Decizia civilă nr. 143/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 143/A/2011
Ședința de la 18 F. 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : M. C. V.
JUDECĂTOR : D. C.
GREFIER : A. B.
S-au luat în examinare apelurile declarate de pârâții P. M. C.-N. și M. C.- N. PRIN P. împotriva sentinței civile nr. 512 din 3 iunie 2010 pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C., în contradictoriu cu intimatul reclamant M. U.-G. și intimații intervenienți în numele altei persoane P. M. și P. I., având ca obiect legea 1..
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta reclamantului intimat M. U. G., avocat G. S. în substituirea avocatului titular Petcu A. Ștefania și care îi reprezintă și pe intervenienții P. M. și P. I. și reprezentantul intervenientei R. F., avocat B. A., lipsă fiind celelalte părți.
P.edura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Instanța pune în discuția părților prezente, admisibilitatea în principiu a cererii de intervenție în numele apelanților, formulată de numita R. F.
Reprezentantul intervenientei R. F. susține cererea de intervenție în interesul apelanților, solicitând admiterea în principiu a cererii. A. că nu are cereri în probațiune de formulat sau excepții de invocat.
Reprezentanta reclamantului intimat și al intervenienților în numele reclamantului, avocat G. S., arată că nu se opune admiterii în principiu a cererii de intervenție în numele apelanților, a numitei R. F. A. că nu are cereri de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, după deliberare, în conformitate cu prevederile art. 51 cod procedură civilă, admite în principiu cererea de intervenție în interesul apelanților formulată de numita R. F. și nemaifiind alte cereri în probațiune de formulat sau excepții de invocat, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond asupra apelurilor și asupra cererii de intervenție.
Reprezentanta reclamantului intimat M. U. G. și al intervenienților în numele reclamantului P. M. și P. I., avocat G. S., solicită respingerea apelurilor formulate de pârâți ca nefondate și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii primei instanțe, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a apelantului pârât
M. C.-N., apreciază că acesta are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, raportat la calitatea de proprietar tabular asupra parte din imobilul din litigiu și atât timp cât s-a solicitat restituirea în natură a unui număr de apartamente nevândute echivalente cu cota de 1/3 parte din actualul imobil, arată că, se impune ca proprietarului acestor imobile să-i fie opozabilă hotărârea judecătorească ce se va pronunța.
Cu privire la motivul de netemeinicie al hotărârii atacate învederat de apelantul pârât, referitor la faptul că apartamentele restituite, respectiv cotele acestora, depășesc cota cuvenită reclamantului, arată că, toate calculele prezentate în susținerea motivului de apel sunt eronate și fără temei legal, sunt raportate la un raport de expertiză efectuat într-o altă cauză - ce nu a fost întabulat în CF și au fost făcut cu ignorarea raportului de expertiză efectuat de domnul M. A. în acest dosar.
Reprezentantul intervenientei în interesul apelanților - R. F., avocat B.
A., solicită admiterea cererii de intervenție formulată de aceasta, iar pe fond solicită admiterea apelurilor declarate de pârâți, schimbarea în tot a sentinței civile atacate, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantul M. U. G., susținând pe larg motivele expuse în cererea de intervenție depusă la dosar. T. solicită obligarea intimatului reclamant la plata cheltuielilor de judecată.
Apreciază că, apelurile declarate în cauză sunt fondate, având în vedere că din examinarea cărții funciare inițiale nr. 6289 C.-N., se constată că antecesorul reclamantului a deținut cota de ¼ parte din imobile înscrise în CF și pornind de la această situație, reclamantul a solicitat, prin notificarea depusă în baza Legii 1., restituirea cotei de ¼ parte din imobil, respectiv cota de care antecesorul sau a deținut-o. A. că reclamantul prin notificare, nu a solicitat să i se restituie în natură unul sau mai multe apartamente ci o cotă parte din imobil, respectiv cota parte pe care a deținut-o antecesorul său.
