de expertiză în timpul procesului, reiterând că simplul fapt că există două puncte de vedere asupra unui subiect (în speță identificarea terenului) nu constituie un motiv suficient pentru a rejudeca o cauză. Motivele invocate în sprijinul cererii de revizuire priveau maniera în care expertul realizase expertiza. Î. o eventuală eroare a acestuia în delimitarea terenurilor ar fi putut fi reparată în căile ordinare de atac, evitându-se astfel repunerea pe rol a unei hotărâri judecătorești definitive (Sergey Petrov c. R.iei, nr. 1861/05, paragraful
28, 10 mai 2007).
Și în prezenta cauză au fost efectuate mai multe variante de expertiză iar stabilirea stării de fapt este atributul suveran al instanțelor de fond iar critica acestora scapă de sub controlul instanței de recurs, control care se rezumă la aplicarea corectă a legii în cadrul silogismului judiciar, cu privire la o stare de fapt prestabilită de instanțele de fond.
C. exercitat de instanța de recurs se referă doar la corectitudinea concluziei instanței de fond, dacă judecătorii fondului au interpretat și aplicat corect norma de drept la starea de fapt deja stabilită fără a putea aprecia dacă aceasta a fost corect stabilită în funcție de probele deja administrate.
Reprezentantul reclamantei recurente a arătat la termenul din data de
(...) că susține ca motive de recurs de ordine publică inopozabilitatea hotărârii judecătorești față de terțul C. Ș., inopozabilitate care constituie un impediment la punerea în executare a hotărârii recurate, iar al doilea motiv de recurs de ordine publică pe care înțelege să-l invoce se referă la faptul că instanța de apel nu a ținut seama de puterea de lucru judecat a unei alte hotărâri judecătorești anume sentința civilă nr. 2. pronunțată în dosar nr. 5., prin care în urma partajului între aceleași părți ca și în prezentul dosar, pârâților F. C. și F. R. R., le-a fost atribuit un lot identificat prin expertiza efectuată de domnul expert P. Ion, care face parte integrantă din hotărârea mai sus menționată, iar această hotărâre trebuia să fie respectată de către instanța de apel, pentru că nu se putea atribui pârâților F. C. și F. R. R., un lot cu dimensiuni mai mari decât cel atribuit prin sentința civilă nr. 2., așa cum greșit a procedat instanța de apel.
Primul dintre aceste motive a fost invocat într-o formă incipientă și în motivele formulate în scris inițial, în cursul termenului legal de motivare a căii de atac.
Curtea constată că acest motiv de recurs nu poate fi primit deoarece chiar reclamanta recurentă a stabilit cadrul procesual și dacă dorea să cheme în proces și alte persoane pentru ca hotărârea să le fie opozabilă, ca și cele statuate prin ea, putea să formuleze o cerere la fondul cauzei în acest sens iar nu să invoce chiar ea acest aspect doar în căile de atac, invocându-și astfel propria culpă.
Este real că hotărârea nu este opozabilă părților care nu au fost părți în proces dar a invoca acest aspect ca un motiv de imposibilitate a executării hotărârii nu poate fi admis deoarece hotărârea va fi posibil a fi executată față de părțile care au fost părți în proces.
Cu privire la al doilea motiv de recurs invocat ca și motiv de ordine publică, trebuie constatat că nu este prezentă în cauză puterea de lucru judecat a unei alte hotărâri judecătorești, acesta fiind posibil a fi invocată doar în cazul unui proces cu același obiect, între aceleași părți și cu aceași cauză, cisuntem în prezența efectului autorității de lucru judecat care face ca o hotărâre judecătorească să nu poată fi contrazisă cu privire la cele stabilite prin aceasta, nefiind posibil ca în cadrul unui nou proces să se stabilească dispoziții contrare celor stabilite în primul proces.
În cauză primul proces a avut ca obiect un partaj iar prezenta cauză este una în grănițuire și revendicare, prin urmare nu se poate vorbi de puterea de lucru judecat, obiectul celor două cauze fiind diferit, prin urmare nu se poate afirma că s-a stabilit cu putere de lucru judecat grănițuirea dintre două parcele.
Evident că în prezenta cauză nu s-ar putea statua în contra celor hotărâte prin sentința civilă nr. 2. pronunțată în dosar nr. 5., însă, așa cum a reținut și instanța de apel, schița întocmită de expertul C. C. parte a actului de partaj voluntar a fost preluată în expertiza efectuată de expertul P. Ion, între acestea nefiind diferențieri majore, iar această expertiză nu identifică în fapt terenul în litigiu, așa cum el este deținut în prezent de părți, neavând întocmit un plan de amplasament și delimitare a imobilului, expertul rezumându-se a face lucrarea strict pe baza acelui extras eliberat de către P. mun. B., fără a face vreo referire la situația existentă în teren, motiv pentru care ea a fost înlăturată de către tribunal.
Curtea, pornind de la afirmația tribunalului că nu a fost întocmit un plan de amplasament și delimitare a imobilului în expertiza efectuată de expertul P. Ion, mai constată că pe acest plan nu se indică repere exterioare parcelei și distanțe față de astfel de repere care să facă posibilă și o nouă identificare obiectivă ulterioară, ceea ce face ca acest plan cu privire la parcela de 2000 mp să nu poată fi considerat ca un plan de amplasament și delimitare a imobilului pentru stabilirea limitei de mejdă.
Prin urmare, față de aceste considerente, starea de fapt stabilită prin sentința civilă nr. 2. și expertiza efectuată de expertul P. Ion, ce face parte din această sentință, nu poate fi nici respectată nici nerespectată, pentru grănițuire, dat fiind că nu există criterii și repere exterioare parcelei respective în funcție de care să se poată constata respectarea sau nerespectarea amplasamentului acesteia.
Celelalte motive invocate prin „. de ședință" depuse la (...) (fila 22 și urm. dosar recurs) și care se constituie în motive noi de recurs și nu sunt motive de ordine publică nu pot fi analizate deoarece s-ar încălca interdicția prevăzută de art. 303 și 306 Cod procedură civilă.
În temeiul prevederilor art. 312 alin . 1 și art. 299 și urm. Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă ca nefondat recursul, nefiind incidente nici unul din motivele de casare sau modificare prevăzute art. 304 Cod procedură civilă.
În temeiul prevederilor art. 274 Cod procedură civilă va obliga pe recurenta P. M., aflată în culpă procesuală față de respingerea recursului, să plătească intimatului F. C. suma de 1.100 lei, cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu avocat potrivit chitanței de la fila 38.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta P. M. împotriva deciziei civile numărul 8. 17 noiembrie 2010 a T.ui B.-N. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o menține.
Obligă pe numita recurentă să plătească intimatului F. C. suma de 1.100 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 01 aprilie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C.-M. CONȚ I.-D. C. A.-A. P.
G.IER A.-A. M.
Redactat de I., dactilografiat de S. În 2 ex., la data de (...)
Judecător fond - M. A.P. - Judecătoria Bistrița
Judecători apel - Simionescu I., Iacob C. - T. B.-N.
| ← Decizia civilă nr. 2899/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 65/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
