Decizia civilă nr. 4483/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr.235.(...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4483/R/2011
Ședința publică din data de 4 noiembrie 2011
Instanța constituită din:
Președinte : A. C.
Judecători : V. M.- președintele Curții de A. C.
D.-L. B.-vicepreședinte al Curții de A. C.
Grefier : S.-D. G.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții S. I., S. I. împotriva sentinței civile nr. 7. din 13 aprilie 2011, pronunțată de T. B.- N. în dosarul nr.235.(...), privind și pârâții P. C. L. și C. L.- prin P., având ca obiect P. în baza L. nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta reclamanților recurenți, avocat P. E. cu împuternicire avocațială la dosar și reprezentantul pârâtei intimate C. L.- prin P., consilier juridic M. V. cu mandat de reprezentare la dosar, lipsă fiind reclamanții recurenți și pârâtul intimat P. comunei L.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâților intimați și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța comunică cu reprezentanta reclamanților recurenți un exemplar din întâmpinarea formulată de pârâta intimată, înregistrată prin serviciul de registratură al instanței la data de 13 octombrie 2011, aceasta precizând că nu solicită acordarea unui termen pentru studierea întâmpinării.
Nefiind formulate cereri prealabile ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta reclamanților recurenți, solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate în sensul de a dispune restituirea în natură și a imobilului casă cu teren aferent în suprafață de 1000 mp, situat în localitatea L. la nr. adm.525 și înscris în CF 2944 L. nr.top.316/1 și
317/1, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâtei intimate C. L. prin P., susține motivele expuse pe larg prin întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
C U R T E A
Prin acțiunea civilă înregistrată inițial la această instanță sub nr.
235/112/(...) reclamanții S. I. și S. I. au chemat în judecată pe pârâții P. comunei L. și C. L., prin primar, solicitând instanței ca prin sentința ce o vapronunța să anuleze dispoziția nr. 174/(...) emisă de primar, cu consecința restituirii în natură a imobilelor notificate, iar în subsidiar prin echivalent.
Prin sentința civilă nr. 2. din (...) pronunțată de T. B.-N. în dosarul nr. (...)s-a admis excepția tardivității invocată de pârâții P. comunei L. și C. L., prin primar și s-a respins în consecință acțiunea formulată de reclamanții S. I. și S. I., având ca obiect anularea Dispoziției nr. 174/(...).
Prin decizia civilă nr. 3. din (...) pronunțată de Curtea de A. C. în dosarulnr. (...) s-a admis apelul declarat de reclamanții S. I. și S. I. împotriva sentințeicivile nr. 234 din 14 mai 2009 a T.ui B. N., pronunțată în dosar nr. (...) pe care a desființat-o și a trimis cauza spre rejudecare la aceleiași instanță.
În considerentele deciziei s-a reținut că deoarece pârâtul nu a putut face dovada certă a datei la care a fost comunicată dispoziția atacată, contestația trebuie apreciată ca fiind formulată în termen.
Prin sentința civilă nr. 7. din (...) pronunțată de T. B.-N. în dosarul nr.
235.(...) s-a admis, ca fiind întemeiată, acțiunea formulată de reclamanții S. I.
și S. I. împotriva Dispoziției nr. 174/(...), emisă în temeiul L. nr. 10/2001 depârâtul P. comunei L., în contradictoriu și cu pârâta C. L. și în consecință:
- s-a anulat Dispoziția nr. 174/2003 și admite notificarea înregistratăsub nr. 347/2001 și drept urmare:
- s-a constatat calitatea de persoană îndreptățită la restituire a numitului S. I., antecesorul reclamanților, pentru imobilele teren în suprafațăde 1.734 mp și casă, înscrise în c.f. 1254 L. nr. top. 316 și 317.
- s-a dispus restituirea în natură a terenului în suprafață de 852 mp, ceface parte din nr. top. 316/2 și 317/2, din c.f. 1254 L., cu mențiunea că suprafața înscrisă în c.f. este de doar 734 mp față de suprafața reală de 852 mp.
