Decizia civilă nr. 5381/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I C.Ă
DOSAR NR. (...)
DECIZIA C.Ă NR. 5381/R/2011
Ședința publică din data de 21 decembrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
A.-T. N.
JUDECĂTORI:
M.-C. V.
ANA I.
GREFIER:
M.-L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta D. I., împotriva sentinței civile nr. 3. din 28 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr. (...), privind și pe reclamantele B. C. și M. K.-C., pe pârâta K.-I. A., precum și pe intervenientul O. L., având ca obiect succesiune - anulare act moștenitor.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de
14 decembrie 2011, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, încheiere careface parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr.5422/23 A. 2010, pronunțată în dosarul civil nr.(...) al J. C.-N., a fost admisă în parte cererea formulată de reclamantele D. I., B. E. și M. K.-C., în contradictoriu cu pârâta K. I. A., fiind anulat certificatul de moștenitor nr.5. N. 2008 eliberat de B. O. M., s-a dispus eliberarea unui nou certificat de moștenitor după defuncta K. A. (decedată la 01 F. 1998) în care să fie înscris ca unic moștenitor defunctul K. I. I. (decedat la 07 M. 2008), în calitate de fiu, cu o cotă parte de 1/1 din întreaga masa succesorală, s-a constatat că au calitatea de moștenitori legali ai defunctului K. I. I. (decedat la
07 M. 2008) reclamantele D. I., B. E. și M. K.-C., în calitate de fiice, fiecare cucâte o cotă parte de 1/3 din întreaga masă succesorală.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență că, prin certificatul de moștenitor nr.5. N. 2008 eliberat de B. O. M. s- a constatat că au calitate de moștenitori după defuncta K. A. (decedată la 01
F. 1998), K. I., în calitate de soț, cu o cotă de 3. parte, și reclamantele D. I.,
B. E. și M. K.-C., în calitate de fiice, pentru cota de câte 3. parte fiecare.
Prin Încheierea de îndreptare a erorii materiale nr. 4013/24 Mai 2006 a B. O. M. s-a dispus îndreptarea erorii materiale din certificatul de moștenitor mai sus arătat, cu privire la numele și prenumele soțului supraviețuitor, ca fiind în mod corect K. I. I., și nu K. I., cum figura în certificatul de moștenitor.
Din certificatele de stare civilă depuse în copie la dosar, instanța constată că numitul K. I. I., decedat la 07 martie 2008, era fiul defunctei K. A. (decedată la 01 F. 1998), fiind tatăl reclamantelor în cauză, și nu a fost soțul supraviețuitor al defunctei K. A. (decedată la 01 februarie 1998), cum din eroare s-a reținut în certificatul de moștenitor contestat.
Având în vedere cuprinsul Încheierii finale din data de 04 noiembrie
1998 dată în dosarul nr. 4. al notarului public O. M., purtând semnăturile necontestate ale reclamantelor și a numitului K. I. I., ulterior decedat, potrivit căreia acesta din urmă s-a prezentat la notar și a acceptat succesiunea după defuncta K. A. (decedată la 01 F. 1998), nu a putut fi primită susținerea reclamantelor în sensul că acesta nu ar fi acceptat succesiunea după defuncta sa mamă. Instanța reține că răspunsul pârâtei la interogatoriu prin care aceasta arată că K. I. I. i-a comunicat că nu dorește să fie trecut ca moștenitor al mamei sale nu face dovada faptului că acesta ar fi rămas străin de succesiune prin neacceptare, acceptarea succesiunii fiind făcută în mod expres de către acesta prin act sub semnătură privată, care are valoare probatorie în baza prevederile art.1191 cod civil raportat la dispozițiile art.1176 alin.1 Cod civil și la art.177 alin. 1 Cod procedură civilă.
