Decizia civilă nr. 2899/2011, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe civile - Curtea de Apel Cluj (2011)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA Civilă, de M. și A. S. pentru Minori și Familie

Dosar nr. (...) Cod operator 8428

JUDECĂTORI: I.-D. C.

DECIZIA CIVILĂ NR. 2899/R/2011

Ședința publică din 09 septembrie 2011

Instanța constituită din :

PREȘEDINTE: C.-M. CONȚ

A.-A. POP GREFIER : A.-A. M.

S-a luat spre examinare recursul declarat de reclamanta M. E., împotriva deciziei civile nr. 1. din 18 martie 2011, pronunțată de Tribunalul

Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe pârâții intimați

V. I., M. I. S., A. I., S. LUI Ș. C. născută G. F., S. LUI G. N. născută G. ANA,

S. LUI G. I. născută G. N., S. LUI V. N. născută G. M. și S. LUI P. T. născută

G. V., având ca obiect partaj judiciar.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentantul reclamantei recurente, avocat I. M., cu împuternicire avocațială de reprezentare la f. 12 din dosarul Curții de A. C.

și reprezentantul pârâtului intimat V. I., avocat A. M., lipsă fiind părțile personal.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul declarat de reclamanta M. E. a fost formulat și motivat în termen legal, însă nu a fost legal timbrat la data înregistrării memoriului de recurs.

S-a făcut referatul cauzei după care Curtea constată că recursul nu a fost comunicat cu pârâții intimați M. I. S. și A. I.

De asemenea, Curtea constată că la data de (...), pârâtul intimat V. I., prin intermediul domnului avocat A. M., a expediat prin fax o întâmpinare, în 2 exemplare, care a fost înregistrată la dosar în această dimineață, întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca fiind vădit nefondat, în temeiul art. 312 C.pr.civ.; menținerea în întregime a deciziei civile nr. 1. a T. C., ca fiind temeinică și legală, în sensul trimiterii cauzei spre rejudecare instanței de fond pentru a se pronunța asupra fondului cauzei, după îndeplinirea procedurii legale de citare cu moștenitorii defunctei pârâte soția lui V. N. născută G. M., întrucât în prima instanță judecata a fost purtată în contradictoriu cu o persoană decedată de foarte mulți ani anterior datei judecății, fără capacitate procesuală de folosință, raportat la dispozițiile art. 41, alin.1 combinat cu art. 43 C.pr.civ., cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial aferent recursului.

Curtea constată că întâmpinarea pârâtului intimat V. I., a fost depusă la dosar cu nerespectarea termenului prevăzut de art. 308 alin. 2 C.pr.civ., motiv pentru care o va califica ca fiind concluzii scrise.

Reprezentantul reclamantei recurente depune la dosar chitanța care atestă plata taxei judiciare de timbru pentru recurs în cuantum de 49 lei și timbre judiciare pentru recurs în valoare de 1,50 lei.

Curtea constată că recursul declarat de reclamanta M. E. este legal timbrat.

Domnul avocat A. M. depune la dosar împuternicirea avocațială, care atestă faptul că a fost împuternicit de pârâtul intimat V. I. să-l reprezinte în prezentul dosar al Curții de A. C.

Reprezentantul reclamantei recurente arată că se impune amânarea soluționării cauzei pentru a se comunica pârâților intimați M. I. S. și A. I. câte o copie de pe memoriul de recurs.

Instanța consideră că nu se impune amânarea soluționării cauzei pentru a se comunica pârâților intimați M. I. S. și A. I. câte o copie de pe memoriul de recurs, având în vedere că, față de A. I., acțiunea reclamantei a fost respinsă pentru lipsa calității procesuale pasive, soluție menținută de instanța de apel, iar M. I. S. nu mai justifică o calitate procesuală pasivă în cauză în raport de partajul voluntar încheiat cu mama sa.

Reprezentantul reclamantei recurente solicită acvirarea dosarului civil nr. (...) al T. C., în care V. I. este parte în calitate de apelant și în care există dovada tardivității formulării căii de atac, dovada luării la cunoștință de prezentul dosar, sentința în baza căruia s-a întabulat dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu, cartea funciară în extenso privind imobilul în litigiu și titlul de proprietate eliberat lui V. F., având în vedere că partea pe care o reprezintă nu a fost parte în dosarul a cărui acvirare o solicită și nu i se comunică înscrisurile mai sus menționate, deși a formulat o cerere în acest sens.

Instanța pune în discuția reprezentantului pârâtului intimat V. I. cererea în probațiune, formulată de reprezentantul reclamantei recurente.