- s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent sub formă de titluri de despăgubire în condițiile Titlului VII din L. nr. 247/2005, pentru imobilul casă și terenul în suprafață de 882 mp, nerestituibile în natură, din valoarea acestor imobile urmând să fie scăzute despăgubirile acordate pentru construcție, de 35000 lei vechi, actualizate.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamanților cheltuieli de judecată:
1700 lei reprezentând onorariu de expert și echivalentul în lei a sumei de 626
E. reprezentând onorariu avocațial.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Dispoziția nr. 174, emisă de P. comunei L. la (...) (f. 6 dosar inițial) s-a respins notificarea nr. 347/2001, înregistrată sub nr. 4285/(...) la P. comunei L., de către S. I., prin care acesta a solicitat acordarea de despăgubiri bănești sau restituirea în natură a imobilului înscris în c.f. 1254
L. nr. top 316, 317, de natură casă, curte și grădină în suprafață de 1734 mp, situate în L. la nr. adm. 325, cu motivarea că bunul a trecut în proprietatea S. Român prin D. 2., fostul proprietar a fost despăgubit cu suma de 35.000 lei, iar conform L. 1. a fost vândut fostului chiriaș, M. V., prin contractul nr. 1..
Petentul, S. I. senior, a decedat ulterior soluționării notificării, la 21 septembrie 2005, în Nürenberg, așa cum reiese din copia certificatului de deces de la fila 44 dosar inițial) lăsând în viață fiul, în persoana reclamantului S. I.(junior) și soția supraviețuitoare, în persoana reclamantei S. I., potrivit actelor de stare civilă aflate în copie la filele 45-46 dosar inițial.
Din copia cărții funciare nr. 1254 L.(f. 34-36 dosar inițial) rezultă că imobilele casă, curte și grădină în intravilan, cu suprafața înscrisă în c.f., de
1.734 m.p. au constituit proprietatea reclamantei S. I. și a fostului ei soț,numitul S. I.( persoana ce a formulat notificarea), bunurile fiind dobândite în anul 1973(înscrierea de sub B6-B7) și care au fost trecute în proprietatea S. Român și în administrarea C.ui local L., cu titlu de expropriere, în baza deciziei nr. 230/(...), emisă de C. popular al Județului B. N. în temeiul D.ui nr. 2. și a L. nr. 57/1968(înscrierea de sub B-8).
În temeiul L. nr. 112/1996 construcția a fost vândută numiților M. V. și V.(f. 37), care prin O. P. BN, nr. 5., au dobândit și dreptul de proprietate asupra terenului aferent locuinței cumpărate, în suprafață de 1.000 m.p., aceste imobile fiind transcrise din c.f. nr. 1254 L. în c.f. nr. 2944 Lechița sub nr. top noi 316/1 și 317/1(f. 36 și 39 dosar inițial) iar restul terenului, în suprafață de 734 m.p. a fost reînscris în c.f. nr. 1254 L., sub nr. top noi
316/1 și 317/1, în favoarea S. Român(f. 36 dosar inițial).
Susținerile pârâților în sensul că preluarea imobilelor de la S. I. nu a fost abuzivă și prin urmare nu are calitatea de persoană îndreptățită la restituire , nu sunt întemeiate.
Potrivit D.ui nr. 2., cetățenii români care părăseau țara erau lipsiți în mod arbitrar de un drept de proprietate care era recunoscut și protejat atât pe plan intern, cât și internațional, astfel încât acesta era în contradicție cu prevederile Constituției din 1965, cu dispozițiile art. 480 și art. 481 cod civil și cu tratatele și convențiile internaționale la care R. era parte și prin urmare titlul statului nu este valabil constituit.
Astfel, chiar dacă autoritatea de stat a emis o decizie administrativă și a plătit o sumă de bani cu titlu de preț, statul a preluat imobilul fără titlu valabil, încălcând regimul constituțional al ocrotirii proprietății, prin obligația impusă proprietarului de a înstrăina imobilul doar către stat.
Împrejurarea că proprietarii au fost despăgubiți urmare a deposedării, cu suma de 35.000 lei, aspect susținut atât de către pârâți cât și de către reclamanți, numitul S. I., recunoscând că a primit suma de
35.000 lei, așa cum rezultă din conținutul notificării, aflată la fila 24 din dosarul inițial, nu are relevanță câtă vreme aceștia, precum și toți cei aflați în situații similare, erau obligați să procedeze la înstrăinarea imobilelor către stat, în schimbul unor sume pe care tot acesta le stabilea, motiv pentru care ele nu puteau să reprezinte valoarea reală a bunului, mai exact despăgubirea rezonabilă.
