Decizia civilă nr. 745/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 745/R/2011
Ședința publică din 25 februarie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A.-A. P. JUDECĂTORI: ANA I.
T.-A. N. GREFIER : A. A. M.
S-au luat în examinare recursul declarat de pârâții B. A., B. S., Z. M. și Z. M., recursul declarat de pârâții B. I., B. E., M. G. și M. V. și recursul declarat de reclamanții C. D., A. E. LIA, B. L. și P. A. R., împotriva deciziei civile nr. 5. din (...) a T. C., pronunțată în dosar nr. (...), având ca obiect revendicare imobiliară.
Instanța constată că la data de (...), reclamanții recurenți au înregistrat la dosar un înscris întitulat „Cerere explicativă cu privire la actuala împrejmuire a intravilanului A. nr. 18";, la care au anexat copii de pe următoarele înscrisuri: adresa nr. 459165/(...) emisă de P. M. C.-N., Secția 2 poliție, adresa întocmită de reclamantele A. E. Lia și B. L. Ana, care a fost înregistrată sub nr. 3194/(...) la P. J. C., precum și șase planșe fotografice privind gardul cu care a fost împrejmuit imobilul situat în C.-N., str. A. nr.
18.
De asemenea, instanța constată că la data de (...), reclamanții recurenți, prin intermediul domnului avocat O. P. au înregistrat la dosar „. scrise";, la care au anexat o copie de pe adresa nr. 28823/432/(...) emisă de P. M. C.-N., D. U., reprezentând răspunsul la adresa formulată de reclamanții recurenți, înregistrată sub nr. 28823/43/(...) la P. M. C.-N., D. U., iar la data de (...), pârâții recurenți B. A., B. S., Z. M. și Z. M., prin intermediul doamnei avocat M. V. au înregistrat la dosar „. scrise";.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din (...), care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 4228 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al J. C.-N., s-a respins cererea precizata, formulata de reclamantii C. D. V., A. E. Lia, B. L. Ana, P. A. R. împotriva pârâților B. A., B. S., Z. M., Z. M., M. G., M. V., B. I., B. E. R. au fost obligați să plătească pârâților B. A., B. S., Z. M. si Z. M. suma de 1.820 lei cheltuieli de judecata reprezentând onorar avocațial si onorar expert iar pârâților M. G., M. V., B. I. si B. E. suma de 820 lei reprezentând onorar expert, iar pârâtei B. E. suma de 300 ron onorar avocat.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că, prin sentinta civilă nr. 6. a J. C.-N., iar ulterior prin decizia civilă nr. 1. a T. C., aceasta din urma rămasă irevocabila prin decizia civilă nr. 1. a C. de A. C., au fost obligați reclamanții C., care nu sunt părți in acest dosar, să recunoască reclamanților din prezentul dosar dreptul de proprietate asupra suprafeței de 35 mp. din nr. top. 14801 din CF 23108 C. si să le lase în deplina proprietate si posesie acest teren.
S-u respins restul petitelor din acțiunea principală si reconvențională, deci inclusiv acelea prin care Judecătoria Cluj-Napoca obliga pe pârâtii B. A., B. S. si pârâtii Z. să plătească reclamanților suma de 392 USD reprezentând contravaloarea suprafeței de 56 mp. ocupat din terenul cu nr. top. 14801 proprietatea reclamanților din prezentul dosar. Deși pârâtii B. si Z. sunt constructori de bună-credință, respectiv au edificat pe terenul de 56 mp. ai reclamanților constructia, este nelegal a acorda sulta reclamanților pentru cei
56 mp. ocupați întrucât proprietarii nu si-au dat acordul în acest sens decât cu o compensare de teren.
Din copiile cărțiilor funciare 9622 C., respectiv nr. 23108 C., reiese că terenul cu nr. top. 14802 s-a dezmembrat nr. top. nou 14802/2 teren de 410 mp. trecând în proprietatea pârâților B. si Z., iar nr. top. 14802/1 teren de
310 mp. trecând în proprietatea pârâților M. si B., iar terenul cu nr. top
14801 este proprietatea reclamanților.
În cauza a fost efectuată o expertiză topo întocmită de inginer expert P.
I. pe care instanța însă nu a luat-o în considerare neîntrunind exigentele unei astfel de lucrări.
Din expertiza topo întocmita de ing. expert E. D. reiese că imobilul reclamanților a pierdut 48 mp. la imobilul pârâtilor B. si Z. la nr. 20A si solicită 61 mp. de la imobilul de la 20 B proprietatea pârâtilor M. si B.
Apoi, imobilul de la 20 A solicita cei 48 mp. de la reclamanți pentru că si ei au pierdut 19 mp. la imobilul 2.
Imobilul de la 20B are pierdere de 61 mp. la imobilul de la nr. 18 pentru care ar urma să fie despagubit de proprietarii de la 20 A. D. practic situația concretă de la fata locului reclamă cedări succesive de teren, asa fiind si întocmit raportul de expertiza deoarece practic, pârâtii B. si Z. ocupă
48 mp. din terenul reclamanților, iar la rândul lor si pârâtii M. si B. care si- au edificat o construcție si ocupă 19 mp. din imobilul pârâtilor.
Deci, practic identificările si amplasările greșite au condus la ocuparea terenului intial a reclamantilor de către pârâtii B. si Z. apoi a pârâtilor M. si B. din terenul pârâtilor mai sus citati.
O parte din aceste aspecte au fost tranșate în hotărârile judecătorești mai sus citate si depuse la dosar respectiv, desi judecătoria initial pentru cei
56 mp. ai reclamantilor le-a acordat sultă acesta dispoziție nu a rămas în ființă nefiind posibil ca neexistând acordul tuturor părtilor implicate cu privire la sultă sau la eventuale compensări acesta fiind cazul in speță să se efectueze variante de stabilire a mejdiei practic artificial prin cedări succesive de teren de la un proprietar la altul.
Astfel, asa cum expertul a arătat reclamanții pierd in concret 48 de mp. de la pârâti B. si Z. prin edificarea constructiei de către acestia plus 8 mp. deci in total 56 mp suprafața revendicată, acest ultimi 8 mp. fiind ocupați de pârâtii M. si B.
Insă referitor la cei 8 mp expertul a aratat ca acestia sunt eliberati de pârâtii M. si B. asa încât petitul de revendicare este nefondat si orice fel de mejdie nou creată dincolo de aceea stabilita prin hotărârile judecătorești anterioare prin compensări de teren asupra cărora toti proprietarii implicați nu sunt de acord, nu se poate realiza.
Este evident însă ca reclamanții nu pot să-si folosească terenul in totalitate datorita situatiei descrise mai sus, însă in opinia instantei de fond, in conditiile in care părtile nu se pot înțelege, acestia pot uza doar de invocarea accesiunii ca mod de dobândire a proprietătii raportat laconstructia edificata de pârâtii B. si Z., cu consecintele ce decurg de aici si nicidecum prin formularea petitelor de revendicare.