Reprezentantul pârâtului intimat V. I. solicită respingerea cererii în probațiune, formulată de reprezentantul reclamantei recurente, având în vedere că indiferent câte acte se vor depune la dosar, nu se mai poate schimba situația juridică, iar în dosarul a cărui acvirare se solicită nu există sentința la care s-a referit reprezentantul reclamantei recurente.

Curtea după deliberare, respinge cererea în probațiune formulată de reprezentantul reclamantei recurente, având în vedere că potrivit prevederilor art. 284 C.pr.civ., termenul de apel curge de la data comunicării hotărârii, fiind irelevantă eventuala cunoaștere pe alte căi a existenței hotărârii pronunțate într-un anume dosar.

Curtea, din oficiu, invocă excepția inadmisibilității parțiale a acelor motive de recurs, prin care se tinde la reanalizarea stării de fapt și a probelor administrate în cauză, având în vedere că aceste motive se circumscriu pct.

10 și 11 ale art. 304 C.pr.civ.

Reprezentantul pârâtului intimat V. I. depune la dosar următoarele înscrisuri: exemplarul original al întâmpinării expediate prin fax, un extras

CF nr. 1070 D. din 1986, o schiță topo cu amplasamentul imobilului în litigiu, un certificat care atestă că pârâtul intimat V. I. domiciliat în H., str.

V. nr. 6, bl. F 9, sc. 1, et. 2, jud. C. este cunoscut ca proprietar asupra imobilului cu nr. administrativ 189, compus din casă de locuit din cărămidă pe fundație de piatră în suprafață de 84 mp, un grajd pe fundație de piatrăîn suprafață de 18 mp și o curte în suprafață de 0,05 ha, precum și o copie de pe CF nr. 1070 în extenso, din care câte un exemplar îl comunică reprezentantului reclamantei recurente.

Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat,

Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantului reclamantei recurente în susținerea recursului și reprezentantului pârâtului intimat V. I. pentru a pune concluzii pe recursul care formează obiectul prezentului dosar.

Reprezentantul reclamantei recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și respingerea apelului în principal ca inadmisibil, iar în subsidiar ca nefondat, cu consecința menținerii în totalitate a sentinței civile nr. 3. a J. H. pronunțată în dosarul nr. 363/2003, ca fiind temeinică și legală, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată în apel, constând în onorariu de avocat și la cheltuieli de judecată în recurs, constând în taxa judiciară de timbru, pentru motivele dezvoltate pe larg în memoriul de recurs.

Reprezentantul reclamantei recurente arată că la pag. 6 din memoriul de recurs a invocat excepția nulității absolute a deciziei pronunțate în apel, pe care o susține verbal.

În privința primului motiv de recurs, întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 5 "când prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității prevăzută de art. 105 alin. 2 C.pr.civ."; Curtea înțelege să invoce excepția lipsei de interes a recurentei în a invoca necitarea în cauză a unei alte părți, singura care poate invoca această necitare fiind exclusiv partea care a fost vătămată prin necitarea sa în proces.

Reprezentantul reclamantei recurente susține exhaustiv motivele de recurs formulate în scris și arată că motivul de nelegalitate a deciziei atacate îl constituie trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se judeca partajul judiciar între persoane care nu mai sunt proprietari ai imobilului în litigiu, astfel încât, instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu încălcarea prevederilor art. 728 C. civ. și a pus sub semnul întrebării dreptul de proprietate al proprietarilor actuali.

Reprezentantul pârâtului intimat V. I. solicită respingerea recursului ca fiind vădit nefondat, în temeiul art. 312 C.pr.civ.; menținerea în întregime a deciziei civile nr. 1. a T. C., ca fiind temeinică și legală, în sensul trimiterii cauzei spre rejudecare instanței de fond pentru a se pronunța asupra fondului cauzei, după îndeplinirea procedurii legale de citare cu moștenitorii defunctei pârâte soția lui V. N. născută G. M., întrucât în prima instanță judecata a fost purtată în contradictoriu cu o persoană decedată de foarte mulți ani anterior datei judecății, fără capacitate procesuală de folosință, raportat la dispozițiile art. 41, alin.1 combinat cu art. 43 C.pr.civ., fără cheltuieli de judecată în recurs.

În susținerea poziției sale, reprezentantul pârâtului intimat V. I. solicită instanței să aibă în vedere apărările formulate prin întâmpinarea depusă la dosar, pe care instanța a considerat-o ca fiind concluzii scrise și, de asemenea, solicită instanței ca din cele 10 pagini ale memoriului de recurs, să rețină doar motivul de recurs de nelegalitate, având în vedere că procesul s-a purtat în contradictoriu cu o persoană lipsită de capacitate de folosință.

Reprezentantul pârâtului intimat V. I. arată că apelul declarat de pârâtul V. I. privea strict situația creată de intimata M. E.

