Decizia civilă nr. 3490/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3490/R/2011
Ședința publică din data de 7 octombrie 2011
Instanța constituită din: Președinte : ANA I.
Judecători : D.-L. B.- vicepreședinte al Curții de A. C.
A. C. Grefier : S. - D. G.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta S. H. T. SRL împotriva deciziei civile nr 1. din 7 aprilie 2011, pronunțată de Tribunalul
Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul M. T. R. PRIN P. și pârâtul
T. M., având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul pârâtei recurente, consilier juridic R. N. cu împuternicire de reprezentare juridică la dosar și reprezentantul reclamantului intimat, consilier juridic C.
P. cu delegație la dosar,lipsă fiind pârâtul intimat.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu suma de 4 lei taxă judiciară de timbru
și 0, 15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentantul pârâtei recurente depune la dosar , în copie, două chitanțe emise de D. I. și T. din cadrul Primăriei T. ( filele 13-14), privind plata taxei terenului în administrarea Sc. H. T. S.
Nefiind formulate alte cereri ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul cu privire la recursul formulat.
Reprezentantul pârâtului recurent solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate și menținerea ca temeinică și legală a sentinței primei instanțe.
Reprezentantul pârâtului intimat M. T. reprezentat prin P., solicită respingerea recursului și menținerea deciziei pronunțată de Tribunalul Cluj, fără cheltuieli de judecată.
C U R T E A
Prin cererea înregistrată pe rolul J. T. sub numărul de dosar (...), reclamantul M. T. reprezentat prin primar în contradictoriu cu pârâta SC H. T. SRL si cu paratul T. M. a solicitat instanței de judecata pronunțarea unei sentințe civile prin care sa dispună obligarea paraților sa recunoască dreptul de proprietate si sa lase in deplina si netulburata posesie imobilul in suprafața de aproximativ 15.000 mp, proprietatea COMUNEI POIANA, care face parte din imobilul înscris in CF 913 Poiana, A+2, nr. top. l 169/2/2 cu destinația de pășune in .suprafața de 2 iugh. 1560 stj.p. si sa se abțină de la orice de la orice act de tulburare al dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilelor obiect al litigiului.
S-a arătat ca se solicita cheltuieli de judecata decât in măsura in careparații se vor opune admiterii acțiunii.
Prin Sentința civilă nr. 4906/(...), pronunțată de Judecătoria Turda, în dosar nr. (...), a fost admisă excepția autorității de lucru judecat.
A fost respinsă cererea principala promovata de reclamantul M. T.reprezentat prin primar, în contradictoriu cu pârâta SC H. T. SRL si cu paratul T. M., ca urmare a admiterii excepției autorității de lucru judecat, cerere având ca obiect revendicare.
A fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a paratei.
A fost respinsă cererea reconvențională formulata de parata SC H. T.
SRL, ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale active a paratei,cerere având ca obiect grănițuire.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Asupra imobilului înscris in CF 913 Poiana, (actual CF 51746 T.)
A+l, nr. top. 116S/2/l/l/l/l/l/1/l/l/l/l, 1169/2/1/1/1/1/1/1/1/1/1/1/1,
174/1/1/1/1/1/1/1/1/(...)/1/2/1/1/1/1/1/1/1/1/1/1 cu destinația de pășune in suprafața de 2. mp. este proprietatea tabulara a Pășunei
Comunei Poiana cu titlu de împroprietărire, conform Încheierii de CF 1. mai
1927 (f .6 dosar).
La data de (...) s-a încheiat intre P. mun. T. si locatorul T. P. contractul de închiriere nr. 7283 pentru o suprafața de teren de 7500 mp. situat in zona dintre str. S. si Stadion cu destinația poligon auto (f. 16 dosar); cu Decizia nr. 52/(...) eliberata de P. mun. T. s-au închiriat alți 7500 mp teren Scolii Particulare de conducători A. reprezentata de T. P. pe durata existentei construcției Scolii Particulare de conducători A. (f. 17 dosar); terenul închiriat era unul neproductiv (depozit gunoaie) conform avizului nr.
