Decizia civilă nr. 119/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMI.
DOSAR NR. (...)
D. CIVILĂ NR. 119/A/2011
Ședința publică din 17 februarie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. A. C. JUDECĂTOR: ANA I.
GREFIER: C. B.
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanții D. I., B. A. ȘI G. P., precum și apelul declarat de pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr. 443 din 18 mai 2010 a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr. (...), privind și pe intimatul P. DE PE L. CURTEA DE APEL CLUJ, având ca obiect reparare prejudicii erori judiciare L. nr. 2..
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul reclamanților apelanți, avocat L. S., reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
A.ul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, părțile prezente arată că nu au cereri de formulat în probațiune.
Nefiind alte cereri în probațiune de formulat sau excepții de invocat, C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra apelurilor.
Reprezentanta reclamanților apelanți solicită admiterea apelului formulat, schimbarea în parte a sentinței pronunțată de instanța de fond, în sensul acordării daunelor morale astfel cum au fost solicitate, cu cheltuieli de judecată având în vedere că apelul a fost declarat înainte de pronunțarea deciziilor C. Constituționale.
În ce privește apelul formulat de către pârâtul S. R. prin Ministerul
Finanțelor Publice solicită respingerea acestuia.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită admiterea apelului declarat de către reclamantă doar în ce privește acordarea cheltuielilor de judecată.
Solicită admiterea apelului declarat de către pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, având în vedere că s-a constatat neconstituționalitatea prevederilor legale ce constituiau temeiul juridic alacțiunii, astfel că acțiunea a rămas fără un fundament legal care să permită instanței acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 443 din 18 mai 2010 a Tribunalului C., a fost admisă în parte acțiunea formulată și precizată de reclamantele D. I. născută B., B. A., G. P. împotriva pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de D. C. și în consecință, s-a constatat caracterul politic al măsurii administrative luate împotriva antecesoarei reclamantelor, B. M., având ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu, măsură luată în temeiul Deciziei M. nr. 15260 din (...). Pârâtul a fost obligat la plata în favoarea reclamantelor a sumei de 380.520 lei cu titlu de daune morale și 2380 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantelor.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că împotriva antecesoarei reclamantelor, B. M., a fost luată o măsură administrativă cu caracter politic, având ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu, măsură luată prin D. M. 15260 din (...) și întemeiată pe HCM nr.
337 din 11 martie 1954, completată cu HCM nr. 237 din 12 februarie 1957.
Din decizia sus menționată reiese că „în conformitate cu HCM nr. 337 din 11 martie 1954, completată cu HCM nr. 237 din 12 februarie 1957 , cu privire la stabilirea domiciliului obligatoriu și persoanelor care prin faptele și manifestările lor primejduiesc sau încearcă să primejduiască regimul democrat - politic …având în vedere materialele din care reiese că a activat și a sprijinit o bandă teroristă , numitul B. V. , născut la (...) fiul lui V. și Ana, condamnat la 6 ani muncă silnică, M. Afacerilor Interne decide … art 1 se fixează domiciliu obligatoriu pe termen nelimitat în comuna R., raionul
Fetești, regiunea Constanța, familiei susnumitului compusă din : B. M., soție născută la data de (...); B. I., fiică, născută la (...); B. A. , fiică născută la (...); B. P. , fiică născută la (...);";
Din adresa UM 0123/E B. către Direcția Generală a Miliției -Direcția evidența populației reiese că în urma unei cereri înaintată la M. s-a aprobat schimbarea D.O din comuna R., raionul Fetești, regiunea Constanța în comuna F., raionul Slobozia, regiunea B. numitei B. M., născută la (...), fostă cu domiciliu în T. , str. Izvoarelor nr.19, regiunea C. , în prezent cu D.O în comuna R., raionul Fetești, regiunea Constanța și familiei sale. S-a mai menționat că cea în cauză a fost dislocată în baza Deciziei M. nr. 15260/(...), iar din adresa cu nr. 1. din (...) a D.G.M -Direcția Evidența P.ulației către M.-U.M.0123/E coroborată cu certificatul de deces al acesteia reiese că numita B. M. a decedat la (...) la B., cauza decesului fiind „. .., icter, septicemie de origine nedeterminată .";
Potrivit actelor de stare civilă de la dosarul cauzei, reclamantele sunt fiicele defunctei B. M. și au formulat acțiunea în calitate de descendente ale acesteia de gradul I și strict pentru prejudiciul cauzat defunctei lor mame. Prin urmare, instanța a apreciat că reclamantelor le sunt aplicabile dispozițiile art. 5 lit. a din L. 2. deoarece împotriva antecesoarei lor a fost luată o măsură administrativă cu caracter politic, măsură care i-a cauzat acesteia un prejudiciu moral însemnat.
