Decizia civilă nr. 170/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMI.
DOSAR NR. (...)
D. CIVILĂ NR. 170/A/2011
Ședința publică din 16 martie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
JUDECĂTOR
T. D. - președintele Secției civile
T.-A. N.
GREFIER:
M. T.
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanta S. ANA M., împotriva sentinței civile nr. 990 din 17 noiembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe pârâtul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. G. A F. P. C., având ca obiect despăgubiri înbaza L. nr. 2..
La apelul nominal, la prima strigare a cauzei se constată lipsa părților. C. este lăsată la a doua strigare pentru a da posibilitatea părților și reprezentanților acestora de a se prezenta la instanță.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal se constată lipsa părților.
P. de pe lângă C. de A. C. este reprezentant de doamna procuror S. A. Procedura de citare este legal îndeplinită.
A. este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 21 februarie 2011, s-a depus la dosar, din partea Consiliului Naționalpentru Studierea Arhivelor Securității, un set de acte solicitate de instanța de fond.
Se constată de asemenea, că apelul nu a fost motivat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat, sau excepții de invocat, C. declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. pune concluzii în sensul respingerii apelului ca nefondat, cu consecința menținerii ca temeinică și legală a sentinței apelante, având în vedere că temeiul de drept al acțiunii a fost declarat neconstituțional, acțiunea în mod corect a fost respinsă.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 990 din 17 noiembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) a fost respinsă acțiunea civilă promovată de către reclamanta S. Ana în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Ministerul
Finanțelor Publice.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că pe parcursul judecării procesului, a fost pronunțată D. nr. 1358 din (...) de către Curtea Constituțională care a apreciat că temeiul juridic al acțiunii respectiv prevederile art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 2. sunt neconstituționale.
În motivarea Curții s-a arătat că în domeniul acordării de despăgubiri pentru daunele morale persoanelor persecutate din motive politice în perioada comunistă, există reglementări paralele și anume, pe de o parte Decretul Lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de către dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și Ordonanța de U. a G. nr. 2. privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice, iar pe de altă parte Legea nr.
2..
A mai arătat C. în motivare că nu au fost respectate normele de tehnică legislativă iar expunerea de motive la adoptarea L. nr. 2. nu a fost precisă.
A arătat C. că despăgubirile instituite anterior L. nr. 2. sunt menite să producă satisfacție morală a recunoașterii faptelor nelegale, a încălcărilor drepturilor omului comise în perioada comunistă și nu compensarea în bani pentru suferința persoanelor persecutate.
Prin urmare, a concluzionat C., reglementarea criticată nu a fost temeinic fundamentată. Dispozițiile Deciziei nr. 1358/2010 a Curții
Constituționale sunt definitive și general obligatorii.
Astfel, având în vedere că temeiul de drept respectiv prevederile art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 2. pe care reclamanta și-a întemeiat acțiunea au devenit neconstituționale, instanța a respins a respinge acțiunea formulată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen, reclamanta S.
Ana M. A. nu a fost motivat. Întrucât apelul nu a fost motivat curtea va analiza apelul în baza celor invocate în fața primei instanțe, potrivit art. 292 al. 2 C.Pr.Civ.
Analizând sentința apelată curtea reține următoarele:
Legea nr. 2., privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, a fost modificată prin OUG nr. 6. plafonând cuantumul despăgubirilor pentru prejudiciu moral până la 10.000 euro pentru persoana care a suferit condamnarea și 5.000 euro pentru soțul/., descendenții de gradul I și 2500 euro pentru descendenții de gradul II.
Prin D. nr. 1354/20 octombrie 2010 au fost declarate neconstituționale dispozițiile art. 1 pct. 1 și art. II din OUG nr. 6., reținându-se de Curtea Constituțională că această ordonanță creează premisele unei discriminări între persoane, care deși se găsesc în situații obiectiv identice, beneficiază de un tratament juridic diferit, ceea ce contravine art. 16 alin. 1 din Constituție. De asemenea, s-a statuat că OUG nr. 62/2001, încalcă și principiul neretroactivității consacrat de art. 15 alin.
2, întrucât se aplică și situațiilor în care există o hotărâre judecătorească pronunțată în primă instanță și care, deși nedefinitivă, poate fi legală și temeinică prin raportare la legislația aflată în vigoare la data pronunțării acesteia.
În 21 octombrie 2010 prin D. nr. 1. octombrie 2010 a fost admisă excepția de neconstituționalitate a art. 5 lit. a din Legea nr. 2., care stabilea posibilitatea acordării despăgubirilor pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare.