Pentru aceste motive, în baza dispozițiilor art.88 din Legea nr.36/1995, raportat la prevederile art.669 Cod civil, a admis în parte cererea formulată de reclamantele D. I., B. E. și M. K.-C., în contradictoriu cu pârâta K. I. A., a anulat certificatul de moștenitor nr.5. N. 2008 eliberat de B. O. M. și a dispus eliberarea unui nou certificat de moștenitor după defuncta K. A. (decedată la 01 F. 1998) în care să fie înscris ca unic moștenitor defunctul K. I. I. (decedat la 07 M. 2008), în calitate de fiu, cu o cotă parte de 1/1 din întreaga masa succesorală.
Față de certificatele de stare civilă depuse la dosar, în baza dispozițiilor art.650 și urm. Cod civil, instanța a constatat că au calitatea de moștenitori legali ai defunctului K. I. I. (decedat la 07 martie 2008) reclamantele D. I., B. E. și M. K.-C., în calitate de fiice, fiecare cu câte o cotă parte de 1/3 din întreaga masă succesorală.
Prin decizia civilă nr. 3. iunie 2011 a T.ui C. a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamantele D. I., B. E. și M. K.-C., împotriva sentinței civile nr.5422/23 A. 2010, pronunțată în dosarul civil nr.(...) al J. C.-N., care a fost păstrată în întregime.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că prin cererea de chemare în judecat, mai exact prin primul capăt de cerere, reclamantele au învestit instanța de judecată cu solicitarea de constatare a nulității absolute parțiale a certificatului de moștenitor nr. 50/(...) din dosarul succesoral nr. 4. al BNP O. M.
În aceste condiții în mod judicios prima instanță a procedat la cercetarea valabilității certificatului de moștenitor susmenționat, în concordanță cu dispozițiile art.88 din Legea 36/1995, întrucât instanța investită cu soluționarea unei astfel de cereri trebuia, în mod imperios, să aibă în vedere principiile generale ale moștenirii legale și anume, principiul priorității clasei de moștenitori în ordinea stabilită de lege iar în ipoteza de față esențial în dezlegarea pricinii fiind principiul proximității gradului de rudenie , ambele principii edictate de norme imperative.
A doua critică adusă sentinței apelate, în sensul că instanța de fond a apreciat greșit că defunctul K. I. I. a acceptat expres moștenirea după defunct Kelelen A., că semnarea încheierii finale de către defunctul K. I. I., la un interval de timp mai mare de 6 luni de la decesul lui K. A., echivalează cu un act de acceptare a moștenirii, de asemenea nu a putut fi reținută ca fiind fondată și pertinentă, întrucât probele administrate atât în fața primei instanțe cât și în fața instanței de apel dovedesc contrariul.
Așa cum rezultă din corespondența purtată de către tribunal cu BNP O. M., în Registrul succesoral, la poziția defunctei K. A. figurează înregistrată la data de (...) cererea de deschidere a succesiunii fără alte mențiuni( fila 39 din dosarul de apel), fapt ce contrazice susținerile apelantelor, potrivit cărora, acceptarea moștenirii s-a realizat doar la data de (...), întrucât la acea dată s-a emis încheierea finală.
Or , în conformitate cu art. 81 din Legea 36/1995 în succesiunea în care există bunuri, s-a realizat acordul între moștenitori și s-au administrat probe îndestulătoare, notarul public întocmește încheierea finală a procedurii succesorale.
Încheierea finală va cuprinde, pe lângă mențiunile comune încheierilor notariale, numele, prenumele și ultimul domiciliu al defunctului, data decesului, numele, domiciliul și întinderea drepturilor tuturor moștenitorilor și legatarilor, bunurile și datoriile succesiunii, taxele de timbru, onorariul, precum și alte date care au fost necesare la soluționarea cauzei.
Dacă moștenitorii și-au împărțit bunurile prin bună-învoială, în încheiere se va arăta modul de împărțeală și bunurile succesorale atribuite fiecăruia. Actul de împărțeală va putea fi cuprins în încheierea finală sau se va putea întocmi separat, într-una din formele prescrise de lege.
În aceste condiții, în care încheierea finală este semnată în calitate de moștenitori ai defunctei K. A. atât de către apelante cât și de către defunctul K. I. , tribunalul a apreciat că la acea epocă apelantele avea reprezentarea intelectivă , volițională a faptului că și tatăl acesta era inclus în categoria moștenitorilor, necontestând acest aspect.
