Decizia civilă nr. 136/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R.IA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă,de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 136/A/2011
Ședința publică din data de 18 februarie 2011
Instanța constituită din :
Președinte : V. M. - președintele Curții de A. C.
Judecător : D.-L. B. - vicepreședinte al Curții de A. C.
Grefier : S.- D. G.
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamantul B. V. împotriva sentinței civile nr. 4715 din 1 octombrie 2010, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...), privind și pe pârâtul S. R. prin M. F. P. PRIN D. G. A F. P. S., având ca obiect D. L. nr. 2..
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei se prezintă reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind reclamantul apelant și reprezentantul pârâtului intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
A.ul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța lasă cauza la a doua strigare, pentru a da posibilitate părților să se prezinte la dezbateri.
La a doua strigare a cauzei se prezintă reprezentanta P.ui de pe lângă
C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind reclamantul apelant și reprezentantul pârâtului intimat.
Nefiind formulate cereri prealabile ori excepții de invocat, C. constată cauza în stare de judecată, declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul cu privire la apelul formulat.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de apel C., solicită respingerea apelului.
C U R T E A
Deliberând, reține că:
1. Prin sentința civilă nr. 4715 din 01 octombrie 2010 a T.ui S., pronunțată în dosarul nr. (...), a fost respinsă ca nefondată acțiunea civilăînaintată de reclamantul B. V. împotriva pârâtului S. R. (prin Ministerul
Finanțelor Publice), având ca obiect: constatarea caracterului politic al măsurii administrative a stabilirii domiciliului obligatoriu în Valea Jiului și al măsurii stabilirii locului de muncă la mina A. în perioada (...)-(...); obligarea pârâtului la a-i plăti reclamantului suma de 60.000 Euro
(echivalent în lei) cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere, în esență, că reclamantul își întemeiază faptic cererea pe împrejurarea că măsurileadministrative sus-arătate i-au fost impuse de stat ca urmare a apartenenței sale la organizația religioasă „Martorii lui I..
Apartenența la o anumită organizație religioasă ținând de libertatea de conștiință, nu reprezintă însă o faptă de împotrivire față de regimul comunist, în sensul L. nr. 2., astfel că nu apare ca posibilă acordarea de despăgubiri în condițiile acestei legi, susținerile contrare ale reclamantului fiind eronate, ele contrazicând și decizia în interesul legii nr. 32/2009 a Înaltei Curți de C. și J.
2. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul B. V.,solicitând schimbarea ei în sensul admiterii acțiunii, deoarece: a) Prima instanță a făcut o analiză superficială a înscrisurilor depuse de către reclamant, totodată preferând a ține seama de prevederile deciziei nr. 32/2009 a Înaltei Curți de C. și Justiție, dată în interesul legii, deși aceasta privește aplicarea unitară a D.-lege nr. 1., iar nu a L. nr. 2.. b) În aprecierea caracterului politic al măsurii administrative instanța nu trebuia să analizeze conținutul faptei prin raportare la obligațiile constituționale sau la legislația în vigoare, ci scopul urmărit prin săvârșirea ei.
Prin dispozițiile art. 1 alin. 2 și 3 din L. nr. 2. sfera condamnărilor și a măsurilor administrative cu caracter politic a fost extinsă prin raportare la prevederile D.-lege nr. 1., rezultând concluzia că natura faptelor trebuia să fie strâns legată de regimul comunist, ca regim situat în totală opoziție cu valorile politice consacrate într-un stat democratic. c) Expunerea de motive ce însoțește L. nr. 2. consolidează susținerile reclamantului, fiind necesar a se ține seama și de împrejurarea că fapta săvârșită de reclamant (neprezentare la încorporare) a vizat afirmarea, recunoașterea și respectarea unui drept fundamental garantat de C., acela de a-și exercita liber cultul religios. d) L. nr. 2. enumeră expres, la art. 7, situațiile în care persoanele condamnate sau care au suportat diverse măsuri nu beneficiază de măsurile instituite de lege, iar faptele de natura celei săvârșite de reclamant nu intră între cele menționate.
