Decizia civilă nr. 269/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 269/A/2011
Ședința publică din 15 septembrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C.-M. CONȚ JUDECĂTOR: A.-A. P. GREFIER : A.- A. M.
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanta P. G.-C. S. împotriva sentinței civile nr. 1351 din (...) a T.ui S., pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe pârâta intimată P. O. R. S., având ca obiect rectificare carte funciară.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
A.ul declarat de reclamanta P. G.-C. S. a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părții adverse și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea constată că la data de (...) pârâta intimată, prin intermediul domnului avocat N. M. L., a expediat prin fax o întâmpinare, care a fost înregistrată la dosar în data de (...), când s-a înregistrat la dosar și exemplarul original din această întâmpinare, la care a fost anexată împuternicirea avocațială nr. 91/(...), care atestă că domnul avocat N. M. L. a fost împuternicit să o reprezinte pe pârâta intimată în prezentul dosar.
Curtea constată că prin întâmpinarea mai sus arătată, au fost invocate mai multe excepții și anume: excepția lipsei de interes a reclamantei P. G.-C. S. în a mai cere eliberarea titlului de proprietate, pe motiv că o astfel de cerere a fost deja solicitată la J. Ș. S. excepția autorității de lucru judecat, având în vedere că reclamanta a mai solicitat direct Judecătoriei Ș. Silvaniei anularea titlului de proprietate cuprins în petitul 4 al cererii de chemare în judecată, iar prin sentința civilă nr. 1197/(...) a Judecătoriei Ș. Silvaniei a fost respinsă cererea de anulare a acestui titlu de proprietate, sentință rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 869/(...) a T.ui S.; excepția inadmisibilității acțiunii întemeiată pe prevederile art. 34 pct. 1 din D. Lege nr. 1..
Asupra acestor excepții, Curtea se va pronunța o dată cu soluția pe care o va pronunța asupra fondului cauzei.
De asemenea, Curtea constată că la data de (...), reclamanta recurentă, reprezentată de H. și A. - S. P. de A., prin intermediul domnului avocat H. R. C., în temeiul art. 242 alin. 2 C.pr.civ. a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În temeiul art. 295 alin. 1 teza II C.pr.civ., Curtea din oficiu, invocă un motiv de apel de ordine publică și anume, necompetența materială a T.ui S. în a soluționa în primă instanță petitul având ca obiect anularea titlului de proprietate nr. 2./(...), având în vedere că potrivit prevederilor Titlului XIII al
Legii nr. 247/2005, coroborat cu H.G. nr. 337/1993, acesta este în competența de primă instanță a Judecătoriei Ș. Silvaniei.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sen tinț a c iv il ă n r. 1351/(...), pronunțată de T ribun alul S ăl aj în dos ar nr. (...), s-a respins ca nefondată acțiunea reclamantei P. G. C. S., împotriva pârâtei P. O. S., privind constatarea nulității titlului de proprietate în baza căreia s-a operat în CF nr. 113 S. cu încheierea nr. 6., rectificarea CF nr. 113 sub nr. top 203/a prin anularea încheierii de întabulare nr. 6. și revenirea la situația anterioară, constatarea nulității TP nr. 2., anularea încheierii de întabulare nr. 1. și revenirea la situația anterioară.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței faptul că, potrivit copiei cărții funciare nr. 113 S. nr. top 203/a (f. 51, 52) prin încheierea de CF nr. 979/(...) se notează dreptul de proprietate al P. G. C. prin cumpărare.
Prin încheierea nr. 6., în baza raportului oficios, în baza art. 13 din D. nr.
177/1948 și D. nr. 3. se notează rectificarea numelui P. G. C. în acela de P. O.
R..
Analiza valabilității și a înscrierii în CF se face din perspectiva dispozițiilor articolului art. 34 din D.-lege nr. 1., câtă vreme bunurile imobile au trecut în proprietatea pârâtei printr-un act administrativ de autoritate și nu a unui act de drept civil, înscris în CF.
Decizia nr. XXI/(...), publicată în Monitorul Oficial al României nr.
225/(...) de admitere a recursului în interesul legii, stabilește că efectele actului juridic privind constituirea și transmiterea unui drept real imobiliar, valabil încheiat anterior intrării în vigoare al dispozițiilor Legii nr. 7/1996 vor fi guvernate de principiul „. regit actum";, în speță, având loc înscrierea în CF în raport cu dispozițiile legale în vigoare de la data respectivă, respectiv D.-lege nr.
1..