De asemenea, reprezentantul pârâtului intimat V. I. arată că prin adresa nr. 8. mai 1997 a făcut dovada că V. I. este tatăl clientului său și că pârâtul intimat V. I. este moștenitorul lui V. M., născută G., aceasta fiind bunica paternă a clientului său, iar actele îndeplinite față de această pârâtă sunt nule potrivit prevederilor art. 85 C.pr.civ.

Reprezentantul pârâtului intimat V. I. arată că prin actele depuse la dosar s-a dovedit cu prisosință interesul clientului său în prezentul dosar și, de asemenea, arată că succesiunea poate fi acceptată și tacit, iar potrivit prevederilor art. 284 C.pr.civ., termenul privind exercitarea căii de atac începe să curgă de la momentul comunicării hotărârii, iar hotărârea instanței de fond nu a fost comunicată niciodată părții pe care o reprezintă, motiv pentru care, consideră că excepția tardivității promovării apelului trebuie respinsă.

În ceea ce privește nelegalitatea căii de atac, reprezentantul pârâtului intimat V. I. arată că această chestiune nu se poate discuta, întrucât prin cererea dedusă judecății nu a fost apreciată o valoare o obiectului litigiului, iar din contractul de vânzare-cumpărare depus în copie la dosar, rezultă că antecesorii lui M. E. au dobândit doar ½ parte din imobilul în litigiu și nu întregul imobil, astfel încât, această sistare a stării de coproprietate va trebui să se rejudece la Judecătoria Huedin.

Curtea reține cauza în pronunțare.

C U R T E A

Prin sen tinț a c iv il ă nr. 302/(...), pronunț ată de Judec ător ia Hued in în dosar nr. 363/2003, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului A. I., invocată din oficiu; s-a admis acțiunea formulată de reclamanta M. E. împotriva pârâților M. I. S., soția lui Ș. C., născută G. F., soția lui G. N., născută G. Ana, soția lui G. I., născută G. N., soția lui V. N., născută G. M. și soția lui P. T., născută G. Garoana, toți pârâții, cu excepția pârâtului de rândul I, fiind cu domiciliu necunoscut și, în consecință:

S-a constatat calitatea de coproprietari a părților asupra imobilului înscris în CF nr. 1070 D., compus din casă de lemn, cu o locuință și curte în suprafață de 220 mp., cu nr. top 1, și grădină la nr. adm. 109, în suprafață de

3197 mp., cu nr. top 2/1, reclamanta și defunctul M. Dinu Ștefan, în cotă de

½, iar restul pârâtelor, împreună, în cotă de ½ - a parte.

S-a dispus sistarea stării de indiviziune prin atribuirea întregului imobil reclamantei și defunctului M. Dinu Ștefan, fără plata vreunei sulte.

S-a constatat că masa succesorală după defunctul M. Dinu Ștefan, decedat în (...), se compune din cota de ½ - a parte din imobilul descris anterior prin sistarea comunității de bunuri, moștenitorii acestuia fiind reclamanta, în calitate de soție supraviețuitoare, în cotă de ¼ parte și pârâtul M. I. S., în calitate de fiu în cotă de ¾ parte.

S-a constatat că între aceștia doi moștenitori a avut loc un partaj voluntar, în sensul atribuirii întregului imobil reclamantei, fără plata vreunei sulte.

S-a constatat că reclamanta a dobândit prin construire o casă, amplasată pe nr. top 1 și 2/1 din CF nr. 1070 D., dispunându-se înscrierea construcției în CF și întabularea dreptului de proprietate al reclamantei cu titlu de cumpărare, moștenire, partaj și construire, ca bun propriu.

S-a respins acțiunea față de pârâtul A. I., pentru lipsa calității procesuale pasive.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței faptul că reclamanta și defunctul ei soț au cumpărat cota de ½ - a parte din imobilul în litigiu, restul cotei de ½ - a parte fiind proprietatea pârâtelor cu domiciliu necunoscut.

În temeiul art. 728, art. 650 C.civ. și art. 4 și art. 46 din Decretul-lege nr. 115/1938, acțiunea a fost apreciată ca întemeiată, conform dispozitivului sentinței.

Împ o tr iv a aces te i sen tințe a decl ar at apel, l a d ata de (...), nu mitul V. I. , fiul lui V. I. și V. F., și nepotul proprietarei din CF nr. 1070 D., de sub B 6, soția lui V. N., născută G. M., invocând în motivarea apelului dispozițiile art. 41 alin. 1 C.pr.civ., art. 282, art. 284, art. 296, art. 85 și art. 102 C.pr.civ., respectiv, faptul că soluționarea cauzei în primă instanță s-a făcut cuîncălcarea dispozițiilor art. 41 alin. 1 C.pr.civ., bunica sa fiind decedată la data soluționării cauzei de către Judecătoria Huedin.