20/293/(...), eliberat de O. de C. - f. 18 dosar, pe teren realizându-se obiectul pentru care acesta a fost închiriat conform autorizației pentru executare lucrări nr. 138/28 decembrie 1990. Denumirea societății locatoare a fost modificata de mai multe ori, figurând o perioada sub denumirea "S. de Ș. H. T. "SRL administrată de T. P. si după decesul acestuia administrata fiind de fiul său T. M. sub denumirea de SC „. T." SRL, aspect recunoscut si de reclamanta in cuprinsul cererii.
Intre C. Local al mun. T., in calitate de reclamant si parata SC Ș. de Ș. H. SRL T. s-a purtat un litigiu, inițial înregistrat sub numărul de dosar 6. al J. T., dosar strămutat la Tribunalul Sibiu, având in vedere dispozițiile încheierii nr. 481/27 ianuarie 2005 a Î., Tribunalul Sibiu pronunțând sentința civila nr. 9. iulie 2005 in dosarul nr. 993/2005, sentința menținută prin respingerea căii de atac a apelului de către Curtea de A. A. I., prin decizia civilă nr. 2. si prin respingerea caii de atac a recursului de către Î. prin decizia nr. 2. iunie 2006 (f. 23-31 dosar).
S-a reținut ca obiectul acestui dosar, soluționat in mod definitiv si irevocabil, 1-a constituit obligarea paratei fa plata prețului concesiunii pe anii 1997 si 1998 si a penalităților aferente, rezilierea contractului de concesiune nr. 4. iunie 1994 cu obligare parata la despăgubiri si lăsarea de către parata in deplina posesie si pașnica folosința a terenului liber de construcții de 15000 mp înscris in CF 913, teren obiect al contractului de concesiune 41/ 21 iunie 1994.
Soluția procesuala pronunțata de instanțele judecătorești mai sus amintite a fost in sensul respingerii pretențiilor-formulate de către reclamantul C. Local al. mun. T. si de admitere a cererii paratei SC scoală de Ș. H. SRL T., constatându-se nulitatea contractului de concesionare nr. 4. iunie 1994, contract apreciat a fi lovit de nulitate absoluta pentru lipsa consimțământului valabil, consimțământul societății parate neexistând inlipsa semnăturii reprezentantului legal și totodată și pentru lipsa obiectului contractului, apreciindu-se că „pârâta nu avea interesul și nici scopul să încheie contract de concesiune pentru un teren pe care îl deținea legal din anul 1990";.
Este de observat, astfel că, în privința petitului de revendicare promovat în prezentul litigiu, asupra folosinței terenului de 15.000 m.p., parte din imobilul înscris în CF 913, s-a statuat definitiv și irevocabil că este o folosință și posesie legitimă, legală și nicidecum abuzivă, posesie justificată de titlul de încheiere deținut de către societatea pârâtă. Aceasta posesie și folosință se apreciază ca este în ființă și astăzi datorită unei tacite relocațiuni, în sensul art. 1437 și urm. Cod civil, pârâta dovedind că a achitat chirie și ulterior datei emiterii preavizului de reziliere contract de închiriere nr. 7. iunie 1990 (f. 47 și 49 dosar și 44 dosar). Cu toate că s-a susținut de reclamant ca o diferență de 7500 m.p. până la suprafața totală de 15.000 m.p. s-au ocupat abuziv fără nici un titlu și ca doar o întindere de
7500 m.p. ar fi format obiectul unei închirieri valabile inițial, este lesne de observat că anteriorul litigiu a vizat întreaga întindere de 15000 m.p., iar pretenția de revendicare a fost respinsă sub aspectul întregii suprafețe de
15.000 m.p.
În cadrul celor două litigiu, litigiul anterior soluționat de Tribunalul Sibiu și prezentul litigiu, părțile litigante se apreciază a fi aceleași, câtă vreme actuala pârâtă este continuatoarea în drepturi și obligații a pârâtei inițiale, denumirea societății pârâte din cauză modificându-se din SC Ș. DE
Ș. H. SRL, în S. H. T. S.., aspect recunoscut chiar de către reclamant, se mai reține în acest sens că pârâtul T. M. este reprezentantul legal al societății pârâte SC H. T. S.
