Decizia civilă nr. 1688/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1688/R/2011
Ședința publică din 12 mai 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C.-M. CONȚ JUDECĂTORI: A.-A. P.
T.-A. N.
GREFIER : A. A. M.
S-au luat în examinare recursul declarat de reclamanții B. E., B. G. și B. I. și recursul declarat de pârâtul S. R., PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE R. PRIN D. G. A F. P. A J. C., împotriva sentinței civile nr. 121 din (...) a T. C., pronunțată în dosar nr. (...), având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr. 2..
În prezenta cauză completul de judecată este legal constituit din membrii completului de apel și doamna judecător T.-A. N., care se află prima pe planificarea de permanență pentru ziua de azi, conform dispozițiilor art. 99 alin. 3 din Regulamentul de O. I. al I. J., aprobat prin H. C. nr. 3., modificată prin H. C. nr. 6..
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind reclamanții apelanți personal și reprezentantul pârâtului apelant.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Calea de atac declarată de reclamanții B. E., B. G. și B. I. a fost formulată în termen legal, nu a fost motivată, a fost comunicată părții adverse și este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Calea de atac declarată de pârâtul S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat prin D. G. a F. P. a jud. C. a fost formulată și motivată în termen legal, a fost comunicată părților adverse și este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care C. constată că prin calea de atac
(f. 2 verso din dosar), în temeiul art. 242 alin. 2 C.pr.civ., pârâtul apelant a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
C. constată că recursul declarat de pârât nu a fost comunicat reclamantei recurente B. E., așa cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare pentru termenul de azi, care se află la f. 11 din dosarul C. de A. C., însă aceasta este soția reclamantului recurent B. G. și ambii au domiciliul în G., str. C. nr. 37, jud. C., iar comunicarea hotărârii instanței de fond s-a făcut atât pentru B. G., cât și pentru B. E., la domiciliul reclamantului recurent B. G., acest aspect reieșind atât din citativul creat de instanță, cât și din mențiunile inserate în cuprinsul dovezilor de îndeplinire a procedurii de citare pentru termenul de azi.
C. după deliberare, în temeiul art. 302 lit. c, art. 303 alin. 1 și 2 și art. 306 C.pr.civ. invocă excepția nulității recursului declarat de reclamanți, având în vedere că reclamanții nu și-au motivat recursul în termenul legal, iar calea de atac împotriva sentinței fondului este cea prevăzută de lege și nu cea prevăzută de judecător în hotărârea motivată, în consecință recursul trebuia motivat în termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii atacate părților care au promovat calea de atac a recursului, însă recursul declarat de reclamanți nu a fost motivat nici până în prezent.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, C. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantei P.ui de pe lângă C. de A. C. asupra excepției nulității recursului declarat de reclamanți și pentru a pune concluzii pe recursul declarat de pârât.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită admiterea excepției nulității recursului declarat de reclamanți, ca urmare a nemotivării recursului în termenul prevăzut de lege și de asemenea, solicită respingerea recursului declarat de către pârât, ca fiind nefondat.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 121 din data de (...) a T. C., pronunțată în dosarul nr. (...) s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune și s-a respins capătul de cerere din acțiunea formulată de reclamanții B. E., B. G., și B. I., împotriva pârâtului S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul procesual ales la sediul D. G. A F. P. C., din C.-N., având ca obiect obligarea pârâtului la plata despăgubirilor în sumă de 1.000.000 euro, dreptul la acțiune fiind prescris.
S-a respins ca neîntemeiat capătul de cerere din acțiune având ca obiect constatarea caracterului politic al condamnării suferite de antecesorul reclamanților, B. V., prin sentința nr. 5. a T. M. C., iar pârâtul a fost obligat să achite reclamantului suma de 1500 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin acțiunea inițială reclamanții au solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 1.000.000 euro, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnarea nedreaptă a antecesorului lor și și-au întemeiat în drept acțiunea pe dispozițiile art.5 alin.1 lit. a din L. nr.2..
