Decizia civilă nr. 138/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R.IA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă,de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 138/A/ 2011
Ședința publică din data de 18 februarie 2011
Instanța constituită din :
Președinte : V. M. - președintele Curții de A. C.
Judecător : D.-L. B. - vicepreședinte al Curții de A. C.
G. : S.- D. G.
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamantul M. I. împotriva sentinței civile nr. 1738 din (...), pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), privind și pe pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN D. G. A F. P. M., având ca obiect D. - L. nr. 2..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind reclamantul apelant și reprezentantul pârâtului intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
A.ul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin întâmpinarea formulată și înregistrată prin serviciul de registratură al instanței, la data de
4 februarie 2011, pârâtul intimat S. R. prin M. F. P. a solicitat, în temeiul prev. art. 242 alin.2 C.pr.civ, judecarea cauzei în lipsă și în consecință respingerea apelului și menținerea în tot a sentinței atacate.
Nefiind formulate cereri prealabile ori excepții de invocat, C. constată cauza în stare de judecată, declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul cu privire la apelul formulat.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., solicită respingerea apelului ca nefondat.
C U R T E A
Deliberând, reține că:
1. Prin sentința civilă nr. 1738 din 29 octombrie 2010 a T.ui M.,pronunțată în dosarul nr. (...), a fost respinsă acțiunea civilă înaintată dereclamantul M. I. împotriva pârâtului S. R. (prin Ministerul Finanțelor Publice), având ca obiect obligarea pârâtului la a-i plăti reclamantului suma de 100.000 Euro cu titlu de daune morale în temeiul L. nr. 2., după ce în prealabil se va constata că reclamantul este îndreptățit la această sumă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere, în esență, că tatăl reclamantului a fost deportat în anul 1942 în Ungaria, într-un lagăr de concentrare, fiind eliberat în anul 1944.
Situația deportărilor de natura celor suferite de tatăl reclamantului nu se încadrează însă în dispozițiile cu caracter reparatoriu ale L. nr. 2.,măsura luată în contra tatălui reclamantului fiind anterioară perioadei de referință precizate la art. 5 alin. 1 din L. nr. 2. și neavând caracterul uneia politice în sensul acestei legi.
2. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul M. I., solicitând schimbarea ei în sensul admiterii în totul a acțiunii, deoarece:a) Din interpretarea coroborată a dispozițiilor L. nr. 2. se poate conchide că măsura administrativă a deportării tatălui reclamantului are caracter politic, fiind vorba despre o reținere în captivitate la care se referă și art. 1 alin. 2 din D.-lege nr. 1.. b) Niciunul dintre succesorii lui M. I. nu a beneficiat de drepturile prevăzute de D.-lege nr. 1., astfel că la stabilirea cuantumului despăgubirilor în prezentul proces este necesar a se ține seama și de această împrejurare.
3. Pârâtul intimat S. R. a formulat întâmpinare, solicitând respingereaapelului ca nefondat (f. 5).
4. Cu privire la acest apel, C. are în vedere următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 31 alin. 1 din L. nr. 47/1992, decizia prin care
Curtea Constituțională constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță este definitivă și obligatorie, în vreme ce potrivit prevederilor alin. 3 al aceluiași articol, dispozițiile din legile sau ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției.
Astfel fiind, rezultă cu îndestulătoare claritate că atunci când Curtea
Constituțională constată neconformitatea cu C. a unui act normativ de natura celor sus-menționate ori a unei dispoziții dintr-un asemenea act normativ, acestea își încetează efectele juridice dacă în termen de 45 de zile de la publicarea în M. O. al R. a deciziei prin care s-a constatat neconstituționalitatea autoritatea cu atribuții de legiferare nu dispune măsurile necesare asigurării pentru viitor a conformității cu C. a actului normativ ori a normei juridice vizate.
Această încetare a efectelor are, prin urmare, caracter general, ea privind toate categoriile de subiecți de drept ce intră sub incidența prevederilor declarate neconstituționale, fiind fără însemnătate dacă aceștia erau sau nu deja părți reclamante într-un proces pe care l-ar fi deschis pentru a pretinde constatarea ori realizarea unor drepturi instituite prin chiar prevederile neconforme cu C..
Pe cale de consecință, trebuie considerat că existența unui proces în curs în cadrul căreia reclamantul își întemeiază pretenția pe dispoziția legală declarată neconstituțională nu împiedică aplicarea deciziei Curții Constituționale, cu toate implicațiile ce decurg din aceasta asupra acțiunii promovate de reclamant.
În prezentul proces, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile
L. nr. 2., interesând, în concret, cele ale art. 5 alin. 1 lit. a teza întâia privitoare la acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnarea cu caracter politic sau, după caz, prin luarea unor măsuri administrative cu caracter politic în perioada 06 martie 1945 - 22 decembrie
1989.
Aceste dispoziții legale au fost declarate neconstituționale prin D. nr.
1358 din 21 octombrie 2010 a Curții Constituționale, publicată în M. O. al
R. nr. 761 din 15 noiembrie 2010, însă legiuitorul nu a dispus, nici întermen de 45 de zile de la publicarea deciziei în M. O., nici ulterior, măsuri pentru punerea de acord cu C. a dispozițiilor declarate neconstituționale.
Astfel fiind, pretențiile reclamantului privitoare la obligarea S. R. la plata de daune morale au rămas fără temei legal, fiind de avut în vedere că declararea ca neconstituționale a prevederilor legii sus-arătate, conjugată cu inexistența unor alte dispoziții normative în vigoare care să consacre dreptul la despăgubire pe care reclamantul îl invocă, obligă la concluzia că acest drept nu mai poate fi recunoscut de către instanță, căci s-ar ajunge la săvârșirea de către judecători a unui exces de putere.
Instanțele de judecată neputând fi ele însele creatoare de drepturi, rămâne că prezenta acțiune civilă a rămas fără fundamentul ce a stat la baza promovării ei în primă instanță, ceea ce face necesară respingerea prezentului apel.
În subsidiar, C. observă că și în situația în care nu ar fi fost declarată neconstituționalitatea prevederilor art. 5 alin. 1 lit. a teza întâia din L. nr. 2., acțiunea reclamantului nu putea fi admisă, prima instanță statuând în mod corect că măsura deportării în Ungaria, în perioada 1942-1944, a tatălui reclamantului nu intra sub acțiunea reparatorie a L. nr. 2., ea situându-se în afara perioadei de referință prevăzută de această lege și neavând caracterul unei măsuri aflată în legătură cu împotrivirea față de statul comunist.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul M. I. împotriva sentinței civile nr. 1738 din (...) a T.ui M., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
D. este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...)
PREȘEDINTE
JUDECĂTOR
G.
V. M. D.-L. B.
S. D. G.
Red.VM/dact.MS
5 ex./(...)
Jud.fond: D.Țiplea
| ← Decizia civilă nr. 3490/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 17/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