Pentru a se retine excepția autorității de lucru judecat, conform art. 1201 Cod civil, identitatea ce se impune a ființa intre doua procese privește trei elemente si anume părțile, obiectul si cauza celor doua procese.
Având in vedere considerentele expuse anterior, s-a reținut in cauza incidenta excepției autorității de lucru judecat, astfel cum a fost invocata de parata, consecința fiind respingerea cererii de chemare in judecata.
In privința petitului de grănițuire, promovat de societatea parata în cauza, se retine conform art. 584 Cod civil, ca orice proprietar poate obliga pe vecinul sau la grănițuirea proprietății, lipite de a sa, tinzându-se la determinarea prin semne exterioare a limitei dintre doua fonduri vecine care aparțin Ia titulari diferiți; in practica judiciara s-a statuat ca aceasta acțiune poate fi introdusa de proprietar, uzufructuar si chiar de către posesor, detentorii precari neavând acest drept; posesorul este acela care poseda imobilul pentru sine, iar detentorul precar acela care stăpânește imobilul pentru alta persoană, lipsind din conținutul stăpânirii sale elementul
„animus„; in speța data, societatea parata are calitatea de detentor precar, motiv pentru care se apreciază ca nu se încadrează in categoria persoanelor care pot promova cu succes acțiunea in grănițuire raportat la imobilul din cauza, astfel ca, s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a societății parate cu privire la aceste petit, consecința fiind respingerea cererii reconvenționale promovate in prezentul dosar.
Prin decizia civilă nr. 1. din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj îndosarul nr. (...) s-a respins excepția autorității de lucru judecat.
S-a admis apelul declarat de apelantul reclamant M. T., împotriva
Sentinței civile nr. 4906/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al J. T., pe care a desființat-o în parte, în ce privește cererea principală, și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe în aceste limite.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței atacate. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția autorități de lucru judecat, invocată de către pârâtă cu privire la cererea principală, T. a apreciat că în mod greșit a fost admisă de către prima instanță.
Astfel, s-a observat că între litigiul anterior, soluționat de Tribunalul
Sibiu, și prezentul litigiu, nu există identitate de cauză, întrucât în dosarul soluționat anterior acțiunea reclamantului se întemeia pe altă cauză, fiind invocată altă stare de fapt și alt temei juridic. În acel dosar, s-a solicitat prețul concesiunii pe anii 1997 și 1998, rezilierea contractului de concesiune și predarea în pașnică folosință și posesie a terenului ce a făcut obiectul contractului de concesiune, ca o consecință a rezilierii contractului de concesiune. A., aceasta a fost cauza în respectivul dosar, diferită de cauza prezentei acțiuni, în care reclamantul a formulat o veritabilă acțiune în revendicare, invocând că el este proprietarul care nu se poate bucura de bunul său, întrucât pârâții folosesc terenul fără nici un titlu, solicitând recunoașterea dreptului de proprietate al reclamantului asupra terenului și lăsarea acestuia în deplină și netulburată posesie, în temeiul art. 480 Cod civil.
A., fundamentul juridic pe care și-a întemeiat reclamantul cele două acțiuni a fost diferit, astfel încât nu se poate reține în speță tripla identitate, de părți, obiect și cauză, cerută de art. 1201 cod civil pentru existența autorității de lucru judecat.
În consecință, tribunalul a constatat că se impune respingerea excepției autorității de lucru judecat, invocată de către pârâtă cu privire la cererea principală.
Față de aceste considerente și reținând că sentința nu a fost atacată decât în ceea ce privește soluția dată cererii principale și că în privința cererii principale nu s-a intrat în cercetarea fondului, în temeiul art. 297
C.pr.civ., tribunalul a admis apelul și a desființat în parte sentința atacată, în ceea ce privește cererea principală, și a trimis cauza spre rejudecare aceleași instanțe, în aceste limite.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței atacate. Fără cheltuieli de judecată în apel.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta SC H. T. SRLsolicitând modificarea în tot a deciziei, respingându-se apelul și menținându-se sentința pronunțată de judecătorie.
În motivare s-a arătat că din actele depuse la dosar rezultă că P. mun. T. a închiriat pârâtei 15.000 m.p. teren, aspect pe care nu îl mai recunoaște, tribunalul nefăcând referire în soluția pronunțată la documentele depuse la dosar.