De asemenea, arată că, ulterior reclamantul a formulat o precizare de acțiune, aflată la fila nr. 26 din dosarul de fond, prin care a solicitat să se modifice dispoziția în sensul restituirii în natură a cotei de ¼ din imobilul înscris inițial în CF nr. 6289 C., cotă care, potrivit susținerilor reclamantului, corespunde cu cota de 1/3 parte din imobilul înscris în CF nr. 1. ind. C. și CF col. nr. 1. C. Cererea modificată nu corespunde cu cererile cuprinse în notificare, motiv pentru care se impune respingerea acțiunii modificate formulate de reclamant, fiind nu este legal să i se acorde altceva decât s-a solicitat prin notificare, cererea nefiind întemeiată.
Reprezentanta reclamantului intimat M. U. G. și al intervenienților în numele reclamantului P. M. și P. I., avocat G. S., solicită respingerea cererii de intervenție în interesul apelanților formulată de numita R. F. A. că, în cauză nu a cerut nimeni partajul, ci s-a solicitat modificarea Dispoziției P.ui în sensul de a i se atribui în mod normal cota de ¼ parte din imobilul din litigiu reclamantului, fiind vorba de un singur capăt de cerere și în speță nu se pot aplica regulile partajului. Pe de altă parte, nu se pot solicita bani atâta timp cât se pot restitui în natură bunurile.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 512 din 03 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. C.-N. prin P.
S-a admis acțiunea formulată și modificată de reclamantul M. U. G., împotriva pârâților P. M. C.-N. și M. C.-N. prin P.
S-a admis cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienții P. M. și P. I.
S-a dispus modificarea dispoziției nr.3534/(...) a P.ui municipiului C.-N., în sensul că s-a dispus restituirea în natură în favoarea reclamantului a apartamentelor nr. 1, 3, 8 și 12 din imobilul situat în C.-N. str. M. nr. 64, înscrise în CF 1. C., cu nr.topo. 11094/1/I, 11094/1/III, 11094/1/VIII,
11094/1/XII, cu părțile indivize comune înscrise în CF col. 1. C., apartamentecare reprezintă echivalentul cotei părți de 1/3 din imobilul cu nr.topo.
11094/1, înscris în CF col. 1. C.
Pârâții au fost obligați să achite reclamantului suma de 6475 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. C.-N. prin P. că prin acțiune reclamantul a solicitat modificarea dispoziției atacate, în sensul restituirii în natură a unui număr de apartamente nevândute.
În condițiile în care aceste apartamente se află în prezent în patrimoniul pârâtului M. C.-N., instanța a considerat că acesta are calitate procesuală.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța a reținut din copia CF 6289 C. că asupra imobilului cu nr.topo.11094, casă și teren în suprafață de 645 stj.p., antecesorul reclamantului, M. G. a avut calitatea de coproprietar, în cota parte de ¼, ceilalți coproprietari fiind M. I., în cota parte de 2/4 și M. I. O., în cota parte de ¼.
Prin încheierea CF nr. 7344/1976 asupra cotei părți de 2/4 aparținând lui M. I. s-a înscris dreptului de proprietate în favoarea Statului Român, în baza Decretului nr. 111/1951, iar prin încheierea CF nr. 3. asupra cotei părți de 1/4 aparținând lui M. G. s-a înscris dreptului de proprietate în favoarea Statului Român, în baza Decretului nr. 223/1974.
Prin încheierea CF nr. 1371/1994 asupra cotei părți de 1/4 aparținând lui M. I. O. s-a înscris dreptul de proprietate în favoarea SC P. V. ȘI S. BTV
SRL.
Prin încheierea CF 190/2002, în baza sentinței civile nr. 6. a J. C.-N. imobilul cu nr.topo. 11094 a fost dezmembrat, parcela cu nr.topo. 11094/1, casă cu 12 apartamente și teren în suprafață de 1679 mp fiind transcrisă în CF 1. în favoarea Statului Român, parcelele cu nr.topo. 11094/2 , casă cu teren în suprafață de 630 mp și nr.topo. 1., casă și teren în suprafață de 10 mp fiind transcrise în CF 1. și CF 1. în favoarea SC P. V. ȘI S. BTV SRL.
În prezent imobilul cu nr.topo. 11094/1, casă cu 12 apartamente și teren în suprafață de 1679 mp este înscris în CF col. 1. C., apartamentele fiind înscrise în CF ind. 1. C.
