Decizia civilă nr. 2272/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R.IA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2272 /R/2011
Ședința publică din data de 23 iunie 2011
Instanța constituită din: Președinte : ANA I.
Judecători : A. C.
A. A. C. Grefier : S. - D. G.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și cel declarat de pârâtul P. M. C.- N. împotriva sentinței civile nr. 243 din 11 2011, pronunțată de Tribunalul
Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamanta S. A. G., având ca obiect plângere în baza lewgii nr. 1..
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul reclamantei intimate, avocat M. - L. H. în substituirea avocatului titular D. Nemeti cu delegație de substituire la dosar, lipsă fiind reprezentantul pârâților recurenți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că reclamanta intimată a depus la dosar întâmpinare-(filele 11-17 din dosar).
Prin memoriile de recurs, pârâții recurenți au solicitat judecarea cauzei înb lipsă.
Nefiind formulate cereri prealabile ori excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul cu privire la recursurile formulate.
Reprezentantul reclamantei intimate, susține motivele depuse în scris prin întâmpinare, solicitând respingerea recursurilor ca nefondate, și menținerea hotărârii recurate în întregime ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 243 din (...), pronunțată de Tribunalul Cluj a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta S. A. G., împotriva pârâților P. municipiului C.-N., și S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, și în consecință:
A fost anulată D. nr. 5174/(...) emisă de P. municipiului C.-N., prin care s-a revocat D. nr. 267/(...).
A fost anulată D. nr. 267/(...) emisă de P. municipiului C.-N. și în consecință, pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice a fost obligat să plătească reclamantei echivalentul în lei la data plății potrivit cursului BNR a sumei de 174.000 euro despăgubiri materiale aferente cotei de ½ parte dinapartamentele 1, 2, 4 și terenul aferent și echivalentul în lei a sumei de
2000 euro daune morale.
Pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice a fost obligat la plata sumei de 5309 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele: Curtea a soluționat cauza trecând peste faza administrativă, stabilind că prin întreaga procedură instituită de L. 2. nu se poate asigura despăgubirea efectivă, pe cale de consecință obligația de a înlătura consecințele încălcării aparține S.ui R., prin Ministerul Finanțelor Publice.
Încălcarea fiind constatată definitiv de Curte, S. nu trebuie decât să procedeze la acordarea despăgubirii efective pe seama acesteia în condițiile
și cuantumul stabilite prin hotărâre.
Există putere de lucru judecat atât cu privire la dreptul acesteia de fi efectiv despăgubită, derivată din încălcarea art. 1 din Protocolul 1, cât și relativ la suma stabilită de Curte -174.000 EUR daune materiale și 2000
EUR daune morale.
Potrivit art. 137 alin 1 Cod pr.civ. in deliberare instanța a analizat cu precădere excepțiile de fond invocare de pârâtul S. R. prin Ministerul
Finanțelor Publice, pe care le-a găsit neîntemeiate și prin urmare a trecut la soluționarea pe fond a litigiului.
Cât privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, tribunalul a considerat-o neîntemeiată câtă vreme reclamanta și-a dovedit calitatea de moștenitor testamentar universal al fostului proprietar I. A., dovedită prin C. de calitate de legatar nr. 122 din 11 iunie 2007 emis de B. G. C. E. .
Din perspectiva calității procesuale active a reclamantei este lipsită de relevanță împrejurarea că la data decesului lui I. A., acesta nu avea in patrimoniul său dreptul la despăgubiri împotriva S.ui R., întrucât obiectul moștenirii îl formează și bunurile viitoare nu numai cele actuale, precum și drepturi potențiale, în considerarea caracterului universal al transmisiunii succesorale.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a S.ui R. prin Ministerul
Finanțelor Publice este neîntemeiată, întrucât cererile de anulare a dispozițiilor emise de P. municipiului C.-N. au fost formulate numai în contradictoriu cu emitentul acestora iar petitul având ca obiect plata despăgubirilor, fiind o acțiune de drept comun, al cărui temei îl constituie prevederile art. 1 din Protocolul 1 al C.i Europene a D. O., ingerința in dreptul de proprietate al reclamantei fiind imputată S.ui R., nu o acțiune întemeiată pe dispozițiile L. 1., calitatea procesuală pasivă a S.ui R. prin
Ministerul Finanțelor Publice este indiscutabilă.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut următoarele:
Imobilul situat in C.-N., str.Paris nr. 3, înscris in CF 4148 C. nr. top.