În dosarul nr. 6863/1998 Primăria Turda solicită pârâtei să-i lase în deplină posesie și folosință terenul situat în T., str. S. FN în suprafață de
15.000 m.p., prin acțiunea care face obiectul judecății primăria solicitând exact același lucru.
Petitul de revendicare al terenului formulat în dosarul nr. 993/2005 nu este o cerere accesorie rezilierii contractului, ci o cerere principală de sine stătătoare.
În speță există deci autoritate de lucru judecat în ceea ce privește petitul de lăsare în deplină posesie și folosință a terenului în litigiu.
Se impune a se face mențiunea că pentru suprafața de 7500 m.p. teren atribuiți prin contractul de închiriere expirat, dacă primăria nu primește chiria pârâta este obligată să-l predea, pentru restul pe care sunt edificate construcțiile aferente desfășurării activității, pârâta fiind dispusă să îl cumpere, în prezent fiind în folosință pe durata existenței construcțiilor.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C.pr.civ.
Deși legal citat intimatul nu a formulat întâmpinare, prezent în fața instanței reprezentantul acestuia solicitând respingerea recursului.
Analizând recursul declarat de către pârâta S. H. T. SRL împotriva deciziei civile nr. 1. din 7 aprilie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj, Curtea reține următoarele:
Problema de drept care face obiectul recursului constă în stabilirea raportat la prevederile art. 1201 Cod civil a autorității de lucru judecat a sentinței civile nr. 9. a T. S. în prezenta cauză.
Prin hotărârea judecătorească menționată mai sus a fost respinsă acțiunea formulată de către reclamantul C. Local al mun. T. în contradictoriu cu pârâta SC Ș. de șoferi SRL T., acțiune având ca obiect obligarea pârâtei la plata unei sume de bani reprezentând prețul concesiunii pentru anii 1997-1998, rezilierea contractului de concesiune nr. 4. și obligarea pârâtei să lase în deplină posesie și folosință terenul în suprafață de 15.000 m.p. ce formează obiectul contractului de concesiune.
Prin acțiunea care face obiectul judecății reclamantul municipiul T. a solicitat în contradictoriu cu pârâții SC H. T. SRL și T. M. obligarea acestora să recunoască dreptul de proprietate și să lase în deplină și netulburată posesie imobilul în suprafață de 15.000 m.p. proprietatea comunei P.
Faptul că este vorba despre aceleași părți, iar obiectul este în parte același, respectiv lăsarea în deplină proprietate și pașnică folosință a suprafaței de 15.000 m.p. teren aflat în folosința pârâților nu este contestat, discuții comportând cauza cererii de chemare în judecată, astfel cum s-a precizat și în decizia atacată.
Dacă prin acțiunea dedusă judecății în dosarul nr. 993/2005 instanța a fost investită cu soluționarea petitului de lăsare în deplină posesie și folosință a terenului ca urmare a rezilierii contractului de concesiune nr. 4., în prezenta cauză petitul acțiunii, formulat de sine stătător este acela de lăsare în proprietate și pașnică folosință a terenului, fiind vorba despre o acțiune în revendicare.
Rezultă deci că în mod corect tribunalul a apreciat că în cauză nu există autoritate de lucru judecat, cauza celor două acțiuni fiind diferită, neputând fi deci reținută tripla identitate de părți, obiect și cauză prevăzută de art. 1201 Cod civil.
Având în vedere considerentele de mai, Curtea în temeiul art. 312 alin.
1 C.pr.civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de către pârâta S. H. T.
SRL împotriva deciziei civile nr. 1. din 7 aprilie 2011, pronunțată de
Tribunalul Cluj pe care o va menține ca legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S. H. T. SRL împotriva deciziei civile nr. 1. din 7 apr. 2011 a T. C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 7 octombrie 2011.
PREȘEDINTE,
JUDECĂTOR,
JUDECĂTOR,
ANA I. D.-L. B.
A. C.
Grefier, S.-D. G.
Red.A.C./dact.L.C.C.
2 ex./(...)
Jud.apel: A.-A. M., O.-R. Ghișoiu
Jud.fond: C. C.
| ← Încheierea civilă nr. 29/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 138/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
