Decizia civilă nr. 45/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 45/RC/2011
Ședința publică din data de 6 mai 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I.-D. C.
JUDECĂTORI: A.-A. POP
C.-M. CONȚ
GREFIER : A. A. M.
S-a luat în examinare contestația în anulare declarată de contestatoarea A. A. C., împotriva deciziei civile nr. 6. din (...) a Curții de A. C. pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe intimații P. M., C. D., C. I., R. L., P. I., P. C.-A., P. G. A P., G. D. A P., S. K. C. P. M., S. I., S. E. C. G. G., S. I., K. K. M., K. I. I. M. și K. D.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentantul contestatoarei, avocat M. I., care depune la dosar împuternicire avocațială pentru reprezentarea contestatoarei în prezenta cauză, în fața Curții de A. C. și reprezentanta intimatei P. M., avocat D. A. D. cu împuternicire avocațială de reprezentare la f. 22 din dosarul Curții de A. C., lipsă fiind părțile personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Contestația în anulare declarată de contestatoarea A. A. C. a fost formulată și motivată în termen legal, a fost comunicată părții adverse și nu a fost legal timbrată la data înregistrării.
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea constată că la data de (...), contestatoarea, prin intermediul domnului avocat M. I. a înregistrat la dosar un înscris, prin care arată că a achitat timbrajul aferent contestației în anulare, la care a anexat timbre judiciare mobile în valoare de 0,30 lei și chitanța care atestă plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 10 lei.
Curtea constată că prezenta contestație în anulare este legal timbrată.
De asemenea, Curtea constată că la data de (...), intimata P. M., prin intermediul doamnei avocat D. A. D. a înregistrat la dosar o întâmpinare, în 5 exemplare, prin care solicită respingerea contestației în anulare care formează obiectul prezentului dosar ca nefondată, cu consecința menținerii ca legală și temeinică a deciziei civile nr. 6. din (...) a Curții de A. C.
Reprezentantul contestatoarei arată că a primit cu exemplar din întâmpinarea intimatei P. M. și depune la dosar o completare la raportul de expertiză tehnică judiciară efectuată de domnul expert C. G. - V. II-a și precizează că prin depunerea acesteia la dosar dorește să evidențieze greșeala comisă de către instanța de recurs, arătând totodată că nu este vorba de o eroare materială.
Curtea constată că această completare la raportul de expertiză tehnică judiciară efectuată de domnul expert C. G. - V. II-a, care a fost depusă azi la dosar de reprezentantul contestatoarei, exista deja la dosarul cauzei.
Reprezentantul contestatoarei și reprezentanta intimatei P. M. arată că nu au de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantului contestatoarei în susținerea contestației în anulare, iar reprezentantei intimatei P. M. îi acordă cuvântul pentru a pune concluzii pe contestația în anulare care formează obiectul prezentului dosar.
Reprezentantul contestatoarei, în temeiul art. 318 teza I C.pr.civ., solicită admiterea contestației în anulare așa cum a fost formulată, anularea deciziei contestate și rejudecând recursul, instanța să-l admită, cu consecința respingerii apelului și menținerii în tot a hotărârii judecătorești pronunțată de
Judecătoria Huedin ca legală și temeinică, pentru motivele arătate pe larg în contestația în anulare, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul contestatoarei arată că instanța trebuie să observe dacă în cauză există sau nu o greșeală care se încadrează în prevederile art. 318 teza I C.pr.civ., având în vedere că instanța de recurs s-a aflat în prezența unei greșeli materiale, deoarece în dispozitivul deciziei atacate nu s-a menționat V. II
-a din completarea la raportul de expertiză întocmită de către domnul expert C.
G., astfel încât, Curtea de A. C. a fost în aceeași greșeală ca și Tribunalul Cluj și de asemenea, arată că nu este vorba de o simplă eroare materială, ci de o greșeală care a dus la o analiză greșită a apelului și a recursului, având în vedere că în urma acestei greșeli s-a ajuns la concluzia că avocatul a achiesat la o altă variantă din raportul de expertiză, decât cea arătată mai sus.
Având în vedere aspectele menționate anterior, reprezentantul contestatoarei arată că decizia contestată a fost dată pe baza unei grave greșeli materiale.