De asemenea, in legătura cu cele 9 geamuri de vedere pe care reclamantii solicită că pârâtii B. si Z. să le închidă, expertiza întocmita de ing. expert B. V. îsi formulează concluziile raportat la mejdia create artificial de inginer E., asa încât practic concluziile acesteia nu s-au putut retine.
Instanta de fond a apreciat că o eventuala închidere a ferestrelor apare ca fiind o măsură extremă, practic pârâtii având construit imobilul constructie pe o parte din terenul reclamantilor, asa încât singura solutie ar fi asa cum s-a arătat mai sus, invocarea accesiunii de către reclamanti care va rezolva implicit si problema geamurilor.
In baza art. 274 C. au fost obligați reclamantii să plătească pârâtilor B.
A., B. S., Z. M. si Z. M. suma de 1820 lei cheltuieli de judecata reprezentând onorar avocațial si onorar expert, iar pârâtilor M. G., M. V., B. I. si B. E. suma de 820 lei reprezentând onorar expert, iar pârâtei B. E. suma de 300 ron onorar avocat.
Prin decizia civilă nr. 5. noiembrie 2010 pronunțată în dosarul nr. (...) de Tribunalul Cluj, s-a admis apelul declarat de către reclamanții C. D., A. E., B. L. și P. A. R., împotriva sentinței civile nr. 4228 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al J. C.-N., care a fost schimbată în sensul admiterii în parte a acțiunii și, în consecință, s-a stabilit mejdia dintre proprietățile părților pe linia punctelor A-B-D-E din planșa 4 din raportul de expertiză efectuat de expert E. D., raport care face parte integrantă din decizie.
S-a respins capătul de cerere privind revendicarea.
Au fost obligați pârâții să închidă toate ferestrele cu vedere înspre proprietatea reclamanților și s-au compensat cheltuielile de judecată ale părților la fond.
În final, au fost obligați pârâții, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamanților, aferente apelului 2521,5 lei.
Pentru a pronunța această decizie tribunalul a reținut că, între părți sau antecesorii în drepturi ai părților, a mai avut loc un proces, finalizat cu
Sentința civilă nr. 6. a J. C.-N., schimbată prin D. civilă nr. 1. a T. C., irevocabilă prin D. civilă nr. 1. a C. de A. C.
Prin hotărârile judecătorești menționate s-a stabilit cu putere de lucru judecat că, datorită unei identificări greșite a terenului din CF 9622 C. cauzată de o expertiză extrajudiciară efectuată de expert M. S., pârâții B. și Z. au edificat o parte a construcțiilor înscrise actualmente în CF 9622 C. pe nr. top. 14801, pe o parte a terenului reclamanților, ocupând o suprafață de 56 m.p.
Deși s-a constatat ocuparea suprafeței de 56 m.p., instanțele nu s-au pronunțat nici cu privire la revendicare și nici cu privire la grănițuire (capete de cerere din prezentul dosar) deoarece aceste aspecte nu au fost solicitate în respectivul dosar, obiect al litigiului precedent constituind anularea titlului de proprietate, dezmembrare, întabulare, prestație tabulară. Nu s-a discutat în respectivul dosar nici despre servitutea negativă de vedere.
Prin urmare, a apreciat tribunalul, reclamanții sunt îndreptățiți ca odată ce s-a constatat ocuparea unei suprafețe de 56 m.p. să solicite grănițuirea proprietăților limitrofe (conform partajărilor și dezmembrărilor din dosarul anterior) și predarea posesiei și folosinței asupra celor 56 m.p.
R. au susținut că și la data promovării acțiunii, situația de fapt a rămas neschimbată, fiind identică cu starea de fapt din momentul pronunțării Deciziei civile nr. 1. a C. de A. C.
Potrivit raportului de expertiză efectuat de expert E. D., s-a constatat că suprafața revendicată în prezentul dosar este aceeași cu suprafața de 56 m.p. la care face referire Sentința civilă nr. 6. a J. C.-N., schimbată prin D. civilă nr. 1. a T. C. S-a mai constatat că pârâții au eliberat între timp o suprafață de
8 m.p., în prezent mai rămânând ocupată o suprafață de 48 m.p.
Potrivit aceluiași raport de expertiză, mejdia dintre proprietățile părților, cu nr. topo 14801 și 14802 se situează pe linia punctelor A-B-D-E din planșa 4 anexă a raportului de expertiză.
Practic, în teren s-a concluzionat că suprafața revendicată este ocupată de gardul de pe limita A-B-D și fața nordică a casei de locuit a pârâților pe care sunt deschise 9 ferestre înspre proprietatea reclamanților.
În aceste condiții, raportat la starea de fapt constatată, capătul de cerere privind grănițuirea nu putea fi respins, respingând părților dreptul la grănițuire expres consacrat de art. 584 și următoarele C., soluția judecătoriei fiind greșită din acest punct de vedere.
Este adevărat că în aceste condiții, a stabilirii mejdiei pe linia punctelor A-B-D-E, o parte a construcției pârâților și gardul cad pe terenul reclamanților, însă acest aspect poate duce doar la respingerea revendicării.
În condițiile în care s-a reținut prin litigiul anterior purtat între părți că pârâții au fost de bună credință, tribunalul a apreciat că reclamanții nu pot cere desființarea construcțiilor și predarea terenului eliberat, terenul fiind în realitate imposibil de restituit. R. reclamanților, prin urmare, fie să invoce accesiunea, fie să promoveze o nouă acțiune în despăgubire pentru terenul ocupat, doar aceste două soluții fiind în mod legal posibile.
Pe de altă parte, reclamanții au recunoscut că pârâții B. au eliberat o suprafață de teren de 8 mp, sub acest aspect revendicarea fiind fără obiect.
Astfel, cu privire la solicitările reclamanților asupra revendicării, tribunalul a apreciat soluția primei instanțe a fost corectă.
Soluția judecătoriei a fost apreciat de tribunal ca fiind greșită însă sub aspectul capătului de cerere vizând servitutea negativă de vedere și închiderea ferestrelor.
În raport de realitatea existentă, constatată de către expert la fața locului, este cert că fața nordică a construcției pârâților în care sunt deschise
9 ferestre de vedere este amplasată pe terenul reclamanților.
În această situație, cu atât mai mult se impune închiderea ferestrelor.
Ferestrele se impuneau a fi închise chiar și dacă erau corect amplasate într- un zid al construcției amplasat pe terenul pârâților până la 1,9 m. de mejdie.
Atâta timp cât legea conferă protecție reclamanților față de ferestrele pentru vedere existente la 1,9 m. de mejdie, cu atât mai mult se impune acordarea acestei protecții, cu cât ferestrele sunt amplasate pe terenul reclamanților.
Prin urmare, tribunalul a apreciat că și capătul de cerere referitor la închiderea ferestrelor ar fi trebuit admis, în raport cu dispozițiile art. 612-613
C.
Având în vedere aspectele menționate, în baza art. 296 C., tribunalul a admis în parte apelul declarat și a schimbat sentința atacată în sensul admiterii în parte a acțiunii cu privire la grănițuire și servitutea negativă de vedere, rămânând respins capătul de cerere referitor la revendicare.
