Decizia civilă nr. 431/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 431/R/2011
Ședința publică din 4 februarie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I.-D. C. JUDECĂTORI: A.-A. P.
C.-M. CONȚ
GREFIER : A. A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul P. I. F., împotriva deciziei civile nr. 4. din 8 octombrie 2010 a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe pârâții intimați M. C.-N., PRIN P., R. I. D. și R. C. I., având ca obiect constatare nulitate act juridic.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentantul reclamantului recurent, avocat E. C. O., lipsă fiind reclamantul recurent personal, reprezentantul pârâtului intimat M. C.- N., prin P., pârâtul intimat R. I. D. personal și pârâta intimată R. C. I. personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de reclamantul P. I. F., a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părților adverse și este scutit de taxă judiciară de timbru și de timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care, domnul avocat E. C. O. depune la dosar împuternicirea avocațială, din care rezultă că a fost împuternicit de reclamantul recurent pentru redactarea recursului și pentru reprezentare în prezenta cauză, în fața Curții de A. C.
Reprezentantul reclamantului recurent arată că nu are de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Nefiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantului reclamantului recurent în susținerea recursului.
Reprezentantul reclamantului recurent, în temeiul art. 312 alin. 2
C.pr.civ., dat fiind că hotărârea atacată s-a dat pe o excepție, solicită admiterea recursului și casarea deciziei atacate cu trimiterea cauzei pentru rejudecare la Judecătoria Cluj-Napoca și obligarea pârâților intimați la plata cheltuielilor de judecată, pentru motivele dezvoltate pe larg în memoriul de recurs, pe care le susține verbal.
Reprezentantul reclamantului recurent arată că acțiunea formulată de reclamantul P. I. F. este o acțiune în revendicare și este admisibilă potrivit Deciziei nr. 3. pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și potrivit dispozițiilor Hotărârii pilot a Curții Europene, însă instanțele care s-au pronunțat în prezenta cauză au încălcat dispozițiile art. 6 din H. pilot a Curții Europene, iar partea a fost lipsită de un proces echitabil și de asemenea, arată că probele administrate în cauză s-au bazat pe dispozițiile L. nr. 1., iar instanța de apel a aplicat dispozițiile Titlului VII din L. nr.
247/2005, însă aceste prevederi legale au fost declarate neconstituționale prin H. pilot a Curții Europene.
De asemenea, reprezentantul reclamantului recurent arată că au fost restituite în natură trei apartamente, dintre care și ap. nr. 1, care face obiectul prezentului litigiu, astfel încât, acest apartament a intrat în circuitul civil și cu toate acestea P. M.ui C.-N. a dat o dispoziție de revocare a dispoziției de restituire și a dispus acordarea de despăgubiri pentru ap. nr. 1 care face obiectul prezentului litigiu.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 4459 din data de (...) a J. C.-N., pronunțată în dosarul nr. (...), s-a admis excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune al reclamantului P. I.-F., invocată de pârâții R. C. I. și R. I. D. și, pe cale de consecință, a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamantul P. I.-F. în contradictoriu cu pârâții R. C. I., R. I. D. și M. C.-N., având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 32733/(...), ca fiind prescrisă. A fost obligat reclamantul să plătească pârâților R. C. I. și R. I. D. suma de 2000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 32733/(...), pârâții R. C. I. și R. I. D. au cumpărat de la SC C. A. SA C.-N. imobilul situat în C.-N. str. F. nr. 6, ap. 1, jud. C.
Potrivit art. 46 al. 5 din L. nr. 10/(...), în vigoare de la data de (...), prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acțiune se prescrie în termen de 1 an de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Prin OUG nr. 1., termenul de 1 an prev. la art. 46 al. 5 din L. nr. 1. se prelungește cu 3 luni.
Termenul de 1 an prev. la art. 46 al. 5 din L. nr. 1. a mai fost prelungit cu încă 3 luni prin OUG nr. 1..
Conform dispozițiilor legale invocate, tribunalul a învederat că termenul de 1 an pentru constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare a expirat la data de (...).