Un alt argument care a condus tribunalul la concluzia că defunctul K. I. a avut în permanență reprezentarea calității sale de moștenitor al defunctei K. A. , îl rerezintă încheierea de îndreptare a erorii materiale nr.
4013/(...) emisă de BNP O. M., prin care la solicitarea lui K. I. s-a dispus îndreptarea erorii material din cuprinsul certificatului de moștenitor nr.
50/(...), cu privire la numele și prenumele soțului supraviețuitor care în mod corect este K. I. I. și nu K. I..
Suținerile apelantelor potrivit cărora acceptarea moștenirii s-a realizat în mod tacit doar de către acestea, pe lângă aspectul contradictoriu, întrucât în cuprinsul răspasurilor la interogatorii au relevat că l-au mandat pe defunctul K. I. I. pentru a declanșa dezbaterea succesorală notarială, au venit în contradicție flagrantă cu probele administrate în fața instanței de apel.
Astfel, în fața instanței de apel s-a administrat probațiunea testimonială, martorul K. E. prin depoziția sa relevând tribunalului faptul că după decesul lui K. A. numitul K. I. I., fiul acesteia și tatăl apelantelor a înstrăinat o suprafață de teren de 58 ari, în locul intitulat toponimic "Sub
Teieș";, cât și faptul că numitul K. I. I. a locuit permanent în casa care a aparținut mamei sale de la naștere și până la deces.
Martorul K. A. a precizat că după decesul lui K. A., defunctul K. I. I. a înstrăinat o suprafață de teren în locația intitulată"; Sub Tegeș";, precum și faptul că după decesul lui K. A. casa, curtea și grădina aferente erau folosite atât de către K. I. I., cât și de fiicele sale, apelantele din prezentul dosar.
Aceste două depoziții susmenționate creează și mai mult convingerea tribunalului că după decesul după K.A., defunctul K. I. I. a avut unele manifestări de voință (vânzarea unui teren-act de dispoziție) în virtutea calității sale neechivoce moștenitor.
Prin modul în care acționat, ulterior decesului mamei sale K. A. defunctul K. I. I. în mod explicit și-a exprimat calitatea de moștenitor al acesteia.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta D. I., solicitândinstanței modificarea deciziei atacate, în sensul admiterii apelului și schimbării în parte a sentinței în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată de către reclamante.
În motivarea recursului s-a arătat că decizia pronunțată în apel a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 304 pct. 6 și 304 pct. 9 Cod proc.civ.
Astfel, în primul motiv de apel reclamantele au arătat că prima instanță s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut, în condițiile în care reclamantele nu au solicitat ca defunctul lor tată K. I. I. să fie înscris ca moștenitor al bunicii lor, K. A., el fiind străin de succesiune prin neacceptarea succesiunii.
Instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 686 și 688 C. civil, deoarece succesiunea după defuncta K. A. nu a fost acceptată de tatăl recurentei, K. I. I., iar reclamanta împreună cu surorile sale au acceptat tacit succesiunea, iar efectele acesteia operează până la data decesului bunicii recurentei.
Instanța de apel a încălcat și dispozițiile art. 689 și art. 700 alin. 2
C. civil, apreciind că tatăl recurentei ar fi acceptat tacit succesiunea, semnând încheierea finală a procedurii succesorale, locuind după decesul bunicii în casa acesteia și înstrăinând o suprafață de teren, fără a se verifica că aceste acte au fost efectuate la mai mult de 6 luni de la decesul bunicii.
Acceptarea succesiunii de către recurentă și surorile sale a rezultat din răspunsurile la interogatoriu, dar și prin poziția procesuală a pârâtei în fața instanței, cât și în fața instanței în recurs.
Chiar dacă tatăl recurentei era în grad mai apropiat de rudenie cu defuncta, el neacceptând succesiunea în termenul legal, principiul proximității gradului de rudenie nu a fost încălcat, reclamantele fiind cele care au exercitat acte de acceptare tacită în termenul de 6 luni de la data deschiderii succesiunii.