În baza art. 274 C., tribunalul a obligat pârâții în solidar la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamanților, constând în taxa judiciară de timbru aferentă capetelor de cerere admise și onorariu avocațial și va compensa cheltuielile de judecată de la fond constând în taxa judiciară de timbru, onorariu avocat și onorariu expert, având în vedere că, pe de o partecheltuielile grănițuirii sunt suportate în mod egal de proprietarii fondurilor învecinate iar pe de altă parte, fiecare parte a avut atât pretenții admise cât și respinse.
Împotriva acestei decizii pârâții B. I., B. E., M. G. și M. V. au declaratrecurs în termen legal, solicitând instanței admiterea acestuia, modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul respingerii apelului reclamanților față de pârâți, cu consecința înlăturării obligației pârâților la plata cheltuielilor dejudecată și corelativ, obligarea apelanților reclamanți la plata cheltuielilor de judecată în favoarea pârâților intimați în apel, precum și obligarea reclamanților intimați la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
În motivarea recursului, pârâții B. I., B. E., M. G. și M. V. au arătat că hotărârea recurată este nelegală, în ceea ce privește admiterea apelului față de pârâți și obligarea lor la plata cheltuielilor de judecată în apel, întrucât tribunalul s-a referit la pârâți fără a face diferențierea între faptul că în speță există două imobile, unul cu nr.top.14802/2, proprietatea pârâților B. și Z. și unul cu nr.top.14802/1, proprietatea pârâților recurenți, iar situația juridică a acestor imobile nu este identică.
Acțiunea în revendicare și grănițuire a reclamanților față de pârâții recurenți a rămas fără obiect întrucât aceștia, deși au ocupat o suprafață de
8 mp. din terenul reclamanților, înainte de începerea prezentului litigiu au eliberat această suprafață. Chiar și în condițiile admiterii grănițuirii față de pârâții recurenți, cheltuielile de judecată trebuiau compensate întrucât grănițuirea profită ambelor părți, neputându-se stabili o culpă procesuală în sarcina pârâților.
Acțiunea având ca obiect servitutea negativă de vedere și obligația de închidere a ferestrelor vizează imobilul celorlalți pârâți, astfel încât nu poate duce la căderea în pretenții a pârâților, motiv pentru care apelul reclamanților trebuia să fie respins, iar aceștia din urmă trebuiau să fie obligați la plata cheltuielilor de judecată în apel.
În drept, pârâții își întemeiază cerea de recurs pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.
Împotriva aceleiași decizii pârâții B. A., B. S., Z. M. și Z. M. au declaratrecurs în termen legal, solicitând instanței admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
În motivarea recursului, pârâții au arătat că hotărârea tribunalului este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii, în speță fiind incidente prevederile art. 304 pct.7 și pct. 9 C.
Deși tribunalul a reținut în considerentele hotărârii că, prin litigiul anterior purtat între părți, pârâții au fost de bună credință, iar reclamanții nu pot cere desființarea construcțiilor și predarea terenului eliberat, terenul fiind, în realitate, imposibil de restituit, iar reclamanților le rămâne posibilitatea de a invoca fie accesiunea, fie promovarea unei acțiuni în despăgubire pentru terenul ocupat, cu toate acestea, stabilește mejdia între proprietățile părților pe linia punctelor A-B-D-E din planșa 4 din raportul de expertiză.
În mod greșit instanța de apel a reținut că se impunea închiderea ferestrelor de vedere înspre proprietatea reclamanților, care este o măsură extremă, așa cum rezultă și din concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară efectuată de către expert E. D., care arată că prin obturarea ferestrelor rămân fără vizibilitate, fără lumină și aerisire.
Mai mult, în concluziile d-lui expert B. V. se arată că prin stabilirea grănițuirii între părți pe linia A-B-D-E nu se încalcă servitutea de vedere.
Instanța de apel nu a ținut seama că mejdia dinte proprietățile în litigiu a fost stabilită de reclamanți și de foștii proprietari ai imobilului cumpărat de către pârâți, astfel cum rezultă din hotărârile judecătorești anterioare în care s-a uzat de un titlu de proprietate care a fost anulat, dar plusul de teren a rămas în proprietatea celorlalți proprietari de teren.
P. recurenți au și în prezent aceeași suprafață de teren pe care au înscris-o în cartea funciară și au îngrădit-o încă din anul 1994, iar construcția este edificată legal, respectând servitutea de vedere.
Instanța de apel nu a ținut seama de faptul că se impunea și mutarea gardului și a construcției celorlalți pârâți cu 2 m. întrucât surplusul de teren se află în posesia acestora.
R. C. D., A. E. LIA, B. L., și P. A. R. au declarat recurs în termen legal,împotriva aceleiași hotărâri, solicitând instanței admiterea acestuia, modificarea în parte a deciziei recurate, în sensul admiterii în întregime a apelului, cu consecința schimbării sentinței judecătoriei, în sensul admiterii acțiunii civile precizate.
În motivarea recursului, reclamanții au arătat că în mod greșit tribunalul a stabilit că reclamanții revendică suprafață de 48 mp. teren situat sub construcția pârâților B. A., B. S., Z. M. și Z. M. întrucât, așa cum s-a arătat în raportul de expertiză, reclamanții revendică această suprafață de teren cuprinsă între gardul edificat de aceștia și linia zidului construcției acestor pârâți și în continuare până la stradă, argumentele menționate de tribunal fiind contradictorii și, în parte, străine de natura pricinii. Practic, terenul în suprafață de 48 mp. revendicat de la acești pârâți se află în proprietatea reclamanților, așa cum rezultă din C. nr. 23108 dar este stăpânit faptic de acești pârâți fără a avea un titlu de proprietate asupra acestui teren. A. suprafață de teren este liberă de orice construcții, astfel încât nu se pune problema accesiunii reale imobiliare sau a altor impedimente la restituirea terenului în materialitatea lui în favoarea reclamanților.
În mod nelegal tribunalul a respins ca lipsită de obiect acțiunea în revendicare a terenului în suprafață de 8 mp. față de pârâții B. I., B. E., M. G. și M. V. întrucât deși s-a constatat că aceștia au eliberat suprafața de teren, din această împrejurare nu se poate trage o concluzie referitoare la tranșarea disputelor cu privire la proprietate.
Argumentele reclamanților privind admisibilitatea revendicării nu au fost analizate de instanța de apel care, fără a justifica rațiunea pentru care consideră simpla eliberare între timp a terenului, drept o recunoaștere a proprietății reclamanților, a tras concluzia lipsei obiectului solicitării formulate. Practic, dacă s-ar fi considerat că acești pârâți recunosc dreptul de proprietate al reclamanților, acțiunea trebuia admisă față de ei, fără posibilitatea de a-i obliga la plata cheltuielilor de judecată. În realitate, pârâții au încetat uzurparea proprietății terenului reclamanților după promovarea litigiului, demers realizat pro causa, iar revendicarea se impunea a fi admisă.
În ipoteza în care decizia tribunalului ar rămâne irevocabilă prin păstrarea de către pârâți a unei porțiuni din terenul reclamanților, se încalcă dreptul acestora la un bun consfințit de art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în speță nefiind îndeplinite exigențele care justifică privare de libertate.