4874 casă din cărămidă, acoperită cu țigle și tinichea, cu 6 camere, 2 bucătării și dependințe și casă din cărămidă, acoperită cu tinichea, cu 2 camere, 2 bucătării, curte și grădină in suprafață de 181 stj.p., respectiv
652 m.p. a fost proprietatea familiilor I. A. și soția M. E. și I. A. și soția născută Moritz M., in cote de câte ½ parte fiecare.
Imobilul a fost naționalizat de către stat in baza Decretului 92/1950,
(f. 50 dosar) iar clădirea a fost împărțită in 5 apartamente care au fost închiriate (f. 53) .
În temeiul L. 112/1995, I. V. A. și I. A., descendenți ai foștilor proprietari ai imobilului, au solicitat restituirea in natură a imobilului naționalizat de către stat.
Solicitanților li s-au acordat despăgubiri pentru imobilul naționalizat de stat de la antecesorii lor, însă fiind nemulțumiți de cuantumul acestora, pe care le-au socotit derizorii, au înaintat acțiune de drept comun prin care au solicitat să se constate preluarea imobilului fără titlu legal și restituirea acestuia.
Acțiunea reclamanților a fost admisă prin sentința civilă nr. 7. pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca la data de (...) în dosar nr.
4604/1999 rămasă irevocabilă, constatându-se nelegalitatea preluării de către stat a imobilului situat in C.-N., str. Paris nr. 3, s-a dispus restabilirea situației anterioare de carte funciară, s-a constat că reclamanții I. V. A. și I. A. sunt moștenitorii proprietarilor tabulari și s-a dispus înscrierea in CF a dreptului de proprietate al acestora, in cote egale fiecare, cu titlu de moștenire.
I. V. A. și I. A. au reușit să reintre in posesia a două din cele 5 apartamente, însă 3 dintre acestea au fost vândute chiriașilor în baza L.
112/1995. Au solicitat desființarea pe cale judiciară a celor 3 acte de înstrăinare, insă demersul lor a rămas fără rezultat întrucât prin hotărâri irevocabile contractele de vânzare-cumpărare au fost menținute pe considerentul bunei credințe a cumpărătorilor.
În baza L. 1., I. V. A. și I. A. au formulat notificare prin care au solicitat restituirea in natură a imobilului.
De asemenea, la data de 5 august 2002 au sesizat Curtea E. a D. O., reclamând ingerința S.ui român in dreptul lor de proprietate asupra imobilului situat in C.-N. str. Paris nr. 3.
Cauza a fost înregistrată la C. sub nr. 34783/02.
Pe parcursul procedurii desfășurate in fața C., la data de 2 octombrie
2002, I. A. a decedat.
Prin H. din 17 ianuarie 2008 Curtea E. a D. O. a dispus radierea de pe rol a cererii in ceea ce îl privește pe I. A., in considerarea faptului că succesorii acestuia nu au notificat Curții continuarea procedurii, iar in ceea ce privește cererea lui V. A. I., a declarat admisibilă cererea in privința articolului 1 din Protocolul nr. 1 din convenție și a hotărât obligarea S.ui român să plătească reclamantului, în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii, suma de 174.000 euro pentru prejudiciul material și
2000 euro pentru prejudiciul moral, in moneda națională, la rata de schimb aplicabilă la data plății.
A fost respinsă cererea de acordare a unei satisfacții echitabile pentru rest.
Prin dispoziția nr. 267 din 20 ianuarie 2009 emisă de către P. municipiului C.-N., în favoarea lui I. V. A. și a reclamantei S. A. G., moștenitoare a defunctului I. A., s-a propus acordarea despăgubirilor in condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv- Tiltul VII din L. 2. pentru apartamentele
1,2 și 4 din clădirea situată in C.-N., str. Paris nr. 3.
În considerarea Hotărârii din 17 ianuarie 2008 pronunțată de Curtea
E. a D. O. prin care s-a dispus obligarea S.ui R. la plata despăgubirii in sumă de 174.000 euro, prin D. nr. 5174 din 27 septembrie 2010, P.municipiului C.-N. a dispus revocarea Dispoziției nr. 267 din 20 ianuarie
2009 ca rămasă fără obiect.
