Decizia civilă nr. 323/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I-a CIVILĂ
DOSAR NR. (...)*
DECIZIA CIIVLĂ NR. 323/A/2011
Ședința publică din data de 19 decembrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
T.-A. N.
JUDECĂTOR:
T. D. - președintele Secției I-a civilă
GREFIER:
S-a luat în examinare, în rejudecare după casare, prin decizia civilă nr.
3551 din 15 aprilie 2011 a Înaltei Curți de C. și Justiție, apelul declarat reclamantul H. O. și de pârâtul P. M. B. împotriva sentinței civile nr.
4433/(...), pronunțată de T. B.-N. în dosarul nr. (...), privindu-l și pe pârâtul
C. LOCAL AL M. B., având ca obiect acțiune în baza Legii nr. 10/2001.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de 7 decembrie 2011, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată și când, din lipsă de timp pentru deliberare, dar și pentru li se da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 14 decembrie 2011, iar apoi din aceleași motive, s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 19 decembrie 2011, ambele încheieri făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A,
Prin sentința civilă nr. 43 din 1 februarie 2008 a T.ui B.-N., s-a admis în parte plângerea formulată de reclamantul H. O. împotriva dispoziției nr.
2649 din (...) emisă de P. municipiului B., care a fost anulată și în consecință, a fost anulată dispoziția și a fost obligat pârâtul să emită o nouă dispoziție prin care să ofere petiționarului în compensare suprafața de 1352 mp teren înscris în CF 4358 B., nr. top nou 120/4/2/2/1/4/1/2 conform raportului de expertiză întocmit de expertul Pop V. și să propună acordarea de măsuri reparatorii pentru diferența de 202 mp teren și casă și anexele din CF nr. 388
B., nr. top 45,46 și să înainteze întreaga documentație Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în vederea stabilirii cuantumului acestora și emiterii deciziei cu privire la aceste măsuri reparatorii.
S-a respins cererea pentru restituirea imobilelor din CF nr. 388 B., nr. top 45,46, teren în suprafață de 1555 mp și casă și anexe gospodărești, precum și cererea de compensare a construcțiilor cu alte bunuri de aceeași natură.
Pârâtul a fost obligat să îi plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 1.451 lei reprezentând onorarii de avocat și expert.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin dispoziția nr. 2649 din (...) emisă de P. municipiului B., s-a admis în parte cererea de restituire formulată de petiționarul H. O. pentru imobilul casă, anexe gospodărești și teren în suprafață de 1.555 mp înscrise în CF nr.388 B., nr. top 45, 46 foste la număr administrativ 65 din strada A. M., și s-a formulat o propunere de acordare de măsuri reparatorii în echivalent, constând din despăgubiri acordate în condițiile legii speciale, în lipsa unor bunuri și servicii care să fie oferite în compensare; s-a trimis notificarea și actele anexe, Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor în vederea stabilirii cuantumului și s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului, întrucât construcțiile au fost integral demolate, iar terenul a fost ocupat integral de blocurile de locuințe construite în zonă, alei de acces, parcări și un scuar public.
H. O. este moștenitorul testamentar al defunctei Berbecariu M., decedată la data de (...), care a fost proprietară a imobilului casă, anexe și teren în suprafață de 1.555 mp înscris în CF nr. 388 B., nr. top 45,46 pe care la rândul ei l-a dobândit în calitate de soție supraviețuitoare a defunctului Berbecariu George, imobil expropriat prin decretele nr. 6., nr. 3. și nr. 1..
Pentru exproprierile dispuse prin primele două decrete de expropriere, proprietara a primit despăgubiri în sumă de 11.753 lei și respectiv 8.889,50 lei.
Din raportul de expertiză efectuat de Ș. C. și completată de expertul Pop A., a rezultat că întregul teren expropriat a fost afectat de detaliile de sistematizare, iar casa și anexele gospodărești au fost demolate integral.
Expertul Pop V. a concluzionat că pe imobilul situat în P. Petru R., înscris în CF nr. 4358 B., nr. top 120/4/2/2/1/4/1 în suprafață de 1989 mp este edificat un punct termic dezafectat și sere dezafectate.