În drept, se invocă prevederile art. 304 pct. 7, pct. 8 și pct. 9, art. 312
C., art. 1 din Protocolul nr. 1 și art. 6 parag. 1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
P. intimați B. A., B. S., Z. M. și Z. M., prin întâmpinare, au solicitatrespingerea recursului reclamanților întrucât nu corespunde realității faptulcă aceștia ocupă în mod abuziv terenul în suprafață de 48 mp. P. intimați dețin aceeași suprafață de teren care a fost îngrădit încă din anul 1994 și pe care și-au edificat construcția ce respectă distanța de 2 m. în ambele părți ale construcției, cu respectarea servituții de vedere (f.54-55).
P. intimați B. I., B. E., M. G. și M. V., prin întâmpinare, au solicitat respingerea recursului reclamanților și obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată (f.56-57).
În susținerea poziției procesuale pârâții intimați au arătat că prin sentința civilă nr. 6. a J. C.-N. pronunțată în dosarul nr. 6307/2002, modificată în parte prin decizia civilă nr. 1. a T. C. pronunțată în dosarul nr.
9483/2003, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 1. a C. de A. C. pronunțată în dosarul nr. 11788/2007, între reclamanți și pârâți s-a stabilit mejdia reală dintre proprietăți conform raportului de expertiză întocmit de expert G. T., iar pârâții au fost obligați să lase reclamanților în deplină proprietate și posesie suprafața de 35 mp., astfel încât prezenta acțiune intră sub incidența excepției autorității de lucru judecat și nu poate fi admisă.
La data efectuării raportului de expertiză suprafața de 8 mp. teren era eliberată și din nici un element al dosarului nu rezultă că pârâții au eliberat terenul după promovarea acțiunii, reclamanții fiind de rea-credință.
R. intimați C. D., A. E. LIA, B. L., și P. A. R., prin întâmpinare, au solicitatrespingerea recursurilor declarate de pârâți ca nefondate (f.64-66).
În susținerea poziției procesuale, reclamanții au arătat că în speță s-a dovedit ocuparea de către pârâții B. A., B. S., Z. M. și Z. M. a terenului în suprafață de 48 mp. din terenul aflat în proprietatea reclamanților, iar mejdia reală între cele două terenuri se află pe linia zidului casei de locuit a pârâților și până la stradă, astfel încât se încalcă și servitutea de vedere reglementată de art. 612 C.
P. B. A., B. S., Z. M. și Z. M. pe parcursul litigiului au mutat gardul pe linia reală de proprietate cuprinsă între punctele D-E, însă nu au recunoscut la prima zi de înfățișare dreptul de proprietate al reclamanților asupra terenului, lăsându-le acestora terenul în deplină proprietate și posesie, împrejurare care nu-i scutește de la suportarea cheltuielilor de judecată.
Analizând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate Curtea constată că sunt întemeiate în parte recursurile declarate de reclamanții C. D., A. E. LIA, B. L., P. A. R. și pârâții B. I., B. E., M. G. și M. V., iar recursul declarat de pârâții B. A., B. S., Z. M. și Z. M. este neîntemeiat din considerentele ce urmează a fi expuse .
Între reclamanți, pârâți și antecesorii în drepturi ai pârâților a mai avut loc un proces finalizat prin sentința civilă nr. 6329/(...) a J. C.-N., pronunțată în dosarul nr. 6307/2002, prin care s-a dispus, printre altele: rectificarea CF nr. 23108 C., nr. top. 14.801 în sensul că suprafața reală a terenului este
1066 mp; rectificarea C. nr. 9622 C., nr. top. 14802/2, în sensul că suprafața reală a terenului este de 361 mp; rectificarea CF nr. 1. C., nr. top. 14802/1, în sensul că suprafața reală a terenului este de 359 mp; s-a constatat că pârâții B. A., B. S., Z. M. și Z. M. și-au edificat o parte din construcția înscrisă în CF nr. 9622 C. pe o parte din terenul înscris în CF nr. 23108 C., nr. top. 14801; s-a dispus dezmembrarea terenului înscris în CF nr. 23108
C., nr. top. 14801, teren în suprafață de 1006 mp., în parcela cu nr. top.
14801/1 teren în suprafață de 950 mp., care rămâne înscris în CF nr. 23108
C. pe numele reclamanților și parcela cu nr. top nou 14801/2, teren în suprafață de 56 mp. s-a atribuit pârâților B. A., B. S., Z. M. și Z. M., fiecare în cotă de ½ parte ca bun comun și s-a dispus înscrierea dreptului lor de proprietate în CF nr. 9622 C. acești pârâți au fost obligați să plăteascăreclamanților suma de 392 USD sau echivalentul în lei la data plății, reprezentând contravaloarea a 56 mp. teren ocupat din ternul cu nr. top.
14801; s-a dispus anularea în parte a titlului de proprietate nr. (...) cu privire la suprafața de 35 mp. teren parte din nr. top. 14801/1, identificată între punctele 23-22-69-71 din expertiza efectuată de exp. G. T., anexa 4; pârâții B. I., B. E., M. G. și M. V. și antecesorii lor în drepturi au fost obligați să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie această suprafață de teren, dispunându-se evacuarea lor de pe acest teren; s-a respins acțiunea formulată de reclamanți cu privire la obligarea pârâților B. și Z. de a lăsa acestora în deplină proprietate terenul cu nr. top. nou 14801/2 în suprafață de 56 mp. identificată între punctele 23-25-71-23 și evacuarea acestora de pe terenul de 56 mp.(f.6-10 dosar fond)
A. sentință a fost schimbată, ca urmare a declarării apelului de către pârâți, reclamanții din prezentul dosar, în sensul anulării integrale a titlului de proprietate nr. 1568/3176/(...), iar reclamanții C. V. și succesorii reclamantului decedat C. G., C. V., C. R. și C. I. au fost obligați să recunoască dreptul de proprietate al pârâților, reclamanții din prezentul dosar, asupra porțiunii de 35 mp. din parcela cu nr. top. 14801 din CF nr.
23108 C. și să lase acestora în deplină posesie și pașnică folosință acest teren, respingându-se restul petitelor din acțiunea principală și cererea reconvențională. (f.11-15, dosar fond)
În considerentele acestei hotărâri s-a reținut că apelul pârâților C., A.,
P. și B. este parțial admisibil pentru că ei sunt prejudiciați prin pierderea unei suprafețe de 91 mp. din terenul aflat în proprietatea lor fără a exista acceptul lor în acest sens. În privința revendicării suprafeței de 35 mp. ocupată de reclamanți din parcela proprietatea pârâților cu nr. top. 14801, acțiunea se impune a fi admisă dar acordarea sultei pentru porțiunea de 56 mp. ocupată de pârâții B. și Z. cu construcții, deși echitabilă nu este legală în lipsa acordului acestora, însă nici o acțiunea în revendicare nu este admisibilă câtă vreme aceștia nu și-au manifestat intenția de a preluat o porțiune din construcția edificată pe terenul lor, achitând pârâților B. și Z. contravaloarea ei, acest petit urmând a fi respins.