Prin acțiune dedusă judecății, reclamanta invocă dreptul său de a fi despăgubită direct de către S. român, in considerarea ingerinței acestuia in dreptul său de proprietate asupra imobilului situat in C.-N., str. Paris nr. 3, ingerință constatată cu putere de lucru judecat de Curtea E. a D. O., cele statuate de Curte cu privire la cererea coreclamantului I. V. A. fiindu-i aplicabile deopotrivă , urmare a efectului pozitiv al puterii de lucru judecat.
Prin H. din 17 ianuarie 2008, Curtea E. a D. O. a constat încălcarea de către S. român a dreptului reclamantului I. V. A. la respectarea bunurilor, garantat prin articolul 1 din protocolul 1 la C., apreciind că vânzarea de către stat a celor 3 apartamente din clădire unor terțe persoane, chiar dacă înainte de confirmarea în justiție a dreptului de proprietate a persoanei și chiar dacă terțele persoane erau de bună credință, se consideră privare de proprietate. O astfel de privare, combinată cu absența totală a unei despăgubiri este contrară articolului 1 din protocolul nr.1 . De asemenea a constat că Fondul P. nu funcționează în prezent de manieră să permită acordarea efectivă a unei despăgubiri.
Într-adevăr această hotărâre nu a fost pronunțată in contradictoriu cu reclamanta, căci cererea antecesorului acesteia a fost radiată de pe rol, insă cele statuate de C. prin H. din 187 ianuarie 2008 sunt valabile se impun și in privința reclamantei prin efectul pozitiv al lucrului judecat, efect potrivit căruia cele dezlegate anterior se impun într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă , fără posibilitatea de a mai fi contrazis.
Această reglementare a autorității de lucru judecat în forma prezumției vine să asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârii judecătorești.
Puterea lucrului judecat impune ca dezlegarea dată în mod irevocabil de o instanță de judecată unui raport juridic substanțial să nu poată fi modificată prin intervenția ulterioară a unei alte instanțe.
In virtutea acestui principiu, s-a apreicat că dreptul la despăgubiri pentru încălcarea dreptului la respectarea bunurilor, întinderea despăgubirii materiale pentru încălcarea acestuia drept, existența unei daune morale decurgând din această încălcare și întinderea acestei daune stabilite prin hotărârea C., se impun S.ui român și in privința reclamantei S. A. G., al cărei antecesor s-a aflat într-o situație similară cu aceea a lui I. V. A.
Recunoscând această îndreptățire a reclamantei la plata directă de către S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice la plata despăgubirii de
174.000 euro sau echivalentul in lei la data plății, potrivit cursului oficial al
BNR.
Din cuprinsul considerentelor hotărârii C. rezultă cu evidență că despăgubirea de 174.000 euro acordată lui I. V. A. nu se referă la întregul imobil, ci numai la cota acestuia de ½ parte din apartamentele 1,2,4 .
În ceea ce privește D. nr. 5174 din 29 septembrie 2010, apreciem că aceasta a fost emisă nelegal, în considerarea faptului că dispoziția 267/20 ianuarie 2009 nu il privea numai pe I. V. A., căruia i s-au acordat despăgubiri prin hotărârea C., ci și pe reclamanta S. A. G., indreptățită la măsuri reparatorii in calitate de moștenitoare a lui I. A. Î. despăgubirile stabilte prin hotărârea C. nu au fost acordate decât lui I. V. A., revocarea dispoziției anterioare, cu motivarea reținută de P., nu se justifica in privințareclamantei, astfel că, in baza art. 26 și art. 4 alin. 1 s-a dispus anularea acestei dispoziții.
D. nr. 267/2009 emisă de P. municipiului C.-N. a fost de asemenea a fi desființată, întrucât măsurile reparatorii stabilite prin aceasta sunt incompatibile cu dreptul reclamantei de a fi despăgubită direct de către statul român prin echivalent bănesc, potrivit celor statuate mai sus,
În temeiul art. 274 Cod pr.civ. pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor
Publice a fost obligat să plătească reclamantei suma de 5309 cheltuieli de judecată reprezentând onorariul avocațial.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termenul legal pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice și pârâtul P. municipiului
C.-N.
