Decizia civilă nr. 132/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 132/A/2011
Ședința publică din 17 februarie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. A. C. JUDECĂTOR: ANA I.
GREFIER: C. B.
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanta O. G. C. împotriva sentinței civile nr. 972 din 16 noiembrie 2010 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), privind și pe intimatul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și P. DE PE L. CURTEA DE APEL CLUJ, având ca obiect reparare prejudicii erori judiciare L. nr. 2..
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
A.ul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, la data de 16 februarie 2011, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea pârâtului intimat S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, întâmpinare prin care solicită respingerea apelului și judecarea cauzei în lipsă.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nefiind alte cereri în probațiune de formulat sau excepții de invocat, C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită respingerea apelului formulat, având în vedere că s-a constatat neconstituționalitatea prevederilor legale ce constituiau temeiul juridic al acțiunii, astfel că acțiunea a rămas fără un fundament legal care să permită instanței acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 972 din 16 noie mbrie 2010 a T.ui C. , a fost respinsă acțiunea civilă exercitată de reclamanta O. G.-C., împotriva pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, pentru obligare la 500.000 Euro cu titlu de daune morale suferite de defunctul M. V. prin condamnarea lapedeapsa de 20 de ani închisoare prin sentința penală nr.507/1959, pronunțată de T. M. al regiunii a III-a M.ă C..
În considerentele acestei sentințe, se reține că, deși antecesorul reclamantei, M. V., a suferit o condamnare cu caracter politic înm sensul art. 5 alin. 1 lit. a din legea nr. 2., acest text a fost declarat neconstituțional prin decizia nr. 1. a C. C., lăsând acțiunea reclamantei fără suport juridic.
Î mpotriva acestei sentințe, a declarat în termen legal apel reclamanta, solicitând schimbarea ei, în sensul admiterii acțiunii, pe motiv că decizia C. C. se aplică numai pentru viitor, respectiv acțiunilor exercitate după pronunțarea ei.
Pârâtul, prin întâmpinare, a solicitat respingerea apelului ca nefondat,pe motiv că decizia C. C. se aplică și cauzelor aflate în curs de soluționare la dat pronunțării ei.
Analizând apelul formulat prin prisma motivelor invocate, raportat la dispozițiile art. 292 alin. 1 și 295 alin. 1 Cod proc.civ., curtea apreciază că acesta nu este fondat, din considerentele ce urmează a fi expuse.
Aceasta, deoarece suportul daunelor îl constituie dispozițiile art. 5 alin.
1 lit. a din L. nr. 2., așa cum acestea au fost modificate prin OUG nr. 6., or aceste dispoziții au fost declarate neconstituționale prin decizia C. C. nr.
1358/(...), publicată în Monitorul Oficial nr. 761/(...), dată de la care s-a împlinit termenul de 45 de zile prev. de art. 147 din Constituția R.iei în interiorul căruia Parlamentul sau Guvernul puteau să pună de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției, astfel că dispoziția legală ce constituie fundamentul juridic al acțiunii și-a încetat efectele juridice.
Nu se pune problema retroactivității legii civile în sensul art. 15 alin. 2 din Constituție, întrucât excepția de neconstituționalitate a fost admisă în cursul soluționării procesului și nu după ce hotărârea judecătorească a rămas irevocabilă. Excepția de neconstituționalitate a unei legi sau a unei ordonanțe ori a unei dispoziții din acestea poate fi ridicată, potrivit dispozițiilor art. 29 alin. 1 și 2 din L. nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea C. C., de oricare dintre părți, de procuror sau de instanță din oficiu, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia, cu condiția ca dispozițiile respective să aibă legătură cu soluționarea cauzei. Întrucât excepția de neconstituționalitate poate fi invocată și în căile de atac, admiterea ei lasă fără suport legal nu doar acțiunea civilă în justiție, ci și hotărârea judecătorească fundamentată în drept pe dispoziția declarată neconstituțională. În speță, o astfel de excepție nu a fost ridicată, însă a fost admisă într-un alt dosar, ceea ce a făcut inadmisibilă sesizarea C. C. în prezenta cauză, raportat la dispozițiile art. 29 alin. 3 din L. nr. 47/1992, decizia C. nr. 1358/(...) fiind, însă, definitivă și obligatorie, conform art. 31 alin. 1 din același act normativ.
Nu se poate vorbi de încălcarea dreptului la un proces echitabil în sensul art. 6 paragraf 1 din Convenție, întrucât schimbarea în apel a sentinței pronunțate în primă instanță nu constituie o nerespectare a securității raporturilor juridice, raportat la jurisprudența C. E. a D. O., ea reținându-se doar pentru situațiile în care hotărâri judecătorești irevocabile au fost modificate prin căi extraordinare de atac ce nu se aflau la dispoziția părților din proces.
Nu se pune problema nici a încălcării dreptului la un bun în sensul art. 1 alin. 1 din Protocolul nr. 1, neexistând o speranță legitimă la plata daunelor morale. Aceasta, deoarece, deși, la un moment dat, acestea își aveau fundamentul într-un act normativ în vigoare, respectiv art. 5 alin. 1lit. a din L. nr. 2., așa cum a reținut Curtea Constituțională în decizia nr.
1358/(...), a existat un alt act normativ, respectiv D.-lege nr. 1., în temeiul căruia puteau fi solicitate astfel de despăgubiri, text ce a rămas în vigoare, motivul admiterii excepției de neconstituționalitate fiind, în principal, paralelismul legislativ. Nu a existat nici o jurisprudență constată în sensul acordării acestora și stabilirii unor criterii pentru cuantificarea lor, instanțele confruntându-se recent cu astfel de acțiuni raportat la data intrării în vigoare a actului normativ ce a constituit la un moment dat fundamentul lor. Tocmai de aceea, nu se pune nici problema unei eventuale discriminări, în sensul Protocolului nr. 12, respectiv a aplicării unui tratament juridic inegal unor persoane aflate în situații juridice identice, cu referire la cei care aveau acțiuni pe rol exercitate în același interval, tocmai pentru că nu a existat timpul necesar cristalizării unei jurisprudențe în temeiul unor hotărâri irevocabile.
Raportat la aceste considerente, curtea apreciază că reclamanta nu este îndreptățită la acordarea unor daune morale pentru repararea prejudiciului suferit de antecesorul ei în urma condamnării cu caracter politic, motiv pentru care, în temeiul art. 296 Cod proc. civ., va respinge apelul ei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII,
D E C I D E :
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta O. G. C. împotriva sentinței civile nr. 972 din 16 noiembrie 2010 a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 17 februarie 2011.
PREȘEDINTE
JUDECĂTOR
GREFIER
A. A. C.
ANA I.
C. B.
Red. CAA dact. GC
5 ex/(...)
Jud. primă instanță: S. S.
| ← Decizia civilă nr. 1127/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 2192/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
