Decizia civilă nr. 3062/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R.IA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3062/R/2011
Ședința publică din data de 16 septembrie 2011
Instanța constituită din:
Președinte : A. A. C.
Judecători : A. C.
V. M. - președintele Curții de A. C.
Grefier : S. - D. G.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamanta L. G. A. precum și recursul declarat de pârâții S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN D. C. și P. M. D. împotriva sentinței civile nr. 229/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.
(...), privind și pe pârâtul M. D., având ca obiect P. în baza L. nr. 10/2001.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de 9 septembrie 2011, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Deliberând, reține că:
I. Prin sentința civilă nr. 229 din 10 martie 2011 a T.ui C., pronunțată îndosarul nr. (...), s-a dispus după cum urmează:
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice.
S-a admis acțiunea formulată de reclamanta L. G. A., împotriva pârâților P. municipiului D. și S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice și, în consecință:
S-a stabilit în favoarea reclamantei dreptul la despăgubiri bănești, după cum urmează:
- pentru imobilul situat D., str. Gh. Șincai nr. 9, înscris în CF nr. 901
D., cu nr. top 140, compus din 2 corpuri de clădire - corpul 1 - casă compusă din 4 camere, bucătărie, cămară, baie, verandă închisă, coridor deschis și depozit de băuturi din 2 camere; corpul 2 - un ghetar, un depozit de bere, 2 camere, birou, o cameră pentru fierberea rachiului, o pivnițăpentru vin, un garaj; curte și grădină în suprafață de 486 mp, echivalentul în lei la data plății a sumei de 68.500 euro;
- pentru imobilul situat în D., str. Huhurez nr. 33, înscris în CF nr.
698 D., cu nr. top 3061/a/1/1, casă cu 2 camere, cămară, terasă și teren în suprafață de 203 mp, echivalentul în lei la data plății a sumei de 4.570 euro;
- pentru imobilul situat în D., str. Huhurez nr.35, înscris în CF nr.
698 D., cu nr. top 3061/a/1/4, casă cu D+P+E, la demisol 2 bucătării, 4 beciuri și anticameră, la parter 6 camere, 2 bucătării, baie și 2 holuri, la etaj cameră, bucătărie, terasă și teren în suprafață de 1897 mp, echivalentul în lei la data plății a sumei de 33.570 euro.
A fost obligat pârâtul S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, să achite reclamantei diferența dintre valoarea despăgubirilor încasate de aceasta în baza hotărârii nr. 558/(...) a Comisiei județene pentru aplicarea dispozițiilor L. nr. 112/1995 C. pentru imobilele în litigiu, actualizată cu indicele inflației și sumele menționate mai sus.
Au fost obligați pârâții, în solidar, să achite reclamantei suma de 4420 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere, în principal, următoarele:
Prin notificările înregistrate sub nr. 91/(...) și nr. 92/(...) la BEJ Ș. A. reclamanta L. G. A. a solicitat acordarea de despăgubiri pentru imobilul situat în D., str. Huhurez nr. 31-35, înscris în CF nr. 698 D. cu nr. top
3061/a/1, compus din teren în suprafață de 517 mp și casă în suprafață de
332,38 și pentru imobilul situat în D., str. Gh. Șincai nr. 9, înscris în CF nr.
901 D. cu nr. top 140, compus din teren în suprafață de 486 mp, pe care se afla edificată o casă compusă din 4 camere, bucătărie, cămară, baie, verandă închisă, coridor deschis și depozit de băuturi din 2 camere, precum și corpul II de clădire, în prezent demolat, compus din ghețar, un depozit de bere, 2 camere birou, o cameră pentru fierberea rachiului cu cazan, o pivniță vin, un garaj. Reclamanta a precizat că imobilele au fost preluate de stat în baza Decretului nr. 92/1950 de la antecesoarea sa S. I., născută Szekely.
Din copia CF nr. 901 D. rezultă că imobilul cu nr. top 140, compus din 2 corpuri de clădire - corpul 1 - casă compusă din 4 camere, bucătărie, cămară, baie, verandă închisă, coridor deschis și depozit de băuturi din 2 camere; corpul 2 - un ghețar, un depozit de bere, 2 camere, birou, o cameră pentru fierberea rachiului, o pivniță pentru vin, un garaj; curte și grădină în suprafață de 486 mp, s-a aflat în proprietate tabulară a numiților S. J. și soția născută Szekely Jolan.