Tribunalul Cluj, pr in dec iz ia c iv il ă nr. 1.(.. .), pronunț ată în dos ar nr. (...) , arespins excepțiile lipsei de interes, inadmisibilității, lipsei calității procesuale active și pasive; a admis apelul declarat de apelantul V. I. a desființat în parte sentința, în ceea ce privește cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta M. E., împotriva pârâților M. I. S., soția lui Ș. C., născută G. F., soția lui G. N., născută G. Ana, soția lui G. I., născută G. N., soția lui V. N., născută G. M. și soția lui P. T., născută G. Garoana, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, în aceste limite; au fost menținute restul dispozițiilor din sentință.

În motivarea deciziei s-a arătat că apelantul V. I. este moștenitorul pârâtei V. M., care era decedată la momentul pronunțării sentinței atacate, astfel că, acesta justifică calitatea procesuală activă în formularea prezentului apel.

Conform adresei emisă de P. comunei C. M., numita V. M., născută G., a decedat la data de(...), iar din actele de stare civilă, adresele și certificatele de moștenitor depuse în dosarul de apel rezultă că V. M. a fost căsătorită cu V. N., și a avut un fiu, pe V. I., născut la (...) și decedat la (...), acesta din urmă căsătorindu-se cu Pop F., căsătorie din care au rezultat 3 copii: V. I., născut la

(...), V. V. și Bâlc M..

Deci, apelantul este nepotul de fiu al pârâtei V. M., născută G..

Conform certificatului de moștenitor nr. 23/(...), după V. I., decedat la

(...), a rămas ca moștenitoare soția, V. F., în masa succesorală intrând casa și terenul de 250 mp. din localitatea D. nr. 189, notându-se că terenul a fost moștenit de defunct și este înscris în CF nr. 1070 D. nr. top 2/1.

După decesul lui V. F., a fost emis certificatul de moștenitor nr. 17/(...), prin care s-a stabilit că sunt moștenitori cei 3 copii, V. I., V. V. și Bâlc M., și că în urma partajului intervenit între aceștia bunurile rămase în masa succesorală au fost atribuite acestora, numitului V. I. revenindu-i casa cu terenul de 2660 mp. din D. nr. 189, precum și terenurile din titlul de proprietate nr. 3271/2555/(...), tarla 3, parcelele nr. 422, nr. 456, nr. 261/1, tarla 6, parcela 95/ tarla 31, parcelele nr. 14 și 15.

Așadar, pentru imobilul din litigiu, apelantul justifică atât calitatea de unic moștenitor, prin transmiteri succesive, cât și calitatea sa procesuală activă, fiind demonstrat la momentul promovării acțiunii și a pronunțării sentinței că pârâta nu avea capacitate procesuală de folosință, fiind decedată anterior, astfel că nu putea sta ca pârâtă în cauză. Așadar, citarea acesteia capârâtă și neintroducerea moștenitorilor în cauză, a dus la pronunțarea unei hotărâri nelegale.

A.antul justifică interes în promovarea apelului, având în vedere că el a dobândit, prin moșteniri succesive, imobilul din D. nr. 189, înscris în CF nr.

1070 D., nr. top 2/1.

Dat fiind că reclamanta M. E. a promovat acțiunea soluționată prin sentința apelată, aceasta are calitate procesuală în apel, chestiunea înstrăinării ulterioare a imobilului neavând relevanță în soluționarea prezentului apel, apelul fiind pe deplin admisibil.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, reclamanta M. E., solicitând admiterea recursului, respingerea apelului, în principal, ca inadmisibil, iar în subsidiar, ca nefondat, cu obligarea apelantului la cheltuieli de judecată în apel, constând în onorariu avocațial și în recurs, constând în taxe de timbru.

În motivarea recursului, s-a arătat că prin hotărârea recurată s-a încălcat principiul siguranței circuitului civil, întrucât, după mulți ani de la judecarea în mod irevocabil a unui proces, o persoană străină de judecarea cauzei, a promovat o cale de atac fără să aibă calitate de moștenitor, fără să afirme un drept și să justifice un interes legitim juridic.