În esență Curtea Constituțională a arătat că în materia despăgubirilor pentru daune morale suferite de persoanele persecutate din motive politice în perioada comunistă existau două norme juridice, art. 4 din Decretul-lege nr. 118/1990 și art. 5 din Legea nr. 2. cu aceeași finalitate - acordarea unor sume de bani persoanelor persecutate, existând o legiferare paralelă. Invocându-se art.14 din Legea nr. 24/2000 (privind normele de tehnică legislativă) care stabilește principiul „unicității reglementării în materie";, precum și de faptul că în materia reparațiilor trebuie să existe o legislație clară, precisă, adecvată, proporțională, care să nu dea naștere la interpretări și aplicări diferite, s-a constatat că art. 5 lit.a din Legea nr. 2., contravine dispozițiilor art. 1 alin. 1 și 5 din legea fundamentală.
Aceste decizii au fost publicate în Monitorul Oficial nr. 761 din (...) și după cum rezultă din art. 147 Constituție „dispozițiile din legi și ordonanțele în vigoare, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției.
Dispozițiile Curții Constituționale prin care s-a constat neconstituționalitatea unor dispoziții sau acte normative sunt obligatorii și definitive, supuse unui regim legal, care le declară universal valabile cu efecte „erga omnes"; - după cum rezultă din dispozițiile art. 31 al. 1 din L.47/1992.
Prin urmare aceste decizii sunt obligatorii pentru instanță și părți și în această cauză deoarece sunt opozabile tuturor. Termenul de 45 zile în care Parlamentul sau Guvernul ar fi putut adopta alte dispoziții legale, în prezenta materie, compatibile cu Constituția este depășit, situație în care dispozițiile legale declarate neconstituționale - art.5 lit. a din Legea nr. 2. - au rămas fără efecte juridice.
Așadar în lipsa intervenției Parlamentului în vederea adoptării unor noi dispoziții legale compatibile cu Constituția, potrivit dispozițiilor art. 31 al. 3 din L. 47/1992, acțiunile întemeiate pe art. 5 lit. a Legea nr. 2. au fost lipsite de fundament legal.
În considerentele deciziei Curții Constituționale, s-a analizat dacă persoanele care aveau înregistrate acțiuni ar putea susține că aveau „o speranță legitimă"; la bun, cum a fost consacrată de jurisprudența C. Curtea
Constituțională a considerat că reclamanții nu avea speranțe legitime în obținerea compensațiilor, deoarece dispoziția referitoare la obținerea compensațiilor nu a fost anulată ca urmare a unui mecanism ad-hoc, extraordinar, ci ca rezultat al exercitării controlului de constituționalitate"; - cauza Slavos vs. Bulgaria.
Fiind dezlegat și acest aspect de către Curtea Constituțională, instanțele ordinare nu mai au căderea să interpreteze „speranța legitimă";, în alt sens, dezlegările date de Curtea Constituțională fiind obligatorii.
Chiar dacă D. nr. 1358/2010 a fost publicat în (...), acesta se aplică și proceselor în curs, întrucât efectele juridice ale unei decizii pronunțate de C. C. nu pot fi asimilate efectele unei legi noi care modifică sau abrogă o dispoziție legală.
Prin deciziile constituționale invocate, Curtea Constituțională nu a abrogat și nu a modificat dispozițiile legale supuse controlului, ci aîmpiedicat producerea efectelor juridice de către dispozițiile declarate neconstituționale. Așadar efectele admiterii unei excepții de neconstituționalitate nu sunt similare cu adoptarea unei legi noi care abrogă sau modifică o normă legală, în această ultimă ipoteză legea nouă nu poate fi aplicată unor acțiuni promovate anterior modificării normei legale. Acest regim juridic nu se aplică în cazul excepțiilor de neconstituționalitate admise.
Așadar având în vedere faptul că dispozițiile art. 5 lit a Legea nr. 2. au fost declarate neconstituționale, în mod legal a fost respinsă acțiunea.
În consecință, în temeiul art. 296 C.Pr.Civ. curtea va respinge ca nefondat apelul apelul declarat de reclamanta S. Ana M. împotriva sentinței civile nr. 990 din 17 noiembrie 2010 a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.
D E C I D E :
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta S. ANA M. împotriva sentinței civile nr. 990 din 17 noiembrie 2010 a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
D. este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 16 martie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER T. D. T. A. N. M. T.
Red. T.A.N. dact. GC
5 ex/(...)
Jud.primă instanță: M. T.
| ← Decizia civilă nr. 90/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 5113/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