Prin încheierea CF nr. 202/1958, asupra acestui imobil s-a înscris dreptul de proprietate în favoarea S.ui R., cu titlu de naționalizare, în baza
Decretului nr. 92/1950.
Din copia CF nr. 698 D. rezultă că imobilul cu nr. top 3061/a s-a aflat în proprietatea tabulară a numiților S. J. și soția, născută Szekely Jolan.
Prin încheierea CF nr. 269/1957, asupra acestui imobil s-a înscris dreptul de proprietate în favoarea S.ui R., cu titlu de naționalizare, în baza
Decretului nr. 92/1950.
Prin încheierea CF nr. 1480/1981 imobilul cu nr. top 3061/a a fost dezmembrat, parcela cu nr. top 3061/a/1, formată din 2 case cu 4 camere,
2 bucătării, curte și grădină în suprafață de 16.517 mp fiind reînscrisă în CF nr. 698 D. în favoarea S.ui R., parcela cu nr. top 3061/a/2, arător însuprafață de 9525 mp fiind transcris în CF nr. 7784 în favoarea CAP Viile
D.ului.
Prin încheierea CF nr. 969/1999, în baza sentinței civile nr. 2. a J. D., imobilul cu nr. top 3061/a/1 a fost dezmembrat după cum urmează: parcelele cu nr. top 3061/a/1/1, casă la nr. 33, cu 3 camere, bucătărie, cămară, curte și grădină în suprafață de 203 mp, echivalentul în lei la data plății a sumei de 4.570 euro și cu nr. top 3061/a/1/4, casă la nr. 35, cu 5 camere, bucătărie, beciuri, curte și grădină în suprafață de 1897 mp, au fost reînscrise în CF nr. 698; parcelele cu nr. top 3061/a/1/2, grădină în suprafață de 2031 mp și cu nr. top 3061/a/1/3, grădină în suprafață de
12.386 mp, au fost transcrise în CF nr. 16155 în favoarea reclamantei L. G.
A.
Notificările formulate de reclamantă nu au fost însă soluționate în termenul legal, iar aceasta are dreptul de a solicita despăgubiri reprezentând diferența dintre sumele încasate în baza hotărârii nr. 558/(...), actualizate cu indicele inflației, și valoarea de piață a imobilelor în litigiu.
În ce privește procedura administrativă prevăzută de T. VII al L. nr. 2., Curtea E. a D. O. a arătat în mai multe hotărâri ale sale că aceasta nu este în măsură să conducă la plata într-un termen rezonabil a unor despăgubiri în favoarea persoanelor pentru care restituirea în natură nu mai este posibilă, existând un decalaj semnificativ între termenele prevăzute de lege pentru luarea unei decizii și cele existente în realitate.
Există disfuncționalități ale mecanismului de restituire sau de despăgubire, astfel că devine posibilă admiterea acțiunii reclamantei inclusiv în sensul obligării S.ui R. la plata de despăgubiri în favoarea reclamantei.
II. Împotriva acestei sentințe reclamanta L. G. A. a declarat recurs,solicitând modificarea în parte, în sensul obligării pârâților în solidar la a-i plăti suma de 7.420 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ., deoarece: a) Făcând în mod greșit aplicarea prevederilor art. 274 alin. 3
C.pr.civ., prima instanță a dispus obligarea în solidar a pârâților la plata sumei de 4420 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, din care suma de 2.240 lei reprezintă onorariu al expertului, iar suma de 2.000 lei reprezintă onorariu avocațial.
Astfel, valoarea cauzei (anume 106.640 E.) și volumul de muncă depus de avocatul reclamantei justifică luarea în considerare, în cadrul cheltuielilor de judecată, a întregii sume (5.000 lei) ce reprezintă onorariu avocațial plătit de către reclamantă. b) Prin reducerea onorariului plătit avocatului reclamanta se află în imposibilitate de a-și recupera integral cheltuielile de judecată, dar nu se află în culpă procesuală și nici într-o situație de culpă rezultată din faptul de a cuveni cu propriul avocat plata unui onorariu prea mare.