În ceea ce privește taxa judiciară de timbru stabilită prin încheierea de ședință din (...), prin care reclamantele au fost obligate la o taxă judiciară de timbru suplimentară de 2086,88 lei în apel și 4127 lei la fond, reclamanta apreciază că această taxă nu a fost stabilită legal.
Recurenta a solicitat să se constate că reclamantele datorează o taxă judiciară de timbru în conformitate cu prevederile legale în materie aplicabile la data introducerii acțiunii, respectiv 39 lei și timbru judiciar 0,9 lei, conform dispozițiilor art. 3 alin. 1 lit. a1 , art. 13 ași art. 3 alin. 1 lit. c din Legea nr. 146/1997.
Analizând decizia pronunțată prin prisma motivelor de recurs invocate, curtea constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
În ședința publică din (...) reclamantele și pârâta K. I. A. au solicitat să se ia act de tranzacția încheiată prin care reclamantele recunosc că sunt singurele care în calitate de nepoate de fiu au acceptat succesiunea după bunica lor K. A., iar pârâta K. I. A., recunoaște că reclamantele au acceptat succesiunea după K. A., iar soțul pârâtei , K. I. I., nu a făcut nici un act de acceptare tacită sau expresă a succesiunii rămasă după mama acestuia, K. A..
Părțile au fost de acord cu constatarea nulității absolute parțiale a certificatului de moștenitor nr. 50/(...), în ceea ce privește înscrierea lui K. I. I. ca moștenitor al defunctei sale mame, K. A. și eronat în ceea ce privește înscrierea calității reclamantelor de fiice ale defunctei.
Părțile au fost de acord să solicite eliberarea unui nou certificat de moștenitor după defuncta K. A. decedată în 1998, în care să fie înscrise reclamantele ca moștenitoare legale, iar antecesorul lor, K. I. I. să fie înscris ca străin de succesiune prin neacceptare.
De asemenea, reclamantele și-au recunoscut calitatea de moștenitoare după defunctul K. I. I. în calitate de fiice, iar K. I. A. a recunoscut că este străină de succesiunea rămasă după soțul ei, singurele acceptante fiind fiicele.
Curtea nu a luat act de tranzacție pentru următoarele considerente:
Tranzacția este un contract prin care părțile termină un proces început sau preîntâmpină un proces care se poate naște potrivit dispozițiilor art. 1704 Cod C..
Prin urmare, instanța este abilitată să verifice dacă există un drept litigios de a da naștere unui proces, dacă există intenția părților de a pune capăt în întregime sau parțial unui litigiu existent și existența unor concesii reciproce.
De asemenea, instanța este obligată să verifice dacă contractul îndeplinește condițiile de valabilitate prevăzute de lege și dacă prin încheierea tranzacției nu se urmărește realizarea unor scopuri ilicite.
În cazul de față, constatăm că exista un drept litigios, îndoielnic, cel puțin în concepția părților, ceea ce face ca prima condiție să fie îndeplinită. Prin sentința nr. 5422/(...) pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca s-a admis acțiunea reclamantelor, s-a constatat că au calitate de moștenitoare reclamantele după defunctul K. I. I. și s-a constatat că pârâta K. I. A. este străină de moștenire.
Pârâta , K. I. A., nu a atacat această sentință, achiesând la pretențiile reclamantelor, situație în care nu se poate susține cu succes că prin prezenta tranzacție se pune capăt unui litigiu existent între reclamante și pârâtă.
Mai mult, curtea constată că nu există concesii reciproce între părțile semnatare ale tranzacției, de natură a pune capăt unui litigiu.
Nemulțumirea reclamantelor vizează faptul că s-a dispus anularea certificatului de moștenitor pentru alte motive de nulitate absolută, care nu puteau fi ignorate de către instanță.
De fapt, prin această acțiune, s-a încercat înlăturarea defunctului , K.