În ceea ce privește dreptul la reparație, dat fiind caracterul politic al măsurii administrative, tribunalul a constatat că prin dispozițiile L. nr. 2. nu a fost stabilit modul de determinare a cuantumului daunelor, drept urmare în soluționarea unor astfel de cereri, devin incidente dispozițiile art. 998, 999 Cod civil, care prin dispoziții de principiu, concepute în termenigenerali, permit interpretarea extensivă, aptă a realiza prejudiciul produs persoanei victimă a unei astfel de condamnări.
Cu privire la prejudiciul moral suferit, efectul negativ privește afectarea acelor atribute ale persoanei care influențează relațiile sale sociale și cele care se situează în domeniul afectiv al vieții persoanei. Or, tocmai prin deportarea antecesoarei reclamantelor, măsură care a avut ca efect direct decesul acesteia, lăsând fără sprijin moral și material trei copii minori care oricum au trăit și ei în condiții inumane, dauna morală constă în atingerea adusă acelor valori care definesc personalitatea umană și se referă la existența fizică a omului, sănătatea și integritatea corporală, onoare, prestigiu și alte valori similare.
Efectul imediat al măsurii administrative sus menționate l-a reprezentat restrângerea libertății individului, afectarea iremediabilă a onoarei, demnității umane, astfel că acesteia i s-au vătămat de asemenea moralitatea, poziția socială, drepturi nepatrimoniale ocrotite de lege.
La stabilirea cuantumului daunelor, instanța a avut în vedere durata deportării, suferințele fizice și psihice la care a fost supus, deportata precum și faptul că antecesoarea reclamantelor nu a beneficiat nici în temeiul D.ui- Lege nr.1. și nici ale OUG 214/1999 de măsurii reparatorii deoarece a decedat în 1963.
Având în vedere aceste considerare, tribunalul a apreciat că suma de
380.520 lei, reprezintă un cuantum rezonabil al despăgubirilor, proporțional cu prejudiciul suferit de antecesoarea reclamantelor, calculat la echivalentul în lei a 50 euro/zi.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantele, solicitând schimbarea în parte a sentinței atacate, în sensul acordării daunelor morale în cuantumul solicitat de 1.150.000 lei.
În motivarea apelului, reclamantele au arătat că luarea măsurilor administrative cu caracter politic împotriva antecesoarei lor a produs consecințe deosebit de grave asupra întregii familii. Astfel, aceste măsuri au avut drept consecință decesul antecesoarei lor și rămânerea fără sprijin moral și material a celor trei copii minori.
Față de consecințele deosebit de grave suferite de întreaga familie, suma acordată nu poate acoperi prejudiciu cauzat familiei lor.
A.antele au mai solicitat instanței să țină seama de faptul că antecesoarea lor nu a beneficiat de măsurile reparatorii în temeiul D.ui - lege nr. 1. și nici ale OUG nr. 214/1999, întrucât a decedat în anul 1963.
Împotriva sentinței nr. 443/18 mai 2010 a Tribunalului C. a declarat apel și S. R., solicitând schimbarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii, arătând că raționamentul instanței de fond cu privire la cuantumul despăgubirilor acordate nu are la bază un suport probator temeinic și nu este în acord cu practica judiciar.
La 8 iulie 2010 reclamantele au depus întâmpinare, prin care au arătat că se opun admiterii apelului declarat de S. R., iar la (...) au invocat excepția de neconstituționalitate a art. I pct. 1 și art. II din OUG nr. 62/30 iunie 2010. Instanța nu a mai dispus sesizarea C. Constituționale, având în vedere că prin D. nr. 1. Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. I alin. 1 și art. II din OUG nr.
62/2010, iar prin decizia nr. 1358/(...) a fost admisă excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 alin. 1 din L. nr. 2..
Examinând apelurile declarate, prin prisma motivelor invocate, precum și a celui invocat de instanță din oficiu, raportat la dispozițiile art. 292 alin. 1 și 295 alin. 1 Cod proc.civ., curtea apreciază că apelulreclamanților este nefondat, iar cel al pârâtului este fondat, pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea promovată, reclamantele au solicitat „să li se acorde despăgubiri reprezentând daune morale prevăzute de L. nr. 2., în cuantum de 1.150.000 lei, având în vedere că împotriva antecesoarei lor, B. M. decedată în anul (...) a fost luată măsura administrativă cu caracter politic, având ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu.