Potrivit art.5 alin.1 lit. a din L. nr.2., în vigoare la data introducerii acțiunii, „orice persoana care a suferit condamnari cu caracter politic in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a facut obiectul unor masuri administrative cu caracter politic, precum si, dupa decesul acestei persoane, sotul sau descendentii acesteia pana la gradul al II-lea inclusiv, pot solicita instantei de judecata, in termen de 3 ani de la data intrarii in vigoare a prezentei legi, obligarea statului la:a) acordarea unor despagubiri pentru prejudiciul moral suferit princondamnare. La stabilirea cuantumului despagubirilor se va tine seama si de masurile reparatorii deja acordate persoanelor in cauza in temeiul Decretului- lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurata cu începere de la 6 martie 1945, precum si celor deportate in strainatate ori constituite in prizonieri, republicat, cu modificările si completările ulterioare, si al Ordonantei de urgenta a G. nr.
2., aprobata cu modificări si completări prin L. nr. 5., cu modificările sicompletările ulterioare";.
Ulterior, prin OUG nr.62/2010 dispozițiile art.5 alin.1 lit. a din lege au fost modificate, având următorul cuprins: „acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare în cuantum de până la:
1. 10.000 de euro pentru persoana care a suferit condamnarea cu caracter politic în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic;
2. 2. 5.000 de euro pentru soțul/. și descendenții de gradul I;
3. II-lea";.
Prin decizia nr.1. a C. Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr.761/(...), s-a - D. G. a F. P. C. și s-a constatat că prevederile art.5 alin.(1) lit.a) teza întâi din L. nr.temp\00122843.htm" |2. privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, sunt neconstituționale.
\user\Sintact%202.0\cache\Legislatie\temp\00135843.HTM"
l "#" |Potrivit art.147 alin.(1) din , dispozițiile din legile constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei C. Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.
Prin precizarea de acțiune, reclamanții au arătat că înțeleg să invoce dispozițiile art.998-999 C.civ. privind răspunderea civilă delictuală.
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune, instanța de fond a reținut că potrivit dispozițiilor art.3 din Decretul nr.167/1958 „termenul prescripției este de 3 ani";, iar conform dispozițiilor art.8 alin.1 "prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe sa curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoască, atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea";.
În speță, instanța a considerat că dreptul la acțiune al antecesorului reclamanților, decedat la data de (...), pentru obligarea statului la plata daunelor morale pentru prejudiciul moral suferit ca urmare executării pedepsei închisorii în temeiul unei condamnări cu caracter politic s-a născut (doar teoretic, având în vedere aspectele care urmează să fie analizate) la data eliberării acestuia, deoarece în acel moment acesta cunoștea toate elementele esențiale pentru angajarea răspunderii civile delictuale.
Cu toate acestea, fiind evident că o acțiune a antecesorului reclamanților sau, după decesul acestuia, a reclamanților, ar fi fost lipsită de succes în timpul regimului comunist și ar fi condus în mod cert la represalii din partea autorităților comuniste, instanța consideră că dreptul efectiv la acțiune s-a născut abia în momentul schimbării regimului comunist, respectiv la data de 1 ianuarie 1990, în acest sens fiind și jurisprudența Înaltei Curți de C. și Justiție ( de ex. decizia nr.3769/2007, pronunțată în dosarul nr.(...), Secția civilă și de proprietate intelectuală).
Totodată, instanța a mai reținut că la data de (...) a intrat în vigoare Decretul-Lege nr.118/1990 prin care au fost acordate o serie de drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945 și prin care a fost recunoscut implicit caracterul abuziv și ilicit al măsurilor luate de autoritățile comuniste față de opozanții regimului, astfel încât reclamanții ar fi avut posibilitatea să solicite acordarea de daune morale pentru condamnarea politică suferită de antecesorul lor, dacă apreciau că drepturile acordate prin acest act normativ sunt insuficiente pentru acoperirea prejudiciului suferit de acesta.
Instanța de fond nu a putut lua în considerare ca moment de început al termenului de prescripție data intrării în vigoare a Legii nr.2., întrucâtcaracterul ilicit, prejudiciul, precum persoana care răspunde au fost cunoscute și puteau fi invocate încă din anul 1990, așa cum s-a reținut mai sus.