Reprezentanta intimatei P. M. solicită respingerea contestației în anulare care formează obiectul prezentului dosar ca nefondată, cu consecința menținerii ca legală și temeinică a deciziei civile nr. 6. din (...) a Curții de A. C., pentru motivele arătate prin întâmpinarea depusă la dosar, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimatei P. M. arată că prin contestația în anulare nu se invocă o greșeală materială prevăzută de art. 318 alin. 1 C.pr.civ., ci o greșeală de judecată, iar această greșeală trebuia corectată de către instanța de apel și de către instanța de recurs și de asemenea, arată că raportat la prevederile legale, fiind vorba de o cale de atac de retractare, instanța nu are ce să retracteze în prezenta cauză.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin contestația formulată de contestatoarea A. A. C., înregistrată sub nr. de mai sus, s-a solicitat anularea deciziei civile nr. 6. din (...) a Curții de A. C. prin care a fost respins recursul declarat de reclamanta A. A. C. împotriva deciziei civile nr. 5. din 4 nov. 2010 a T.ui C. prin care s-a admis în parte apelul declarat de pârâta P. M. împotriva sentinței civile nr. 505 din (...) pronunțată în dosar nr. (...) al J. H., care a fost schimbată în sensul că s-a dispus sistarea stării de indiviziune între coproprietari asupra imobilului teren situat în intravilanul satului P. H. nr. 97 com. Beliș, identificat cu parcela cu nr.top.1602/80/a/1/1/1/1/2 în suprafață de 17964 mp și a construcțiilor existente pe acesta conform voinței părților și propunerii din raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat de expert C. G. în varianta I din raportul inițial, prin formare de loturi și atribuirea în natură după cum urmează: Lotul nr. 1 format din parcela cu nr. top. nou 1602/80/a/1/1/1/ 1/2/1 teren însuprafață de 14964 mp și construcțiile edificate pe acesta s-a atribuit în natură reclamantei A. A. C. fără plata vreunei sulte.
Lotul nr. 2 format din parcela cu nr.top. 1602/80/a/1/1/1/1/2/2/ în suprafață de 3000 mp s-a atribuit pârâtei P. M. fără plata vreunei sulte.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței apelante.
Contestatoarea a solicitat admiterea contestației, anularea deciziei și rejudecând recursul, respingerea apelului și menținerea în tot a hotărârii pronunțate de Judecătoria Huedin ca legală și temeinică.
În motivarea contestației sale contestatoarea apreciază că hotărârea dată în recurs este nulă deoarece este rezultatul unei greșeli materiale, care există și poate fi sesizată în mod concret în dosarul în care s-a dat soluția a cărei anulare se cere, eroarea fiind evidentă și săvârșită de instanță, datorită confundării unor date materiale importante din dosarul cauzei, la data pronunțării hotărârii.
Instanța de recurs s-a aflat în eroare involuntară cu privire la soluția dată de prima instanță în privința modalității de partajare a terenului.
Deși a arătat în recurs, prin motivare și prin notele de ședință că instanța de apel a avut în vedere la pronunțarea soluției, o premisa greșită, nereținând varianta aleasă de către prima instanță în momentul partajării, ci o altă variantă, instanța de recurs a apreciat că această critică nu este întemeiată, apreciind că din sentința civilă nr. 5. a J. H. rezultă că partajarea terenului a fost făcută conform propunerii din completarea la raportul de expertiză tehnică judiciară, în varianta II din raport, această variantă fiind criticată de către pârâtă prin apelul declarat.
Pentru a aprecia în acest mod, instanța de recurs a motivat că, în vederea alegerii unei variante optime de partaj instanța de apel a înțeles să solicite efectuarea unui supliment la raportul de expertiză tehnică judiciară, supliment aflat la filele 204 și urm. din dosarul instanței de apel, "din acest supliment, respectiv planul de situație întocmit, rezultând că varianta aleasă de către prima instanță este cea relevată în acest plan".
Nu este relevant, pentru stabilirea dispozitivului hotărârii primei instanțe, atitudinea recurentei, deoarece această atitudine nu poate influența, în nici un fel, modul în care a hotărât judecătorul.
De aceea nu poate fi primită afirmația instanței de recurs că, neînvederând către instanța de apel, după comunicarea suplimentului la raport, acest aspect al erorii de identificare de către expert a parcelei atribuite de prima instanță, ar rezulta că a acceptat că prin concluziile raportului de expertiză expertul poate stabili că prima instanță a ales ca variantă de partaj varianta nr. II evidențiată în planul de situație anexat la fila 206 din dosarul tribunalului.
Existenta erorii grave este întrevăzută de instanța de recurs, care arată că, "intr-adevăr, raportat la modul în care a fost identificată varianta aleasă prin dispozitivul sentinței ar putea exista discuții în sensul că ar fi varianta II din raportul inițial sau varianta II din suplimentul efectuat de către prima instanță, dar nu se preocupă de deslușirea adevărului, persistând în această greșeală involuntară, pe baza motivării de mai sus, cum că recurenta ar fi ratificat eroarea instanței de apel, transformând-o în adevăr.