Este real că la data soluționării notificării, (...), erau în vigoare Normele metodologice de aplicare unitară a L. nr. 10/2001, aprobate prin HG nr. 4. care, în capitolul 2, pct. 1.4 litera B alin. 2, prevedeau că o astfel de preluare nu este abuzivă, însă dispoziția din aceste norme metodologice era contrară dispozițiilor art. 2 alin. 1 din L. nr. 10/2001, care enumără situațiile juridice care constituie preluări abuzive, fiind astfel în contradicție cu dispozițiile actului normativ de rang superior pe care trebuia să le aplice. Constituția României prevede că hotărârile Guvernului se emit pentru organizarea executării legilor, iar în conformitate cu art. 4 alin. 3 din L. nr. 24/2000, republicată, actele normative date în executarea legii se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă. Prin urmare, dispozițiile constituționale, care stabilesc o anumită ierarhie a actelor normative și o limită determinată a conținutului reglementărilor, preluate de legea cadru privind tehnica legislativă, interzic modificări sau completări ale dispozițiilor unei legi printr- un act normativ de rang inferior astfel că dispoziția din capitolul 2, pct. 1.4 litera B alin. 2 din normele metodologice era nelegală și pârâții nu erau obligați să o aplice, fiind ținuți să aplice dispozițiile art. 2 litera i din L. nr.
10/2001, conform cărora sunt imobile preluate în mod abuziv orice alteimobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispozițiilor legale învigoare la data preluării, precum și cele preluate fără temei legal prin acte de dispoziție ale organelor locale ale puterii sau ale administrației de stat.
De altfel, ulterior, HG nr. 4. a fost abrogată iar actualele Norme metodologice de aplicare unitară a L. nr. 10/2001, aprobate prin HG nr. 2., sunt în conformitate cu legea și la pct. 1.4 litera B, se prevede expres că, în privința D.ui nr. 2., privind reglementarea situației unor bunuri, urmează a se considera că preluarea a fost abuzivă atât în cazul trecerii imobilului fără plată în proprietatea statului cu titlu de sancțiune pentru cei care au plecat fraudulos din țară sau care, fiind plecați în străinătate, nu s-au înapoiat la expirarea termenului stabilit pentru înapoierea în țară, cât șicazul în care persoana a făcut cerere de plecare definitivă din țară și a înstrăinat în mod obligatoriu locuința sa către stat.
Așa fiind, tribunalul a reținut că preluarea imobilelor solicitate deautorul reclamanților a fost abuzivă, chiar dacă au primit o despăgubire de
35.000 lei, primirea despăgubirilor la data preluării având relevanță la stabilirea valorii măsurilor reparatorii în echivalent, care se stabilește prin scăderea valorii actualizate a despăgubirilor primite din valoarea corespunzătoare a imobilelor determinată potrivit valorii de piață de la data soluționării notificării, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare iar în cazul restituirii în natură în întregime se va dispune restituirea valorii actualizate a despăgubirilor primite, așa cum prevede art. 11 din L. nr. 10/2001.
Dispozițiile art. 1 alin. 1 din L. nr. 10/2001 consacră principiul restituirii în natură și doar atunci când restituirea în natură nu este posibilă se va dispune restituirea prin echivalent.
În speță, imobilele construcții și o parte din teren, care au fost transmise foștilor chiriași nu se pot restitui în natură.
Din expertiza topo efectuată în cauză, expertiză care nu a fost contestată de pârâți , aflată la filele 25-27 din prezentul dosar, reiese că terenul înscris în prezent în favoarea S. Român, sub nr. top. 316/1 și 317/1, are o suprafață mai mare decât cea înscrisă în c.f., suprafața reală fiind de
852 m.p., cu 118 m.p. mai mare decât cea scriptică și acest teren este liber, nefiind atribuit legal altor proprietari și nefiind afectat de construcții sau amenajări de interes public, aflându-se în folosința numiților M. V. și V., care sunt proprietarii actuali ai construcțiilor și a suprafeței de 1000 m.p., situate limitrof.
Într-adevăr terenul este un lot înfundat dar dispozițiile legale nu interzic restituirea unui astfel de teren. A. pârâtei comuna L. (f. 30-31) în sensul că nu se poate dispune restituire în natură întrucât, pe de o parte, terenul ar fi teren aferent construcțiilor înstrăinate în baza L. nr. 112/1996 și, pe de altă parte, accesul la teren s-ar face în mod greoi și fără eficiență economică pentru reclamanți, nu sunt întemeiate, întrucât aceste aspecte nu se constituie în motive care împiedică restituirea în natură, potrivit dispozițiilor art. 7 și 10 din L. nr. 10/2001.