Cum prezenta acțiune care vizează constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 32733/(...) a fost înregistrată la data de (...), mult după expirarea termenului special prevăzut de dispozițiile L. nr.
1., instanța de fond a admis excepția invocată și a respins acțiunea civilă formulată de reclamant, ca fiind prescrisă.
În temeiul art. 274 Cod pr. civ. instanța de fond a obligat reclamantul să plătească pârâților R. C. I. și R. I. D. suma de 2000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.
Prin decizia civilă nr. 4. din 08 octombrie 2010 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul P. I. F., împotriva sentinței civile nr. 4. pronunțată la data de (...), în dosarul nr. (...) al J. C.-N., care a fost păstrată în întregime, apelantul fiind obligat să plătească intimatei R. C. I. suma de 2.000 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Analizând apelul declarat, prin prisma motivelor invocate și a textelor de lege aplicabile în cauză, tribunalul a apreciat că apelul este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Petitul ce face obiectul prezentei cauze, acela de constatare a nulității contractului de vânzare-cumpărare încheiat de pârâți la L. 1., a fost întemeiat pe frauda la lege, arătându-se că imobilul a fost preluat nelegal de stat, astfel că nu putea face obiectul L. nr. 1..
Cât privește asemenea cereri de nulitate a contractelor de vânzare- cumpărare încheiate la L. 1., s-a prevăzut în mod clar și expres, prin art. 46 al. 5 din L. nr. 1., că "Prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acțiune se prescrie în termen de 1 an de la data intrării în vigoare a prezentei legi.";
L. nr. 1. a intrat în vigoare la data de (...). Termenul de 1 an prevăzut la art. 46 al. 5 din lege a fost prelungit prin OUG nr. 1., cu 3 luni și apoi cu încă 3 luni, prin OUG nr. 1., astfel încât termenul de 1 an pentru constatarea nulității contractelor de vânzare-cumpărare a expirat la data de (...).
În aceste condiții, instanța de apel a apreciat că în mod corect a reținut prima instanță că, acțiunea fiind înregistrată la data de (...), termenul special prevăzut de L. nr. 1. era prescris.
Nu au putut fi reținute susținerile apelantului că în cauză nu s-ar aplica art. 46 al. 5 din L. nr. 1., față de D. nr. 3. pronunțată de I. în recurs în interesul legii, întrucât acea decizie se referă la cererile în revendicare de drept comun.
Or, în prezenta cauză, se observă că acțiunea reclamantului, din care a fost disjuns petitul în nulitatea contractului de vânzare-cumpărare, nu a constituit o acțiune în revendicare de drept comun, ci una întemeiată pe dispozițiile L. nr. 1., întrucât capătul principal de cerere era acela de anulare a D. emisă de primar în baza L. 1., iar acțiunea a fost întemeiată pe prevederile L. 1.. De altfel, în motivarea acțiunii, reclamantul nu a solicitat ca, în urma comparării titlurilor, să se dea preferință titlului său de proprietate ca fiind mai caracterizat, ci a criticat dispoziția emisă de primar în temeiul L. 1..
A mai apreciat tribunalul că în prezent, apelantul nu poate modifica obiectul sau temeiul acțiunii și să transforme acțiunea sa într-o revendicare, în care să aibă loc compararea titlurilor, așa cum susține în motivarea apelului, întrucât potrivit art. 294 C.pr.civ., "În apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi.";
În consecință, tribunalul a reținut că prima instanță a aplicat corect legea admițând excepția invocată de pârâți și respingând cererea formulată de reclamant ca fiind prescrisă.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 296 C.pr.civ., tribunalul a respins apelul ca nefondat.
În temeiul art. 274 Cod pr. civ., instanța de apel a obligat apelantul să plătească intimatei R. C. I. suma de 2.000 lei, cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariul avocațial justificat prin chitanța depusă la dosar.