Pârâtul S. R. prin M. a solicitat în principal trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Cluj în vederea calificării corecte a temeiului juridic al acțiunii și a raportului juridic obligațional, respectiv a căii de atac a apelului, în rejudecare să se admită excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și excepția lipsei calității procesuale pasive a S.ui R. prin Ministerul Finanțelor Publice.
În subsidiar, recurentul a solicitat ca în cazul reținerii cauzei spre rejudecare, să fie admisă admită excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și excepția lipsei calității procesuale pasive a S.ui R. prin Ministerul Finanțelor Publice și în consecință să fie respinsă acțiunea ca inadmisibilă și neîntemeiată, lipsită d obiect în ceea ce privește capătul de acțiune privind obligarea pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice la plata despăgubirilor către reclamantă și exonerarea lui de la plata cheltuielilor de judecată.
Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 3041 și art. 304 pct. 5,7 și 9 Cod proc.civ. În ce privește motivul prev. de art. 305 pct. 5 Cod proc.civ., pârâtul a arătat că instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 Cod proc.civ., prin aceea că a obligat pârâtul la plata despăgubirilor efective fără a soluționa excepțiile invocate de pârât. A., instanța nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a S.ui R. prin M., a apreciat că acțiunea este întemeiată pe dispozițiile dreptului comun, dar nu a apreciat calea de atac ce trebuia urmată în raport de valoarea pretențiilor, de 174.000 euro și nu a analizat calitatea procesuală activă a reclamantei căreia îi lipsește această calitate datorită faptului că nu există identitate între persoana reclamantului și cel care este titular al dreptului, reclamanta afirmă că este moștenitoarea numitului I. A., dar nu depune la dosarul cauzei acte din care să rezulte această calitate. Pârâtul S. R. prin M. nu are calitate procesuală pasivă, nefiind parte în raportul juridic vizând soluționarea notificărilor, în acest gen de acțiuni calitatea procesuală pasivă revenind P.ui municipiului C.-N., iar în faza de acordare a despăgubirilor, Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților și respectiv C. de stabilire a despăgubirilor. În raport de dispozițiile art. 3041 Cod proc.civ., pârâtul a susținut că acțiunea este inadmisibilă, netemeinică și lipsită de obiect. A. excepții, care ar duce la respingerea acțiunii sunt determinate de lipsa calității procesuale pasive a S.ui R. prin M., de inexistența unui raport juridic obligațional cu pârâtul S. R. prin M. și de faptul că reclamanta nu poate solicita pe caleaunei acțiuni întemeiată pe L. nr.1. aplicarea hotărârii C. din (...), deoarece obiectul juridic este diferit. În ce privește motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 7 Cod proc.civ., pârâtul a arătat că acest motiv este susținut de faptul că în ce privește capătul de acțiune având ca obiect anularea dispozițiilor, instanța se pronunță în contradictoriu cu pârâtul P. municipiului C.-N., iar în ce privește capătul de acțiune având ca obiect plata despăgubirilor, se raportează la prev. art. 1 din Protocolul 1 ql C., reținând calitatea procesuală pasivă a S.ui R. prin M., motive contradictorii care se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 7 Cod proc.civ. Motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 Cod proc.civ., invocat de pârât este întemeiat pe faptul că, instanța nu a identificat în concret temeiul legal al acțiunii, deoarece Protocolul 1 al C. nu se aplică în mod direct, fiind necesar să se constate o încălcare a dreptului prin aplicarea legislației naționale. Ori, în cauză, reclamanta nu a făcut această dovadă, hotărârea I. împotriva R.ei fiind soluționată numai pentru cota lui I. V. A., fiind scoasă de pe rol cu privire la A. I. Pârâtul a mai criticat hotărârea și cu privire la obligarea lui la plata cheltuielilor de judecată, arătând că nu datorează aceste cheltuieli, în condițiile în care instanța a dispus anularea unor acte emise de altă autoritate decât S. R. prin M. Pârâtul P. mun. C.