Prin decizia civilă nr. 246 din 1 octombrie 2008 a Curții de A. C., s-a constatat că reclamantul H. O. a renunțat la apel; s-a admis apelul declarat de pârâtul P. municipiului B. reprezentat prin P., împotriva sentinței civile nr.
43 din 1 februarie 2008 a T.ui B.-N., care a fost schimbată în sensul că s-a respins plângerea formulată de reclamantul H. O. împotriva dispoziției nr.
2649 din (...) emise de P. municipiului B.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că terenul de care prima instanță a dispus în sensul de a fi oferit spre compensare, nu este liber.
Refuzul pârâtului de acordare a unui teren în compensare, nu este abuziv, câtă vreme s-a dovedit că este în curs o procedură ce urmează să se finalizeze printr-un proiect de utilitate publică.
Prin decizia nr. 3520 din 17 decembrie 2009 a Înaltei Curți de C. și
Justiție, s-a admis recursul declarat de reclamantul H. O. împotriva deciziei civile nr. 246 din 1 octombrie 2008 a Curții de A. C., care a fost casată și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a decide astfel, instanța supremă a reținut că reclamantul și-a manifestat disponibilitatea de a primi un bun în compensare, sens în care a identificat mai multe imobile despre care a afirmat că sunt libere și că îi pot fi atribuite de pârât în compensare pentru cele expropriate de stat din patrimonial autorilor săi și care nu îi mai pot fi restituite în natură.
Pe lângă suprafața de 1352 mp identificată în CF nr. 4358 B., nr. top nou 120/4/2/2/1/4/1/2, reclamantul a identificat și a susținut că ar fi libere și terenul din CF nr. 1347/N Unirea, nr. cadastral F324/6; terenul de
1300 mp din CF nr. 1765 B., nr. top 3152 și nr. 3153/1; terenul de 790 mpdin CF nr. 210 B., nr. top 1855/(...)/1, 1855/9/1 și 6622/31/1, precum și spații comerciale.
Expertul a identificat bunuri aparținând domeniului privat al pârâtului, pe care acesta le-a înstrăinat sau le-a concesionat către diverse persoane.
Instanțele de fond nu erau limitate la verificarea posibilității compensării doar în raport de un anumit bun imobil, ci având plenitudine de competență în soluționarea pretenției de compensare, aveau îndatorirea de a verifica posibilitatea atribuirii în compensare a oricărora din bunurile identificate a fi disponibile la nivelul entității pârâte și de a analiza temeinicia motivului pentru care entitatea deținătoare refuză compensarea.
În mod eronat instanța de apel a statuat în sensul că era în competența sa să analizeze legalitatea măsurii compensării doar cu privire la bunul atribuit reclamantului de către prima instanță, adică să verifice dacă acest bun se încadrează în categoria celor disponibile în sensul legii, ignorând în totalitate posibilitatea de a se acorda în compensare un alt bun.
În măsura în care ar fi apreciat că bunul ales și atribuit în compensare reclamantului de prima instanță nu este disponibil, instanța de apel avea a analiza posibilitatea atribuirii oricăruia din bunurile indicate a fi libere de reclamant ori de expert, după ce în prealabil verifica și disponibilitatea acestora în raport de situația juridică actuală și numai în măsura în care statua că niciunul din bunurile individualizate de reclamant nu este disponibil, era abilitată să constate netemeinicia cererii deduse judecății.
Prin omisiunea de a analiza o astfel de posibilitate, judecata solicitării de compensare formulată de reclamant s-a dovedit a fi una formală, fapt ce echivalează cu o nesoluționare a fondului pretenției de compensare deduse judecății.
Instanța supremă a dat îndrumări instanței de trimitere de completare a probatoriului în sensul celor arătate, în scopul verificării disponibilității și posibilității atribuirii în compensare a unora din imobilele indicate de reclamant ori identificate prin raportul de expertiză, inclusiv a celor pentru care s-a solicitat trecerea din domeniul public în cel privat al pârâtului, prin verificarea soluției pronunțate cu privire la cererea disjunsă.
