Decizia civilă nr. 14/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMI.
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 14/A/2011
Ședința publică din 19 ianuarie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
JUDECĂTOR
T. D. - președintele Secției civile
T.-A. N.
GREFIER:
M. T.
S-au luat în examinare apelurile declarate de reclamanta C. S.-M., și, respectiv de pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. C., împotriva sentinței civile nr. 799 din 30 septembrie 2010, pronunțată de
Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), având ca obiect plângere în baza Legii nr.
221/2009.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul reclamantei-apelante C. S.-M., avocat T. A.-I., lipsă fiind reprezentantul pârâtului-apelant.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
A.urile sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 14 ianuarie 2011, reclamanta-apelantă a depus la dosar prin registratura instanței, întâmpinare prin care solicită respingerea apelului declarat de pârât. Se înmânează un exemplar din aceasta reprezentantei Parchetului de pe lângă C. de A. C.
La termenul de azi, reprezentantul reclamantei-apelante depune la dosar chitanța prin care se atestă plata onorariului avocațial în cuantum de
500 lei.
Întrucât prin întâmpinarea formulată de către reclamantă au fost invocate ca temei de drept dispozițiile art. 999 și următoarele, instanța pune în discuția reprezentantului reclamantei-apelante dacă prin aceasta înțelege să modifice temeiul de drept al acțiunii.
Reprezentantul reclamantei-apelante arată că nu este vorba despre o modificare a temeiului de drept, ci doar a răspuns susținerilor formulate prin apelul declarat de pârât.
Nefiind alte cereri în probațiune de formulat sau excepții de invocat, C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra apelurilor.
Reprezentantul reclamantei-apelante susține apelul așa cum a fost formulat în scris, solicită admiterea acestuia. Solicită respingerea apelului formulat de pârât și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond, cu obligarea pârâtului-apelant la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentanta Parchetului de pe lângă C. de A. C. pune concluzii în sensul respingerii apelului declarat de reclamantă și solicită admiterea înparte a apelului declarat de pârât, cu consecința schimbării în parte a hotărârii apelate în sensul înlăturării obligației pârâtului S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice la plata despăgubirilor cu titlu de daune morale către reclamant, având în vedere că prin deciziile C. C. nr. 1. octombrie 2010 și 1538/21 octombrie 2010, s-a constatat neconstituționalitatea prevederilor legale ce constituiau temeiul juridic al acțiunii, astfel că acțiunea a rămas fără un fundament legal care să permită instanței acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 799 din (...) a T.ui C., s-a admis în parte acțiunea civilă intentată de reclamanta C. S.-M. împotriva pârâtului S. ROMÂN prin Ministerul Finanțelor Publice și în consecință, a fost obligat pârâtul să îi plătească reclamantei suma de 5.000 euro în echivalent în lei la cursul BNR din ziua plății, cu titlu de despăgubiri.
S-a respins capătul de cerere privind constatarea caracterului politic al condamnării tatălui reclamantei, M. G.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că reclamanta este fiica lui M. N. decedat la data de (...), care prin sentința penală nr. 69 din 19 februarie 1960 a T.ui Militar C., a fost condamnat la 3 ani închisoare corecțională, 3 ani interdicție corecțională și confiscarea totală a averii personale pentru săvârșirea delictului de uneltire contra ordinii sociale, potrivit art. 209 pct.2 lit. a), coroborat cu art. 58, art. 59 pct.2-4 și art. 25 pct.6 din Codul penal.
În considerentele sentinței penale s-a reținut că în anii 1958-1959, inculpatul a purtat discuții dușmănoase regimului democrat popular din
R.P.R., cu inculpatul B. N. în prezența persoanelor din cadrul serviciului lor și a elogiat ofițeri din fosta armată burgheză. Sentința penală a rămas definitivă prin decizia penală nr. 253 din 18 martie 1960 a T.ui Militar C. Condamnatul și-a executat pedeapsa aplicată la zi, din data de (...) până la data de (...). Și-a ispășit pedeapsa în penitenciarele Gherla, Ostrov și Aiud, de unde s-a eliberat conform ordinului nr.5981/1962.
Anterior încarcerării, tatăl reclamantei era funcționar la Î. C., iar după eliberare nu i s-a permis să se reangajeze într-o funcție corespunzătoare studiilor sale, fiind nevoit să lucreze ca muncitor necalificat, așa cum a rezultat din declarațiile martorilor audiați, ceea ce a avut consecințe morale și materiale imposibil de evaluat, întrucât era singurul întreținător al familiei.
Condamnarea tatălui reclamantei a dus la o situație materială extrem de precară a familiei, mama reclamantei fiind nevoită să se angajeze ca îngrijitoare cu venituri foarte mici, iar în anul 1960 fiind constrânsă să divorțeze în speranța că îi va putea proteja pe copii de urmările condamnării tatălui lor.
