Decizia civilă nr. 3450/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ
Secția I civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr.(...)
D. CIVILĂ NR. 3450/R/2011
Ședința publică din 6 octombrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: ANA I.
J.ECĂTOR: A. C. J.ECĂTOR: A. A. C. G. : C. B.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către pârâții S. E. și S. D. împotriva deciziei civile nr. 87 din (...) a T. M., pronunțată în dosarul nr. (...), privind și pe intimații P. M. V., M. B.-M. prin P. și Ș. A., având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul pârâților recurenți S. E. și S. D., avocat F. A., cu împuternicire avocațială la dosar, reprezentantul reclamantului intimat P. M. V., avocat S. F., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, reprezentanții părților arată că nu au cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte excepții sau cereri, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul pârâților recurenți, în principal, solicită în temeiul art. 312 alin. 3 C.proc. civ., admiterea recursului, casarea deciziei pronunțate de instanța de apel și a sentinței primei instanțe, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare primei instanțe de judecată.
În subsidiar, solicită în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 și art. 304 pct. 9 C.proc. civ. admiterea recursului, modificarea în totalitate a hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii introductive.
Nu solicită cheltuieli de judecată în această fază procesuală.
În opinia sa, prezentul litigiu trebuie soluționat într-un cadru procesual mai extins, în care calitatea de pârât să o aibă și numitul Ș. A., care deține terenul situat în partea vestică a terenului aflat în proprietatea reclamantului.
Apreciază că pentru o justă soluționare a cauzei și pentru stabilirea corectă a stării de fapt, se impune să fie măsurate nu doar suprafețele de teren deținute de reclamant și pârâți, ci și cele deținute de alți vecini.
Cu toate că diferențele între concluziile celor trei experți sunt majore, aceștia s-au pus de acord în defavoarea recurenților și au stabilit suprafața cea mai mare de teren ca fiind folosită de aceștia în dauna reclamantului.
Apreciază că hotărârea instanței de apel este nelegală din prisma faptului că prin aceasta s-a dat eficiență dreptului de proprietate al reclamantului, însă a fost încălcat dreptul de proprietate al pârâților recurenți.
Reprezentantul reclamantului intimat P. M. V., solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariul avocațial în sumă de 1200 lei.
Consideră că, întrucât prezentul litigiu are ca obiect stabilirea liniei de hotar dintre terenul reclamantului și cel al pârâților, nu există nici un temei juridic al obligației numitului Ș. A. de a garanta sau al obligației de a-i despăgubi pe pârâții S.
Recurenții au criticat prin cererea de recurs și soluția de disjungere a cererii de chemare în garanție cu toate că apelul nu este formulat și împotriva încheierii din (...) prin care J. B.-M. a dispus disjungerea, ci doar împotriva sentinței civile nr. 10741/(...).
Prin completarea la raportul de expertiză efectuată în cauză experții au stabilit care sunt concluziile care reflectă situația din teren, respectiv cele menționate în raportul întocmit de dl. ing. P. C. G. dar și argumentând că diferențele între concluziile celor trei rapoarte se datorează gradului de precizie a aparatelor folosite în teren precum și modului de introducere în sistem național al măsurătorilor. Ținând cont de decizia nr.2. a T. M. nu se mai pune problema refacerii raportului de expertiză.
C U R T E A
Prin cererea formulată la data de (...) și înregistrată pe rolul J. B. M. sub numărul 2., număr nou (...), completată la data de (...), reclamantul P. M. a chemat în judecată pe pârâții S. E., S. D. și M. B. M. prin P. solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să stabilească linia de hotar dintre proprietatea reclamanților și a pârâtului.
Prin sentința civilă nr. 10741 din data de 24 noiembrie 2010,pronunțată de Judecătoria Baia Mare, în dosarul nr. (...), a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul P. M. V., în contradictoriu cu pârâții S. E. și S. D.
S-a stabilit linia de hotar dintre terenul proprietatea reclamantului,identificat în CF 11024 B. M., nr. topo. 4305/18 și 4305/20 și terenulproprietatea pârâților S. E. și S. D., identificat în CF 10855 B. M., nr. topo.
4305/19 și 4305/21, ca fiind pe aliniamentul 2-3-11-10, astfel cum a fost identificat de domnul expert P. C. prin raportul de expertiză efectuat în apel,anexa grafică, înregistrat la dosar la data de (...) și care face parte din prezenta hotărâre.
Au fost obligați pârâții S. E. și S. D. să lase reclamantului în deplină proprietate și pașnică folosință terenul în suprafață de 149 mp, între punctele
2-3-11-10-2, astfel cum a fost identificat de domnul expert P. C. prin raportulde expertiză efectuat în apel, anexa grafică, înregistrat la dosar la data de (...)