A. hotărâre judecătorească a rămas irevocabilă prin decizia civilă nr.
1142/R/(...) a C. de A. C. pronunțată în dosarul nr. 11788/2004 (f.16-18, dosar fond).
Conform CF nr. 23108 C., asupra terenului în suprafață de 335 stjp. teren viran în str. A. nr. 18, cu nr. top. 14801 este întabulat dreptul de proprietate al reclamanților, în cotă de 8. parte fiecare
Conform CF nr. 1. C., asupra terenului cu nr. top. 14802/1 în suprafață de 310 mp., loc de casă în C. B. este întabulat dreptul de proprietate în favoarea pârâților M. G., M. V., în cotă de ½ parte și B. I., B. E., în cotă de ½ parte, cu titlu de cumpărare, în baza contractului de vânzare- cumpărare autentificat sub nr. 568/(...) de B. P. L. (f.125-126, dosar fond)
Conform CF nr. 9622 C., asupra terenului cu nr. top. 14802/2, loc de casă în str. A. nr. 20, cu construcție, în suprafață de 410 mp. este întabulat dreptul de proprietate în favoarea pârâților B. A., B. S., în cotă de ½ parte ca bun comun și Z. M., Z. M., în cotă de ½ parte ca bun comun (f. 127-131, dosar fond).
Prin hotărârile judecătorești mai sus indicate s-a statuat că datorită unei identificări greșite a terenului înscris în CF nr. 9622 C. printr-un raport de expertiză extrajudiciară întocmit de expert M. S., pârâții B. și Z. au edificat o parte a construcției lor, pe o parte a terenului reclamanților, ocupând suprafața de 56 mp.
Deși s-a constatat faptul că acești pârâți au ocupat 56 mp din terenul reclamanților, instanțele nu s-au pronunțat cu privire la revendicarea acestei suprafețe de teren, grănițuirea terenurilor învecinate ale părților și stabilirea servituții negative de vedere deoarece aceste petite nu au fost solicitate în litigiul anterior, obiectul acestuia constituindu-l anularea titlului de proprietate al antecesorului în drepturi al pârâților, dezmembrarea terenurilor pârâților, prestația tabulară, rectificarea de CF și întabularea dreptului de proprietate al pârâților.
Art. 1201 C. prevede că, este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate.
Curtea constată că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 1201
C. referitoare la incidența excepției autorității de lucru judecat întrucât obiectul și cauza prezentului litigiu nu este identică cu obiectul și cauza litigiului anterior chiar dacă există îndeplinită cerința identității de părți..
În speță s-a efectuat un raport de expertiză topografică întocmit de expert P. I. care a stabilit că mejdia între terenul cu nr. top. 14801 și cel cu nr. top. 14802 este figurat pe plan prin linia C-G, iar suprafața ocupată de pârâți Z. și B. este de 92 mp. și nu de 56 mp. (f.229 -232, dosar fond).
Acest raport de expertiză a fost contestat de atât de reclamanți, cât și de pârâți, care au apreciat că expertiza este lovită de nulitate întrucât părțile nu au fost citate, motiv pentru care s-a încuviințat efectuarea unui nou raport de expertiză tehnico-topografică de către expert E. D.(f. 256-272, dosar fond)
Conform raportului de expertiză întocmit de acest expert, terenul reclamanților cu nr. 14801 în suprafață de 1206 mp. înscris în CF nr. 23108, este situat în C.-N., str. A., nr. 18, iar cel al pârâților este situat în C.-N., str. A., nr. 20. Inițial, acest imobil a fost înscris în CF nr. 9622, nr. top. 14802 în suprafață de 720 mp., care a fost dezmembrat în două parcele de teren, din care 410 mp. cu nr. top. 14802/2 a rămas în CF nr. 9622 în proprietatea pârâților B. și Z. care au edificat pe teren o construcție cu destinația de locuință, iar 310 mp. teren cu nr. top. 14802/1 a fost transcris în CF nr. 1.
C. în proprietatea pârâților M. și B., teren pe care aceștia au edificat o construcție cu destinația de locuință, dar neîntabulată în cartea funciară.
Dezmembrarea inițială a terenului cu nr.top. 14802 s-a făcut prin documentația întocmită de expert tehnic în specialitatea construcții M. S. la înstrăinarea suprafeței de 410 mp. în favoarea pârâților B. și Z. D. din această documentație de partaj (f.52, dosar fond) sunt teoretice și nu sunt bazate pe măsurători și identificarea imobilului cu nr. top. 14802 conform planului de CF.
Raportarea limitelor de carte funciară la situația existentă în teren relevă faptul că aceste limite de carte funciară nu corespund gardurilor de delimitare existente pe teren.
Imobilul reclamanților cu nr. top. 14801 de pe str. A., nr. 18 are suprafața de 1004 mp. față de 1206 mp. înscris în CF. nr. 23108. Restul suprafeței se găsește astfel: 120 mp. în albia Pârâului Becaș datorită eroziunilor și alunecărilor, 26 mp. la str. A., 48 mp. la imobilul de la nr. 20A al reclamanților B. și Z. și 8 mp. la imobilul de la nr. 20B al pârâților M. și B., actual eliberată.
Pentru imobilul pârâților B. și Z. cu nr. top. 14802/2 de pe str. A. nr.
20A, suprafața existentă este de 439 mp. față de 410 mp, înscrisă în CF nr.
9622 C., din care: 17 mp. rămași la str. A., în afara gardului, prinsistematizarea străzii, 374 mp. din nr. top. 14802/2 și 48 mp. din nr. top.
14801 aflat în proprietatea reclamanților.
Actuala limită nord-vestică (A-B) respectă la limită distanța minimă legală față de construcția existentă, iar locuința cu două apartamente are 9 ferestre deschise de vedere pe această parte. Ocuparea terenului reclamanților de 48 mp. s-a făcut prin amplasarea greșită a construcției și a limitelor de proprietate.
Pentru imobilul pârâților M. și B. cu nr. top. 14802/1 de pe str. A., nr.
20B, suprafața existentă este de 486 mp. față de 310 mp., înscrisă în CF nr.
9622 C., din care: 19 mp. din nr. top. 14802/2 de la imobilul din str. A., nr.
20A, 5 mp. din nr.top. 14802/1 rămași la str. A., 305 mp. din nr. top.
14802/1 în curtea îngrădită, 149 mp. de la str. T. R. cu nr. top. 14782 din CF nr. 1473, prin diminuare lățimii acesteia și 8 mp. din nr. top. 14801
(suprafața B-C-E-D - planșa 4) actual eliberată.