III. Împotriva sentinței a declarat apel pârâtul P. municipiului D., solicitând modificarea ei în sensul înlăturării dispoziției de obligare a P. la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă, deoarece:a) În bugetul Instituției P. municipiului D. nu sunt prevăzute sume cu destinația de cheltuieli de judecată. b) Pornind de la prevederile art. 1 din O.U.G. nr. 22/2002 și ținând seama și de cele ale art. 4 alin. 1 din același act normativ, astfel cum au fost modificate prin L. nr. 1., ordonatorii principali de credite sunt cei care au obligația de a asigura virarea de credite bugetare în condițiile legii pentruasigurarea bugetelor proprii a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
IV. Împotriva sentinței a declarat recurs și pârâtul S. R., prin Ministerul
Finanțelor Publice, solicitând modificarea ei în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale active a S.ui R. (prin Ministerul Finanțelor Publice) și respingerii acțiunii față de acesta, deoarece:a) Lipsa calității procesuale pasive a S.ui R. în prezenta cauză, rezultă din prevederile art. 21 alin. 1 și alin. 4, art. 26 și art. 28 din L. nr. 10/2001, nefiind vorba în procesul de față despre necunoașterea bunului imobil solicitat, ca tip de situație care, doar el, ar fi justificat calitatea procesuală pasivă a statului. b) Ministerul Finanțelor Publice nu are calitatea de a reprezenta S. R. în calitate de titular al obligației de despăgubire în baza L. nr. 10/2001 și a L. nr. 2..
Prima instanță a reținut în mod eronat că sunt incidente prevederile art. 25 din Decretul nr. 31/1954, fiind aplicabile prevederile speciale cuprinse în L. nr. 10/2001 și L. nr. 2..
Sunt de avut în vedere și prevederile art. 19 din Titlu VII al L. nr. 2., precum și cele ale art. 1 și 2 din H.G. nr. 361/2005. c) Începând cu luna ianuarie a anului 2011 acțiunile Fondului proprietatea au fost cotate la bursă. d) Acțiunea reclamantei era inadmisibilă și pentru că reclamanta s-a adresat în mod direct instanței de judecată, încercând să ocolească procedura administrativă prevăzută de L. nr. 2., fiind de văzut și că acordarea de despăgubiri, în condițiile acestei proceduri speciale era permisă numai dacă restituirea în natură a imobilelor litigioase nu apărea ca posibilă.
V. Reclamanta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea căilor de atac declarate de pârâți (f. 11-13, în ce privește conținutul întâmpinării).
VI. Deși pârâtul P. municipiului D. și-a intitulat calea de atac apel, prezenta instanță urmează a ține seama de natura ei juridică reală, rezultată din modificarea prevederilor art. 26 alin. 3 din L. nr. 10/2010, anume aceea de recurs.
Cu privire la aceste recursuri, Curtea are în vedere următoarele:a) În legătură cu recursul declarat de pârâtul S. R. prin Ministerul
Finanțelor Publice:
În considerarea caracterului lor de legi speciale, atât L. nr. 10/2001, cât și L. nr. 2., T. VII, au prioritate de aplicare în raport cu normele legale cu caracter general și care au statut de norme comune.
Așa fiind, rezultă că în procedurile administrative reglementate de cele două legi sus-arătate au, ca regulă, calitate exclusiv autoritățile și, în general, entitățile menționate în textele legale speciale, derularea procedurilor reparatorii trebuind să aibă loc față de subiecții și cu respectarea etapelor pe care legiuitorul le-a consacrat.
În ce privește imobilele deținute de entitățile administrativ-teritoriale, art. 21 alin. 4 din L. nr. 10/2001 dispune, fără echivoc, că restituirea în natură sau prin echivalent către persoana îndreptățită se face prin dispoziția motivată a primarilor, respectiv a primarului general al municipiului B. ori, după caz, a președintelui consiliului județean.
Abilitarea acestor entități este, așadar, legal impusă, normele care o consacră fiind imperative.
Este de observat, totodată, că art. 28 alin. 3 din L. nr. 10/2001 dispune că S., prin Ministerul Finanțelor Publice, poate fi chemat în judecată numai în cazul în care unitatea deținătoare nu a fost identificată, în celelalte situații rămânând ca procedurile reparatorii să se deruleze în raport de alte entități, așa cum legea le stabilește.