Nu există temei legal prin care să nu se poată prevala, în recurs sau în calea contestației la executare de greșeala instanței de recurs care este generată "de o eventuală înțelegere greșită de către instanța de apel a dispozitivului sentinței pronunțate de judecătorie".
Este esențială această greșeală de fapt, pentru că prin acceptarea unui alt amplasament, greșit, ca fiind cel dispus spre atribuire pârâtei de cătreprima instanță, întregul raționament al instanței de recurs de respingere a motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ. prin raportare la o premisă falsă este, de asemenea, greșit.
Astfel, instanța de recurs apreciază că, în condițiile în care s-ar afirma că instanța de apel a încălcat sau interpretat greșit prevederile art. 673 ind. 9
C.pr.civ. care reglementează criteriile care trebuie avute în vedere de către instanță la formarea și atribuirea loturilor, se constată că instanța de apel a avut în vedere toate criteriile prevăzute de acest text de lege și altele incidente raportat la specificul cauzei, fiind respectat pe deplin textul art. 673 ind 9
C.pr.civ., fără să poată constata că aceste criterii, respectiv acordul părților, mărimea cotei părți ce se cuvine fiecărui coproprietar, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, edificarea unor construcții de către unii dintre coproprietari înainte de a se cere împărțeala, eventuale îmbunătățiri făcute cu acordul coproprietarilor, sunt făcute în considerentele deciziei atacate cu recurs raportat la o stare de fapt reținută eronat.
Dacă nu s-ar fi produs greșita interpretare de către instanța de apel și cea de recurs a amplasamentului atribuit de către prima instanță, nu s-ar fi ajuns la soluția respingerii recursului deoarece chiar instanța de apel arată că cererea apelantei de schimbare a amplasamentului parcelei, din varianta II cu cel potrivit variantei I este neîntemeiată, arătând că motivarea pârâtei nu se susține, pentru că în ceea ce privește amplasarea acestei parcele de 3000 mp existenta autorizației de construire nr. 5/ 1973 este irelevantă în speță. Astfel aceasta autorizație de construire a fost valabila timp de un an de la data eliberării ei. In acest interval de timp apelanta nu a edificat nici o construcție astfel ca ea și-a pierdut valabilitatea. Totodată o eventuala voință a defunctului ca apelanta sa își construiască casa pe cei 3000 mp indicați în varianta I din expertiza efectuata în cauza nu este suficienta pentru ca aceasta suprafață sa se atribuie apelantei în cadrul unui partaj judiciar, o asemenea voința și dorința nefiind un criteriu legal de partajare. Din aceeași perspectiva susținerile pârâților P. G. și G. D. în sensul confirmării voinței lui G. D. sen. sunt irelevante în speță. În măsura în care voința acestui defunct nu a luat forma unei donații ca și în cazul celorlalte terenuri, partajarea terenului se realizează strict pe criteriile legale de partajare."
În ce privește folosința faptica a terenului de către apelanta probele pe care le-a administrat în fata primei instanțe respectiv depozițiile aflate la f.
272-275 voi I sunt contradictorii așa cum a reținut și prima instanță martorii indicând amplasamente diferite ca fiind amplasamentul folosit de către apelanta. In consecință în speță nu se poate reține că apelanta a folosit amplasamentul indicat în varianta I a raportului de expertiza și că acest criteriu ar justifica atribuirea în favoarea ei a acestui amplasament."
Pe baza acestor constatări ale chiar instanței de apel, se impunea respingerea apelului, cu atât mai mult admiterea recursului.
Dar soluția de admitere a apelului, menținută de instanța de recurs, este dată de criterii care nu sunt raportate la parcela atribuită de prima instanță, ci la cea corespunzătoare amplasamentului eronat, al variantei II din suplimentul efectuat de expert în apel.
Din cauza greșitei aprecieri a amplasamentului parcelei atribuite de către prima instanță, s-a ajuns a se afirma că există rețele de înaltă tensiune care, "aceste doua rețele străbat terenul atribuit apelantei într-o asemenea modalitate (f. 206) încât o folosire a acestui teren în vederea edificării unei construcții este imposibila. In aceasta situație atribuirea suprafeței de 3000 mp în varianta dispusa de prima instanță dezavantajează în mod evident pe apelanta care primește un lot pe care nu îl poate folosi decât în scopuri limitateîn timp ce reclamanta intimata primește un teren pe care îl poate folosi pentru orice destinație și păstrând și calea de acces existenta", existând "dezavantajul apelantei de a i se atribui un teren impropriu unor destinații mai precis celei mai importante, aceea de a realiza o construcție" astfel că tribunalul a apreciat ca se impune partajarea terenului în așa modalitate încât suportarea dezavantajului creat prin existenta acestor rețele să fie suportată în egală proporție de ambele copărtașe adică ambele sa aibă teren străbătut de aceste linii si ambele teren care sa poată fi folosit pentru construire.