-N. a solicitat modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii în primul rând ca tardiv formulată, iar în al doilea rând, ca nefondată. Pârâtul a arătat că anularea dispoziției emisă se poate contesta în termen de 30 de zile de la comunicare, ori, în cauză, capătul de acțiune privind anularea dispoziției este tardiv formulat. Pârâtul a criticat sentința atacată și în ce privește fondul cauzei, arătând că reclamanta nu a fost parte în hotărârea C. invocată, întrucât acțiunea antecesorului ei, I. A. nu a fost continuată de moștenitoarea acestuia. În ce privește acordarea daunelor morale de către instanța de fond, pârâtul a arătat că pentru acordarea acestora trebuie avut în vedere un prejudiciu moral rezultat din vătămarea unui interes personal, cerință care nu este îndeplinită în cauză. Prin întâmpinarea depusă, intimata s-a opus admiterii recursurilor, arătând cu privire la recursul pârâtului P. mun. C.-N. că dispoziția emisă d pârât i-a fost comunicată la (...), astfel că plângerea împotriva acestei dispoziții este formulată în termen, iar soluția instanței este legală având în vedere hotărârea C. invocată în acțiune. Cu privire la recursul pârâtului S. R. prin M., intimata a arătat că hotărâre instanței de fond este legală în raport de capetele de acțiune formulate, respectiv acela de anulare a dispoziției emise de primar, capete de acțiune principale care atrag competența de soluționare a cauzei potrivit L. nr.1.. În ce privește fondul cauzei, intimata a invocat aceeași hotărâre pronunțată de C. cu privire a imobilul în litigiu. Examinând recursurile declarate, prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că sunt întemeiate în parte și în consecință, în baza art.312 alin. 1 Cod proc.civ., urmează să le admită în parte pentru următoarele considerente: Imobilul situat în C.-N., str. Paris nr. 3 înscris în CF 4148 C., nr. top 4874, casă din cărămidă acoperită cu țiglă, cu 6 camere, 2 bucătării și dependințe și casă din cărămidă acoperită cu tinichea, cu 2 camere, 2 bucătării, curte și grădină în suprafață de 181 stjp, respectiv 652 mp, a fost proprietatea familiilor I. A. și soția M. E., și I. A. și soția născută Moritz M. în cotă de ½ parte fiecare. Imobilul a fost trecut în proprietatea S.ui R. în baza Decretului nr. 92/1950, ulterior clădirea fiind împărțită în 5 apartamente care au fost închiriate. În baza L. nr. 112/1995, numiților I. V. A. și I. A., descendenții foștilor proprietari li s-au acordat despăgubiri pentru imobilul naționalizat, măsură contestată de aceștia prin acțiunea înregistrată sub nr. 4604/1999 pe rolul J. C.-N., și soluționată prin sentința civilă nr. 7757/(...), prin care s-a constatat că imobilul situat în C.-N., str. Paris nr. 3 a fost preluat nelegal de către S. R., s-a dispus restabilirea situației anterioare de CF, s-a constatat că reclamanții sunt moștenitorii proprietarilor de CF și s-a dispus înscrierea în CF a dreptului de proprietate al acestora cu titlu de moștenire în cote egale. Demersul reclamanților pentru anularea contractului de vânzare- cumpărare pentru 3 din cele 5 apartamente vândute chiriașilor a rămas fără rezultat, întrucât contractele de vânzare-cumpărare au fost menținute, reținându-se buna credință a cumpărătorilor la încheierea acestora. La data de (...),în temeiul art. 34 din Convenția E. pentru apărarea D. O. și Libertăților Fundamentale, I. A. împreună cu fratele lui I. V. A. au sesizat C. pentru constatarea încălcării art. 1 din Protocolul 1 al C.i cu privire la privarea de proprietate. Prin hotărârea din (...) curtea a decis constatând că există o încălcare a C.i, a dispus obligarea S.ui R. la plata către I. Vasille A. a despăgubirilor de 174.000 euro și 2000 euro daune morale pentru cota de ½ parte din imobilul revendicat. Cu privire la cererea formulată de I. A., antecesorul reclamantei, decedat pe parcursul procesului, curtea a decis radierea ei de pe rol, întrucât cererea nu a fost continuată de moștenitori în temeiul art. 37 alin. 1 din C. și Regula nr. 431 din regulament. Prin hotărârea pronunțată curtea a reținut că Fondul P. nu asigură despăgubirea efectivă a persoanelor private de proprietate, că fondul nu funcționează de manieră încât să permită acordarea efectiv a vreunei despăgubiri reclamantului, că L. nr.1. și L. nr. 2. nu i-au în considerare prejudiciul suferit de absența prelungită a despăgubirilor. După pronunțarea acestei hotărârii pârâtul P. mun. C.