Astfel , terenul aferent construcției înstrăinate a fost determinat prin
O. prefectului nr. 5. iar cel de 852 m.p. excede terenului necesar folosirii normale a construcției, fiind liber, fără construcții, situat în continuarea grădinii numiților M. (f. 27). T. a reținut că, și în situația în care, având în vedere situația terenului de loc înfundat, reclamanții nu ar fi solicitat restituirea în natură, ci aceștia ar fi solicitat măsuri reparatorii în echivalent, potrivit art. 1 din L. nr. 10/2001, o astfel de opțiune nu este posibilă, fiind obligatorie restituirea în natură, urmând ca accesul la teren să fie rezolvat ulterior restituirii.
În ce privește suprafața terenului liber ce poate fi restituit în natură tribunalul reține că aceasta este 852 m.p. chiar dacă suprafața înscrisă în c.f. este de doar 734 m.p..
Prin urmare s-a dispus restituirea în natură a terenului în suprafață de 852 m.p. din c.f. nr. 1254 L. nr. top. 316/1, 317/1, urmând ca, anterior întabulării în favoarea beneficiarului restituirii, să fie rectificată suprafața înscrisă în c.f. de la 734 m.p. la 852 m.p.
Așa cu reiese din raportul de expertiză suprafața reală a terenului înscris în c.f. sub nr. top. 316 și 317 a fost de 1852 m.p. în timp ce în cartea funciară figura înscrisă doar suprafața de 1734 m.p.. Cum reclamanții nu au probat faptul că, la data preluării de către S., li s-a preluat efectiv suprafața de 1.852 m.p. și nu doar cea înscrisă în c.f. , de
1.734 m.p., tribunalul a constatat îndreptățirea autorului reclamanților la restituirea suprafeței de 1.734 m.p. , din care, potrivit celor anterior arătate, se va restitui în natură suprafața de 852 m.p., iar pentru restul suprafeței de 882 m.p. ( și nu pentru 1.000 m.p. cât au fost atribuiți proprietarilor actuali ai construcției) se vor acorda măsuri reparatorii în echivalent .
Totodată autorul reclamanților era îndreptățit și la restituirea în echivalent a construcției înstrăinate, din valoarea de piață a terenului de
882 m.p. și a construcției, imobile ce nu pot fi restituite în natură, urmândsă fie scăzută valoarea actualizată a despăgubirilor primite, de 35.000 lei.
În ce privește forma măsurilor reparatorii în echivalent s-a reținut că, la dispoziția comunei L., nu se află bunuri care să poate fi oferite în compensare, așa cum reiese din răspunsul comunicat instanței de pârâtă la fila 17, motiv pentru care tribunalul a dispus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent sub formă de titluri de despăgubire, în condițiile Titlului VII din L. nr. 247/2005, pentru imobilul casă și terenul în suprafață de 882 mp, nerestituibile în natură, din valoarea acestor imobile urmând să fie scăzute despăgubirile acordate pentru construcție, de 35.000 lei vechi, actualizate.
În temeiul art. 274 C.pr.civ. pârâții au fost obligați să plătească reclamanților cu titlu de cheltuieli de judecată echivalentul în lei al sumei de 626 E. reprezentând onorariu avocațial și suma de 1.700 lei reprezentând onorariu de expert achitat de reclamanți.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții S. I., S. I. solicitând modificarea în parte a sentinței în sensul de a dispune restituirea în natură și a imobilului casă cu teren aferent în suprafață de 1.000 m.p. identificat în acțiune, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că potrivit prevederilor art. 1 alin. 1 din L. nr.
10/2001 restituirea se face întotdeauna în natură, dispunându-se restituirea prin echivalent doar când nu este posibilă restituirea în natură.
Vânzarea imobilului de către S. anterior apariției L. nr. 10/2001 este tot atât de nelegală ca și preluarea lui deoarece S. a vândut un bun care nu era proprietatea lui. Cum actul de preluare la S. a fost nul emis cu încălcarea Constituției României în vigoare la aceea dată și actele de înstrăinare sunt lovite de aceeași sancțiune.
Caracterul ilegal al vânzării rezultă și din faptul că în anul 1995 reclamanții au notificat Primăriei com. L. solicitarea de restituire în natură a imobilului, cererea fiind respinsă de C. de aplicare a L. nr. 1. prin H. nr. (...).
Sentința este nelegală și sub aspectul întinderii bunului restituit în natură, neputând fi dispusă restituirea în natură a unei suprafețe mai mari decât cea înscrisă în CF pe numele S. Român decât dacă se dispunea restituirea în natură și a porțiunii de teren vândută familiei M..