În urma casării cu trimitere, prin decizia civilă nr. 136 din 13 mai 2010 a Curții de A. C., s-a admis apelul declarat de pârâtul P. municipiului B. împotriva sentinței civile nr. 4. din 1 februarie 2008 a T.ui B.-N., care a fost schimbată în sensul că s-a respins acțiunea reclamantului H. O. împotriva pârâtului P. municipiului B.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că raportat la îndrumările date prin decizia de casare, instanța de rejudecare este obligată să administreze probe prin care să stabilească dacă și acest teren este liber sau nu în sensul legii, este înlăturată și de celelalte îndrumări clare și precise ale instanței de recurs, care a dispus că în rejudecare instanța de trimitere va dispune completarea probatoriului în sensul celor arătate, în scopul verificării disponibilității și posibilității atribuirii în compensare a unora din imobilele indicate de reclamant ori identificate prin raportul de expertiză.
Litigiul cu privire la bunul care a făcut obiectul judecății în primă etapă, a fost soluționat irevocabil de înalta curte, acesta fiind motivul pentru care cererea reclamantului de completare a probațiunii exclusiv cu privire la acest bun a fost respinsă de instanța de rejudecare.
Art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 prevede că măsurile reparatorii pot fi sub forma compensării cu alte bunuri atunci când restituirea în naturănu este posibilă, obligația compensării revenind entității învestite cu soluționarea notificării, care are obligația să identifice aceste bunuri și să procedeze la afișarea listei cu aceste bunuri.
Reclamantul a solicitat restituirea terenului în suprafață de 1300 mp din incinta serelor municipiului B., suprafața de 1200 mp din B. str. Gării nr. top 1855 și puncte termice. Or, serele de flori ale municipiului B. constituie domeniul public, fapt necontestat de reclamant, terenul în suprafață de 1200 mp din CF nr. 1560 B. face parte din domeniul privat al Statului Român, o parte a fost concesionat Bisericii Greco-Catolice, iar o altă parte a fost revendicat de foștii proprietari tabulari, pe care punctele termice sunt incluse în domeniul public al municipiului B.
Probele administrate în cauză au dovedit imposibilitatea acordării acestor bunuri, având în vedere apartenența lor la domeniul public al statului sau altor persoane fizice.
Prin decizia nr. 3551 din 15 aprilie 2011 a Înaltei Curți de C. și Justiție, s-a admis recursul declarat de reclamantul H. O. împotriva deciziei civile nr.
136 din 13 mai 2010 a Curții de A. C., care a fost casată și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel.
Pentru a decide astfel, instanța supremă a reținut că limitele rejudecării de care instanța de apel era ținută, impuneau verificarea caracterului disponibil al bunurilor indicate de reclamant ori de expert și în primul rând, a celui atribuit în compensare prin sentința primei instanțe.
Contrar celor susținute de instanța de trimitere, cu privire la bunul atribuit prin compensare, litigiul nu a fost soluționat irevocabil prin decizia de casare, spre a se putea susține că limitele rejudecării nu includeau și verificarea situației juridice a acestui bun.
Din considerentele deciziei de casare, reiese că instanța de recurs nu a dezlegat problema caracterului disponibil al bunului atribuit în compensare la fond, cu privire la care instanța de recurs a reținut doar că în măsura în care aprecia că bunul ales și atribuit în compensare reclamantului de către prima instanță nu este disponibil, instanța de apel avea a analiza posibilitatea atribuirii oricăruia din bunurile indicate a fi libere de reclamant ori de expert, după ce în prealabil verificarea și disponibilitatea acestora în raport cu situația juridică actuală și numai în măsura în care statua că niciunul din bunurile individualizate de reclamant nu este disponibil, era abilitată să constate netemeinicia cererii deduse judecății.
În condițiile în care situația bunului atribuit în compensare a făcut obiectul motivelor de recurs, iar această chestiune nu a fost tranșată de instanța de recurs, asupra ei urma să se pronunțe instanța de trimitere, sens în care trebuie înțeleasă îndrumarea finală din decizia de casare: cu ocazia rejudecării, instanța de apel va analiza și celelalte critici formulate de reclamant prin recurs sub formă de apărări.