Prin sentința civilă nr. 1. a J. C.-N. s-a constatat preluarea abuzivă a cotei părți de ¼ din imobilul situat în C. N. str. M. nr. 64, înscris în CF ind. 1. și CF col. 1., au fost respinse petitele privind constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare cumpărare și de închiriere privind apartamentele din imobil, s-a admis petitul privind radierea dreptului de proprietate al statului și restabilirea situației anterioare de CF prin reînscrierea dreptului de proprietate al reclamantului în ceea ce privește apartamentele care nu au fost înstrăinate și s-a respins acest petit privind apartamentele care au făcut obiectul contractelor de vânzare cumpărare.
Sentința este definitivă și irevocabilă, prin respingerea apelului și recursului, prin decizia civilă nr. 1. a T. C., respectiv prin decizia civilă nr. 2. a
C. de A. C.
În considerentele acestor hotărâri judecătorești s-a reținut că instanța a fost investită de reclamant doar cu privire la cota parte de ¼ din imobilul situat în str. M. nr. 64, cu nr.topo. 11094/1, reclamantul fiind îndreptățit să obțină restituirea în natură a apartamentelor corespunzătoare acestei cote-părți prin intermediul procedurilor speciale pe care le-a demarat în baza Legii nr. 1..
Prin dispoziția nr. 3534/(...) a P.ui municipiului C.-N. s-a dispus restituirea în natură în favoarea reclamantului a cotei părți de ¼ din apartamentele nr. 1, 3, 5, 9, 10 și 12 din imobilul situat în C.-N. str. M. nr. 64
și acordarea de despăgubiri pentru cota parte de ¼ din apartamentele nr. 2, 4,
6, 7, 8 și 11 din același imobil.
Față de probatoriul administrat în cauză, instanța a considerat întemeiate susținerile reclamantului.
A., instanța a constatat că statul a preluat de la antecesorul reclamantului și de la M. I. cota parte de ¾ din imobilul înscris în CF 6289 C. cu nr.topo. 11094, cota parte de ¼ aparținând SC P. V. ȘI S. BTV SRL. Ca urmare a ieșirii din indiviziune dispuse prin sentința civilă nr. 6. a J. C.-N., imobilele cu nr.topo. 11094/2 și nr.topo. 1., corespunzătoare cotei părți de ¼ a SC P. V. ȘI S. BTV SRL au fost transcrise în CF 1. și CF 1., iar imobilul cu nr.topo. 11094/1, corespunzător cotei părți de ¾ aparținând statului a fost transcris în CF col. 1. C. și CF ind. 1. C. Rezultă așadar că asupra imobilului cu nr.topo. 11094/1 reclamantul este îndreptățit să solicite măsuri reparatorii pentru cota parte de 1/3, corespunzătoare cotei părți de ¼ deținută de antecesorul său din imobilul cu nr.topo. 11094.
T., instanța a constatat că prin hotărârile judecătorești menționate mai sus s-a statuat că nu se poate recunoaște dreptul reclamantului asupra cotei părți de 1/3 din imobilul în litigiu, strict pe considerentul că pe calea dreptului comun instanța a fost investită de reclamant doar cu privire la cota parte de ¼ din imobilul situat în str. M. nr. 64, cu nr.topo. 11094/1, astfel încât nu se poate vorbi despre autoritate de lucru judecat privind acest aspect, în condițiile în care prin prezenta procedură specială prevăzută de L. nr. 1. reclamantul a înțeles să își precizeze pretențiile cu privire la cota parte de 1/3 din imobilul cu nr.topo. 11094/1, corespunzătoare cotei părți de ¼ din imobilul cu nr.topo.
11094.
Din raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză de exp. M.
A. rezultă că valoarea de circulație a celor 12 apartamente din imobilul situat în C.-N. str. M. nr. 64 este de 1.217.424 euro, iar valoarea de circulație a apartamentului nr. 1 este de 137.285 euro, a apartamentului nr. 3 este de
87.785 euro, a apartamentului nr. 8 este de 30.315 euro, a apartamentului nr.
12 este de 142.419 euro.
A., instanța a reținut că valoarea de circulație a celor 4 apartamente solicitate de reclamant este inferioară sumei corespunzătoare cotei părți de 1/3 din valoarea celor 12 apartamente.