În consecință, tribunalul a apreciat că termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de dispozițiile art.3 din Decretul nr.167/1958 era împlinit la data promovării prezentei acțiuni, motiv pentru care a admis excepția prescripției dreptului la acțiune și a respins capătul de cerere din acțiune având ca obiect obligarea pârâtului la plata despăgubirilor în sumă de 1.000.000 euro, dreptul la acțiune fiind prescris.
În ceea ce privește capătul de cerere privind constatarea caracterului politic al condamnării, instanța de fond a reținut că potrivit art.1 alin.2 din L. nr. 2. constituie de drept condamnări cu caracter politic condamnările pronunțate pentru faptele prevăzute de art.209 din Codul penal din 1936, republicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 48 din 2 februarie 1948, cu modificările și completările ulterioare, iar conform art.4 alin.1 din aceeași lege persoanele condamnate penal în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie
1989 pentru alte fapte decât cele prevăzute la art. 1 alin. (2) pot solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al condamnării lor, potrivit art. 1 alin. (3).
În consecință, în condițiile în care condamnarea suferită de antecesorul reclamanților întră în categoria celor care constituie de drept condamnări cu caracter politic, instanța de fond a constatat că nu se impune constatarea acestui caracter, astfel încât urmează să respingă și acest capăt de cerere.
În baza dispozițiilor art.274 C.proc.civ. instanța de fond a obligat pârâtul să achite reclamantului suma de 1500 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul avocațial.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, deși cererea reclamanților pentru acordarea daunelor morale a fost respinsă ca prescrisă, la data formulării cererii erau în vigoare dispozițiile art.5 alin.1 lit. a din L. nr.2., în temeiul cărora reclamanții erau îndreptățiți să solicite obligarea statului la plata acestor daune, însă în timpul procesului aceste dispoziții și-au încetat efectele juridice, ca urmare a admiterii excepției de neconstituționalitate.
În consecință, instanța a considerat că în cauză culpa procesuală aparține pârâtului S. R., care după ce a acordat dreptul reclamanților de a solicita acordarea daunelor morale, în cursul procesului și ulterior efectuării cheltuielilor privind procesul, a lipsit de efecte juridice dispozițiile legale prin care a instituit acest drept.
Împotriva acestei sentințe reclamanții B. E., B. G. și B. I. au declaratapel, la data de (...), solicitând instanței admiterea acestuia, schimbarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii introductive astfel cum a fost precizată. Cer4erea de declarare a căii de atac nu este motivată în fapt și în drept.
Totodată, împotriva aceleiași hotărâri, pârâtul S. R. prin MINISTERUL
FINANȚELOR PUBLICE a declarat apel, la data de (...), solicitând instanței admiterea apelului, schimbarea hotărârii atacate în sensul exonerării pârâtului de la obligația de plată a cheltuielilor de judecată în sumă de
1.500 lei.
În motivarea apelului, pârâtul a arătat că s-au încălcat prevederile art. 274 C.pr.civ. deoarece pretențiile reclamanților au fost respinse în întregime, astfel încât pârâtul nu este căzut în pretenții.
Prima instanță a invocat prevederile art. 5 alin. 1 lit.a din L. nr. 2. în motivarea obligării pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, însă reclamanții și-u precizat temeiul de drept solicitând obligarea pârâtului la plata sumei de 1.000.000 euro pe prevederile art. 998 - 999 Cod civil, temei de drept asupra căruia s-a pronunțat prima instanță, astfel încât în mod greșit aceasta a dispus obligare pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Reclamanții nu pot invoca o speranță legitimă în justificarea cheltuielilor de judecată deoarece prevederile art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 2. au fost declarate neconstituționale prin decizia nr. 1..
În ședința publică din (...), C. a calificat calea de atac exercitată de reclamanți precum și calea de atac exercitată de pârât ca fiind recursul și nu apelul așa cum în mod greșit părțile au înțeles să o intituleze, în temeiul art. XXVI raportat la art. X. din L. nr. 202/2010.
Reclamanții intimați reclamanții B. E., B. G. și B. I. și pârâtul intimat
S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE deși legal citați, nu s-au prezentat personal sau prin reprezentant în fața instanței și nu au depus întâmpinare prin care să-și exprime poziția procesuală față de recursul părții adverse.