Potrivit dispozițiilor art.1 alin.(2) lit. a) din Legea nr. 221/2009, condamnarea pentru infracțiunea reținută în sarcina tatălui reclamantei, constituie de drept condamnare cu caracter politic, astfel încât reclamantaeste îndreptățită în conformitate cu prevederile art. 5 din același act normativ, la repararea prejudiciului material și moral suferit.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât reclamanta, cât și pârâtul.
În apelul declarat de reclamanta C. S.-M., s-a solicitat schimbarea în parte a sentinței atacate, în sensul admiterii în totalitate a acțiunii introductive de instanță, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului, reclamanta a susținut că sentința apelată este nelegală și netemeinică în privința cuantumului pretențiilor solicitate, care este prea mic în raport cu prejudiciul nepatrimonial și material suferit de antecesorul ei, chiar dacă prima instanță i-a acordat suma maximă ce poate fi acordată potrivit art. I pct.1 și art. II din Ordonanța de urgență a G. nr. 6., dispoziții ce au fost declarate neconstituționale prin decizia C. C. nr.1354 din (...).
Acordarea sumei integrale solicitate prin acțiunea introductivă de instanță de 150.000 euro, nu ar avea decât un minim caracter compensatoriu, de natura alinării consecințelor faptei ilicite, iar măsura de condamnare luată împotriva antecesorului a produs suferințe pe plan moral, social și profesional, lezând demnitatea și onoarea, precum și celelalte drepturi ocrotite de lege.
În apelul declarat de pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor
Publice, s-a solicitat modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii cererii reclamantei de acordare a despăgubirilor morale.
În motivarea apelului, pârâtul a susținut că acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.5 alin.(1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, care au fost declarate neconstituționale prin decizia C. C. nr.1358 din (...), ale cărei efecte se răsfrâng și în alte cauze decât cea în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate.
Așa fiind, dispozițiile art. 5 alin.(1) lit. a) teza I-a din Legea nr.
221/2009 nu se mai pot aplica.
Prin întâmpinare depusă la dosar f.10-11, reclamanta a solicitat respingerea apelului declarat de pârât împotriva sentinței ca nefondat și obligarea lui la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând apelurile prin prisma motivelor invocate, curtea reține următoarele.
Corespunde realității că reclamanta C. S.-M. și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 5 alin.(1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, care au fost declarate neconstituționale prin decizia C. C. nr.1358 din (...), pe motiv că reprezintă o reglementare paralelă cu Decretul-lege nr.118/1990 și Ordonanța de urgență a G. nr. 2., ceea ce contravine prevederilor art. 1 alin.
(3) și (5) din Constituție și ale art.16 din Legea nr. 24/2000.
Întrucât în speță este vorba de o situație juridică legală factapendentia, înseamnă că la data intrării în vigoare a Legii nr. 221/2009, reclamantul nu avea un „bun"; în sensul art.1 din Protocolul nr.1 la C. europeană a Drepturilor Omului.
Apoi, la data publicării deciziei C. C. nr.1358 din (...) în Monitorul
Oficial al României Partea I-a, reclamantul nu avea o hotărâre judecătorească definitivă și executorie în înțelesul art. 374 alin.(1), art. 376 alin.(1) și art. 377 alin. (1) pct.3 C.pr.civ.
Având în vedere că dispozițiile art. 5 alin.(1) lit. a) din Legea nr.
221/2009 au fost declarate neconstituționale, în temeiul art. 296 C.pr.civ., se va admite apelul declarat de pârât împotriva sentinței, care va fi schimbată în sensul că se va respinge în totalitate acțiunea intentată de reclamantă împotriva pârâtului pentru obligarea lui la plata daunelor morale în sumă de 150.000 euro în echivalentul ei în lei și se va respinge apelul reclamantei în contra aceleiași sentințe, în sensul admiterii în întregime a acțiunii introductive de instanță și obligării pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite apelul declarat de S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 799 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosar nr.(...), pe care o schimbă în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta C. S.-M. de obligarea pârâtului S. Român prin Ministerul
Finanțelor Publice la plata despăgubirilor morale în cuantum de 150.000 euro.
Respinge apelul declarat de reclamanta C. S.-M. împotriva aceleiași sentințe.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 19 ianuarie 2011.
PREȘEDINTE,
JUDECĂTOR,
GREFIER,
T. D.
T.-A. N.
M. T.
Red.DT: (...) Dact.CA: (...) - 5 ex. Jud.fond.S. O.M.
| ← Decizia civilă nr. 203/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 3312/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