Hotărârea recurată se circumscrie prevederilor art. 304 pct. 1 C.pr.civ., - întrucât instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale, câtă vreme, la data promovării căii de atac a apelului hotărârea J. putea fi atacată doar cu recurs, conform art. 282^{1 alin. 1 C.pr.civ., instanța nefiind alcătuită potrivit dispozițiilor legale, în complet de 3 judecători -, precum și dispozițiilor art. 304 pct. 3 C.pr.civ., hotărârea fiind dată cu încălcarea competenței altei instanțe, respectiv, a instanței de recurs.}

Tot în motivarea recursului au fost invocate prevederile art. 304 pct. 7, 8

și 9 C.pr.civ., arătându-se că au fost încălcate în cauză dispozițiile art. 689

C.civ., atunci când s-a reținut calitatea apelantului de moștenitor al lui V. M., născută G., calitate pe care acesta nu a dobândit-o nici direct, nici prin succesiuni succesive, fiind străin de moștenirea tatălui său, V. I., fiul lui V. M., născută G., singura moștenitoare a lui V. I. fiind V. F., precum și dispozițiile art. 728 C.civ., câtă vreme, se impune rejudecarea unui partaj, între persoane care nu mai sunt coproprietari.

Mama apelantului a devenit proprietară într-un mod original, în temeiul

Legii nr. 18/1991, fiind singura care a formulat cerere în baza art. 8 din această lege, iar calitatea apelantului de moștenitor al mamei sale, nicidecum al bunicii, lipsește pe acesta de calitate procesuală activă.

Tot în motivarea recursului s-a făcut o scurtă expunere a situației tabulare a imobilului în litigiu, cu trimitere la procedura de înscriere a titlurilor de proprietate în CF, care este una administrativă, apreciindu-se de către recurentă că, din această perspectivă, instanța de apel a omis din greșeală să cerceteze motivele de netemeinicie a apelului.

S-a mai invocat de către recurentă excepția tardivității apelului, apreciindu-se că apelantul avea cunoștință despre sentința atacată la momentul înscrierii sale în cartea funciară, moment de la care curge termenul de apel și în raport de care termenul de 15 zile este de mult depășit.

Din excepția tardivității apelului decurge excepția prescripției dreptului la atacarea hotărârii judecătorești prin incidența D.-lege nr. 1..

A.ul este inadmisibil deoarece apelantul nu a fost parte în proces și deci nu are calitatea procesuală pasivă pentru a promova o cale de atac împotriva sentinței fondului.

S-a mai invocat de către recurentă excepția nulității deciziei din apel, decurgând din necitarea în proces a pârâtului A. I., apreciindu-se de către recurentă că apelul trebuia judecat în contradictoriu cu acesta sau cu moștenitorii săi.

Tot în motivarea recursului, au fost invocate înscrisurile depuse la dosarul cauzei, adeverințe, acte de stare civilă, certificate de moștenitor, etc., s-a făcut o trecere în revistă a istoricului imobilului și a stării de fapt a cauzei, susținându-se că atâta timp cât recurenta a înstrăinat dreptul său de proprietate în favoarea cumpărătorului R. Mircea Alexandru, aceasta nu mai are calitate procesuală pasivă în apel.

Tot în legătură cu starea de fapt a cauzei s-a arătat că vânzătorul A. I. i- a înstrăinat recurentei dreptul său de proprietate asupra întregului imobil întrucât acesta exercita în nume de proprietar posesia exclusivă a întregului imobil, nimeni, niciodată, nici chiar mama apelantului, netulburând-o pe recurentă în posesie, asupra imobilului cumpărat.

S-au mai invocat de către recurentă, în susținerea recursului, toate înscrisurile existente la dosar, precum și depozițiile martorilor.

Pr in în tâmp in are a d epus ă l a dos arul c auze i l a d ata de (. ..), c al if ic ată de

c ătre ins tanț ă c a f iind concluz ii scr ise , prin prisma art. 308 alin. 2 C.pr.civ.,intimatul a solicitat respingerea recursului ca vădit nefondat, cu cheltuieli de judecată (f. 19).

Recursul este nefondat.

Cu privire la motivul de recurs vizând excepția tardivității apelului.

Art. 102 alin. 1 C.pr.civ. prevede că termenele încep să curgă de la data comunicării actelor de procedură, dacă legea nu dispune altfel.

Conform art. 284 alin. 1 C.pr.civ., termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.

Din coroborarea celor două texte legale mai sus invocate rezultă că termenul de apel împotriva hotărârii primei instanțe curge indiscutabil de la data comunicării hotărârii apelate.

Este irelevant momentul la care apelantul V. I. ar fi aflat despre hotărârea primei instanțe, câtă vreme, prin prisma art. 284 alin. 1 și art. 102 alin. 1 C.pr.civ., termenul de apel curgea pentru V. I. de la data la care acestuia i s-ar fi comunicat sentința fondului.

Atâta vreme cât hotărârea primei instanțe nu i-a fost comunicată acestuia niciodată, acesta poate declara oricând apel împotriva sentinței fondului, neputându-se aprecia, așa cum nefondat susține recurenta, că apelul acestuia ar fi tardiv.