Prin decizia nr. 1358/(...), Curtea Constituțională a declarat art. 5 alin. 1 lit. a Teza I din L. nr. 2. ca neconstituțional. La pronunțarea acestei decizii, curtea a reținut următoarele: S. R. a inițiat și adoptat o serie de reglementări pentru repararea suferințelor cauzate de regimul comunist în perioada (...) - (...), prin restituirea bunurilor preluate abuziv iar în măsura în care acest lucru nu este posibil prin acordarea de compensații pentru acestea, prin reabilitarea celor condamnați din motive politice și acordarea de despăgubiri pentru daunele morale și materiale suferite, precum și alte drepturi.
Astfel, în materia restituii bunurilor preluate de S. R. au fost adoptate
L. nr. 18/1991, L. nr. 169/1997, L. nr. 1/2000, L. nr. 112/1995, L. nr.
10/2001, L. nr. 247/2005, OUG nr. 83/1999, iar în ce privește reabilitarea persoanelor condamnate politic a fost adoptată OUUG nr. 214/1999. În ce privește acordarea altor drepturi persoanelor persecutate de regimul comunist au fost adoptate o serie de acte normative cu caracter reparatoriu pentru persoanele care au avut de suferit din punct de vedere moral și material ca urmare a persecuției politice supuse în regimul comunist cum sunt D.-lege nr. 1., OUG nr. 214/1999 și L. nr. 2..
Scopul acordării de despăgubiri pentru daunele morale suferite de persoanele persecutate în perioada comunistă este acela de a produce o satisfacție de ordin moral, prin însăși recunoașterea și condamnarea măsurii contrare drepturilor omului.
Procedând la analizarea prevederilor actelor normative incidente în materia despăgubirilor pentru daune morale suferite de persoanele persecutate din motive politice în perioada comunistă, curtea a constatat că există două norme juridice - art. 4 din D.-lege nr. 1. și art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 2. - cu aceeași finalitate și anume, acordarea unor sume de bani persoanelor persecutate din motive politice de dictatura comunistă, precum și celor deportate ori ținute în prizonierat. C. a mai reținut că despăgubirile pentru daunele morale suferite în perioada comunistă trebuie să fie drepte, echitabile, rezonabile și proporționale cu gravitatea și suferințele produse prin aceste condamnări sau măsuri administrative. Or, despăgubirile prevăzute de dispozițiile legale criticate, având același scop ca și indemnizația prev. de art. 4 din D.-lege nr. 1. nu pot fi considerate ca atare, că recunoașterea dreptului de a beneficia de despăgubiri pentru daunele morale suferite de persoanele persecutate de regimul comunist și moștenitorilor de gradul II încalcă, de asemenea, principiul echității și dreptății.
Evocând practica C.E.D.O. în materie, precum și decizii din jurisprudența C. E. a D. O., curtea reține că în baza art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 2., persoanele în cauză nu au o „speranță legitimă"; în obținerea despăgubirilor morale și a constatat că acordarea acestor despăgubiri pentru daunele morale suferite de foștii deținuți politici contravine art. 1 alin. 3 din L. fundamentală privind statul de drept, democratic și social, în care dreptatea este valoarea supremă.
Existența celor două reglementări paralele încalcă și principiul unicității reglementării în materie prev. de art. 14 din L. nr. 24/2000 și cel al evitării paralelismelor instituit prin art. 16 din același act normativ.
Admiterea excepției de neconstituționalitate a dispoziției pe care persoanele în cauză și-au fundamentat pretențiile, în timp ce litigiile sunt pendinte, coroborat cu lipsa intervenției Parlamentului (art. 31 alin. 3 din L. nr. 47/1992), are ca și consecință lipsirea de fundament juridic a tuturor acțiunilor întemeiate pe art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 2., această prevedere încetându-și efectele judiciare, decizia fiind obligatorie și cu efecte „erga omnes";, potrivit art. 31 alin. 1 din L. nr. 47/1992.
Termenul de 45 de zile în care Parlamentul sau Guvernul ar fi putut adopta alte dispoziții legale în prezenta materie, compatibile cu Constituția este depășit, situație în care dispozițiile legale declarate neconstituționale au rămas fără efecte juridice.
În ce privește prezenta cauză, instanța va mai analiza și dacă, având în vedere dispozițiile L. nr. 2. pe perioada cât au fost în vigoare până la declararea lor ca neconstituționale prin decizia nr. 1., reclamantele aveau un bun sau o speranță legitimă la acesta, potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1, în sensul jurisprudenței C. E. a D. O., mai ales că reclamantele dețin și o hotărâre de primă instanță pronunțată în temeiul acestui act normativ.