T., instanța a constatat că cele 4 apartamente nu au fost înstrăinate foștilor chiriași și pot fi restituite în natură, din tabelul comparativ și actele anexate acestuia, depuse la dosar de reclamant, rezultând că datorită unor erori în contractele de închiriere și de vânzare-cumpărare apartamentul nr. 8, apare ca fiind nr. 9, fiind închiriat numitului Har V.
Față de cele ce preced, instanța a considerat că acțiunea reclamantului și cerere de intervenție accesorie sunt întemeiate și au fost admise.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții P. M. C.-N. și M. C.-N. prin primar, solicitând admiterea apelului și modificarea sentinței.
În motivarea apelului critică legalitatea și temeinicia sentinței civile arătând că imobilul în litigiu, situat în C.-N., str. M. nr. 64, înscris inițial în CF
6289, a aparținut numiților: M. G., în cota de 1/4, M. I. O., în cota de 1/4 și respectiv în cota de 2/4 numitului M. I. C. de 1/4 din imobil (nedezmembrat), aparținând lui M. G., a fost preluată în proprietatea Statului Român în baza Decretului nr. 223/1974.
În anul 2002, în baza Sentinței civile nr. 6. a J. C.-N., imobilul mai sus descris a fost dezmembrat astfel: nr. top 11094/1, casa cu 12 apartamente și teren în suprafața de 1679 mp a fost transcris în CF 1. în favoarea Statului Român; nr. top 11094/2, casa cu teren în suprafața de 630 mp și nr. top 1.,casa și teren în suprafața de 10 mp fiind transcrise în CF 1. și CF 1. în favoarea SC P. V. și servicii BTV SRL.
Reclamantul a formulat notificare în temeiul Legii nr. 1., solicitând restituirea cotei părți din imobil care a aparținut tatălui său. A., întrucât revendicatorul a făcut dovada calității de persoana îndreptățită la măsuri reparatorii în echivalent, în condițiile legii, a fost emisă Dispoziția P.ui nr.
3534/2008, prin care s-a restituit cota de 1/4 din apartamentele nevândute, respectiv 1/4 din ap. 1, 3, 5, 9, 10, 12, precum și terenul aferent acestora, pentru cota de 1/4 din apartamentele înstrăinate în temeiul Legii nr.
112/1995 în favoarea foștilor chiriași fiind acordate despăgubiri în condițiile legii speciale, având în vedere despăgubirile primite la preluare.
A. că instanța de fond a individualizat apartamentele care ar putea constitui cota ce i se cuvine reclamantului, ceea ce este o soluție greșită, întrucât, la momentul preluării imobilului în proprietatea Statului Român, asupra acestuia nu era făcută sistarea stării de indiviziune, cota de 1/4 a antecesorului reclamantului fiind doar o cotă ideală, nedeterminată ca atare, și prin dispoziție s-a restituit tot o cotă ideală din apartamentele care încă se aflau în proprietatea Statului Român. Așadar, prin hotărârea pronunțată, instanța dispune o reală sistare de indiviziune asupra imobilului în litigiu.
Având în vedere cele mai sus expuse reiterează instanței de apel excepția lipsei calității procesuale pasive a P.ui mun. C.-N., raportat la petitul mai sus menționat din cuprinsul cererii de chemare în judecată (partaj) și, de asemenea, excepția lipsei competenței T. C. de a soluționa o cerere ce vizează partajul unui imobil, raportat la prevederile art. 1 Cod pr. Civila.
În cazul în care instanța de apel considera totuși ca soluția restituirii în natură către reclamant a unui număr determinat de apartamente din imobil, aparținând Statului Român, a căror, cote să însumeze cota ce i se cuvine acestuia, este cea de adoptat în cauză, învederează faptul că oricum sentința în cauza este netemeinică întrucât, apartamentele restituite, respectiv cotele acestora, depășesc cota cuvenită reclamantului. A., suma cotelor apartamentelor cu nr. 1, 3, 8 și 12 din imobilul situat în C.-N., str. M. nr. 64, raportată la toată suprafața utilă a celor doua corpuri de clădire ce fac obiectul cauzei, este de 368,48 mp (103,86 + 90,13 mp + 23,01 + 151,48 mp), adică
46,37 % din imobil, deci mai mare decât cota ce i se cuvine reclamantului, respectiv 1/3 din imobilul înscris sub nr. top 11094/1 {corespunzător 1/4 din top nedezmembrat - 11094). A., daca se identifica cota de 1/3 din suprafața totală a celor doua corpuri de clădire, care este de 789,33 mp, conform expertizei întocmită de către M. M. și P. A., (care este cea înscrisă în CF-ul imobilului), rezultă o suprafață de 263,08 mp, existând o diferență ce nu i se cuvine reclamantului.