Dar acest criteriu este respectat în modalitatea atribuirii terenului conform hotărârii primei instanțe, deoarece aceste rețele sunt suportate în egala proporție de ambele copărtașe, fiindcă ambele au primit teren străbătut de aceste linii și ambele teren care sa poată fi folosit pentru construire.
Instanța de recurs a apreciat greșit, la fel ca instanța de apel, că parcela atribuită de prima instanță ar fi cea măsurată de expert în apel, de aceea a menținut hotărârea instanței de apel, dar dacă ar fi observat greșeala materială privind identificarea eronată în apel a parcelei atribuite de prima instanță, ar fi constatat că hotărârea dată în apel este nelegală, urmând a fi admis recursul.
Intimata P. M. prin întâmpinare a solicitat respingerea contestației în anulare ca nefondată.
Analizând decizia, prin prisma motivelor de contestație în anulare invocate, instanța reține că cererea nu este fondată.
Contestatorul a indicat în fața prezentei instanțe că motivul invocat este cel prevăzut de art. 318 teza 1 C.pr.civilă, anume că hotărârea pronunțată de instanța de recurs este rezultatul unor greșeli materiale.
Cât privește motivul prevăzut de art. 318 teza 1 C.pr.civilă, prevederea cuprinsă în acest text dispune că o hotărâre dată în recurs poate fi retractată dacă a fost rezultatul unei greșeli materiale, și se referă la erori materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecății recursului, cu respingerea greșită a unui recurs tardiv, anularea greșită ca netimbrat sau ca făcut de un mandatar fără calitate și altele asemănătoare, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.
Prin urmare, greșelile instanței de recurs care pot deschide calea contestației în anulare sunt greșeli de fapt și nu greșeli de judecata, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispozițiilor legale.
Aprecierile pe care le face contestatorul necesită o analiză în drept și nu se încadrează prin urmare în noțiunea de greșeală materială.
Potrivit art. 317 Cod procedură civilă „. irevocabile pot fi atacate cu contestatie in anulare, pentru motivele aratate mai jos, numai daca aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului: … ".
În speță chestiunea considerată de contestatoare ca și greșeală materială a fost invocată în motivele de recurs chiar de către aceasta și a fost analizată de instanța de recurs, or o astfel de analiză exclude o greșeală de fapt, o omisiune, chiar dacă contestatoarea consideră că instanța de recurs nu a dat o interpretarea corectă motivului invocat în recurs, aceasta fiind o chestiune de judecată.
În sensul textului citat, "greșeală materială" înseamnă greșeala de ordin procedural, de o asemenea gravitate încât a avut drept consecință darea unei soluții greșite.
Cu alte cuvinte, trebuie să fie vorba despre acea greșeală pe care o comite instanța prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale și care determina soluția pronunțată.
Legea are în vedere greșeli materiale cu caracter procedural care au dus la pronunțarea unei soluții eronate. În aceasta categorie intră greșeli comise prin confundarea unor date esențiale ale dosarului cauzei.
Prin urmare, greșelile instanței de recurs care deschid calea contestației în anulare sunt greșeli de fapt și nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor, ori de interpretare a dispozițiilor legale.
Astfel contestația în anulare nu constituie un mijloc de reformare a unei hotărâri, chiar și greșite, date în recurs, întrucât este ținută să verifice numai dacă există vreunul din motivele limitativ prevăzute de lege ce permit să examineze justețea soluției pronunțate prin prisma motivelor limitativ enumerate.
Faptul că decizia ar conține grave erori, nu constituie o greșeală de fapt ci ar necesita o analiză în cadrul unei căi de atac de reformare iar nu de retractare, iar ceea ce dorește contestatoarea este de fapt un recurs la recurs, ceea ce nu este admisibil.
Chiar dacă contestatoarea consideră că soluția la care s-a oprit instanța de recurs ar cuprinde greșeli de judecată pe fond, acestea nu pot fi corectate pe aceasta cale procesuala, a contestației în anulare, care este o cale de retractare și nu de reformare a soluției atacate.
Față de acestea, în temeiul prevederilor art. 318 Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă ca nefondată contestația în anulare declarată de contestatoarea A. A.-C. împotriva deciziei civile numărul 6. din (...) a Curții de A. C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o va menține în totul.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge contestația în anulare declarată de contestatoarea A. A.-C. împotriva deciziei civile numărul 6. din (...) a Curții de A. C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 06 MAI 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I.-D. C. A.-A. POP C.-M. CONȚ
Redactat de I., dactilografiat de S. În 2 ex., la data de (...)
GREFIER A.-A. M.
| ← Decizia civilă nr. 1905/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 62/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