și care face parte din prezenta hotărâre.
Au fost obligați pârâții S. E. și S. D., la plata în solidar a sumei de 3.075
RON către reclamant, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În cadrul rejudecării cauzei după desființarea cu trimitere, îndrumarul deciziei precum și dezlegările date problemelor de drept sunt obligatorii pentru prima instanță, astfel că, văzând îndrumarul deciziei de desființare prin care se statuează că linia despărțitoare a proprietăților părților este cea reținută în expertiza întocmită de expertul P. C. G., ceilalți experți care au întocmit expertize în cauză fiind de acord cu acest aspect, instanța a admis cererea reclamantului conform dispozitivului.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, instanța a obligat pârâții persoane fizice și care s-au opus admiterii acțiunii, la plata către reclamant a sumei de 3.075 RON cheltuieli judiciare, din care 1575 RON reprezentândcheltuieli de judecată la care pârâții au fost obligați în primul ciclu procesual și 1500 RON reprezentând onorariu avocațial achitat de reclamant în apel și în rejudecare, conform chitanțelor depuse.
Prin decizia civilă nr. 8. din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...) s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelanții S. E. și S. D. împotriva sentinței civile nr. 10741 din data de 24 noiembrie 2010, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr. (...).
Au fost obligați apelanții S. E. și S. D. la plata către intimatul P. M. V. asumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele:
Limitele cererii de chemare în judecată, ale cadrului procesual în care se va desfășura judecata, atât cu privire la obiect - pretenția concretă dedusă judecății, cât și cu privire la părți - persoanele între care există raportul juridic litigios, sunt fixate de către reclamant.
Cât privește latura subiectivă a procesului, în respectarea principiului disponibilității, instanța nu poate introduce din oficiu o altă persoană în proces, o astfel de măsură neputând fi explicată în temeiul principiului rolului activ al judecătorului, care se referă la folosirea unor mijloace legale pentru aflarea adevărului, în limitele legii și în cadrul procesual stabilit prin voința reclamantului.
Numai părțile pot lărgi sfera subiectivă a procesului, prin formularea unei cereri de chemare în judecată a altor persoane, chemării în garanție sau arătării titularului dreptului, în condițiile art. 57-66 Cod procedură civilă.
Reclamantul P. M. V., care a stabilit limitele cadrului procesual, nu a înțeles să îl cheme în judecată pe numitul Ș. A., prin acțiunea înregistrată pe rolul J. B. M. la data de 2 martie 2006.
Abia la data de 8 septembrie 2010, la peste 4 ani de la data învestirii instanței, pârâții S. E. și S. D. au formulat o cerere de chemare în garanție a numitului Ș. A., fără a arăta care este obiectul acesteia, în conformitate cu dispozițiile art. 61 alin. 1, raportat la 112 Cod procedură civilă,
Potrivit art. 61 alin. 1 Cod procedură civil, cererea de chemare în garanție va fi făcută în condițiile de formă pentru cererea de chemare în judecată și se depune de către pârât odată cu întâmpinarea sau cel mai târziu la prima zi de înfățișare, atunci când întâmpinarea nu este obligatorie.
Nerespectarea acestui termen este sancționată, potrivit art. 135 Cod procedură civilă, cu judecarea separată a cererii de chemare în garanție, dacă părțile nu consimt ca cererile să fie judecate împreună.
Raportat la poziția procesuală exprimată de reclamant, în mod corect a dispus judecătoria, la termenul de judecată din data de (...), disjungerea cererii de chemare în garanție, înregistrarea sub nr. de dosar distinct și judecarea separată a acesteia.
Prin completarea la raportul de expertiză întocmită în cauză de experții S. M., K. T. și P. C. G. (filele 133-134 din dosarul nr. 1157/18272006 al T. M.), cei trei experți au concluzionat că măsurătorile efectuate de P. C. G. reflectă situația reală din teren.
Diferențele dintre concluziile celor trei lucrări de expertiză se datorează gradului de precizie a aparatelor folosite în teren, precum și modului de introducere în sistem național a măsurătorilor.
Prin decizia civilă nr. 2. din data de (...), pronunțată de Tribunalul
Maramureș în dosarul nr. (...), a fost admis apelul declarat de pârâții S. E. și S. D., împotriva sentinței civile nr. 1454 din (...) a J. B. M., care a fost desființată, iar cauza trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.
În considerentele deciziei s-a reținut că obiectul principal al cauzei este grănițuirea și, raportat la concluziile celor trei experți care au acceptat că măsurătorile întocmite de expertul P. C. G., care a întocmit expertiza în apel, sunt mai aproape de realitate, urmează ca linia despărțitoare dintre proprietăți să fie stabilită în funcție de aceste măsurători.