Împotriva acestei decizii reclamantul P. I. F. a declarat recurs în termenlegal, solicitând instanței admiterea recursului, casarea deciziei atacate, cu trimiterea cauzei pentru rejudecare la Judecătoria Cluj-Napoca, precum și, obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului, reclamantul a arătat că Tribunalul Cluj în mod nelegal a respins apelul acestuia întrucât prevederile art. 46 alin. 5 din
L. nr. 1. nu puteau fi aplicate pentru că s-a contestat decizia primarului nr.
1076/(...). Acțiunea înregistrată la Judecătoria Cluj-Napoca la data de (...),prin care s-a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare a fost respinsă ca prescrisă.
Ulterior s-a promovat la Tribunalul Cluj cu nr. 3. al doilea proces având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare- cumpărare care are natura unei revendicări, iar instanța de fond și de apel avea obligația de a verifica toate aspectele procesului întrucât decizia nr. 3. a Î.C.C.J. era publicată și nu să soluționeze cauza invocând excepția tardivității în baza art. 46 alin. 5 din L. nr. 1..
Instanța de apel nu a observat că acțiunea prin multiplele sale petite are esența și caracterul unei acțiuni în revendicare fiind întemeiată pe dispozițiile art. 480 - 461, art. 966 - 968 C.civ., art. 1 alin. 1-5, art. 12 alin.
1 lit. a din H.G. nr. 20/1997, H.G. nr. 11/1997. De asemenea, s-au invocat
și prevederile art. 6 și art. 1 din Protocolul nr. 1 al C.E.D.O.
Cele mai sus arătate nu sunt contrare dispozițiilor art. 292 și art. 294
C.pr.civ., întrucât nu s-a schimbat calitatea părților, cauza și obiectul cererii de chemare în judecată și nu s-au formulat cereri noi.
Reclamantul arată că înțelege să citeze și hotărârea pilot a C.E.D.O. din (...) în care sunt analizate și aspecte care privesc acțiunea de față.
Pârâții intimați M. C.-N., prin P., R. I. D. și R. C. I. deși legal citați nu s-au prezentat personal sau prin reprezentat în fața instanței și nu au depus întâmpinare prin care să-și exprime poziția procesuală.
Analizând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reține următoarele:
Astfel, prin cererea de chemare în judecată intitulată „contestație"; și înregistrată inițial sub nr. 3691/117/(...) la Tribunalul Cluj, reclamantul P.
I. F. a chemat în judecată pârâții M. C.-N., R. I.-D. și R. C.-I. solicitând instanței: să constate calitatea de unic moștenitor a reclamantului după defuncta P. M., decedată la (...); să dispună anularea dispoziției nr. 1076/(...) emisă de P. mun. C.-N.; să constate că este nul de drept, lovit de nulitate absolută contractului de vânzare-cumpărare încheiat de S. C. A. S. cu cumpărătorii R. I.-D. și R. C.-I., cu nr. 32733/(...) privind apt. nr. 1 din imobilul situat în C.-N., str. F., nr. 6; să dispună restituirea în natură n favoarea reclamantului a imobilului mai sus arătat; să radieze din C.F. dreptul de proprietate al statului și al pârâților R. și să reînscrie dreptul de proprietate în favoarea vechiului proprietar P. M..
Prin încheierea civilă nr. 44/(...) a T.ui C. pronunțată în dosarul nr.
(...) s-a admis excepția necompetenței materiale a T.ui C. și s-a declinat competența de soluționare a acțiunii civile formulată de reclamant împotriva pârâților, având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare, în favoarea J. C.-N.
Prin urmare, cererea reclamantului având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 32733/(...) având ca obiect apt. nr. 1 situat în C.-N., str. Fericii, nr. 6 a fost înregistrată sub nr. (...) la data de (...) pe rolul J. C.-N.
M.ivul de recurs referitor la faptul că, în realitate, instanța de apel nu a observat că acțiunea prin multiplele sale petite are caracterul unei acțiuni în revendicare nu este fondat întrucât, așa cum s-a arătat, doar capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare a fost disjuns și ulterior instanța inițial învestită, Tribunalul Cluj, a admis excepția de necompetență materială și, în consecință, a declinat competența de soluționare a acestui petit în favoarea J. C.-N., iar restul petitelor din acțiunea introductivă formează obiectul dosarului nr.(...) al T.ui C.
