Decizia civilă nr. 2144/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE, P. MINORI ȘI FAMI.
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2144/R/2011
Ședința publică din 15 iunie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
JUDECĂTORI:
T.-A. N.
ANA I. M.-C. V.
GREFIER:
M. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta B. L., împotriva sentinței civile nr. 197 din 2 martie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. C., având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr. 2..
P. de pe lângă C. de A. C. este reprezentat de doamna procuror S. A.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentanta reclamantei-recurente B. L., avocat B. I., în substituirea d-lui avocat B. H.-
A., lipsă fiind reprezentantul pârâtului-intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 10 iunie 2011, pârâtul-intimat a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate. Se comunică un exemplar din aceasta reprezentantei reclamantei-recurente.
La termenul e azi, reprezentanta reclamantei-recurente depune la dosar delegația de reprezentare și delegația de substituire.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat, sau excepții de invocat, curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantei-recurente susține recursul așa cum a fost formulat în scris, solicită admiterea acestuia, schimbarea sentinței recurate și pe cale de consecință admiterea în totalitate a acțiunii promovate de reclamanta B. L. A. că instanța de fond în mod greșit a respins capătul de cerere referitor la plata despăgubirilor considerând că a intervenit prescripția dreptului la acțiune. P. prevederilor art. 8 din D.-lege nr. 167/1958 prescripția dreptului la acțiune începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea. P. și cel care răspunde de ea a putut fi cunoscută doar la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 2., care recunoștea caracterul de condamnare politică cât și dreptul la despăgubiri. Î. prevederile art. 5 alin. 1 lit. a au fost declarate neconstituționale, în aprecierea sa, termenul de prescripție de 3 ani începe să curgă de la data declarării neconstituționalității, și nu de ladata de 1 ianuarie 1990, așa cum susține instanța de fond, deoarece la acea dată nu exista noțiunea de condamnare politică ca faptă prejudiciabilă. În aceste condiții reclamanta a fost îndreptățită să precizeze temeiul de drept al acțiunii cu privire la daunele morale solicitate ca fiind art. 998 Cod civil. P. aceste motive solicită admiterea recursului, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. pune concluzii în sensul respingerii recursului ca nefondat, și în consecință menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică. A. că nu pot fi combinate textele legii speciale cu cele ale dreptului comun.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 197 din 2 martie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj a fost respinsă excepție netimbrării și a lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune în despăgubiri, a fost admisă în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta B. L., împotriva pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect despăgubiri, s-a constatat caracterul politic de drept a condamnării suferită de antecesorul reclamantei, M. I., născut la data de (...) în satul P., fiul natural al I.ei, la pedeapsa de 6 ani muncă silnică aplicată prin S. penală 718/(...) a T.ui C. pentru infracțiunea de uneltire prevăzută de art. 1 lit. c din D. 199/1950, grațiată parțial la data de (...) în baza D.ui nr. 5/1963 și a fost respinsă ca prescrisă cererea reclamantei având ca obiect despăgubiri.
P. a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că excepția lipsei calității procesuale este neîntemeiată și a respins-o, fiind indiscutabil că pentru măsurile represive aplicate de stat cetățenilor săi prin intermediul instituțiilor sale, S. este chemat să stea in judecată ca pârât, având deci calitate procesuală pasivă. Că aceasta este concepția constantă a legiuitorului, rezultă din prevederile art. 504-506 Cod pr. penală, art. 4 alin.
4 și art. 5 alin 1 din L. 2..
M. I., tatăl reclamantei B. L., a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani muncă silnică pentru crima de uneltire împotriva securității interne și externe a R.P.R, prev. și ped de art. 1 lit. c) combinat nat cu art. 7 din D.
199/1959 și art. 157 Cod penal prin sentința civilă nr. 718 pronunțată de T.
M. al R. a III-a M. C.
Prin cererea de chemare în judecată modificată, reclamanta a solicitat obligarea S.ui R. prin Ministerul Finanțelor Publice la plata sumei de
400.000 lei cu titlu de daune morale pentru suferințele ce i-au fost pricinuite prin condamnarea politică suferită de tatăl său M. I.,invocând dispozițiile art. 998 cod civil și pe prejudiciul moral ce i-a fost cauzat prin condamnarea cu caracter politic a tatălui său.
P. art. 1 din D. L. 167/1958, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat in termenul stabilit de lege.
Art. 8 din același act normativ, arată că prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuită prin fapta ilicită,începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cât și pe cel care a pricinuit-o.
S.ul represiv care exista in R.ia până in 22 decembrie 1989 constituie un caz de forță majoră care au împiedicat reclamanta să formuleze o acțiune cum este cea de față, de aceea apreciem că până la data de 22 decembrie
1989 cursul prescripției acțiunii in despăgubiri a fost suspendat.
Însă, din momentul in care sistemul represiv întreținut cu ajutorul
Securității a fost înlăturat, nimic nu împiedica reclamanta să formuleze acțiunea în despăgubiri pentru suferințele morale cauzate prin condamnarea politică a tatălui său.
Susținerea reclamantei, potrivit căreia acțiunea in despăgubiri este condiționată de recunoașterea caracterului politic al condamnărilor, recunoaștere care a fost făcută numai prin L. 2., nu a putut fi primită, întrucât caracterul politic al măsurilor represive la care au fost supuși foștii deținuți politici in timpul regimului comunist, a fost făcută de către stat cu mult înaintea adoptării Legii 2., prin D. L. 1. și OUG 2.. Astfel încât termenul de prescripție al acțiunii în despăgubiri întemeiată pe prejudiciul moral cauzat de condamnarea cu caracter politic a început să curgă cel mai târziu de la data adoptării OUG 2..