În conformitate cu dispozițiile art. 297 Cod procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept de către instanța de apel, ca și necesitatea administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
Respectând îndrumarului deciziei pronunțate în apel, în rejudecare, judecătoria a stabilit linia de hotar, ținând seama de concluziile lucrării de expertiză efectuate de dl. expert P. C. G., și a obligat pârâții S. E. și S. D. să lase reclamantului în deplină proprietate și pașnică folosință terenul în suprafață de 149 mp, între punctele 2-3-11-10-2, astfel cum a fost identificat de domnul expert P. C. prin raportul de expertiză efectuat în apel, anexa grafică, înregistrat la dosar la data de (...) și care face parte din hotărâre.
Raportat la considerentele mai sus-expuse, apreciind hotărârea atacată ca fiind legală și temeinică, în baza art. 296 Cod procedură civilă, tribunalul a respins ca nefondat apelul declarat.
În baza art. 274 alin. 1, coroborat cu art. 298 Cod procedură civilă, reținând culpa procesuală a apelanților, care au căzut în pretenții, instanța a dispus obligarea acestora la plata către intimatul P. M. V. a sumei de
1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, achitat potrivit chitanțelor nr. 28/2011 și nr. 42/2011, depuse la filele 25-
26 din dosar.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții S. E. și S. D. solicitând în principal casarea deciziei pronunțate de instanța de apel și a sentinței primei instanțe, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare primei instanțe, iar în subsidiar modificarea deciziei în sensul respingerii acțiunii formulate, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că în mod greșit instanța de apel a apreciat că nu se impune desființarea sentinței pronunțate de judecătorie și trimiterea cauzei spre rejudecare, raportat la principiul disponibilității, reclamantul fiind cel care stabilește cadrul procesual, instanța de judecată neputând extinde sfera subiectivă a procesului.
Este adevărat că instanța de judecată este ținută de cadrul procesual fixat de părți însă s-a pierdut din vedere cererea formulată de pârâții S., cerere intitulată „cerere de chemare în garanție";, însă precizată ulterior ca cerere de grănițuire și revendicare, prin care a fost chemat în judecată numitul Ș. A.
Deoarece în primele instanțe litigiul a fost soluționat în lipsa numitului Ș. A. se impune ca instanța de recurs să dispună casarea hotărârii pronunțată în apel și a sentinței pronunțate de prima instanță, trimițându-se cauza spre rejudecare primei instanțe.
Casarea cauzei cu trimitere spre rejudecare se impune și în vederea efectuării unei noi expertize prin care să fie măsurat și terenul deținut de numitul Ș. A., din expertiza întocmită de către S. M. rezultând că suprafața de 12 m.p. din terenul reclamanților este folosită de numitul Ș. A. Î. expertiza întocmită de către aceasta și cea întocmită de către expertul P. C. există diferențe nejustificate care ridică un semn de întrebare cu privire la realitatea și obiectivitatea celor exprimate de experți. În cazul în care nu se întocmește o nouă lucrare există riscul ca instanța să oblige recurenții sălase în deplină proprietate și pașnică folosință o suprafață de teren mai mare decât cea pe care o folosesc în concret din terenul reclamantului. N. întocmirii unei noi expertize rezultă și din concluziile echivoce ale celor 3 rapoarte de expertize întocmite în cauză, diferențele din concluziile expertizelor indicând modul lacunar în care experții au înțeles să formuleze o concluzie comună.
În ceea ce privește modificarea deciziei atacate, aceasta se impune raportat la prevederile art. 304 pct. 9 C. hotărârea instanței de apel fiind nelegală prin prisma faptului că dându-se eficiență dreptului de proprietate al reclamantului s-a încălcat dreptul de proprietate al pârâților S. și, deci prevederile art. 480 Cod civil.
În drept au fost invocate prevederile art. 304 pct. 5 și 9 C. și art. 312
C.
În apărare, intimatul P. M. V. a formulat întâmpinare prin care asolicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că în ceea ce privește criticile relative la cererea de chemare în garanție, aceasta este inadmisibilă neîntrunind condițiile de formă impuse de lege și fiind formulată peste termenul prevăzut de lege, motiv pentru care în mod corect prima instanță a dispus disjungerea sa.
Prezentul litigiu are ca obiect stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile reclamantului și a pârâților, neexistând deci nici un temei juridic al numitului Ș. A. de a garanta sau de a-i despăgubi pe pârâții S. E. și D.
S-a mai învederat că deși apelul a fost declarat numai împotriva sentinței civile nr. 1. a J. B.-M., iar nu și împotriva încheierii din (...) prin care s-a dispus disjungerea cererii de chemare în garanție, se critică și soluția pronunțată asupra cererii de chemare în garanție, aceasta fiind formulată omisso medio, fiind inadmisibilă.