Nefiindu-i comunicată hotărârea fondului, apelantul V. I. era în termenul legal de declarare a apelului, respectiv, termenul prevăzut de art. 284 alin. 1 C.pr.civ. nu a început să curgă împotriva apelantului V. I., începutul termenului urmând să fie data comunicării hotărârii, comunicare care în speță nu a fost făcută.

Drept urmare, Curtea urmează să respingă ca nefondat acest motiv de recurs.

Cu privire la incidența motivului de recurs întemeiat pe prevederile art.

304 pct. 1 și 3 C.pr.civ.

În ceea ce privește motivul de recurs afirmativ întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 1 C.pr.civ., respectiv greșita alcătuire a instanței care a judecat apelul, pe motiv că aceasta a fost constituită din complet format din 2 judecători, iar nu în complet de 3 judecători, așa cum ar fi trebuit, în opiniarecurentei, să se soluționeze calea de atac, ca recurs, Curtea constată că acesta este vădit nefondat, pentru motivele ce urmează a fi expuse:

Recurenta a susținut că împotriva sentinței fondului putea fi exercitată exclusiv calea de atac a recursului, întrucât, raportat la valoarea imobilului în litigiu și la dispozițiile art. 282^{1 alin. 1 C.pr.civ., la data promovării de către V. I. a căii de atac, aceasta ar fi fost recursul, iar nicidecum apelul.}

În consecință, apreciază recurenta, calea de atac trebuia judecată de către T., ca recurs, în complet de 3 judecători, iar nu ca apel, în complet de 2 judecători.

Curtea constată că aceste aserțiuni ale recurentei sunt vădit nefondate și exced dispozițiilor în vigoare ale Codului de procedură civilă, după cum urmează:

Potrivit principiului legalității căii de atac, calea de atac este dată de lege, respectiv, de legea în vigoare la data pronunțării hotărârii împotriva căreia urmează să fie exercitată acea cale de atac.

Cu alte cuvinte, calea de atac susceptibilă de a fi exercitată împotriva unei hotărâri judecătorești este cea prevăzută de legea în vigoare la data pronunțării hotărârii, iar nu cea prevăzută de legislația în vigoare la data exercitării efective a căii de atac.

În speță, sentința J. H. a fost pronunțată la data de 24 aprilie 2003.

Valoarea obiectului litigiului, așa cum rezultă din raportul de expertiză tehnică-extra judiciară întocmit de inginer I. O. la data de 19 martie 2003 (f.

32-36 dosar fond), era la data de 17 martie 2003 de 8.540.000 lei terenul, și de 30.000.000 lei construcția veche, în total 38.540.000 lei.

La data pronunțării sentinței fondului, 24 aprilie 2003, era în vigoare redactarea textului art. 282 ^{1 alin. 1 C.pr.civ., astfel cum a fost introdus prin}

O. nr. 1. și care prevedea că nu sunt supuse apelului hotărârile pronunțate în litigii având ca obiect obligații de plată a unei sume de bani sau de predare a unui bun mobil în valoare de până la 200 milioane lei inclusiv.

Or, obiectul prezentei cauze nu îl constituie nici obligația de plată a unei sume de bani, și nici obligația de predare a unui bun mobil în valoarea de până la 200 milioane lei inclusiv, ci, constatare dobândire drept de proprietate, sistare stare de indiviziune și succesiune și întabulare în CF.

În consecință, raportat la obiectul cauzei deduse judecății, în speță nu erau incidente dispozițiile art. 282^{1 alin. 1 C.pr.civ.}

De altfel, această redactare a art. 282^{1 alin. 1 C.pr.civ. a fost în vigoare până la modificările aduse Codului de procedură civilă, prin O. nr. 5., aprobată prin L. nr. 1., lege care a intrat în vigoare la data de 29 mai 2004, deci ulterior pronunțării hotărârii primei instanțe.}

Într-adevăr, în L. nr. 1. s-a introdus o nouă reglementare a textului art. 282^{1 alin. 1 C.pr.civ., în sensul că nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală în litigiile al căror obiect are o valoare de până la 100.000 RON inclusiv, atât în materie civilă, cât și în materie comercială.}

Însă, această redactare a textului art. 282^{1 alin. 1 C.pr.civ. a intrat în vigoare cu mult după pronunțarea hotărârii primei instanțe, astfel încât, în privința căii de atac ce putea fi exercitată împotriva hotărârii fondului nu erau incidente aceste prevederi ale art. 282^{1 alin. 1 C.pr.civ., ci cele ale reglementării aduse art. 282^{1 alin. 1 C.pr.civ. prin O. nr. 1..}}}

Pe cale de consecință, Curtea constată că împotriva hotărârii primei instanțe calea de atac ce putea fi exercitată era aceea a apelului.

Drept urmare, motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 1

C.pr.civ. urmează să fie respins ca nefondat.