Critica reclamantului referitoare la faptul că prevederile art. 46 alin. 5 din L. nr. 1. nu sunt aplicabile în speță este nefondată.
Astfel, potrivit art. 46 alin. 5 din L. nr. 1., prin derogare de la dreptul comun indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acțiune se prescrie în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
L. nr. 1. a intrat în vigoare la data de (...). Ulterior, prin O. nr. 1., termenul de un an prevăzut de textul legal mai sus arătat a fost prelungit cu
3 luni, iar prin O. nr. 1., termenul a mai fost prelungit cu încă 3 luni.
Conform acestor dispoziții legale, termenul de un an prevăzut de art. 46 alin. 5 din L. nr. 1., succesiv prelungit cu încă 6 luni, s-a împlinit la data de (...).
În aceste condiții, în mod corect instanța de apel a reținut că prezenta acțiune care vizează constatarea nulității absolute a contractului de vânzare- cumpărare nr. 32733/(...) a fost înregistrată la data de 22 august 2008, cu mult după împlinirea termenului prevăzut de art. 46 alin. 5 din L. nr. 1., astfel încât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, dreptul la acțiune al reclamantului era prescris.
Critica reclamantului referitoare la faptul că în realitate acțiunea pe care a formulat-o inițial are caracterul unei acțiuni în revendicare de drept comun, nu este fondată, deoarece așa cum s-a arătat, petitul privind constarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare a fost disjuns și declinat la J. C. N., iar acțiunea introductivă inițială are ca petit principal anularea dispoziției nr. 1076/(...) emisă de P. mun. C.-N., în sensul restituirii în natură a imobilului și a restabilirii situației anterioare de carte funciară, fiind întemeiată pe dispozițiile L. nr. 1..
Mai mult decât atât, contrar susținerilor reclamantului, acesta nu a solicitat compararea titlurilor de proprietate, al reclamantului cu cel al pârâților, în sensul de a se da preferință titlului său de proprietate, ca fiind mai caracterizat, ci a criticat dispoziția emisă de primar în temeiul L. nr. 1..
Totodată, este nefondat motivul de recurs referitor la faptul că în mod greșit instanța de apel a aplicat prevederile art. 294 alin. 1 C.pr.civ. întrucât pentru prima dată, prin cererea de apel, reclamantul a înțeles să modifice obiectul și temeiul de drept al acțiunii civile având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare într-o acțiune în revendicare, prin compararea titlurilor de proprietate ale părților, considerent pentru care Curtea statuează că tribunalul a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 294 alin. 1 C.pr.civ. potrivit cărora, în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi.
Având în vedere obiectul prezentei cauze, acela de constare a nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat de pârâți, în speță nu sunt incidente dispozițiile Deciziei nr.3. a I. prin care s-a admis recursul în interesul legii cu privire la admisibilitatea acțiunii în revendicare, întemeiată pe dispozițiile dreptului comun, având ca obiect revendicarea imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 -
22 decembrie 1989, formulată după intrarea în vigoare a L. nr. 1., publicată în Monitorul Oficial Nr. 108 din 23 februarie 2009 și nici cele ale hotărârii Curtii Europene a Drepturilor Omului in cauza M. Atanasiu si altii c. R.iei din
12 octombrie 2010.
Pentru aceste considerente de drept și ținând seama de faptul că în speță nu sunt întrunite cerințele art. 304 pct. 9 și cele ale art. 312 alin. 3 și
5 C.pr.civ. Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul P. I. F. împotriva deciziei civile nr.
4. din 08 octombrie 2010 a T.ui C. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o va menține ca fiind legală.
PENTRU ACESTE M.IVE, ÎN NUMELE L.
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul P. I. F. împotriva deciziei civile nr. 4. din 08 octombrie 2010 a T.ui C. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 04 februarie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
I.-D. C. A.-A. P. C.-M. CONȚ
GREFIER, A. A. M.
Red.A.A.P. Dact.H.C./2 ex./(...). Jud.fond:C.A.C.:
Jud.apel: A.A. M./O.Ghișoiu
| ← Decizia civilă nr. 136/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 277/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