E. a arătat că mejdia între proprietatea reclamanților cu nr. top. 14801
și proprietatea pârâților 14802 este linia A-B-D-E din planșa 4. A. a fost stabilită pe limita de C. între punctele D-E și pe gardul existent al imobilului de la nr. 20A al pârâților B. și Z., pe linia A-B-D, pentru a nu afecta construcția edificată de aceștia. În aceste condiții, sunt ocupați 48 mp. din terenul aflat în proprietatea reclamanților. A. suprafață este ocupată de gardul de pe limita A-B-D și fațada nordică a casei de locuit pe care sunt 9 ferestre deschise de vedere pentru care distanța minimă legală la limita de proprietate este de 1,9 m. E. a menționat totodată că există diferențe între rapoartele de expertiză anterioare și constatările din acest raport de expertiză cu privire la mărimea și poziția acestei încălcări de proprietate. De asemenea, pentru suprafața de 8 mp. cuprinsă între punctele B-D-E-C, planșa 4, situația de la fața locului este schimbată față de hotărârile judecătorești anterioare prin desființarea gardului pe porțiunea B-C.
Potrivit art. 584 C., orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa; cheltuielile grănițuirii se vor face pe jumătate.
Totodată, art. 585 C. stabilește că, tot proprietarul își poate îngrădi proprietatea, afară de excepția ce se va face la art. 616.
Aceste texte legale consacră un drept subiectiv real și o obligație corelativă de a face, ambele cu caracter de reciprocitate, create de vecinătate, în temeiul cărora proprietarul unui fond limitrof poate pretinde vecinului său fixarea liniei comune de hotar ce separă fondurile învecinate și marcarea acesteia prin semne materiale.
Conform art. 480 C., proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege.
Aceste texte legale au fost interpretate și aplicate greșit de către tribunal care în mod eronat a stabilit mejdia dintre proprietățile părților pe linia punctelor A-B-D-E din planșa 4 a raportului de expertiză și a respins acțiunea în revendicare a terenului în suprafață de 48 mp ocupat în mod abuziv, fără nici un titlu, de pârâții B. și Z., aflat în proprietatea reclamanților.
Așa cum s-a arătat, această mejdie între terenul reclamanților cu nr. top. 14801 și terenul aflat în proprietatea pârâților cu nr. top. 14802 a fost stabilită de expert pe linia A-B-D reprezentând gardul deja existent al terenului aflat în proprietatea pârâților B. și Z., ridicat de aceștia, pentru a nu afecta construcția edificată de aceștia și respectă limita de carte funciară numai pentru mejdia dintre terenul reclamanților și terenul pârâților B. și M.situată între punctele D-E, astfel încât tribunalul a stabilit în mod greșit mejdia dintre proprietatea reclamanților și proprietatea pârâților B. și Z. deși, în realitate, conform limitelor de carte funciară, această mejdie este cuprinsă între punctele E-D și, în continuare, pe linia zidului construcției pârâților B. și Z., până la str. A.
Totodată, în mod greșit tribunalul a reținut că în litigiul anterior purtat între părți, pârâții au fost de bună-credință, astfel încât reclamanți nu pot cere desființarea construcțiilor, terenul fiind în realitate imposibil de restituit, iar reclamanților nu le rămâne decât fie să invoce accesiunea, fie să promoveze o nouă acțiune în despăgubiri pentru terenul ocupat, doar aceste soluții fiind în mod legal posibile.
Aceste considerente ale tribunalului sunt străine de natura pricinii întrucât, potrivit raportului de expertiză tehnică topografică, mejdia între terenul reclamanților și terenul pârâților B. și Z. este situată exact pe linia zidului casei acestor pârâți și până la str. A. În condițiile în care s-a probat cu certitudine că amplasamentul construcției pârâților nu este situat nici măcar parțial pe terenul reclamanților iar aceștia nu revendică nicio porțiune de teren de sub construcția pârâților B. și Z., terenul ocupat de pârâți în suprafață de 48 mp fiind liber de orice construcții, statuările instanței de apel referitoare la imposibilitatea restituirii acestui teren și la faptul că reclamanții nu pot cere desființarea construcției pârâților deoarece aceștia sunt de buna credință sun total străine de natura pricinii.
Având în vedere că în speță sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.304 pct.7 și pct.9 C. Curtea în temeiul art.312 alin.1 și alin.3 C. va admite în parte recursul reclamanților, va modifica hotărârea atacată în sensul că în baza art.296 C. va admite în parte apelul acestora împotriva sentinței civile nr. 4228 din (...) a J. C.-N., pe care o schimbă astfel că, în temeiul art. 584
C., Curtea va stabili linia de hotar dintre terenul aflat în proprietatea reclamanților înscris în CF nr. 23108, nr. top. 14801 din C.-N., str. A. nr. 18 și terenul aflat în proprietatea pârâților B. A., B. S., Z. M. și Z. M. înscris în CF nr. 9622, nr. top. 14802/2, precum și terenul aflat în proprietatea pârâților M. G., M. V., B. I. și B. E., înscris în CF nr. 1., nr. top. 14802/1, între punctele E - D și, în continuare, pe linia zidului casei pârâților B. A., B. S., Z. M. și Z. M., până la str. A., conform raportului de expertiză tehnică topografică întocmit de expert ing. D. E., raport care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
În speță, reclamanții au dovedit pe deplin că sunt proprietarii tabulari ai imobilului cu nr. top. 14801 înscris în CF nr. 23108 C. iar în această calitate ei sunt îndreptățiți să exercite toate prerogativele dreptului lor de proprietate respectiv, posesia, folosința și dispoziția, în putere proprie și în interes propriu, cu excluderea participării terțelor persoane de la exercițiul acestor atribute.
În același sens sunt și dispozițiile art.44 alin. 2 și alin.3 din Constituția
României conform cărora, proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. N. nu poate fi expropriat decât pentru o cauza de utilitate publica, stabilită potrivit legii, cu dreapta și prealabilă despăgubire.
De asemenea, art.1 par.1 din Protocolul nr.1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ratificată de R. prin L. nr.30/1994, statuează că „Orice persoana fizica sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. N. nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publica și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional";.
Așadar, în considerarea acestor dispoziții legale, Curtea constată că reclamanții au un „. în sensul Convenției, bun care trebuie să fie protejat împotriva oricărei ingerințe care ar duce la imposibilitatea de a exercita asupra lui atributele dreptului de proprietate.
Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în jurisprudența sa că privarea de proprietate trebuie să răspundă anumitor exigențe pentru a respecta prevederile art.1 par.1 din Protocolul nr.1 al
Convenției și nu poate fi justificată decât dacă se demonstrează, în special, că a intervenit pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege; în plus, orice ingerință în folosirea proprietății trebuie să fie proporțională unui just scop urmărit în sensul menținerii unui echilibru între interesele în joc, astfel încât individul să nu suporte o sarcină specială și exorbitantă, în vădită disproporție cu spolierea (legitimă) de proprietate
(CEDH, Sporrong și Lonnroth c. Suedia, (...)).
Având în vedere că în speță s-a dovedit, fără echivoc, împrejurarea că prin amplasarea gardului de către pârâții B. și Z. pe linia A-B-D, aceștia ocupă nejustificat suprafața de 48 mp. din terenul reclamanților Curtea, în temeiul art. 480 C., va obliga pârâții B. A., B. S., Z. M. și Z. M. să lase reclamanților în deplină proprietate și posesie suprafața de 48 mp. din terenul cu nr. top. 14801 înscris în CF nr. 23108, evidențiată între punctele A-B-D conform raportului de expertiză tehnică topografică.