În ce privește procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor, aceste sunt reglementate prin art. 16 și următoarele din T. VII al L. nr. 2., fiind indicate termenul procedural și entitățile abilitate de lege (Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor în scopul de a se obține un titlu de despăgubire, respectiv A. N. pentru Restituirea Proprietăților pentru a emite, ținând seama și de opțiunea persoanelor îndreptățite, un titlu de conversie și/sau un titlu de plată).
Rezultă, așadar, că S. nu este angajat, ca persoană juridică reprezentată de Ministerul Finanțelor Publice, în aceste proceduri de acordare a despăgubirilor conform T.ui VII, în numele și pe seama acestuia acționând, în limitele de competență ce le sunt specifice, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și A. N. pentru Restituirea Proprietăților.
Deși este real că, așa cum prima instanță observase, Curtea E. a D. O. a statuat prin mai multe hotărâri ale sale (putând fi, într-adevăr, menționate cele pronunțate în cauzele Viașu, Katz și Faimblat contra R.iei) că mecanismul de despăgubire a persoanelor îndreptățite este deficitar, Fondul Proprietatea nefuncționând într-o manieră susceptibilă de a fi considerată adecvată prin acordarea efectivă a unei despăgubiri, nu trebuie omis însă că, și mai recent (anume prin H. dată în cauza Atanasiu și alții contra R.iei), Curtea E. a D. O. a decis suspendarea pentru 18 luni de la data rămânerii definitive a acestei hotărâri a ei, cererile rezultate din problematica generală privitoare la despăgubirea de către S. R. a foștilor proprietari sau a moștenitorilor lor, în acest interval de timp fiind așteptat ca S. să adopte
„măsuri capabile să ofere un remediu adecvat tuturor persoanelor afectate de legile de reparație";.
În cuprinsul acestei hotărâri s-a arătat și că S.ui trebuie să i se lase o marjă de apreciere mai largă pentru a alege măsurile destinate să garanteze respectarea drepturilor patrimoniale sau să reglementeze raporturile de proprietate din țară (paragraful nr. 241), precum și că ținând cont de numărul mare de persoane vizate și de consecințele importante ale unui astfel de dispozitiv al cărui impact asupra întregii țări este considerabil, autoritățile naționale rămân suverane în a alege măsurile generale ce trebuie implementate în ordinea juridică internă pentru a pune capăt încălcărilor constatate de Curte (paragraful nr. 236).
În fine, ca element suplimentar având caracter de noutate în raport cu situația existentă la data pronunțării hotărârilor în cauzele Vianu, Katz și
Faimblat împotriva R.iei, este de reținut și acela că în prima parte a anului
2011 Fondul „Proprietatea"; a fost listat la bursa de valori, devenind operațional.
În considerarea tuturor acestor elemente de fapt și de drept, reiterând totodată caracterul special al L. nr. 10/2001, precum și al T.ui VII din L. nr.
2., înțelese ca legi speciale de reparație, este de conchis că S. R., reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, nu avea calitate procesuală pasivă în prezentul proces, aceasta aparținându-i exclusiv P. municipiului D.
În baza art. 304 pct. 3 C.pr.civ., se admite, deci, recursul pârâtului S.
R., sentința urmând a fi modificată în sensul respingerii acțiunii reclamantei față de acest pârât.
Reclamanta este însă îndreptățită la a primi măsuri reparatorii în echivalent, în limita sumei de 106.640 E. (valoarea însumată a celor trei imobile litigioase), echivalent în lei, în condițiile T.ui VII din L. nr. 2..
La stabilirea despăgubirilor cuvenite reclamantei se va ține seama, în condițiile legii, și de despăgubirile deja încasate de aceasta în baza Hotărârii nr. 558/16 decembrie 1997 a Comisiei Județene C. pentru aplicarea L. nr.
112/1995. b) În ce privește recursul declarat de reclamantă:
Este adevărat că, în temeiul art. 274 alin. 3 C.pr.civ., judecătorii au dreptul să micșoreze onorariile avocaților când s-ar constata că sunt nepotrivit de mari față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Prima instanță a făcut aplicarea acestor prevederi legale, acordându-i reclamantei cheltuieli de judecată în primă instanță în sumă de 4.420 lei, din care suma de 2.420 lei reprezenta onorariu plătit de reclamantă expertului C. S., iar suma de 2.000 lei reprezintă o parte din onorariul plătit de reclamantă avocatului ei (valoarea totală a onorariului avocațial fiind de
5.000 lei pentru judecata în prima instanță).