Verificând conținutul articolului art. 34 pct. 1-3 din D.-lege nr. 1., T. a constatat că nu sunt întrunite niciuna din condițiile pentru care este permisă rectificarea înscrierilor, respectiv valabilitatea titlului, greșita calificare a dreptului sau lipsa condițiilor de existență a dreptului înscris ori încetarea efectelor actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea.
Față de conținutul dispozițiilor cuprinse în art. 1 și 2 din D. nr. 3. de stabilire a situației de drept a fostului cult greco-catolic rezultă că transferul dreptului de proprietate al averii fostelor parohii greco-catolice către cultul ortodox nu urma procedura prevăzută de art. 37 din D. nr. 177/1948, câtă vreme art. 1 din D. nr. 3. constată o revenire a întregii comunități locale ale acestui cult la cultul ortodox și nici cea prevăzută de art. 17 din D.-lege nr. 1., înscrierea fiind operată în temeiul unui act normativ de autoritate. L. reprezintă un mod de dobândire a dreptului de proprietate în condițiile art. 645 C.civ., astfel că nu poate fi reținută nevalabilitatea titlului în temeiul căruia a fost săvârșită înscrierea, nevalabilitate ce nu a fost constatată pe cale legislativă sau judiciară.
Faptul ca D. nr. 3. a fost abrogat, nu justifică rectificarea tabulară nici în temeiul art. 34 pct. 3 din D.-lege nr. 1., deoarece D.-lege nr. 9/1989 care a abrogat D. nr. 3. nu retroactivează și ca urmare a abrogării prin lege nu s-a procedat la restabilirea situației anterioare, fiind prevăzute proceduri specialede reconstituire sau retrocedare a bunurilor ce au aparținut fostelor biserici greco-catolice.
Abrogarea actului normativ care a reprezentat temeiul preluării imobilului de către S. și predarea acestuia comunității locale religioase, respectiv cultul ortodox, nu justifică aplicarea dispozițiilor art. 34 pct. 3 din D.- lege nr. 1., întrucât abrogarea produce efecte numai pentru viitor respectiv nu se mai poate dispune trecerea vreunui imobil în proprietatea unei persoane juridice în baza actului normativ abrogat.
Efectele juridice produse însă de acest act normativ cât a fost în vigoare sunt valabile întrucât în cauză se aplică principiul neretroactivității, conform art. 1 C.civ. și art. 15 din Constituție.
Prin principiul neretroactivității legii civile se înțelege regula juridică potrivi căreia o lege civilă se aplică numai situațiilor care se ivesc în practică după intrarea ei în vigoare, ceea ce determină aplicarea imediată a legii noi, iar nu și situațiilor anterioare.
O altă interpretare ar conduce la concluzia că tot ce s-a abrogat prin D.- lege nr. 9. printre care D. nr. 223/1948, L. nr. 59/1974 cu privire la fondul funciar alături de D. nr. 3. pentru stabilirea situației de drept a fostului cult greco-catolic, ar anula de drept efectele juridice produse în perioada în care aceste acte normative au fost în vigoare cu restabilirea situației juridice inclusiv în CF printr-o simplă operație de rectificare.
Este știut faptul că în genere rectificarea de CF nu reprezintă un mod de dobândire a proprietății, atâta vreme cât nu s-a constatat prealabil nevalabilitatea titlului, greșita calificare a dreptului ori încetarea condițiilor de existență ale acestuia sau încetarea efectelor actului juridic în temeiul căruia s- a făcut înscrierea. Abrogarea D.ui nr. 3. nu echivalează cu nevalabilitatea titlului ori cu încetarea condiției de existență ale dreptului înscris.
În aceste condiții, acțiunea reclamantei de constatare a nulității titlului prin care s-a operat înscrierea în CF a pârâtei în anul 1967, iar apoi în anul
2000, rectificarea cărții funciare în sensul anulării înscrierilor de întabulare în baza căruia s-au operat în CF înscrierile titlurilor și revenirea la situația anterioară apare ca nefondată, fiind respinsă de către prima instanță.
Împ o tr iv a aces te i sen tințe a decl ar at ape l, în termen legal, reclamanta P. G. C. S., solicitând, în principal, în temeiul art. 297 C.pr.civ., desființarea hotărârii atacate și casarea cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, iar în subsidiar, în temeiul art. 296 C.pr.civ., schimbarea în tot a sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii, așa cum a fost formulată, cu respingerea cererii intimatei pârâte de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată. Cu cheltuieli de judecată în toate instanțele.
În motivarea apelului s-a arătat că instanța de judecată trebuia să pună în discuția părților necesitatea disjungerii capătului 4 de petit și a suspendării restului cauzei până la soluționarea acestuia de către instanța competentă.