Modificarea deciziei atacate nu se impune, prin decizia civilă nr. 2. a T.
M. stabilindu-se că linia despărțitoare dintre proprietăți urmează a fi stabilită raportat la expertiza întocmită de către expertul P. C. G. D. nu a fost atacată cu recurs.
În aceste condiții, conformându-se îndrumarului obligatoriu al deciziei civile nr. 2. a T. M., judecătoria a stabilit granița dintre proprietăți conform lucrării de expertiză întocmită de expertul P. C. G. De altfel, prin completarea de expertiză efectuată în apel în primul ciclu procesual, cei 3 experți care au efectuat lucrări în cauză au concluzionat în sensul că raportul de expertiză întocmit de către expertul P. C. G. reflectă situația din teren.
Analizând recursul declarat de pârâții S. E. și S. D. împotriva decizieicivile nr. 87 din 7 aprilie 2011 a T. M., Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește solicitarea recurenților de casare a deciziei pronunțate în apel și a sentinței pronunțate în fond în vederea judecării cauzei în contradictoriu cu numitul Ș. A., se apreciază că aceasta este neîntemeiată.
În mod corect a reținut instanța de apel că atâta timp cât reclamantul
P. M. V. nu a înțeles să cheme în judecată și pe numitul Ș. A. prin acțiunea formulată, instanța de judecată nu avea posibilitatea să lărgească cadrul procesual, în condițiile în care procesul civil este guvernat de principiul disponibilității.
Într-adevăr, după desființarea sentinței pronunțate în primul ciclu procesual, în timpul rejudecării cauzei de către prima instanță, pârâții au înțeles să formuleze o cerere de chemare în garanție, cerere care însă nu afost formulată în termenul prevăzut de art. 61 C., instanța făcând în mod corect aplicarea art. 135 C., dispunând disjungerea acesteia care urmează a fi judecată separat. De altfel soluția pronunțată asupra cererii de chemare în garanție nu este criticată prin cererea de apel, numai în recurs făcându-se referiri la aceasta, fiind deci întemeiată susținerea intimatului în sensul că este vorba despre o critică formulată omisso medio, deci inadmisibilă.
Nu există deci nici un motiv care să impună casarea celor două hotărâri pronunțate de către instanța de apel și cea de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Pe fondul cauzei, se constată că astfel cum s-a reținut de către instanța de apel, relevantă este decizia civilă nr. 2. a T. M. prin care a fost admis apelul declarat de către pârâții S. E. și S. D., împotriva sentinței civile nr. 1. a J. B.-M., sentința fiind desființată iar cauza trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.
În considerentele acestei decizii s-a statuat că raportat la concluziile celor 3 experți care au acceptat că măsurătorile întocmite de expertul P. C.
G. sunt mai aproape de realitate, urmează ca linia despărțitoare să fie stabilită în funcție de aceste măsurători.
Atâta timp cât decizia nu a fost atacată de către niciuna dintre părți, rămânând irevocabilă, statuările instanței de apel menționate mai sus au caracter obligatoriu pentru instanța de fond conform art. 297 C. judecătoria, în rejudecare, a pronunțat soluția raportat la acest îndrumar al deciziei pronunțate în apel, neavând posibilitatea să dispună altfel fără a-l încălca.
Criticile formulate de către pârâți în apel și apoi în recurs referitor la concluziile expertizei avute în vedere de către instanțe la pronunțarea soluției nu pot fi avute în vedere, acestea trebuind formulate într-un eventual recurs îndreptat împotriva deciziei civile nr. 2. a T. M..
Nu se poate deci pune problema interpretării sau aplicării greșite a legii de către instanța de apel.
Având în vedere aceste considerente, Curtea în temeiul art. 304 pct.9,
312 alin. 1 C. va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții S. E. și S.
D. împotriva deciziei civile numărul 87 din 7 aprilie 2011 a T. M. pronunțată în dosar nr. (...),pe care o va menține ca legală.
În temeiul art. 274 C. Curtea va obliga recurenții să plătească intimatului P. M. V. suma de 1200 lei, cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu avocațial și cheltuieli de transport.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții S. E. și S. D. împotriva deciziei civile numărul 87 din 7 aprilie 2011 a T. M. pronunțată în dosar nr. (...),pe care o menține.
Obligă recurenții să plătească intimatului P. M. V. suma de 1200 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 6 octombrie 2011.
PREȘEDINTE,
J.ECĂTOR,
J.ECĂTOR,
ANA I. A. C.
A. A. C.
G., C. B.
Red.A.C./dact.L.C.C.
2 ex./(...)
J..apel: D. Ț., D.-M. H. J..fond: V. F.
| ← Decizia civilă nr. 65/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 323/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
