Decizia civilă nr. 124/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR.124/A/2011
Ședința publică din 17 februarie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. A. C.
JUDECĂTOR: ANA I. GREFIER : C. B.
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâtul S. R. PRIN
MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 545 din
15 iunie 2010 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), privind și pe intimații R. I. și P. DE PE L. CURTEA DE APEL CLUJ, având ca obiect reparare prejudicii erori judiciare L. nr. 2..
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C.- procuror S. A., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
A.ul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 19 februarie 2011, s-a depus la dosar, de către pârâtul-apelant o completare a motivelor de apel.
De asemenea, se constată că, prin motivele de apel,, s-a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C. proc. civ.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nefiind alte cereri în probațiune de formulat sau excepții de invocat, C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. pune concluzii în sensul admiterii apelului în parte, cu consecința schimbării în parte a hotărârii apelate în sensul înlăturării obligației pârâtului S. R. prin Ministerul
Finanțelor Publice la plata despăgubirilor cu titlu de daune morale către reclamant, având în vedere că s-a constatat neconstituționalitatea prevederilor legale ce constituiau temeiul juridic al acțiunii, astfel că aceasta a rămas fără un fundament legal care să permită instanței acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral.
C U R T E A
Prin sent inț a civilă n r. 545 din 15 iunie 2010 a T.ui C., a fost admisăîn parte acțiunea formulată de R. I. împotriva pârâtului S. R. Prin Ministerul
Finanțelor Publice reprezentat de D. G. a F. P. C. și, în consecință, pârâtul a fost obligat la plata în favoarea reclamantului a sumei de 43.600 Euro în echivalent lei la data plății la curs BNR, cu titlu de daune morale și la suma de 400 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului.
În considerentele acestei sentințe, s-a reținut că, prin sentințapenală nr. 880 din 17.0. a T.ui Militar B., reclamantul R. I. a fost condamnat la o pedeapsă de 7 ani închisoare corecțională pentru delictul de uneltire contra ordinei sociale, și 4 ani interdicție corecțională cu suspendarea exercițiului drepturilor prev. de art. 58 pct.2-5 pentru săvârșirea delictului sus menționat, făcându-se aplicarea art. 209 pct. 2 lit. a din Codul penal în vigoare la aceea dată.
Reclamantul a fost condamnat, întrucât, fiind militar în termen și luând parte la lecțiile politice ce se țineau cu militarii anului II din comandamentul unității, a căutat ca, în cadrul acelor lecții, prin felul cum ridica problemele, a încercat să subaprecieze realizările regimului democrat popular din R.P.R. și să creeze o neîncredere în politica P.M.R. calomniind în același timp, relațiile cu U.R.S.S. și celelalte țări din lagărul socialist.
Din totalul pedepsei aplicate reclamantului, acesta a executat efectiv un număr de 1 an, 2 luni și 10 zile (436 zile), fiind ulterior grațiatprin D. nr. 322/(...), aspect care rezultă din fișa matricolă penală depusăla dosarul cauzei.
Reclamantul a executat pedeapsa în închisoarea de la J. .închisorii, după cum rezultă și din probatoriul testimonial administrat, era unul cumplit: muncă în regim de sclav, hrană puțină și de proastă calitate, frig, bătăi, regimul fiind prin excelență unul dur, cu aplicarea de tratamente inumane și degradante, și care a avut ca scop exterminarea dușmanilor regimului comunist.
Consecințele condamnării s-au extins pentru reclamant și ulterior eliberării sale din starea de detenție, în sensul că nu a mai putut fi angajat ca și desenator tehnic, fiind nevoit să lucreze ca muncitornecalificat, zilier.
Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 2 lit. a din L. nr. 2., infracțiunea pentru care a fost condamnat reclamantul constituie condamnare cucaracter politic, reclamantul fiind îndreptățit în conformitate cu prevederile art. 5 din același act normativ la repararea prejudiciului material și moral suferit.
T. a reținut că reclamantul a investit instanța doar cu reparareaprejudiciului moral suferit prin condamnare, nesolicitând și daune materiale pentru repararea prejudiciului suferit prin aceeași condamnare ( confiscarea totală a averii).