Analizând sentința criticată prin prisma motivelor de recurs invocate, C.,în temeiul art. 3041 C.pr.civ., reține următoarele:
În ședința publică din (...) C., în temeiul art. 302 lit. c, art. 303 alin. 1
și 2 și art. 306 C.pr.civ. a invocat excepția nulității recursului declarat de reclamanți, având în vedere că reclamanții nu și-au motivat recursul în termenul legal, iar calea de atac împotriva sentinței fondului este cea prevăzută de lege și nu cea prevăzută de judecător în hotărârea motivată, în consecință recursul trebuia motivat în termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii atacate părților care au promovat calea de atac a recursului, însă recursul declarat de reclamanți nu a fost motivat nici până în prezent.
Art. 301 C.pr.civ. prevede că, termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii dacă legea nu dispune altfel.
Potrivit art. 302 alin. 1 lit. c C.pr.civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității următoarele mențiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Art. 303 alin. 1 și alin. 2 C.pr.civ. statuează că, recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs. T. pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.
De asemenea, conform art. 306 alin. 1 C.pr.civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute în alin. 2.
În speță, sentința civilă nr. 121 din 10 februarie 2011 a T. C. a fost comunicată reclamanților la data de (...), așa cum rezultă din dovezile de primire și procesul-verbal de predare a hotărârii judecătorești anexate la fila
158 - 159 dosar fond.
Reclamanții au înțeles să declare calea de atac împotriva acestei sentințe la data de (...), fără a indica motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor și fără a înregistra la dosarul cauzei un memoriu separat care să cuprindă motivele de nelegalitate ale sentinței criticate în termenul legal de 15 zile de la comunicarea acesteia.
Prin urmare, în speță sunt incidente prevederile art.301, art. 302 alin.1 lit.c coroborat cu art. 303 alin. 1 și alin. 2 și art. 306 alin. 1 C.pr.civ., considerent pentru care C. în temeiul art.137 alin.1 C.pr.civ. va admiteexcepția nemotivării recursului declarat de reclamanți în termenul legal și, în consecință, în temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ. va constata nulitatea recursului declarat de reclamanții B. E., B. G. și B. I.
În privința recursului declarat de S. R. prin MINISTERUL
FINANȚELOR PUBLICE, C. reține că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 274 alin. 1 C.pr.civ. potrivit cărora, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Din interpretarea acestui text legal rezultă cu evidență că temeiul acordării cheltuielilor de judecată îl constituie culpa procesuală a părții.
Totodată, este adevărat că cererea de chemare în judecată precizată formulată de reclamanți având ca obiect acordarea daunelor morale a fost respinsă ca fiind prescrisă, însă la data formulării cererii introductive de instanță, (...), erau în vigoare prevederile art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 2. în temeiul cărora reclamanții erau îndreptățiți să solicite obligarea pârâtului S.
R. prin Ministerul Finanțelor Publice la plata daunelor morale, însă în timpul procesului, aceste prevederi legale și-au încetat efectele juridice ca urmare a admiterii excepției de neconstituționalitate prin decizia nr.1. și prin decizia nr.1360/2010 a C. C.
Prin urmare, în mod corect instanța de fond a stabilit că pârâtul este în culpă procesuală deoarece după ce a reglementat prin L. nr. 2. dreptul reclamanților de a solicita acordarea daunelor morale ulterior, în cursul procesului, după ce reclamanții au efectuat cheltuieli de judecată care au fost dovedite, a lipsit de efecte juridice dreptul reclamanților.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept C., în temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 121 din 10 februarie 2011 a T. C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Constată nulitatea recursului declarat de reclamanții B. E., B. G. și B. I. precum și respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 121 din
10 februarie 2011 a T. C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 12 mai 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
C.-M. CONȚ A.-A. P. T.-A. N.
A. A. M.
GREFIER,
Red.A.A.P. Dact.H.C./2 ex./(...). J.fond:D.I.T.
| ← Decizia civilă nr. 2172/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 143/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