Motivul de recurs afirmativ întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 3

C.pr.civ., este de asemenea nefondat întrucât, indiferent de calea de atac carelegal ar fi putut fi exercitată împotriva hotărârii fondului, respectiv, fie apel, fie recurs, aceasta era în competența de judecată a T. C.

Nu este fondat nici motivul de recurs circumscris pct. 7 al art. 304

C.pr.civ., câtă vreme hotărârea instanței de apel este pertinent motivată, răspunzând fiecăruia dintre motivele de apel și excepțiilor invocate de cătreintimată și câtă vreme aceasta nu cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

Nu este prezent nici motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 8 C.pr.civ., câtă vreme, instanța de apel nu a fost învestită de apelantul V. I. cu interpretarea vreunui act juridic, astfel încât, nu se poate imputainstanței de apel, în lipsa unei atare învestiri, că ar fi interpretat greșit vreun act juridic dedus judecății, că i-ar fi schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic.

În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct.

9 C.pr.civ., decurgând, pe de o parte, din aplicarea greșită în cauză adispozițiilor art. 689 C.civ., respectiv, greșita reținere de către instanța de apel a calității de moștenitor a apelantului V. I., după bunica sa, V. M., născută G., iar pe de altă parte, din aplicarea greșită a art. 728 C. civ., Curtea constată că acesta este nefondat, motivat pe următoarele considerente:

Art. 689 C.civ. prevede doar că acceptarea moștenirii poate fi expresă sau tacită, arătând că este expresă, când se însușește titlu sau calitatea de erede printr-un act autentic sau privat, și tacită, când eredele face un act pe care nu ar putea să-l facă decât în calitatea sa de erede și care lasă a se presupune neapărat intenția sa de acceptare.

Așa cum corect a reținut instanța de apel, apelantul a acceptat în mod legal moștenirea după mama sa, V. F., aspect atestat de certificatul de moștenitor nr. 17/(...) (f. 11 dosar apel), care, la rândul ei, a acceptat în mod legal moștenirea după V. I., tatăl apelantului, împrejurare confirmată de certificatul de moștenitor nr. 23/(...) (f. 10 dosar apel), acesta din urmă fiind fiul proprietarei de CF, G. M., căsătorită cu V. N..

Adresa emisă de P. comunei C. M., atestă faptul că numita V. M., născută G., a decedat la data de(...), iar din actele de stare civilă, adresele și certificatele de moștenitor depuse în dosarul de apel rezultă că V. M. a fost căsătorită cu V. N., și a avut un fiu, pe V. I., născut la (...) și decedat la (...), acesta din urmă căsătorindu-se cu Pop F., căsătorie din care au rezultat 3 copii: V. I., născut la (...), V. V. și Bâlc M..

Deci, apelantul este nepotul de fiu al pârâtei V. M., născută G..

Conform certificatului de moștenitor nr. 23/(...), după V. I., decedat la

Așadar, pentru imobilul din litigiu, apelantul justifică atât calitatea de unic moștenitor, prin transmiteri succesive, cât și calitatea sa procesuală activă, fiind demonstrat la momentul promovării acțiunii și a pronunțării sentinței că pârâta nu avea capacitate procesuală de folosință, fiind decedată anterior, astfel că nu putea sta ca pârâtă în cauză. Așadar, citarea acesteia ca pârâtă și neintroducerea moștenitorilor în cauză, a dus la pronunțarea unei hotărâri nelegale.

A.antul justifică interes în promovarea apelului, având în vedere că el a dobândit, prin moșteniri succesive, imobilul din D. nr. 189, înscris în CF nr.

1070 D., nr. top 2/1.

Având în vedere că apelantul și-a dovedit calitatea de moștenitor al defunctei proprietare tabulare G. M., căsătorită cu V. N., prin succesiuni succesive, este evident că acesta justifică pe deplin în cauză calitate procesuală necesară pentru exercitarea căii de atac a apelului.

Nu se poate reține, așa cum nefondat reține recurenta, că apelul ar fi fost inadmisibil, pentru că apelantul nu ar fi fost parte în procesul de fond, având în vedere că acesta este moștenitorul legal, prin moșteniri succesive, a unuia dintre pârâții cu privire la care a fost fixat cadrul procesual în primă instanță, astfel încât, acesta succede în toate drepturile procesuale pe care le- ar fi avut și antecesoarea sa, luând în proces locul pe care l-a avut aceasta.

Nu poate fi primită susținerea recurentei, în sensul că reclamanta M. E. nu are calitate procesuală pasivă în apel, pe motiv că a înstrăinat unui terț imobilul în litigiu, având în vedere că la data promovării cererii introductive de instanță, a judecării procesului în fond și a hotărârii cauzei pe fond, aceasta era coproprietar al imobilului litigios, potrivit datelor de carte funciară, iar soluționarea apelului trebuie făcută în raport de cadrul procesual avut în vedere la judecarea fondului cauzei.