Neanalizând dacă bunul atribuit în compensare prin sentința de fond are sau nu caracter disponibil, instanța de trimitere a nesocotit limitele rejudecării stabilite prin decizia de casare, prin care s-a impus instanței de trimitere și sarcina de a dispune completarea probatoriului în scopul verificării disponibilității și posibilității de atribuire în compensare a oricăruia dintre imobilele indicate ca putând face obiectul acestei măsuri.
Cum limitele rejudecării includeau și situația bunului atribuit în compensare prin sentință, necesitatea completării probatoriului viza și acest aspect.
Urmare a aprecierii greșite a limitelor rejudecării, instanța de apel nu a dispus administrarea de probe noi în scopul verificării caracterului disponibil a imobilului atribuit în compensare prin sentința de fond, nesocotind astfel și îndrumările din decizia de casare referitoare la administrarea probelor.
Instanța de trimitere a încălcat dispozițiile art. 315 alin. (1) C.pr.civ., în conformitate cu care în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
Așa fiind, instanța de recurs a dispus ca instanța de trimitere cu ocazia rejudecării, se va conforma deciziei de casare din primul ciclu procesual, sens în care va dispune completarea probatoriului și cu privire la bunul imobil atribuit în compensare prin sentința de fond, urmând a stabili dacă acesta are sau nu caracter disponibil și prin urmare, dacă poate fi atribuit în compensare.
În acest scop instanța de trimitere va analiza și apărările formulate de reclamant în cadrul motivului de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 9 C.pr.civ., urmând a se pronunța asupra incidentului în speță a dispozițiilor art. 10 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 în raport de situația juridică actuală a terenului atribuit în compensare prin sentința de fond, ce va rezulta în urma completării probatoriului.
Examinând apelurile declarate, curtea reține următoarele:
În urma celei de-a doua casări cu trimitere, curtea de apel a dispus efectuarea unui raport de expertiză având ca obiective identificarea și evaluarea la prețul de circulație atât a terenului atribuit în compensare, în suprafață de 1352 mp de către prima instanță, cu nr. top nou
120/4/2/2/1/4/1/2 din CF nr. 4358 B., cât și a terenului în suprafață de
1555 mp din CF nr. 388 B., nr. top 45,46 expropriat de la antecesorii reclamantului.
Din raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul V. T. Pop f. 67-95, rezultă că terenul atribuit reclamantului în compensare de către prima instanță „la data întocmirii raportului de expertiză era neocupat de construcții și neocupat este și la data aceasta (când am efectuat prezenta completare), având caracter disponibil";, noiembrie 2011, iar valoarea lui este de 108.160 euro, adică 80 euro/mp sau 256/1 mp, în timp ce terenul expropriat de la antecesorii reclamantului are valoarea de 155.500 euro, adică 100 auro/1 mp sau 432 lei/1 mp.
Urmare a obiecțiunilor formulate de pârât, expertul Pop V. a întocmit varianta a 2-a, privind atribuirea în compensare a suprafeței de 1156 mp cu nr. top 120/4/2/2/1/4/1/1 f.178 dosar nr. (...) al Curții de A. C., iar la f.
167 din același dosar a arătat că valoarea terenului atribuit în compensare este de 290 pentru 1 mp: 1156x250=289.000 lei, în timp ce terenul expropriat de la antecesorii reclamantului valorează 190 lei 1 mp:
1555x190=295.450 lei.
Prima instanță a obligat pârâtul ca după compensarea suprafeței de
1352 mp atribuite reclamantului, să propună acordarea de măsuri reparatorii pentru diferența de 202 mp teren până la suprafața de 1555 mp expropriată de la antecesorii reclamantului, precum și pentru casa și anexele gospodărești din CF nr. 388 B., nr. top 45,46, care au fost demolate ulterior exproprierii, în condițiile legii speciale.
Așa după cum a reținut în mod corect prima instanță, terenul în litigiu face parte din domeniul privat al municipiului B.