Raportat la considerentele mai sus expuse invederează ca, pentru ca reclamantului să i se acorde doar cota ce i se cuvine, instanța de fond ar fi trebuit să aleagă în vederea restituirii în natură una din următoarele variante: ap. 1, ap. 3 și ap. 8 și terenul aferent acestora, a căror cote însumate au cota de 32,66 % din imobil sau ap. 3, ap. 8 si ap. 12 și terenul aferent, a căror cote însumate au cota de 29,97 % din imobil, cu propunerea corelativa a acordării despăgubirilor în condițiile legii speciale pentru diferența până la cota la care este îndreptățit numitul M. G., respectiv 33,3 % din imobilul înscris în prezent sub nr. top 11094/1 din CF 1. C.
În ceea ce privește cheltuielile de judecata consideră că, întrucât nu este în culpă procesuală, dispoziția P.ui atacată în cauza fiind legală, solicită respingerea acestui petit, raportat la prevederile art. 274 Cod pr. Civila.
Intervenienta R. F. a formulat cerere de intervenție în interesul apelanților primarul M. C.-N. și M. C.-N., solicitând admiterea apelurilor în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantul M. U. G.
În motivarea cererii a arătat că justifică un interes născut, legitim și actual pentru a formula cerere de intervenție în interesul apelanților, deoarece a încheiat contractul de închiriere cu M. C.-N. pentru apartamentul nr. 3 din imobilul în litigiu. Locuiește în acest apartament de 22 de ani, ultima prelungire a contractului de închiriere a efectuat-o în anul 2009 pe o perioadă de 5 ani. A efectuat lucrări de modernizări la apartament, intenționând să cumpere însă i s-a adus la cunoștință că s-a depus notificare în baza Legii nr.
1..
Reclamantul a solicitat în baza Legii nr. 1., restituirea cotei de ¼ parte din imobil, respectiv cota pe care antecesorul său a deținut-o, nu a solicitat restituirea a unul sau mai multe apartamente.
Ulterior, prin precizarea de acțiune reclamantul a solicitat să se modifice dispoziția în sensul restituirii în natură a cotei de ¼ parte din imobilul înscris în CF nr. 6289 C., cotă care, potrivit susținerilor reclamantului corespunde cu cota de 1/3 parte din imobilul înscris în CF nr. 14146 ind. C. și CF col nr. 1. C. și în acest context să se identifice apartamentele nevândute a căror cotă însumează ¼ parte din imobilul inițial, respectiv 1/3 parte din imobilul actual spre a-i fi restituite în natură.
În condițiile în care prin dispoziția nr. 3534/(...) a P.ui mun. C.-N. s-a dispus restituirea în natură a cotei de ¼ parte din apartamentele care nu au fost vândute și s-a propus acordarea de despăgubiri în echivalent pentru cota de ¼ parte din imobil eferente apartamentelor vândute în baza Legii nr.
112/1995, soluția legală și firească era de respingerea acțiunii formulate de reclamant întrucât dispoziția emisă de primar este conformă cererilor cuprinse în notificarea înregistrată sub nr. 2179/(...) al Biroului Executorului
Judecătoresc C. R. Mihai.
Reclamantul nu a formulat o cerere de partaj, chiar dacă a solicitat restituirea unor apartamente corespunzătoare cote de ¼ parte din imobil, însă pentru a se putea proceda în acest mod se impunea sistarea stării de indiviziune conform cotei deținute de reclamant în baza dispoziției emise de primar.
Consideră că prin hotărârea pronunțată s-a acordat altceva decât s-a solicitat prin notificare și s-a depășit cota de ¼ parte din întreg imobilul, respectiv cota de 1/3 parte din imobilul modificat.
Din raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă că suprafața totală a apartamentelor nr. 1, 3, 8 și 12 este de 368,48 mp, adică de 46,37% din imobilul modificat cu nr.top. 11094/1 care are suprafața totală de 789,33 mp.