De altfel, corect a stabilit T. că întrucât reclamanta M. E. a promovat acțiunea soluționată prin sentința apelată, aceasta are calitate procesuală în apel, chestiunea înstrăinării ulterioare a imobilului neavând relevanță în soluționarea prezentului apel, apelul fiind pe deplin admisibil.

Câtă vreme la data soluționării cauzei pe fond reclamanta era coproprietara imobilului litigios, rejudecarea cauzei se impune a fi făcută în raport de situația tabulară existentă la data judecării în fond a litigiului, astfel încât, nu poate fi reținută în cauză nesocotirea de către instanța de apel a dispozițiilor art. 728 C.civ.

Pe de altă parte, nimic nu se opune ca în rejudecare cadrul procesual să fie corect stabilit în funcție de toți titularii înscriși în cartea funciară, pentru a se da astfel eficiență și textului art. 728 C. civ...

În ceea ce privește motivul de recurs referitor la nulitatea deciziei din apel,decurgând din nelegala citare a lui A. I. în apel, Curtea, din oficiu, la termenul de judecată din (...), a invocat excepția lipsei de interes a recurentei în a susține această nulitate, dat fiind că eventuala necitare a unei părți în proces atrage nulitatea relativă în condițiile art. 105 alin. 2 C.pr.civ., nulitate care poate fi invocată exclusiv de către partea nelegal citată și numai dacă prin această necitare i-a fost cauzat o vătămare în sensul prevăzut de art. 105 alin.

2 C.pr.civ.

Drept urmare, Curtea va admite excepția lipsei de interes a recurentei în invocarea motivului de recurs întemeiat - deși recurenta nu a indicat expres acest text legal -, pe prevederile art. 304 pct. 5 C.pr.civ.

Nu poate fi reținută încălcarea principiului siguranței circuitului civil câtă vreme, judecata fondului s-a făcut în contradictoriu cu o persoanădecedată încă din 1942 și care nu avea capacitate de folosință, fiind deci încălcate dispozițiile art. 41 alin. 1 C.pr.civ., coroborat cu art. 5 și 7 din

Decretul nr. 31/1958 și câtă vreme succesorul acestei persoane decedate este legal îndreptățit să exercite calea de atac în numele autoarei sale.

Toate celelalte motive de recurs, referitoare la istoricul litigiului, la expunerea stării de fapt a imobilului și a cauzei, la modul în care mama apelantului a dobândit terenul în litigiu, referitoare la caracterul administrativ al procedurii de înscriere în CF a titlurilor de proprietate, la depozițiile martorilor, la înscrisurile și dovezile depuse la dosarul cauzei, modul în care vânzătorul A. I. a exercitat posesia asupra imobilului vândut reclamantei, etc., intră sub incidența excepției inadmisibilității, întrucât se circumscriu prevederilor art. 304 pct. 10 și 11 C.pr.civ., excepție, de asemenea, invocată de către instanță la termenul de judecată din (...).

Este nefondată susținerea recurentei, conform căreia excepția tardivității apelului atrage excepția prescripției dreptului la a ataca hotărârea fondului, prin incidența D. nr. 1., având în vedere că prescripția extinctivă reglementată de acest act normativ vizează prescripția dreptului la acțiune, iar nicidecum decăderea din dreptul de a îndeplini un act de procedură.

Raportat la toate aceste considerente anterior expuse, Curtea constată că apelantul V. I. a justificat pe deplin în cauză interesul legitim, juridic personal, direct, născut și actual, a afirmat existența unui drept, decurgând din calitatea sa de moștenitor al bunicii sale, și a făcut pe deplin dovada calității sale procesuale, în promovarea apelului împotriva hotărârii fondului.

Așa fiind, în temeiul tuturor considerentelor mai sus precizate și a dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.pr.civ., Curtea urmează să respingă ca nefondat prezentul recurs.

Intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta M. E., împotriva deciziei civile numărul 1. din (...) a T. C., pronunțată în dosar numărul (...), pe care o menține.

Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din (...).

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

C.-M. CONȚ I.-D. C. A.-A. POP

GREFIER A.-A. M.

Red.CMC/dact.MS

2 ex./(...) Jud.fond: D.T.

Jud.apel: O.R.Ghișoiu/A.A.M.

← Decizia civilă nr. 1118/2011, Curtea de Apel Cluj		Decizia civilă nr. 1228/2011, Curtea de Apel Cluj →

Decizia civilă nr. 2899/2011, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 2899/2011, Curtea de Apel Cluj