Raportând data introducerii acțiunii - (...) la cel mai înaintat moment de la care s-ar putea susține că s-a năsut dreptul la acțiune in despăgubiri- respectiv data intrării in vigoare a OUG 2.-30 decembrie 1999, ajungem la concluzia că dreptul la acțiune in despăgubiri era prescris la momentul înaintării cererii de chemare în judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta B. L., solicitândschimbarea în parte a sentinței atacate, cu consecința admiterii în totalitate a acțiunii.
În motivarea recursului, reclamanta a arătat că tatăl său M. I. a suferit o condamnare politică în baza sentinței penale nr. 2718/1958, fiind condamnat la o pedeapsă de 6 ani de muncă silnică din care a executat 5 ani în Penitenciarul Canal.
În mod nelegal instanța de fond a admis excepția prescripției dreptului la acțiune referitor la plata despăgubirilor, întemeindu-se pe disp. art. 8 din D. - lege nr. 167/1958. Fiind vorba de o răspundere civilă delictuală, termenul de prescripție începea să curgă de la data la care se recunoaște caracterul de condamnare politică pentru condamnarea suferită.
Prin L. nr. 2. au fost declarate anumite condamnări ca fiind condamnări cu caracter politic, iar termenul de prescripție de 3 ani curge de la data intrării în vigoare a acestei legi și nu din (...), cum susține instanța de fond.
Prin D. - lege nr. 1. au fost acordate o serie de drepturi persoanelor persecutate din motive politice, însă drepturile conferite de D. - lege nr. 1. sunt doar niște măsuri reparatorii, care conferă recunoașterea vechimii în muncă a timpului cât o persoană a fost condamnată, contribuind la stabilirea pensiei și nu pot fi considerate echivalentul unor despăgubiri.
Măsurile reparatorii acordate prin D. - lege nr. 1. nu au nicio legătură cu daunele și recunoașterea caracterului prejudiciabil al condamnării politice, acțiunea în răspundere civilă delictuală s-a născut doar odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 2., care a recunoscut caracterul de condamnare politică.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței, potrivit considerentelor.
Analizând sentința pronunțată prin prisma motivelor de recurs invocate, curtea constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Reclamata inițial și-a fundamentat acțiunea pe dispozițiile art. 1, 4 și
5 din L. nr. 2., iar ulterior a arătat că își completează temeiul de drept al acțiunii, invocând dispozițiile art. 998-999 C. civil.
Fiind investită instanța cu o acțiune cu obiect patrimonial, în temeiul art. 18 din D. nr. 167/1958 instanța este obligată din oficiu să verifice dacă dreptul la acțiune este prescris.
Verificând acesată excepție raportat la temeiul juridic invocat, tribunalul a arătat că nu pot fi acordate daune morale pentru prejudiciul suferit de reclamant în temeiul art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 2. pentru că aceste dispoziții legale au fost declarate neconstituționale. Apoi a fost analizată cererea reclamantului întemeiată pe dispozițiile de drept comun în materia răspunderii civile delictuale, art. 998-999 C. civil, însă și raportat la dispozițiile art. 1 și 3 din D. nr. 167/1958, care reglementează prescripția în materia acțiunilor patrimoniale.
Termenul de prescripție pentru o acțiune care vizează angajarea răspunderii civile delictuale curge de la data la care păgubitul a cunoscut sau a trebuit să cunoască paguba și pe cel ce răspunde de ea. P. în care în R.ia a existat un regim dictatorial a fost considerată caz de forță majoră și cursul prescripției a fost suspendat.
În mod corect tribunalul a considerat că a început să curgă termenul de prescripție după 1990, după instaurarea regimului democratic, respectiv
(...), când a fost publicat D. - lege nr. 1., care a recunoscut posibilitatea persoanelor persecutate politic să solicite și să obțină despăgubiri pentru drepturile încălcate.
D.-lege nr. 1. a acordat o serie de drepturi patrimoniale persoanelor care au condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice însă nu a acordat despăgubiri pentru prejudiciul moral prin acest act normativ, despăgubirile pentru prejudiciul moral, puteau fi solicitate pe dreptul comun, în temeiul art. 998 - 999 Cod Civil. De fapt au existat acțiuni pe dreptul comun după 1990 pentru repararea prejudiciului derivând dintr-o condamnare politică.
Pe de altă parte, solicitarea recurentei de a se constata că D.-lege nr. 1. se referă la alte categorii de drepturi decât cele acordate prin L. nr. 2. echivalează, de fapt, cu o cenzurare a considerentelor deciziei Curții Constituționale, în condițiile în care, împotriva acestora, nu pot fi declarate căi de atac, conform art. 31 alin. 1 din L. nr. 47/1992.
P. aceste considerente, în temeiul art. 312 C.Pr.Civ. curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta B. L.
P. ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta B. L., împotriva sentinței civile nr. 197 din 2 martie 2011, a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 15 iunie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
T. A. N. ANA I. M. C. V.
GREFIER M. T.
Red. T.A.N. dact. GC
2 ex/(...)
Jud.primă instanță: C.V.B.
| ← Decizia civilă nr. 8/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 214/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