Suprafața celor 4 apartamente atribuite reclamantului prin sentința civilă nr. 5. reprezintă 46,37% din imobilul modificat, adică cu 13,04% mai mult decât cota de 1/3 parte cuvenită din imobilul modificat.
Câtă vreme antecesorul reclamantului a deținut o cotă indiviză din imobil este firesc ca în cadrul unui partaj în natură criteriul în raport de care se calculează suprafața aferentă cotei de ¼ parte să fie suprafața utilă a imobilului și nu valoarea acestuia.
A. că este întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a P.ui M. C.-N. cu privire la soluția dată partajului în condițiile în care autoritatea publică locală executivă nu are calitate de proprietar al imobilului, chiar dacă are competențe în aplicarea Legii nr. 1. în legătură cu soluționarea cererilor întemeiate pe această lege.
Reclamantul M. U. G. prin întâmpinare (f. 20-22) a solicitat respingerea apelului.
Analizând apelurile formulate prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că acestea sunt nefondate, din considerentele ce urmează.
A.antul arată că instanța de fond a individualizat apartamentele care ar putea constitui cota ce i se cuvine reclamantului, ceea ce este o soluție greșită, întrucât, la momentul preluării imobilului în proprietatea Statului Român, asupra acestuia nu era făcută sistarea stării de indiviziune, cota de 1/4 a antecesorului reclamantului fiind doar o cotă ideală, nedeterminată ca atare, și prin dispoziție s-a restituit tot o cotă ideală din apartamentele care încă se aflau în proprietatea Statului Român. Așadar, prin hotărârea pronunțată, instanța dispune o reală sistare de indiviziune asupra imobilului în litigiu.
Curtea reține că dreptul reclamantului la obținerea restituirii în natură a apartamentelor corespunzătoare cotei sale părți din imobil a fost reținută cu putere de lucru judecat prin decizia civilă nr. 2. pronunțată în dosar nr. (...) al C. de A. C., la pag. 10 alin. 1 din aceasta (fila 17 verso vol. I dosar fond).
A stabili în alt fel ar însemna să se statueze contrar celor deja stabilite, or dacă s-ar proceda așa s-ar înfrânge autoritatea de lucru judecat a acelei decizii.
Apoi, mai trebuie expuse câteva argumente pentru susținere acestei soluții, ce rezultă din dispozițiile art. 1 alin. 1 din L. nr. 1. din care reiese că restituirea în natură este regula, principiu ce reiese și din celelalte dispoziții ale acestei legi, cum ar fi art. 10 alin. 1 și art. 11 alin. 1.
În mod teoretic, dacă imobilul ar fi rămas în aceași configurație ca și la data preluării de către stat atunci se putea susține că reclamantului să i se fi restituit cota parte la care era îndreptățit, anume 1/3 din actualul nr. top
11094/1 casa cu 12 apartamente și teren în suprafața de 1679 mp sau ¼ din fostul nr.topo.11094, casă și teren în suprafață de 645 stj.p.
D. s-ar fi procedat în acest fel atunci reclamantul ar fi devenit coproprietar și ar fi putut să solicite partajul iar ca și consecință i s-ar fi atribuit în natură la partaj o parte a imobilului corespunzător cotei sale de proprietate, evident că după regulile de drept comun ale partajului, anume, printre altele, ca fiecare parte să primească un lot de valoare egală cotei sale de proprietate, după cum dispune art. 6735 alin. 2 teza II Cod procedură civilă și art. 741 alin. 1 Cod civil. În cauză însă imobilul a fost dezmembrat iar o parte a apartamentelor au fost înstrăinate în temeiul Legii nr. 112/1995. Invocarea acestei situații de către apelanți este un caz de invocare a propriei culpe, ceea ce nu poate fi admis, deoarece, dacă imobilul nu ar fi fost dezmembrat și nu ar fi fost înstrăinate o parte a apartamentelor, atunci reclamantul ar fi putut primi o cotă parte din imobil așa cum era anterior înstrăinării iar apoi ar fi putut solicita partajul și să primească în natură o parte concretă a imobilului potrivit regulilor partajului descrise în parte mai sus. Prin invocarea noii situații, după dezmembrare, apelanții încearcă să obțină mai multe drepturi decât ar fi avut dacă nu ar fi înstrăinat, deoarece pe de o parte au înstrăinat o