Nu se poate însă nega că, precum reclamanta arată în cererea de recurs, valoarea pricinii este una destul de ridicată (106.640 E.), iar munca îndeplinită de avocat a constat în redactarea cererii de chemare în judecată, prezența la cinci termene de judecată și punerea de concluzii finale orale.
Analizând însă aceste aspecte ale cauzei, Curtea înțelege să observe și că în prezentul recurs situația procesuală a reclamantei s-a schimbat parțial în raport cu cea hotărâtă de prima instanță, acțiunea ei fiind respinsă față de S. R. și admisă numai față de P. municipiului D., după cum și pretențiile reclamantei nu au mai fost primite în totul, în sensul cerut de aceasta.
Față de toate aceste elemente, prezenta Curte apreciază că este just a-i acorda reclamantei cheltuielile de judecată parțiale, în sumă de 4.920 lei corespunzător judecății în primă instanță și în sumă de 1000 lei corespunzător judecății în recurs, recursul reclamantei trebuind, așadar, admis numai în parte.c) În ce privește recursul declarat de pârâtul P. municipiului D.
Potrivit art. 274 alin. 1 C.pr.civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
În aplicarea acestei reguli, rămâne ca partea care a pierdut procesul să-i plătească părții câștigătoare cheltuielile pe care aceasta le-a făcut în legătură cu judecata, văzându-se, când este cazul, și incidența prevederilor art. 274 alin. 3 C.pr.civ., deja evocate mai sus.
În prezentul proces, raportat și la cele ce rezultă din admiterea recursului declarat de S. R. și din admiterea în parte a recursului reclamantei, pârâtul P. municipiului D. apare ca parte căzută în pretenții, astfel că este ținut a-i plăti reclamantei cheltuielile de judecată în limitele arătate în analiza pe care Curtea a făcut-o cererii de recurs pe care reclamanta a formulat-o.
Aspectele invocate de P. municipiului D. în recursul său nu pot conduce la o altă concluzie, prevederile art. 274 alin. 1 C.pr.civ., impunându-se cu caracter general și obligatoriu în orice proces, câtă vreme printr-o dispoziție specială a legii nu se dispune, derogatoriu, că într-osituație precum cea din prezenta cauză P. unității administrativ-teritoriale este exonerat de plata cheltuielilor de judecată.
Or, o asemenea normă specială și derogatorie lipsește, ceea ce atrage, univoc, acțiunea regulii impuse de art. 274 alin. 1 C.pr.civ.
Împrejurările privitoare la inexistența în bugetul Instituției P. ori al municipiului D. a unor sume destinate a fi plătite cu titlu de cheltuieli de judecată nu împiedică aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. 1 C.pr.civ., aceasta fiind o chestiune de ordin intern ce trebuie să-și afle rezolvarea prin alocarea sumelor necesare de către ordonatorii de credite stabiliți de lege.
Se va respinge, așadar, ca nefondat recursul declarat de P. municipiului D.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâtul S. R., prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr. 2. din 10 martie 2011 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...).
Admite în parte recursul declarat de reclamanta L. G. A. împotriva aceleiași sentințe.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul P. M. D. împotriva sentinței.
Schimbă sentința în parte, după cum urmează:
Admite în parte acțiunea civilă înaintată de reclamanta L. G. A. împotriva pârâtului P. municipiului D.
Respinge acțiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtului S. R. Stabilește că pentru imobilele arătate în dispozitivul sentinței reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii în echivalent, pentru suma de 1. E. în condițiile T.ui VII din L. nr. 2..
Obligă pe pârâtul P. M. D. să îi plătească reclamantei suma de 4920 lei cheltuieli de judecată în primă instanță și 1000 lei cheltuieli de judecată în apel.
La stabilirea despăgubirilor cuvenite reclamantei se va ține seama de despăgubirile deja încasate de aceasta în baza Hotărârii nr. 558/(...) a Comisiei Județene C. pentru aplicarea L. nr. 112/1995.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 septembrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A. A. C. A. C. V. M.
S. - D. G.
GREFIER
Red.VM/dact.MS
3 ex./(...)
Jud.fond: D.I.T.
| ← Decizia civilă nr. 269/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 203/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