Se impune desființarea soluției atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, pentru ca aceasta să pună în discuție excepția de necompetență în soluționarea petitului 4 și, pe cale de consecință, să suspende cauza până la soluționarea celei dintâi.
În privința celorlalte capete, instanța s-a pronunțat pe ceva ce nu s-a cerut, respectiv, pe punctele 2 și 3 ale art. 34 din D.-lege nr. 1., deși reclamanta a invocat prevederile art. 34 pct. 1.
Instanța de fond a încălcat principiul „. regit actum";, în sensul că nu s-a raportat la dispozițiile în vigoare la data la care P. O. s-a înscris în CF, respectiv, art. 2 din D. nr. 3. și art. 13 și art. 37 din D. nr. 177/1948.
În temeiul art. 172 C.pr.civ., instanța de fond era obligată să pună în vedere părții adverse să depună la dosar titlul care a stat la baza încheierii nr.
68/(...), titlu care, conform art. 37, trebuia să fie o sentință a judecătoriei populare a locului, care să constate că în urma părăsirii cultului de către un număr de enoriașii proprietatea a trecut la pârâtă, precum și dovada plății despăgubirilor în termen de 3 ani de la stabilirea lor prin sentință definitivă și irevocabilă.
Petitele nr. 1, 2 și 3 din acțiune sunt pe deplin admisibile, întrucât titlul care a stat la baza întabulării pârâtei lipsește cu desăvârșire.
Instanța de fond a omis cu desăvârșire să cerceteze chiar lipsa titlului.
Tot în motivarea apelului au fost reproduse în întregime toate dispozițiile
D.ui nr. 3., nr. 177/1948, D.ui-lege nr. 1., D.ui-lege nr. 9/1989, D.ui-lege nr.
126/1990, ale Legii nr. 182/2005 și ale Legii nr. 489/2006.
Pr in în tâmp in are a f or mul ată în c auz ă (f. 20-22), pârâta P. O. R. S. asolicitat respingerea apelului reclamantei ca netemeinic, cu motivarea că dacă petitul 4 din cererea reclamantei, având ca obiect constatarea nulității titlului de proprietate nr. 2. ar fi fost singurul petit al cererii de chemare în judecată, atunci pârâta ar fi susținut de la început excepția necompetenței materiale a T.ui S. în soluționarea cauzei.
Dar, petitul 4 vine ca o consecință logică a admiterii petitelor 1, 2 și 3, care au ca obiect constatarea nulității unui titlu în baza căruia s-a operat în CF dreptul de proprietate al P. O. S., rectificare de CF și revenirea la situația anterioară de CF, astfel încât, în mod legal prima instanță l-a calificat ca un capăt de cerere accesoriu, făcând astfel aplicarea prevederilor art. 17
C.pr.civ.
Oricum, acest petit este lipsit de interes, întrucât anularea titlului de proprietate a făcut și obiectul unui alt dosar al Judecătoriei Ș. Silvaniei, dosar în care cererea reclamantei a fost respinsă, prin sentința nr. 1197/(...), rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 869/(...), astfel încât, în privința petitului 4, este incidentă excepția autorității de lucru judecat.
Art. 34 pct. 1 din D.-lege nr. 1. nu poate fi invocat ca singur temei juridic al unei acțiuni de rectificare de CF, un astfel de petit trebuind să fie respins ca inadmisibil.
A.ul este fondat.
La termenul de judecată din data de (...), Curtea, din oficiu, în temeiul art. 295 alin. 1 teza II C.pr.civ., a invocat un motiv de apel de ordine publică, și anume, necompetența materială a T.ui S. în soluționarea petitului având ca obiect anularea titlului de proprietate nr. 2./(...), apelul reclamantei urmând să fie analizat și prin prisma acestui motiv de apel de ordine publică.
Prin cererea introductivă de instanță reclamanta a solicitat să se constate nulitatea titlului în baza căruia s-a operat înscrierea în CF nr. 113 a P. O.
Române din S., prin încheierea de CF nr. 68/(...); să se rectifice CF nr. 113 S., nr. top 203/a, reprezentând teren intravilan în suprafață de 1620 mp, în sensul anulării încheierii de întabulare nr. 68/(...); să se revină la situația anterioară de CF, respectiv anterioară operării în CF a încheierii nr. 68; reînscrierea proprietății în favoarea P. G.-catolice; constatarea nulității titlului de proprietate nr. 2., în baza căruia s-a operat în CF nr. 113, cu încheierea nr.