Pârâtul a susținut că prin HCL nr. 1. s-a aprobat un studiu de fezabilitate aferent proiectului de realizare a unui C. de M. R. NV, completată cu adresa nr. 23087 din (...) a Direcției Tehnice și a Serviciului Tehnic Investiții din cadrul Primăriei municipiului B. Prin H. G. R. nr. 8., la nr. 671 s-a aprobat lista cuprinzând proiectele de rezervă din cadrul programului PHARE la baza ei stând documentele întocmite pentru proiectul din 2004- 2006, dar și HCL din (...) de aprobare a PUD, „. C. de A. și P. E. pe terenul identificat în CF nr. 4358 B., nr. top 120/4/2/2/1/4/1. Apoi s-a adoptat HCL nr. 147 din (...) privind actualizarea studiului de fezabilitate pentru obiectivul de investiții „. NV P. R. de centru de afaceri și marketing B.";, sens în care s-au eliberat certificatele de urbanism nr. 245/(...) și nr. 1329/(...), a mai susținut pârâtul-apelant, astfel că nu ar fi posibilă atribuirea terenului în compensare. În acest sens s-a eliberat și HCL nr. 73/2009. La acest proiect s-a renunțat, astfel că nu a mai fost realizat. Prin HCL nr. 193 din (...), s-au stabilit măsuri pentru realizarea obiectivului de utilitate publică „Amenajare PARKING (parcare etajată) P. Petru R., str. Bistricioarei, municipiul B. S-a eliberat certificatul de urbanism nr. 1727 din (...) privind imobilul construcții și teren situate în intravilanul municipiului B., proprietăți particulare și domeniu public, situate în zona de protecție a centrului istoric - Ansamblul Medieval B. - aprobat prin HCL nr. 9.. Formal, pentru acest obiectiv este elaborat și caietul de sarcini cu privire la elaborarea documentației și a proiectului tehnic de execuție. În concluziile scrise, pârâtul-apelant susține că terenul în litigiu este afectat realizării unui obiectiv de utilitate publică, recunoscând că „administrația locală"; își exercită asupra bunului un drept potrivit scopului recunoscut de lege"; și că investiția inițială aceea de „. regională de centre de afaceri și marketing"; nu s-a realizat, dar pentru aceasta „administrația locală neputând fi sancționată";, de unde rezultă că actuala investiție demarată în timpul procesului cu reclamantul, s-a întreprins numai pentru a contracara posibilitatea acordării terenului în compensare reclamantului. Legea nr. 10/2001, republicată, a instituit în dispozițiile art. 1 alin. (1), art. 7 alin. (1) și art. 9 alin. (1), principiul restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv. Atunci când nu este posibilă restituirea în natură, următoarea măsură reparatorie în ordine constă în compensarea cu alte bunuri ori servicii. Pârâtul nu recunoaște că are terenuri disponibile pentru atribuire în compensare. Reclamantul este cel care a identificat terenul în litigiu atribuit în compensare de prima instanță, iar potrivit concluziilor raportului de expertiză poate fi atribuit, chiar dacă s-a intenționat construirea unui C. de afaceri la care s-a renunțat, iar în timpul procesului s-au întreprins demersuri pentru realizarea unei parcări supraetajate în centrul istoric al unui oraș medieval săsesc, date care se află abia în stadiul de oferire a lucrărilor de proiectare prin caietul de sarcini la licitație publică, nefiind începute lucrările de construcție. Potrivit art. 10 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, republicată, se restituie în natură inclusiv terenurile fără construcții afectate de lucrări de investiții de interes public și aprobate dacă nu a început construcția acestora, ori lucrările aprobate au fost abandonate. Întrucât terenul atribuit reclamantului în compensare de către prima instanță face parte din domeniul privat al municipiului B.