parte a imobilelor, ca și cum ar fi făcut un partaj în fapt și ar fi luat o parte din imobil în natură, și pe de altă parte vor ca și din imobilul rămas după înstrăinare să i se atribuie aceași cotă, ca și cum înstrăinarea nu ar fi avut loc și să îl trimită pe reclamant să obțină niște despăgubiri în temeiul Titlului VII din L. nr. 247/2005, despre care este notoriu că sunt iluzorii, singurul perdant fiind astfel reclamantul. Pe de altă parte același drept apelanții îl refuză reclamantului, anume acela de a beneficia în final în natură de o parte concretă a imobilului ce i se cuvine potrivit cotei sale de proprietate anterior preluării de către stat și anterior dezmembrării și înstrăinării, cât timp cealaltă parte aferentă cotei ce nu o deține reclamantul apelanții au înstrăinat-o deja sau urmează să le rămână lor în proprietate. A.anții arată că având în vedere cele mai sus expuse reiterează instanței de apel excepția lipsei calității procesuale pasive a P.ui mun. C.-N., raportat la petitul mai sus menționat din cuprinsul cererii de chemare în judecată (partaj) și, de asemenea, excepția lipsei competenței T. C. de a soluționa o cerere ce vizează partajul unui imobil, raportat la prevederile art. 1 Cod pr. Civila. Curtea reține că acțiunea are ca obiect o plângere cu privire la o dispoziție emisă de primar, prin urmare acesta are calitate procesuală pasivă iar mecanismul după care aparent are loc un partaj a fost explicat mai sus, iar potrivit acelei succesiuni de operațiuni apelanții își invocă în acel fel propria lor culpă. Mai arată apelanții că în cazul în care instanța de apel considera totuși ca soluția restituirii în natură către reclamant a unui număr determinat de apartamente din imobil, aparținând Statului Român, a căror cote să însumeze cota ce i se cuvine acestuia, este cea de adoptată în cauză, învederează faptul că oricum sentința în cauza este netemeinică întrucât apartamentele restituite, respectiv cotele acestora, depășesc cota cuvenită reclamantului. A., suma cotelor apartamentelor cu nr. 1, 3, 8 și 12 din imobilul situat în C.-N., str. M. nr. 64, raportată la toată suprafața utilă a celor doua corpuri de clădire ce fac obiectul cauzei, este de 368,48 mp (103,86 + 90,13 mp + 23,01 + 151,48 mp), adică 46,37 % din imobil, deci mai mare decât cota ce i se cuvine reclamantului, respectiv 1/3 din imobilul înscris sub nr. top 11094/1 {corespunzător 1/4 din top nedezmembrat - 11094). A., daca se identifica cota de 1/3 din suprafața totală a celor doua corpuri de clădire, care este de 789,33 mp, conform expertizei întocmită de către M. M. și P. A., (care este cea înscrisă în CF-ul imobilului), rezultă o suprafață de 263,08 mp, existând o diferență ce nu i se cuvine reclamantului. Curtea reține că dacă se acceptă ipoteza restituirii în natură a unei părți din imobil în concret, aferent cotei de proprietate a reclamantului, iar motivele pentru care s-a ajuns la această soluție sunt cele expuse mai sus, atunci restituirea părții din imobil trebuie făcută pentru ca în mod concret partea din imobil ce îi revine să fie efectiv, real, cea aferentă cotei iar nu doar formal. Prin urmare, a trimite la un calcul al suprafețelor este evident o soluție care nu ar ține seama de atribuire efectivă a părții din imobil aferentă cotei de proprietate a reclamantului dat fiind că nu reclamantul a partajat imobilul în apartamente de valoare diferită și prin urmare i se cuvine acestuia o parte din imobil care să acopere efectiv și cota sa valorică de proprietate nu doar ca și echivalent al suprafeței, știut fiind că uneori unele părți ale unui imobil nu sunt la fel de valoroase ca și celelalte și prin urmare trebuie ținut seama de această diferență de valoare. D. apartamentele ar fi fost egale ca valoare atunci se putea face un astfel de calcul dar în ipoteza avansată de apelanți se ajunge la o situație de inechitate care ar porni de la o dezmembrare creată de apelanți, care și în acest fel își invocă din nou propria lor culpă. În ceea ce privește cheltuielile de judecată apelanții consideră