Ținând seama de considerentele mai sus arătate, Curtea apreciază că sunt nefondate criticile pârâților recurenți B. și Z. referitoare la grănițuire și revendicare deoarece, prin hotărârile judecătorești mai sus menționate nu s-a stabilit linia de hotar dintre proprietățile limitrofe ale părților și nu s-a dispus obligarea acestora la predarea, spre pașnică și liniștită posesie, a vreunei suprafețe din terenul reclamanților ocupată de pârâți, fiind nerelevantă împrejurarea că pârâții folosesc în prezent aceeași suprafață pe care au cumpărat-o și au îngrădit-o încă din anul 1994.
Critica reclamanților recurenți privind soluționarea în mod greșit a capătului de cerere având ca obiect revendicarea terenului în suprafață de 8 mp., afirmativ ocupată de pârâții M. G., M. V., B. I. și B. E., în sensul că acest petit trebuie admis nu este fondată deoarece, pe de o parte, în raportul de expertiză tehnică topografică s-a menționat fără echivoc împrejurarea că la momentul întocmirii raportului de expertiză pârâții M. și B. nu ocupau nicio suprafață din terenul reclamanților, iar situația de la fața locului este schimbată față de situația menționată în raportul de expertiză întocmit de expert G. T., menționat în hotărârile judecătorești anterioare, întrucât pârâții au desființat gardul pe porțiunea B-C, limită la care acești pârâți și-au îngrădit terenul aflat în proprietatea lor, iar pe de altă parte, prin întâmpinarea depusă la prima zi de înfățișare și înregistrată la data de (...), pârâții au arătat că au eliberat suprafața de 35 mp. și și-au stabilit limitele proprietății prin mutarea gardului despărțitor la limita reală dintre proprietatea reclamanților și a pârâților.
Din această perspectivă este fondată susținerea pârâților recurenți M. și B. privitoare la faptul că acțiunea în revendicare a reclamanților nu este întemeiată față de ei deoarece terenul în suprafață de 8 mp a fost eliberat anterior promovării prezentului litigiu astfel încăt în temeiul art.312 alin.1 și alin.3 C. Curtea va admite în parte recursul acestor pârâți iar în condițiile în care reclamanții nu au dovedit împrejurarea că pârâții B. și M. au ocupat la data promovării cererii de chemare în judecată, suprafața de 8 mp. din terenul aflat în proprietatea lor, în temeiul art. 480 C., Curtea va respinge petitul privind obligarea pârâților M. G., M. V., B. I. și B. E. de a lăsareclamanților în deplină proprietate și posesie suprafața de 8 mp. din terenul cu nr. top. 14801 înscris în CF nr. 23108, evidențiată între punctele B-C-E-D conform raportului de expertiză tehnică topografică.
Conform art. 612-614 C., nimeni nu poate avea vedere sau ferestre spre vedere, nici balcoane sau alte asemenea asupra proprietății îngrădite sau neîngrădite a vecinului său, de nu va fi o distanță de 19 dm. între zidul pe care se deschid aceste vederi și proprietatea vecină. N. nu poate avea vederi pieziș pe proprietatea vecinului de nu va fi o distanță de 6 dm. D. de care este vorba în cele două articole se socotește de la fața zidului pe care s-a deschis vederea și, de vor fi balcoane sau alte asemenea, de la linia lor cea din afară până la linia de despărțire a celor două proprietăți.
Soluția la care a ajuns instanța de apel cu privire la capătul de cerere având ca obiect respectarea servituții negative de vedere este greșită deoarece tribunalul a obligat pârâții, la modul general, fără a nominaliza care dintre aceștia sunt obligați să închidă toată ferestrele cu vedere înspre proprietatea reclamanților, astfel încât din acest punct de vedere, tribunalul în mod greșit a admis în întregime apelul reclamanților, motivul de recurs al pârâților B. și M. fiind întemeiat din acest punct de vedere.
Potrivit raportului de expertiză tehnică întocmit de expert B. V., acesta a concluzionat că, raportat la expertiza topografică întocmită de expert P. I. nu poate fi vorba de o încălcare a servituții de vedere deoarece linia mejdiei trece prin imobilul pârâților B. și Z.
În ceea ce privește servitutea de vedere, raportat la situația existentă pe teren, aceasta este respectată având o distanță de 2,09 mp. de la limita proprietății actuale, în partea dinspre str. A. și o distanță de 2,10 mp., de la limita proprietății actuale la construcție, în partea din spate a construcției (f.
244-246, dosar fond).
Ulterior, prin suplimentul la raportul de expertiză, expertul B. V. a arătat că raportat la mejdia stabilită prin expertiza topografică întocmită de expert E. D., care este linia A-B-D-E din planșa nr. 4, nu se încalcă servitutea de vedere de către pârâți (f.369-373, dosar fond).
Având în vedere împrejurarea că mejdia între proprietatea reclamanților și proprietatea pârâților B. și Z. a fost stabilită chiar pe linia zidului construcției acestora până la str. A., este mai mult decât evident că ferestrele de vedere din construcția pârâților nu respectă servitutea negativă de vedere reglementată de textele de lege mai sus arătate, astfel încât petitul din cererea reclamanților având acest obiect va fi admis și, în consecință, instanța va obliga pârâții B. A., B. S., Z. M. și Z. M. să închidă cele 9 geamuri de vedere deschise înspre proprietatea reclamanților. Din aceste considerent motivul de recurs al pârâților recurenți având ca obiect servitutea de vedere este apreciat ca nefondat.
Susținerea pârâților recurenți referitoare la faptul că prin închiderea ferestrelor rămân fără vizibilitate, lumină și aerisire nu poate fi reținută întrucât la momentul executării prezentei hotărâri se va avea în vedere strict obligația de a închide ferestrele de vedere, existând soluții tehnice moderne care să permită pătrunderea luminii și aerului în încăperi.
Critica pârâților recurenți privitoare la faptul că instanța de apel nu a ținut seama de faptul că se impunea și mutarea gardului și a construcției celorlalți pârâți cu 2 m. întrucât surplusul de teren se află în posesia acestora este nefondată în condițiile în care tribunalul s-a pronunțat doar asupra apelului declarat de reclamanți, în limitele cererii de apel, iar instanța de fond nu a fost învestită de către pârâți cu o cerere reconvențională, pronunțându-se numai asupra obiectului cererii de chemare în judecată, conform art.129 alin.6 C.
Pentru considerentele mai sus expuse, Curtea în temeiul art.312 alin.1
C. va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții B. A., B. S., Z. M. și Z.
M. împotriva aceleiași decizii întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct.7 și pct.9 C..
Deși reclamanții recurenți au indicat în cererea lor motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.8 C., în realitate în dezvoltarea memoriului de recurs aceștia nu au indicat în mod concret care este actul juridic dedus judecății interpretat greșit de instanța de apel sau în ce mod tribunalul a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia considerent pentru care Curtea apreciază că acest motiv a fost invocat pur formal astfel încât, în aceste condiții, se află în imposibilitatea verificării legalității hotărârii recurate din această perspectivă.