-N., lucrarea de investiție inițială „C. de afaceri"; a fost abandonată, iar cea de-a doua lucrare „Parcare supraetajată"; începută în timpul procesului pentru a zădărnici eforturile reclamantului, cu toate strădaniile pârâtului, se află abia în stadiul de proiectare, deci nu au început lucrările de construire, în speță sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 10 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, republicată. Curtea apreciază că varianta a 2-a, respectiv completarea la raportul de expertiză efectuată de expertul Pop V. f. 166-178, corespunde realității, deoarece bazându-se pe expertizele întocmite de C. N. P., în mod firesc valoarea terenului solicitat în compensare, situat în centrul administrativ și istoric al municipiului B., este mai mare decât valoarea terenului expropriat de la antecesorii reclamantului. În consecință, expertul a considerat că pentru terenul în suprafață de 1555 mp „. de la antecesoarea reclamantului, îi poate fi acordată în compensare doar suprafața de 1156 mp, în loc de 1352 mp cât i-a acordat prima instanță. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 296 C.pr.civ., se va admite în parte apelul declarat de pârâtul P. municipiului B. împotriva sentinței Judecătoriei B. nr. 4. din 1 februarie 2008, care va fi schimbată în parte, în sensul că va fi obligat pârâtul P. municipiului B. să emită o nouă dispoziție prin care să îi ofere reclamantului în compensare, suprafața de 1156 p teren identificat în CF nr. 4358 B., nr. top nou 120/4/2/2/1/4/1/1, conform completării la raportul de expertiză tehnică efectuat de expertul Pop V., filele 166-178 dosar apel, în loc de 1352 mp. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței. În baza art. 274 coroborat cu art. 276 C.pr.civ. apelantul va fi obligat să îi plătească intimatului cheltuieli de judecată parțiale în apel, în sumă de 4.000 lei. În ceea ce privește apelul reclamantului împotriva sentinței primei instanțe, curtea constată că prin decizia civilă nr. 2. din 1 octombrie 2008 a Curții de A. C. s-a constatat renunțarea reclamantului la apel, s-a admis apelul declarat de pârâții P. municipiului B. și M. B. prin P. împotriva sentinței civile nr.4. din 1 februarie 208 a T.ui B.-N., care a fost schimbată în sensul că s-a respins plângerea reclamantului împotriva dispoziției nr. 2649/(...) eliberată de P. municipiului B. prin decizia nr. 10212 din 17 decembrie 2009 a Înaltei Curți de C. și Justiție s-a admis recursul declarat de reclamantul H. O. împotriva deciziei curții de apel care a fost casată cu trimitere spre rejudecare; prin decizia civilă nr.136/A din 13 mai 2010 a Curții de A. C. s-a admis apelul declarat de pârâtul P. municipiului B. împotriva sentinței civile nr.4. din 1 februarie 208 a T.ui B.-N., care a fost schimbată în sensul că s-a respins acțiunea reclamantului împotriva pârâtului (deși curtea de apel nu s-a pronunțat asupra apelului reclamantului la care acesta renunțase, reclamantul nu a declarat recurs împotriva celei de-a doua decizii a curții de apel); prin decizia nr. 3551 din 15 aprilie 22011 a Înaltei Curți de C. și Justiție, s-a admis recursul declarat de reclamantul H. O. împotriva deciziei curții de apel, care a fost castă cu trimitere spre rejudecare. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Admite în parte apelul declarat de pârâtul P. M. B. împotriva sentinței civile nr. 4. din 1 februarie 2008 a T.ui B.-N., pronunțată în dosar nr. (...) pe care o schimbă în parte, în sensul că obligă P. municipiului B. să emită o nouă dispoziție prin care să ofere reclamantului H. O. în compensare, suprafața de 1.156 mp teren înscris în CF nr. 4358 B., nr. top nou 120/4/2/2/1/4/1/1/, conform completării la raportul de expertiză efectuat de expertul Pop V., filele 166-178, în loc de 1352 mp teren. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Obligă pe apelant să îi plătească intimatului H. O. suma de 4.000 lei, cheltuieli de judecată parțiale în apel. Decizia este definitivă și executorie. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Dată și pronunțată în ședința publică din 19 decembrie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER T.-A. N. T. D. M. T. Red. TD:(...) Dact.CC:(...)-6 ex.
| ← Decizia civilă nr. 3450/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 295/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