că, întrucât nu este în culpă procesuală, dispoziția P.ui atacată în cauza fiind legală, solicită respingerea acestui petit, raportat la prevederile art. 274 Cod pr. civilă. Acest motiv de apel nu poate fi primit dat fiind că potrivit celor de mai sus dispoziția emisă de primar a fost modificată, nefiind legală, prin urmare pârâții au fost în culpă procesuală, opunându-se admiterii acțiunii. O mare parte din motivele invocate de intervenienta R. F. sunt comune cu cele invocate de apelanții în interesul cărora a formulat cererea de intervenție, prin urmare argumentele expuse atunci când au fost tratate acele motive sunt valabile și pentru aceasta. Mai susține intervenienta că reclamantul a solicitat în baza Legii nr. 1., restituirea cotei de ¼ parte din imobil, respectiv cota pe care antecesorul său a deținut-o, nu a solicitat restituirea a unul sau mai multe apartamente. Curtea reține că mai sus s-a arătat că dacă imobilul nu ar fi fost dezmembrat și înstrăinat parțial atunci scopul Legii nr. 1. ar fi fost atins și prin simpla restituire în natură a cotei de ¼ parte din imobil așa cum era la data preluării, dar că nu se poate face abstracție de operațiunile intervenite, mai ales că nu există dispoziții care să fie încălcate atunci când se procedează la restituirea efectivă a apartamentelor eferente cotei părți din imobil ce a aparținut antecesorului reclamantului. Nu reiese exact din cererea de intervenție dacă se pune în discuție îndreptățirea reclamantului la cota de 1/3 din actualul nr. top 11094/1 casa cu 12 apartamente și teren în suprafața de 1679 mp dar aceasta corespunde cotei de ¼ din fostul nr.topo.11094, casă și teren în suprafață de 645 stj.p. având în vedere că prin sentința civilă nr. 6. a J. C.-N. imobilul cu nr.topo. 11094 a fost dezmembrat în parcela cu nr.topo. 11094/1, casă cu 12 apartamente și teren în suprafață de 1679 mp fiind transcrisă în CF 1. în favoarea Statului Român, parcelele cu nr.topo. 11094/2 , casă cu teren în suprafață de 630 mp și nr.topo. 1., casă și teren în suprafață de 10 mp fiind transcrise în CF 1. și CF 1. în favoarea SC P. V. ȘI S. BTV SRL. Partea din imobil ce a fost transcrisă în favoarea SC P. V. ȘI S. BTV SRL reprezenta cota de ¼ parte din imobil prin urmare fiecare dintre cele 3 părți din imobilul rămas reprezintă câte o parte din noul imobil, anume câte 1/3. În termeni matematic, fosta cotă de ¼ era egală cu cota de 3. iar dacă o parte de 3 din întregul de 12 a fost transcrisă în altă carte funciară atunci întregul rămas este 9 și cota devine 3/9 sau 1/3. Nu se impune sistarea stării de indiviziune conform cotei deținute de reclamant în baza dispoziției emise de primar dat fiind că reclamantul nu este coproprietar și prin urmare nu este în indiviziune. În temeiul prevederilor art. 296 Cod procedură civilă cât și al art. 282 și urm. Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă ca nefondate apelurile declarate de pârâții P. M. C.-N. și M. C. N. împotriva sentinței civile nr. 512 din 03 iunie 2010 a T. C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține. Cererea de intervenție în interesul apelanților formulată de intervenienta R. F. va fi respinsă ca urmare a respingerii apelului părții în favoarea căreia a intervenit intervenienta. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge ca nefondate apelurile declarate de pârâții P. M. C.-N. și M. C. N. împotriva sentinței civile nr. 512 din 03 iunie 2010 a T. C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține. Respinge cererea de intervenție în interesul apelanților formulată de intervenienta R. F. Decizia este definitivă și executorie. Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare. Dată și pronunțată în ședința publică din 18 februarie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER M.-C. V. I.-D. C. A. B. Redactat de I., dactilografiat de S. În 7 ex., la data de (...) Judecător fond - T. I.D., Tribunalul Cluj
| ← Decizia civilă nr. 1688/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 1305/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