Critica pârâților recurenți B. și M. referitoare la faptul că în prezentul litigiu nu au nici o culpă procesuală nu poate fi primită întrucât prin întâmpinarea depusă în fața instanței de fond aceștia au recunoscut doar faptul că nu mai ocupă nici o porțiune din terenul reclamanților prin mutarea gradului, însă s-au opus capătului de cerere privind grănițuirea dintre terenul aflat în proprietatea reclamanților și terenul aflat în proprietatea lor, astfel încât în aceste condiții, culpa lor procesuală este evidentă și de necontestat.
Tot astfel și pârâții B. și Z. se află în culpă procesuală deoarece aceștia s-au opus admiterii în întregime a acțiunii precizate a reclamanților.
Astfel, potrivit art. 274 alin. 1 C., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Din interpretarea acestui text legal rezultă că temeiul acordării cheltuielilor de judecată constă în culpa procesuală a părții care a pierdut procesul.
Totodată, art. 584 C. civ. statuează că, orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa; cheltuielile grănițuirii se vor face pe jumătate.
Cheltuielile la care se referă art.584 C. sunt acelea necesare pentru trasarea limitelor în modul decis de instanța de judecată și nu cheltuielile de judecată suportate de părți pentru soluționarea acțiunii în grănițuire.
În consecință, acest text legal stabilește faptul că doar cheltuielile grănițuirii se reduc la jumătate astfel încât cheltuielile de judecată efectuate de către părți pentru soluționarea unei acțiuni civile având ca obiect grănițuirea unor terenuri învecinate se suportă de către partea care a pierdut procesul având în vedere culpa procesuală a acesteia.
Astfel, în temeiul art. 274 alin. 1 coroborat cu art. 276 și art.277 C.,
Curtea va obliga pârâții B. A., B. S., Z. M. și Z. M. să plătească reclamanților suma totală de 8.531,22 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în fond
(această sumă fiind deja compensată cu suma de 150 lei reprezentând cota de ½ parte din onorariul avocațial) și va obliga pârâții M. G., M. V., B. I. și B. E. să plătească reclamanților suma de 2.693,74 lei cheltuieli de judecată în fond, cheltuieli constând în: taxă judiciară de timbru - 157 lei, onorariu expert B. M. - 300 lei, onorariu expert B. - 300 lei, onorariu expert B. - 461,7 lei, onorariu avocațial - 3.500 lei, onorariu avocațial - 1.200 lei, onorarii avocațiale - 1.000 lei, 4.000 lei, 1.000 lei, 300 lei și 2.000 lei (f.5, 140, 141,
325, 384, 385, 386, 387, 388, 392, 393 și 394 dosar fond).
În conformitate cu dispozițiile art. 298 raportat la art. 274 alin. 1, art. 276 și art.277 C., Curtea va obligă pârâții B. A., B. S., Z. M. și Z. M. săplătească reclamanților suma de 1.949,4 lei și va obliga pârâții M. G., M. V., B. I. și B. E. să plătească reclamanților suma 649,8 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel constând în: taxă judiciară de timbru - 19 lei, 730 lei, onorarii avocațiale - 500 lei, 2.000 lei (f.45, 57, 58, 59, dosar apel)
În temeiul art. 316 C. raportat la art. 274 alin. 1, art. 276 și art.277 C., Curtea va obliga intimații B. A., B. S., Z. M. și Z. M. să plătească reclamanților recurenți suma de 1.420,8 lei și va obliga intimații M. G., M. V., B. I. și B. E. să plătească reclamanților recurenți suma de 473,6 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, constând în: timbru judiciar - 3 lei, taxă judiciară de timbru - 365 lei și onorariu avocațial - 2.000 lei (f.67, 68, 100).
PENTRU ACESTE M.IVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite în parte recursul declarat de reclamanții C. D., A. E. LIA, B. L., P. A. R. și admite în parte recursul declarat de pârâții B. I., B. E., M. G. și M. V., împotriva deciziei civile nr. 5. (...) a T. C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în parte în sensul că admite în parte apelul declarat de reclamanții C. D., A. E. LIA, B. L. și P. A. R., împotriva sentinței civile nr.
4228 din (...) a J. C.-N., pronunțată în dosarul nr. (...) pe care o schimbă astfel:
Admite în parte acțiunea civilă precizată și formulată de reclamanții C. D., A. E. LIA, B. L. și P. A. R. împotriva pârâților B. A., B. S., Z. M. și Z. M., M. G., M. V., B. I. și B. E.
Stabilește linia de hotar dintre terenul aflat în proprietatea reclamanților înscris în CF nr. 23108, nr. top. 14801 din C.-N., str. A. nr. 18 și terenul aflat în proprietatea pârâților B. A., B. S., Z. M. și Z. M. înscris în CF nr. 9622, nr. top. 14802/2, precum și terenul aflat în proprietatea pârâților M. G., M. V., B. I. și B. E., înscris în CF nr. 1., nr. top. 14802/1, între punctele E - D și, în continuare, pe linia zidului casei pârâților B. A., B. S., Z. M. și Z. M., până la str. A., conform raportului de expertiză tehnică topografică întocmit de expert ing. D. E., raport care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Obligă pârâții B. A., B. S., Z. M. și Z. M. să lase reclamanților în deplină proprietate și posesie suprafața de 48 mp. din terenul cu nr. top. 14801 înscris în CF nr. 23108, evidențiată între punctele A-B-D conform raportului de expertiză tehnică topografică.
Obligă pârâții B. A., B. S., Z. M. și Z. M. să închidă cele 9 geamuri de vedere deschise înspre proprietatea reclamanților.
Respinge petitul privind obligarea pârâților M. G., M. V., B. I. și B. E. de a lăsa reclamanților în deplină proprietate și posesie suprafața de 8 mp. din terenul cu nr. top. 14801 înscris în CF nr. 23108, evidențiat între punctele B- C-E-D conform raportului de expertiză tehnică topografică.
Obligă pârâții B. A., B. S., Z. M. și Z. M. să plătească reclamanților suma de 8531,22 lei cheltuieli de judecată în fond.
Obligă pârâții M. G., M. V., B. I. și B. E. să plătească reclamanților suma de 2693,74 lei cheltuieli de judecată în fond.
Obligă pârâții B. A., B. S., Z. M. și Z. M. să plătească reclamanților suma de 1949,4 lei și obligă pârâții M. G., M. V., B. I. și B. E. să plătească reclamanților suma 649,8 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții B. A., B. S., Z. M. și
Z. M. împotriva aceleiași decizii.
Obligă intimații B. A., B. S., Z. M. și Z. M. să plătească reclamanților recurenți suma de 1420,8 lei și obligă intimații M. G., M. V., B. I. și B. E. să plătească reclamanților recurenți suma de 473,6 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
D. este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 martie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, A.-A. P. ANA I. T.-A. N.
A. A. M.
GREFIER,
Red.A.A.P./Dact.H.C./ 3 ex./(...). J.fond:V.I.. J.apel:C.V.Balint;M.T.;
| ← Decizia civilă nr. 144/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 4483/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