3. Pârâtul intimat S. R. a formulat întâmpinare, solicitând respingereaapelului ca nefondat (f. 6).
4. Cu privire la acest apel, C. are în vedere următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 31 alin. 1 din L. nr. 47/1992, decizia prin care Curtea Constituțională constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță este definitivă și obligatorie, în vreme ce potrivit prevederilor alin. 3 al aceluiași articol, dispozițiile din legile sau ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile C.i.
Astfel fiind, rezultă cu îndestulătoare claritate că atunci când Curtea
Constituțională constată neconformitatea cu C. a unui act normativ de natura celor sus-menționate ori a unei dispoziții dintr-un asemenea act normativ, acestea își încetează efectele juridice dacă în termen de 45 de zile de la publicarea în M. O. al R. a deciziei prin care s-a constatat neconstituționalitatea autoritatea cu atribuții de legiferare nu dispune măsurile necesare asigurării pentru viitor a conformității cu C. a actului normativ ori a normei juridice vizate.
Această încetare a efectelor are, prin urmare, caracter general, ea privind toate categoriile de subiecți de drept ce intră sub incidența prevederilor declarate neconstituționale, fiind fără însemnătate dacă aceștia erau sau nu deja părți reclamante într-un proces pe care l-ar fi deschis pentru a pretinde constatarea ori realizarea unor drepturi instituite prin chiar prevederile neconforme cu C..
Pe cale de consecință, trebuie considerat că existența unui proces în curs în cadrul căreia reclamantul își întemeiază pretenția pe dispoziția legală declarată neconstituțională nu împiedică aplicarea deciziei Curții Constituționale, cu toate implicațiile ce decurg din aceasta asupra acțiunii promovate de reclamant.
În prezentul proces, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile
L. nr. 2., interesând, în concret, cele ale art. 5 alin. 1 lit. a teza întâia privitoare la acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnarea cu caracter politic sau, după caz, prin luarea unor măsuri administrative cu caracter politic în perioada 06 martie 1945 - 22 decembrie
1989.
Aceste dispoziții legale au fost declarate neconstituționale prin D. nr.
1358 din 21 octombrie 2010 a Curții Constituționale, publicată în M. O. al R. nr. 761 din 15 noiembrie 2010, însă legiuitorul nu a dispus, nici în termen de 45 de zile de la publicarea deciziei în M. O., nici ulterior, măsuri pentru punerea de acord cu C. a dispozițiilor declarate neconstituționale.
Astfel fiind, pretențiile reclamantului privitoare la obligarea S. R. la plata de despăgubiri pentru repararea prejudiciului moral suferit au rămas fără temei legal, fiind de avut în vedere că declararea ca neconstituționale a prevederilor legii sus-arătate, conjugată cu inexistența unor alte dispoziții normative în vigoare care să consacre dreptul la despăgubire pe care reclamantul îl invocă, obligă la concluzia că acest drept nu mai poate fi recunoscut de către instanță, căci s-ar ajunge la săvârșirea de către judecători a unui exces de putere.
C. mai observă, totodată, că și situația în care dispozițiile legale sus- evocate nu ar fi fost declarate neconstituționale acțiunea reclamantului apărea ca neîntemeiată și se impunea a fi respinsă, deoarece fapta de neprezentare la încorporare nu intră în categoria acelora de împotrivire față de regimul totalitar instaurat la data de 06 martie 1945, așa cum cu valoare de principiu afirmă art. 1 alin. 1 din L. nr. 2..
Neprezentarea la încorporare întemeiată pe rațiuni de natură religioasă, deși se constituie într-o formă de exprimare a libertății de conștiință, nu constituie, prin ea însăși, un act de opunere față de regimul comunist, interpretarea coroborată a dispozițiilor acestei legi nelăsând nicio îndoială asupra acestei concluzii.
Referirea la art. 7 din Lege pe care reclamantul o face nu exprimă intenția reală a legiuitorului, acest text legal trebuind înțeles prin raportare la cele precedente lui.
Astfel fiind, se va respinge apelul reclamantului în baza art. 296
C.proc.civ.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul B. V. împotriva sentinței civile nr. 4715 din 1 octombrie 2010 a T.ui S., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
D. este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE
JUDECĂTOR
GREFIER
V. M. D.-L. B.
S. D. G.
Red.VM/dact.MS
5 ex./(...)
Jud.fond: S.M.
| ← Decizia civilă nr. 1557/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 431/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