Reglementând dreptul la reparație, dat fiind caracterul politic alcondamnării, prin dispozițiile L. nr. 2. nu a fost stabilit modul de determinare a cuantumului daunelor, drept urmare, în soluționarea unor astfel de cereri, devin incidente dispozițiile art. 998, 999 Cod civil, care prin dispoziții de principiu, concepute în termeni generali, permitinterpretarea extensivă, aptă a realiza prejudiciul produs persoanei victimă a unei astfel de condamnări.
Cu privire la prejudiciul moral suferit, efectul negativ priveșteafectarea acelor atribute ale persoanei care influențează relațiile sale sociale și cele care se situează în domeniul afectiv al vieții persoanei.
Or, tocmai prin condamnarea reclamantului, dauna morală constă în atingerea adusă acelor valori care definesc personalitatea umană și sereferă la existența fizică a omului, sănătatea și integritatea corporală, onoare, prestigiu profesional și alte valori similare.
Efectul imediat al condamnării îl reprezintă restrângerea libertățiiindividului, afectarea iremediabilă a onoarei, demnității umane, astfel că acestuia i s-au vătămat de asemenea moralitatea, poziția socială, prestigiul profesional, drepturi nepatrimoniale ocrotite de lege.
Este necesar, totodată, a se avea în vedere durata pedepsei efectivexecutate, suferințele fizice și psihice la care a fost supus condamnatul precum și urmările condamnării produse ulterior eliberării din starea de detenție.
Luând în considerare toate aceste elemente, tribunalul a apreciat căsuma de 43.600 euro, ce ar urma să fie achitată în echivalent în lei la cursul BNR din ziua plății, reprezintă un cuantum rezonabil al despăgubirilor, proporțional cu prejudiciul moral suferit de reclamant, calculul sumei raportându-se la suma de 100 de euro/zi de închisoare. T. la stabilirea cuantumului despăgubirii s-a luat în considerare și faptul că prin H. nr. 48/(...) a Comisiei pentru aplicarea D.ui - Lege 1. reclamantului i s-a stabilit o indemnizație lunară de 233 lei în baza D.ui
- Lege 1..
T., în temeiul dispozițiilor art. 274 C. pr. civ., a fost obligat pârâtul să-i plătească reclamantului suma de 400 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
Î mpotriva acestei sentințe, a declarat în termen legal apel pârâtul, solicitând schimbarea ei, în sensul respingerii acțiunii, cu exonerarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea apelului său, pârâtul învederează că, prin decizia nr.
1358/(...), Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a prev. art. 5 alin. 1 lit. a Teza I din L. nr. 2., dispozițiile declarate ca fiind neconstituționale încetându-și efectele după expirarea termenului de 45 de zile în care legiuitorul putea să pună de acord prevederile declarate neconstituționale cu dispozițiile constituției.
Reclamantul intimat, prin întâmpinare, a solicitat respingerea apelului canefondat, pe motiv că cuantumul daunelor morale se justifică prin prisma împrejurărilor de fapt reținute de prima instanță, care a avut în vedre și despăgubirile acordate în temeiul D.ui-lege nr. 1..
Analizând apelul formulat prin prisma motivelor invocate, raportat la
dispozițiile art. 292 alin. 1 și 295 alin. 1 Cod proc.civ., curtea apreciază căacesta este fondat în ceea ce privește obligația de plată a daunelor morale.
Aceasta, deoarece suportul lor îl constituie dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 2., așa cum acestea au fost modificate prin OUG nr. 6., or aceste dispoziții au fost declarate neconstituționale prin decizia C. C. nr.
1358/(...), publicată în Monitorul Oficial nr. 761/(...), dată de la care s-a împlinit termenul de 45 de zile prev. de art. 147 din Constituția R.iei în interiorul căruia Parlamentul sau Guvernul puteau să pună de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției, astfel că dispoziția legală ce constituie fundamentul juridic al acțiunii și-a încetat efectele juridice.