-N. a emis dispoziția nr. 267 din (...) prin care a acordat lui I. V. A. și reclamantei în calitate de moștenitoare a lui I. A., măsuri reparatorii constând în despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv - T. VII din L. nr. 2. pentru apartamentele 1,2 și 4 din imobilul în litigiu. Prin dispoziția nr. 5174/(...) pârâtul P. mun. C.-N. a dispus revocarea dispoziției nr. 267/(...) ca rămasă fără obiect. A. dispoziții au fost comunicate reclamantei în data de (...), astfel că contestația formulată de reclamantă și înregistrată la (...) pe rolul T. C. afost depusă în termenul legal prev. de art. 26 alin. 3 din L. nr.1., aspect sub care recursul pârâtului S. R. prin M. este nefondat. Aprecierea instanței de fond că cele două dispoziții emise de pârât sunt nelegale, este corectă. În ce privește dispoziția nr. 5174 din (...) prin care a fost revocată dispoziția nr. 267/(...), curtea constată că aceasta din urmă nu-l privea numai pe I. V. A. căruia i s-au acordat despăgubiri prin hotărârea C. Prin dispoziția nr. 267/(...) emisă de pârât s-au propus acordarea de despăgubiri în condițiile T.ui VII din L. nr. 2. și în favoarea reclamantei S. A. G., astfel că prin revocarea acestei decizii pârâtul a încălcat drepturile reclamantei îndreptățită la măsurile reparatorii prev. de L. nr.1. în calitate de moștenitoare a lui I. A. Soluția adoptată de pârâtul P. mun. C.-N. cu motivarea că anterior emiterii dispoziției s-a pronunțat decizia C. este nelegală, pentru că, curtea nu a respins sesizarea antecesorului reclamantei, ci urmare decesului acestuia, constatând că cererea nu a fost continuată de moștenitori, a scos-o de pe rol. Depoziția nr. 267/(...) emisă de pârât prin care au fost acordate despăgubiri în condițiile T.ui VII al L. nr. 2. lui I. V. A. și S. A. G. este nelegală, așa cum a reținut și instanța de fond, pentru următoarele considerente; Recurenții critică hotărârea sub aspectul că instanța de fond a anulat dispozițiile emise de pârât și a stabilit cuantumul despăgubirilor care se cuvin reclamantei, pentru partea din imobil care nu poate fi restituită în natură, că stabilirea cuantumului despăgubirilor este atributul exclusiv al C. Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, instanța neputându-se substitui acestei autorități publice. Critica este nefondată, pentru următoarele considerente: Prin Decizia nr. XX/2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat în cadrul soluționării unui recurs în interesul legii că în aplicarea dispozițiilor art. 26 alin. 3 din L. nr.1., instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei sau dispoziției de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilului preluat abuziv, ci și notificarea persoanelor îndreptățite în cazul refuzului nejustificat a entității deținătoarea de a răspunde la notificarea părții interesate. Ori, soluționarea pe fond a notificării în sensul statuat prin decizie presupune și stabilirea despăgubirilor, ceea ce ar evita un nou proces în fața instanței de contencios administrativ, în cazul în care s-ar parcurge procedura prev. de T. VII al L. nr. 2., proces care ar duce la o durată nerezonabilă a termenului de soluționare a notificării, încălcându-se astfel art. 6 Paragraful 1 din C. A accepta că instanța de judecată nu se poate substitui autorității investite prin T. VII al L. nr. 2., ar contraveni practicii C., care a pronunțat numeroase hotărâri prin care a stabilit că procedura prevăzută de T. VII al L. nr. 2. nu este una efectivă, atâta timp cât executarea deciziei administrative prin care s-au stabilit despăgubiri pentru imobilele preluate abuziv se face prin intermediul F. P., fond care nu este în măsură să conducă la acordarea de despăgubiri efective, într-un termen rezonabil în acord cu cerințele art. 6 din convenție, astfel că soluția instanței de stabilire în mod direct a despăgubirilor cuvenite reclamantei este admisibilă. Prin cauza care face obiectul judecății, reclamanta invocă dreptul său la despăgubiri directe în considerarea ingerințelor S.ui R. în dreptul său de proprietate, ingerință care a fost constatată cu putere de lucru judecat de către Curtea E. a D. O., cele constatate de curte fiindu-i aplicabile reclamantei ca urmare a efectului pozitiv al puterii lucrului judecat. Excepția lipsei calității procesuale pasive a S.ui R. prin M. este nefondată, capătul de acțiune pentru anularea dispozițiilor fiind formulat în contradictoriu cu emitentul acestora, P. mun. C.