1971/(...), P. O. R. S.; rectificarea CF nr. 113 S. nr. top 203/a, reprezentând teren intravilan de 1620 mp, în sensul anulării încheierii de întabulare nr.
1971/(...) prin întoarcerea suprafeței dezmembrate din CF nou format 1905 de sub nr. top 203/a/2, formată din teren în suprafață de 2000 mp și, de asemenea, a suprafeței de 500 mp readnotate sub A + 3 cu nr. top 203/a/1 în topograficul vechi prin comasare, respectiv, 2. cu cheltuieli de judecată încuantum de 1000 lei reprezentând onorariu avocațial și expertiza extrajudiciară și judiciară efectuate în cauză.
În consecință, reclamanta a învestit instanța fondului cu mai multe petite, printre care un petit în constatarea nulității titlului în baza căruia pârâta și-a întabulat în CF dreptul de proprietate asupra imobilului litigios - chiar dacă reclamanta nu a indicat în mod expres care anume este acest titlu -; mai multe petite având ca obiect anularea a două încheieri de carte funciară, cu nr. 68/(...) și nr. 1971/(...), cu consecința rectificării cărții funciare, în sensul revenirii la situația anterioară întabulării acestor încheieri în CF.
În motivarea cererii introductive de instanță reclamanta a invocat ca temei juridic al acțiunii sale prevederile art. 34 pct. 1 din D.-lege nr. 1., text legal care prevede că rectificarea unei întabulări sau înscrieri provizorii se va putea cere de orice persoană interesată dacă înscrierea sau titlul în temeiul căruia s-a săvârșit nu au fost valabile.
Deși a fost învestită cu o acțiunea în rectificarea cărții funciare întemeiată pe prevederile art. 34 pct. 1 din D.-lege nr. 1., rectificare pe deplin admisibilă după prealabila analizare a petitului 1 din cerere, având ca obiect constatarea nulității titlului în baza căruia pârâta s-a întabulat în CF, totuși, instanța de fond se pronunță ultra petita, asupra a ceva cu care nu a fost legal învestită, respectiv, asupra unei pretinse rectificări de CF în temeiul art. 34 pct. 2 și 3 din D.-lege nr. 1..
Prin această pronunțare ultra petita, instanța de fond a nesocotit dispozițiile art. 129 alin. final C.pr.civ., text legal care impune instanței ca în toate cazurile să se pronunțe doar asupra obiectului cererii de chemare în judecată, cu care a fost legal învestită.
Pe de altă parte, deși instanța de fond nu se referă expres la inadmisibilitatea acțiunii reclamantei, această pronunțare a instanței de fond se deduce din formularea potrivit căreia „este știut faptul că în genere rectificarea de CF nu reprezintă un mod de dobândire a proprietății, atâta vreme cât nu s-a constatat prealabil nevalabilitatea titlului, greșita calificare a dreptului ori încetarea condițiilor de existență ale acestuia sau încetarea efectelor actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea";.
Practic, din această formulare a instanței de fond se deduce neîndoielnic faptul că acțiunea reclamantei, în rectificarea cărții funciare, a fost respinsă în realitate ca inadmisibilă, pe motiv că nu s-a solicitat în prealabil constatarea nevalabilității titlului pârâtei, chiar dacă în considerentele hotărârii prima instanță arată că acțiunea urmează să fie respinsă ca nefondată.
Din această perspectivă, Curtea constată că prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului cauzei, respingând practic ca inadmisibilă cererea reclamantei.
Este reală susținerea apelantei în sensul că aprecierea valabilității titlului în baza căruia pârâta s-a întabulat în CF trebuie să se facă prin raportare la legislația în vigoare la acea dată, respectiv, prin raportare la art. 37 din D. nr.
177/1948, coroborat cu prevederile D.ui nr. 3. și ale art. 34 pct. 1 din D.-lege nr. 1., acest din urmă act normativ fiind aplicabil în speță în raport de dispozițiile D. în interesul legii nr. XXI/2005 a Înaltei Curți de C. și J.
Pe de altă parte, Curtea constată că instanța de fond nu s-a pronunțat, în considerentele hotărârii sale, în niciun fel cu privire la cererea reclamantei de anulare a încheierilor de CF nr. 68/(...) și nr. 1971/(...), din acest punct de vedere hotărârea primei instanței intrând sub incidența art. 297 alin. 1
C.pr.civ.