I. I., de la moștenirea mamei sale, pentru a nu se da eficiențăantecontractului de vânzare-cumpărare pe care acesta l-a încheiat cu terțe persoane, după dobândirea calității de moștenitor.
Întrucât tranzacția este un veritabil contract, acesta trebuie să îndeplinească condițiile generale de valabilitate și părțile nu pot să încheie tranzacția urmărind scopuri ilicite, fiind încălcate dispozițiile art. 968 C. civil.
Pentru aceste considerente, curtea nu a luat act de tranzacția încheiată de părți, urmând a analiza pe fond recursul declarat de reclamanta
D. I.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 6 și pct.
9 Cod proc.civ. Prima critică invocată de reclamantă fiind aceea că, instanța s-a pronunțat pe ceea ce nu s-a cerut.
Verificând decizia pronunțată în apel, curtea constată că apelul formulat de reclamante a fost respins, situație în care instanța de apel nu avea posibilitatea tehnică de a acorda ceea ce nu s-a cerut. Această critică ar fi putut fi formulată eventual în ipoteza în care ar fi fost admis apelul și ar fi fost schimbată sentința instanței de fond, ocazie cu care instanța de apel s-ar fi putut pronunța plus petita pe fondul cererii.
Recurenta invocă încălcarea dispozițiilor art. 686 și 688 C. civil, susținând că antecesorul lor, K. I. I. nu a acceptat moștenirea după mama sa.
Analizând probațiunea administrată, instanța de fond a reținut că deschiderea succesiunii a fost solicitată de tatăl recurentei și acesta a semnat încheierea finală a procedurii succesorale, ceea ce denotă intenția clară a acestuia de a accepta moștenirea după mama sa.
Evident, fiind investită cu constatarea nulității absolute a unui certificat de moștenitor, instanța de fond exercitând rolul activ în temeiul art. 129 Cod proc.civ., avea posibilitatea să invoce și alte motive de nulitate absolută a acestui certificat de moștenitor cu care a fost investită.
Astfel, constatând că nu a fost respectat principiul priorității clasei de moștenitori prevăzut de art. 659 Cod C. a invocat nulitatea certificatului de moștenitor pentru acest motiv și a fost admisă acțiunea, anulat certificatul de moștenitor, constatându-se că după defuncta, K. A. are calitate de moștenitor numai fiul, K. I. I., nu și nepoatele, care au fost îndepărtate de succesibilul în grad mai apropiat de defunctă.
Așadar, dispozițiile legale în materia stabilirii masei succesorale au fost legal aplicate.
Curtea nu poate primi critica vizând greșita stabilire a taxei judiciare de timbru în prezenta cauză.
După cum recunoaște însăși recurenta, împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru dispusă prin încheierea din (...), reclamantele au formulat cerere de reexaminare, care a fost respinsă, după cum rezultă din încheierea civilă nr. 1. pronunțată în ședința Camerei de consiliu din (...).
Așadar, pentru stabilirea taxelor judiciare de timbru, legiuitorul a prevăzut calea de atac specială a reexaminării, prevăzută de art. 18 alin. 3 din Legea nr. 146/1997.
Întrucât hotărârea prin care s-a respins cererea de reexaminare este irevocabilă, soluția pronunțată ca urmare a exercitării acestei căi de atac nu mai poate fi atacată prin prezentul recurs, care vizează fondul cauzei,întrucât s-ar încălca principiul legalității căii de atac, exercitându-se o cale de atac care nu a fost prevăzută de legiuitor.
Așadar, curtea constată că recursul este nefondat, nefiind incidente motivele de nelegalitate prev. de art. 304 pct. 6 și 9 Cod proc.civ., și în temeiul art. 312 Cod proc.civ., va respinge recursul reclamantei.
PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta D. I. împotriva deciziei civile nr. 3. din 28 iunie 2011 a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 21 decembrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A.-T. N. M. C. V. ANA I.
GREFIER M.-L. T.
Red. A.T.N. dact. G.C.
2 ex/(...)
Jud. apel: A.F.Doica, O.C.Tatu
| ← Decizia civilă nr. 5045/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 124/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