-N., iar capătul de acțiune având ca obiect plata despăgubirilor are ca temei prev. art. 1 din Protocolul 1 al C., calitatea procesuală pasivă a S.ui R. prin M. ca titular al obligației generale pozitive, conform jurisprudenței constante a Curții Europene a D. O. în condițiile în care Fondul P. nu este funcțional. Excepția competenței de judecare a acțiunii invocată de pârâtul S. R. prin M. este nefondată, având în vedere că instanța a fost investită cu capătul principal de acțiune, acela de anulare a dispozițiilor emise de pârâtul primarul mun. C.-N. în baza art. 26 alin. 3 din L. nr.1., capete de acțiune care atrag competența tribunalului în soluționarea prezentei cauze, potrivit legii speciale, L. nr.1.. Dreptul la despăgubiri materiale nu se impune S.ui R. și în privința Reclamantei S. A. G., ea neaflându-se într-o situație similară cu cea a lui I. V. A. față de care C. s-a pronunțat în sensul acordării acestor daune. În consecință, urmare admiterii în parte a recursului, curtea va modifica parțial sentința atacată în sensul că va obliga pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice la plata în favoarea reclamantei a sumei de 174.000 Euro, echivalentul în lei la data plății potrivit cursului BNR, reprezentând despăgubiri materiale pentru cota de 1/2 parte din apartamentele 1,2,4 și va înlătura obligația de plată în favoarea reclamantei a daunelor morale în sumă de 2000 euro, și va menține dispozițiile sentinței referitoare la anularea dispozițiilor emise de P. mun. C.-N. Ca regulă generală decurgând din art. 274 Cod proc.civ., partea care cade în pretenții este obligată să suporte cheltuieli de judecată avansate de partea adversă. În cazul dedus judecății, pârâtul nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de lege, prin aceea că a revocat dispoziția nr. 267/(...) și a lăsa nesoluționată notificarea formulată de antecesorul reclamantei. Nesoluționând notificarea, pârâtul a pus-o pe reclamantă în situația de a formula plângere împotriva dispoziției emisă, fără a ține seama de hotărârea C., existentă la data emiterii dispozițiilor atacate. În consecință, pârâții sunt în culpă procesuală, cheltuielile de judecată avansate de reclamantă fiind cauzate de modul în care pârâtul a înțeles să analizeze și să soluționeze notificarea formulată de antecesorul reclamantei. În consecință, urmare modificării sentinței atacate, curtea va obliga pârâții la plata în favoarea reclamantei a sumei de 5309 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță. Urmare admiterii în parte a recursului, în baza art. 274 Cod proc.civ., instanța va obliga recurenții la plata în favoarea intimatei a sumei de 4000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat, corespunzător motivelor de recurs admise. PENTRU A. MOTIVE IN NUMELE L. D E C I D E : Admite în parte recursul declarat de pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice și cel declarat de pârâtul P. municipiului C.-N. împotriva sentinței civile nr. 243 din (...) a T. C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în sensul că obligă pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice la plata în favoarea reclamantei a sumei de 174.000 Euro, echivalentul în lei la data plății potrivit cursului BNR, reprezentând despăgubiri materiale pentru cota de 1/2 parte din apartamentele 1,2,4. Obligă pârâții la plata în favoarea reclamantei a sumei de 5309 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță. Menține dispozițiile sentinței referitoare la anularea dispozițiilor emise de P. municipiului C.-N. Obligă recurenții la plata în favoarea intimatei a sumei de 4000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, azi, (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER ANA I. A. C. A. A. C. S.-D. G. Red. IA dact. GC; 3 ex/(...)
| ← Decizia civilă nr. 145/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 3625/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