Această analiză este necesară pentru a stabili dacă având o speranță legitimă, reclamantelor li s-ar cuveni despăgubiri, chiar în condițiile dispariției suportului legal, apelând la dispozițiile art. 1 din Protocolul 1.
Nu se pune problema încălcării dreptului la un bun în sensul art. 1 alin. 1 din Protocolul nr. 1, neexistând o speranță legitimă la plata daunelor morale. Aceasta, deoarece deși la un moment dat acestea își aveau fundamentul într-un act normativ în vigoare, respectiv art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 2., așa cum a reținut Curtea Constituțională în decizia nr.
1358/(...), a existat un alt act normativ, respectiv D.-lege nr. 1., în temeiul căruia puteau fi solicitate astfel de despăgubiri, text ce a rămas în vigoare, motivul admiterii excepției de neconstituționalitate fiind în principal paralelismul legislativ.
Din acest motiv nu se pune nici problema unei eventuale discriminări în sensul Protocolului nr.12, respectiv a aplicării unui tratament juridic inegal unor persoane aflate în situații juridice identice, cu referire la cei care aveau acțiuni pe rol, exercitate în același interval, tocmai pentru că nu a existat timpul necesar cristalizării unei jurisprudențe în temeiul unor hotărâri irevocabile.
În speță nu se poate vorbi nici de încălcarea dreptului la un proces echitabil în sensul art. 6 paragraful 1 din Convenție, întrucât schimbarea în apel a sentinței pronunțate în prima instanță nu constituie o nerespectare a securității raporturilor juridice, raportat la jurisprudența C. E. a D. O., ea reținându-se doar pentru situațiile în care hotărâri judecătorești irevocabile au fost modificate prin căi extraordinare de atac, ce nu se aflau la dispoziția părților din proces.
Problema retroactivității legii civile în sensul art. 15 alin. 2 din
Constituție nu se pune în cauză, întrucât excepția de neconstituționalitate a fost admisă în cursul soluționării procesului și nu după ce hotărârea judecătorească a rămas irevocabilă. Având în vedere că excepția de neconstituționalitate care poate fi ridicată în temeiul dispozițiilor art. 29 alin. 1 și 2 din L. nr. 47/1992 de oricare dintre părți, poate fi invocată și în căile de atac, admiterea ei lasă fără suport legal nu doar acțiunea civilă în justiție, ci și hotărârea judecătorească fundamentată în drept pe dispoziția declarată neconstituțională.
Raportat la aceste considerente, curtea apreciază că reclamantele nu sunt îndreptățită la acordarea unor daune morale pentru repararea prejudiciului suferit de antecesoarea lor, ca urmare a dislocării și stabilirii domiciliului forțat pentru aceasta, motiv pentru care în baza ar. 296 alin. 1
Cod proc.civ., va respinge apelul declarat de reclamantele D. I., B. A. ȘI G. P. și va admite în parte apelul declarat de pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 443 din 18 mai 2010 a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o va schimbă parțial, în sensul că va respinge petitul privind acordarea daunelor morale.
Va fi menținută soluția primei instanțe în ce privește constatarea caracterului politic al măsurii administrative luată împotriva antecesoarei reclamanților și cea privind acordarea cheltuielilor de judecată. Aceasta, având în vedere că art. 3 lit. b din L. nr. 2. nu a făcut obiectul excepției de neconstituționalitate și că există o culpă procesuală a statului pârât în sensul art. 274 alin. 1 Cod proc.civ., întrucât textul de lege în temeiul căruia reclamantele au exercitat acțiunea a fost declarat neconstituțional, după admiterea acțiunii în primă instanță, iar motivul admiterii apelului a fost doar declararea textului ca fiind neconstituțional, împrejurare care este imputabilă pârâtului S. R.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.
D E C I D E :
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantele D. I., B. A. ȘI G. P. și admite în parte apelul declarat de pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 443 din 18 mai 2010 a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o schimbă parțial, în sensul că respinge petitul privind acordarea daunelor morale.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
D. este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 17 februarie 2011.
PREȘEDINTE
JUDECĂTOR
GREFIER
A. A. C.
ANA I.
C. B.
Red. IA dact. GC
8 ex/(...)
Jud.primă instanță: A.M.B.
| ← Decizia civilă nr. 743/2011, Curtea de Apel Cluj | Încheierea civilă nr. 29/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