În probațiune s-a depus la dosar hotărârea nr. (...) a Comisiei pentru aplicarea L. nr. 1. B.-N..
În drept au fost invocate dispozițiile art. 312, art. 304 pct. 9 C.pr.civ.
În apărare, intimata C. L. prin P. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
În motivare s-a arătat că în fața instanței de fond la termenul de judecată din data de (...) recurenții reclamanți au depus la dosar note scrise prin care au precizat că solicită restituirea în natură a parcelei cu nr. topo.
316/2 și a parcelei cu nr. topo. 317/2, ambele înscrise în CF nr. 1254, în suprafață de 663 m.p., respectiv 189 m.p., referitor la diferența de teren și casa de locuit solicitându-se restituirea prin echivalent.
S-a arătat de asemenea că în temeiul art. 294 C.pr.civ. în recurs nu se pot face cereri noi, reclamanții neinvestind instanța cu o cerere reconvențională referitoare la pretențiile prezentate în motivele de recurs.
Conform prevederilor L. nr. 10/2001 astfel cum a fost modificată prin
L. nr. 1. și a prevederilor HG nr. 2. astfel cum au fost modificate prin HG nr.
9., pentru imobilele înstrăinate în baza L. nr. 1. foștii proprietari beneficiază de măsuri reparatorii în echivalent, aceste imobile fiind exceptate de la restituirea în natură.
În probațiune s-a depus la dosar scriptul intitulat „Note scrise"; depus la dosar de către reclamanți pentru termenul de judecată din (...).
Analizând recursul declarat de reclamanții S. I. și S. I. împotriva sentinței civile nr. 7. din 13 aprilie 2011 a T.ui B.-N., în limita criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
P. critică adusă sentinței pronunțate de T. B.-N. constă în aceea că nu s-a dispus restituirea în natură a suprafeței de 1.000 m.p. teren înscris în CF nr. 2944 L., nr. topo. 316/1, 317/1 și a construcției edificate pe acesta.
Referitor la aceasta se reține în primul rând că așa cum a arătat și intimata C. L. prin P., prin notele scrise depuse la dosar după efectuarea expertizei topografice dispuse în cauză de către instanță(fila 28 dosar fond), reclamanții au precizat că solicită restituirea în natură a parcelei cu nr. topo. 316/2 în suprafață de 663 m.p. și a parcelei cu nr. topo 317/2 în suprafață de 189 m.p., ambele înscrise în CF nr. 1254, pentru diferența de teren și construcția edificată pe acesta solicitându-se restituirea prin echivalent.
Instanța de fond s-a pronunțat cu respectarea principiului disponibilității care guvernează procesul civil conform voinței exprimate de către reclamanți prin scriptul menționat mai sus, voință care este în concordanță cu dispozițiile legale aplicabile în cauză.
În subsidiar se impune a se face precizarea că în condițiile în care construcția edificată pe terenul care a aparținut antecesorului reclamanților a fost înstrăinată unor terți în temeiul L. nr. 1., contractul de vânzare- cumpărare nefiind atacat și anulat în termenul și condițiile prevăzute de art.45 din L. nr. 10/2001, contractul este apreciat ca valabil, imobilul care a făcut obiectul său neputând fi restituit în natură reclamanților. S. este aceeași și în ceea ce privește terenul aferent construcției, în favoarea proprietarilor construcției fiind emis un ordin al P. județului B. N. care nu a fost anulat.
În ceea ce privește întinderea bunului restituit în natură sunt valabile considerentele de mai sus, respectiv faptul că voința reclamanților exprimată expres a fost în sensul restituirii suprafeței care a fost găsită și măsurată de către expert, chiar dacă în CF este înscrisă o suprafață mai mică, aceștiaurmând a întreprinde demersurile necesare în vederea corelării situației reale cu cea înscrisă în CF.
Prin urmare, în temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ., având în vedere aspectele reținute mai sus, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții S. I. și S. I. împotriva sentinței civile nr. 7. din 13 apr. 2011 a T.ui B.-N. pronunțată în dosarul nr. 235.(...), pe care o va menține ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții S. I. și S. I. împotriva sentinței civile nr. 7. din 13 apr. 2011 a T.ui B.-N. pronunțată în dosarul nr. 235.(...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 04 noiembrie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. C. V. M. D.-L. B.
Grefier, S.-D. G.
Red.A.C./dact.L.C.C.
2 ex./(...)
Jud.fond: R. I. B.
| ← Decizia civilă nr. 745/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 1913/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