Nu se pune problema retroactivității legii civile în sensul art. 15 alin. 2 din Constituție, întrucât excepția de neconstituționalitate a fost admisă în cursul soluționării procesului și nu după ce hotărârea judecătorească a rămas irevocabilă. Excepția de neconstituționalitate a unei legi sau a unei ordonanțe ori a unei dispoziții din acestea poate fi ridicată, potrivit dispozițiilor art. 29 alin. 1 și 2 din L. nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea C. C., de oricare dintre părți, de procuror sau de instanță din oficiu, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia, cu condiția ca dispozițiile respective să aibă legătură cu soluționarea cauzei. Întrucât excepția de neconstituționalitate poate fi invocată și în căile de atac, admiterea ei lasă fără suport legal nu doar acțiunea civilă în justiție, ci și hotărârea judecătorească fundamentată în drept pe dispoziția declarată neconstituțională. În speță, o astfel de excepție nu a fost ridicată, însă a fost admisă într-un alt dosar, ceea ce a făcut inadmisibilă sesizarea C. C. în prezenta cauză, raportat la dispozițiile art. 29 alin. 3 din L. nr. 47/1992, decizia C. nr. 1358/(...) fiind, însă, definitivă și obligatorie, conform art. 31 alin. 1 din același act normativ.
Nu se poate vorbi de încălcarea dreptului la un proces echitabil în sensul art. 6 paragraf 1 din Convenție, întrucât schimbarea în apel a sentinței pronunțate în primă instanță nu constituie o nerespectare a securității raporturilor juridice, raportat la jurisprudența C. E. a D. O., ea reținându-se doar pentru situațiile în care hotărâri judecătorești irevocabile au fost modificate prin căi extraordinare de atac ce nu se aflau la dispoziția părților din proces.
Nu se pune problema nici a încălcării dreptului la un bun în sensul art. 1 alin. 1 din Protocolul nr. 1, neexistând o speranță legitimă la plata daunelor morale. Aceasta, deoarece, deși, la un moment dat, acestea își aveau fundamentul într-un act normativ în vigoare, respectiv art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 2., așa cum a reținut Curtea Constituțională în decizia nr.
1358/(...), a existat un alt act normativ, respectiv D.-lege nr. 1., în temeiul căruia puteau fi solicitate astfel de despăgubiri, text ce a rămas în vigoare, motivul admiterii excepției de neconstituționalitate fiind, în principal, paralelismul legislativ. Nu a existat nici o jurisprudență constată în sensul acordării acestora și stabilirii unor criterii pentru cuantificarea lor, instanțele confruntându-se recent cu astfel de acțiuni raportat la data intrării în vigoare a actului normativ ce a constituit la un moment dat fundamentul lor. Tocmai de aceea, nu se pune nici problema unei eventuale discriminări, în sensul Protocolului nr. 12, respectiv a aplicării unui tratament juridic inegal unor persoane aflate în situații juridice identice, cu referire la cei care aveau acțiuni pe rol exercitate în același interval, tocmai pentru că nu a existat timpul necesar cristalizării unei jurisprudențe în temeiul unor hotărâri irevocabile.
Raportat la aceste considerente, curtea apreciază că reclamantul nu este îndreptățit la acordarea unor daune morale pentru repararea prejudiciului suferit în urma condamnării cu caracter politic, motiv pentru care, în temeiul art. 296 Cod proc. civ., va admite apelul pârâtului și va schimba sentința apelată, în sensul respingerii acestui capăt de cerere.
Va fi menținută soluția primei instanțe în ceea ce privește acordarea cheltuielilor de judecată, curtea apreciind că există o culpă procesuală a statului pârât, în sensul art. 274 alin. 1 Cod proc. civ., întrucât textul de lege în temeiul căruia reclamanta a exercitat acțiunea a fost declarat neconstituțional după admiterea acțiunii în primă instanță, iar motivul admiterii apelului a fost doar declararea textului ca fiind neconstituțional, împrejurare imputabilă tot pârâtului.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.,
D E C I D E :
Admite în parte apelul declarat de pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 545 din 15 iunie 2010 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o schimbă, în sensul că respinge petitul privind daunele morale. Menține restul privind cheltuielile de judecată.
D. este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 17 februarie 2011.
PREȘEDINTE
JUDECĂTOR
GREFIER
A. A. C. ANA I.
C. B.
Red. CAA dact. GC
6 ex/(...)
Jud. primă instanță: A.M. B.
| ← Decizia civilă nr. 5381/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 113/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