Excepția lipsei de interes a reclamantei în promovarea cererii pendinte, invocată de pârâta intimată prin întâmpinare, este nefondată, având în vederecă reclamanta apelantă a fost proprietara tabulară inițială a imobilului litigios, conform mențiunilor de sub B 1 din CF nr. 113 S. (f. 52, 51 dosar fond), astfel încât, prin prisma art. 34 pct. 1 din D.-lege nr. 1. nu i se poate nega acesteia interesul legitim juridic, născut actual, personal și direct în a solicita constatarea nulității titlului pârâtei și rectificarea cărții funciare, în sensul revenirii la situația anterioară de CF.
Se constată, astfel, de către Curte, prin prisma considerentelor anterior precizate, că petitele 1, 2, 3, 5 și 6 din cererea introductivă de instanță nu au fost analizate deloc pe fond de către prima instanță, în aceste limite, hotărârea primei instanțe intrând sub incidența art. 297 alin. 1 C.pr.civ., respectiv, se impune desființarea sentinței apelate în aceste limite, cu consecința trimiterii cauzei pentru rejudecarea pe fond a acestor petite, la aceeași instanță.
Cu ocazia rejudecării, vor fi avute în vedere toate aspectele menționate în cuprinsul prezentei decizii și, de asemenea, se va stabili dacă, raportat la noua situație de carte funciară nr. 113 S. și nr. 1905 S. (f. 52, 54 dosar fond) se impune sau nu împrocesuarea proprietarilor tabulari Cigher I. și R. de sub B 3 din CF nr. 113 S., Torje V. Zaharia, căsătorit, de sub B 2 din CF nr. 1905 S., respectiv, se va aprecia dacă nu se impune, în condițiile art. 129 C.pr.civ., ca reclamanta să formuleze pretenții și în raport de aceste persoane, care, prin contracte de vânzare-cumpărare, s-au întabulat asupra unei părți din imobilul litigios pretins de reclamantă.
În ceea ce privește petitul 4, având ca obiect anularea titlului de proprietate nr. 2./(...), Curtea constată că acesta a fost soluționat de către Tribunalul Sălaj cu încălcarea normelor imperative de competență materială absolută a instanțelor de judecată, întrucât, potrivit prevederilor Titlului XIII din L. nr. 247/2005, competența materială de soluționare a acestui petit în primă instanță revenea judecătoriei în a cărei rază teritorială era situat terenul obiect al titlului de proprietate, în speță, Judecătoriei Ș. Silvaniei, în conformitate cu prevederile Anexei 1 din H.G. nr. 337/1993, dat fiind că localitatea S. aparține de comuna H. C., comună care este în raza de competență a acestei judecătorii.
În aceste limite, cu privire la soluția dată petitului 4 din cererea reclamantei, soluția primei instanțe intră sub incidența art. 297 alin. 2
C.pr.civ.
Nu poate fi primită susținerea pârâtei intimate, în sensul că în mod corect prima instanță a soluționat acest petit, deși nu era competentă material, întrucât, a făcut o corectă aplicare a art. 17 C.pr.civ., având în vedere următoarele:
Potrivit art. 17 C.pr.civ., cererile accesorii și incidentale sunt în căderea instanței competente să judece cererea principală.
Însă, această prorogare de competență nu poate opera cu încălcarea normelor imperative de competență absolută, în speță, de competență materială.
Eventuala incidență a excepției autorității de lucru judecat în privința petitului având ca obiect anularea titlului de proprietate, în niciun caz nu poate fi invocată în fața Curții de A. C., ci doar în fața instanței competentă material să soluționeze pe fond petitul având ca obiect anularea titlului de proprietate.
Pe cale de consecință, în temeiul tuturor considerentelor anterior expuse
și a prevederilor art. 297 alin. 1 și 2 C.pr.civ., Curtea va admite apelul reclamantei, conform dispozitivului prezentei decizii.
Eventualele cheltuieli de judecată vor fi avute în vedere de instanța de rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite apelul declarat de reclamanta P. G. C. S. împotriva sentinței civile nr. 1351 din (...) a T.ui S., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o anulează în partea privitoare la soluția dată petitului având ca obiect anularea titlului de proprietate nr. 2./(...) și, în aceste limite, trimite cauza spre competentă soluționare în primă instanță Judecătoriei Ș. Silvaniei.
Desființează în parte sentința apelată în privința soluției date restului petitelor din cererea reclamantei și, în aceste limite, dispune trimiterea cauzei pentru judecarea pe fond aceleiași instanțe, Tribunalul Sălaj.
Decizia este definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE
JUDECĂTOR
GREFIER
C.-M. CONȚ A.-A. P.
A.-A. M.
Red.CMC/dact.MS
5 ex./(...) Jud.fond: M.K.
| ← Decizia civilă nr. 498/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 3062/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
