Decizia civilă nr. 3661/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de M. și A. S., pentru Minori și Familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 3661/R/2011
Ședința publică din 20 octombrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. C. JUDECĂTOR: A. A. C. JUDECĂTOR: ANA I. GREFIER : C. B.
S-a luat spre examinare recursul formulat de reclamantul I. V. D. împotriva sentinței civile nr. 598 din 28 iunie 2011 a T. C. pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe intimații S. R. PRIN MINISTERUL
FINANȚELOR PUBLICE PRIN D. G. A F. P. C. și P. DE PE L. CURTEA DE APEL CLUJ, având ca obiect despăgubiri în baza L. nr. 2..
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reclamantul recurent
I. V. D., personal, reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S.
A., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termen, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care, reclamantul recurent arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind alte excepții sau cereri, C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reclamantul recurent solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.
C U R T E A:
Prin sentința civilă nr. 598 din 28 iunie 2011 a T. C. a fost admisă în parte acțiunea civilă precizată formulată de reclamantul I. V. D. împotriva pârâtului S. R. prin MFP și, în consecință:
S-a constatat caracterul politic al măsurilor luate față de def. Ș. V., fiul lui I. și Ana, decedat în (...) respectiv:
- internarea într-o colonie de muncă în perioada (...)-(...) conf. procesului MAI nr. 8/1952
- fixarea domiciliului obligatoriu în com. Pelican, jud. Călărași, în perioada (...)-(...), conform deciziei MAI 5130/1954
- interzicerea dreptului de a-și practica profesia de avocat din 08 aprilie 1948- 1 oct. 1957
- anularea dreptului de pensie din perioada 10 decembrie 1959-1 august 1964.
Restul pretențiilor au fost respinse.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că antecesorul reclamantului, conform actelor de stare civilă depuse, în calitate de șef al P. L. din Târnava Mare, așa cum rezultă din selecția de documente trimisă instanței de către C., a fost supus măsurii internării într-o colonie de muncă, fiind arestat la (...) și eliberat în (...).
Ulterior, i s-a fixat domiciliul obligatoriu pe timp de 24 de luni în com. Pelican, jud. Călărași, prin decizia MAI nr. 3. ridicându-i-se restricțiile domiciliare.
De asemenea, defunctul, avocat în B. S., a fost în imposibilitate de a-și mai exercita această profesie începând cu 8 aprilie 1948, pentru că în colegiul nou înființat nu a fost primit, fiind de notorietate faptul că cei care au făcut obiectul unor măsuri politice și condamnații politici erau în imposibilitate de a-și exercita profesiunea avută anterior, așa cum rezultă din adresa defunctului către Casa de A. a A. B. și decizia sa de pensionare nr. 1009/(...).
Nu în ultimul rând, antecesorul reclamantului a fost decăzut din dreptul de pensie acordat prin decizia menționată anterior, conform deciziei Comitetului Executiv al Sfatului P.ular al raionului S. nr.
568/1959, prin HCM 1. fiind excluși de la pensie deținătorii de funcții înalte în partide burghez.
Prin decizia nr. 504/(...), defunctul a fost repus în dreptul de pensie începând cu data de 01 august 1964.
Față de cele ce preced, T., în baza art. 4 alin.2 din Legea 211/2009 a constatat caracterul politic al măsurilor menționate.
În ceea ce privește petitul privind acordarea daunelor morale, T. l-a respins pe motiv că, prin D. nr. 1358/(...) a C. Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 761 din (...) și intrată în vigoare la aceeași dată, s-a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice - D. G. a F. P. C., într-o serie de dosare aflate pe rolul T. C. - Secția civilă și s-a constatat că prevederile art. 5 alin. 1 lit. a teza I din Legea nr. 2. privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, sunt neconstituționale.
Potrivit art. 31 alin. 1 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea C. Constituționale „D. prin care se constată neconstituționalitatea … a unei dispoziții dintr-o lege … în vigoare, este definitivă și obligatorie";.În atare situație, solicitarea de acordare a daunelor morale, în temeiul textului de lege declarat neconstituțional, nu poate fi primită, aceeași soartă având și cererea formulată pe temeiul dreptului comun, raportat la motivarea deciziei menționate.
Astfel, din cuprinsul acestei decizii, T. reține faptul că, așa cum s-a statuat în jurisprudența acestei instanțe, „atât Parlamentul cât și Guvernul, respectiv autoritățile și instituțiile publice urmează să respecte cele stabilite de Curtea Constituțională în considerentele și în dispozitivul prezentei decizii";.
De asemenea, C. a avut în vedere și faptul că „nu poate exista decât o obligație „morală"; a statului de a acorda despăgubiri persoanelor persecutate";, „C. Europeană a D. O. a statuat… că dispozițiile Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu impun statelor membre nici o obligație specifică de a repara nedreptățile sau daunele cauzate de predecesorii lor";.
Din această perspectivă, C. a concluzionat că „în materia despăgubirilor pentru daunele morale suferite de foștii deținuți politici în perioada comunistă nu ar exista vreo obligație a statului de a le acorda și, cu toate acestea, legiuitorul român de după 22 decembrie 1989 a adoptat 2 acte normative, Decretul Lege nr. 118/1990 și Legea nr. 2., având același scop";.
În același sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională a Ungariei, stabilind că măsura compensării prevăzută de legislația internă, care reglementa acordarea de despăgubiri pentru daune morale persoanelor condamnate politic în perioada comunistă, nu este luată pe baza existenței unei obligații legale, care-și are izvorul în trecut, ci statul a acordat aceste compensații în echitate, astfel încât nicio persoană nu poate avea un drept substanțial la despăgubiri pentru daune morale.
Instanța constituțională a mai avut în vedere faptul că „prin adoptarea art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 2. nu s-ar putea susține că persoanele în cauză ar putea avea o <. legitimă> (astfel cum este consacrată în jurisprudența constată a C. E. a D. O.) la acordarea despăgubirilor morale întrucât, așa cum a statuat instanța de la S. … atunci când există o dispută asupra corectei aplicări a legii interne și atunci când cererile reclamanților sunt respinse în mod irevocabil de instanțele naționale, nu se poate vorbi despre o <. legitimă> în dobândirea proprietăților";. În acest sens, a fost citată o cauză în care o dispoziție de lege referitoare la obținerea compensațiilor a fost anulată pe calea exercitării controlului de constituționalitate al acesteia, ceea ce a dus la concluzia C. E. a D. O. că reclamanții nu au putut dobândi o <. legitimă> în obținerea compensațiilor respective.
Rezultă, așadar, din cele menționate anterior, că, în opinia C. Constituționale, S. R. nu poate fi considerat persoană răspunzătoare de prejudiciile cauzate condamnaților politici și celor care au fost supuși măsurilor administrative cu un asemenea caracter, nefiind aplicabile, astfel, prevederile art. 998-999 C. civ. Implicit, nici celelalte condiții ale antrenării răspunderii civile delictuale nu sunt îndeplinite.
Drept urmare, tribunalul a respins petitul privind daunele morale.
Î mpotriva acestei sentințe, a declarat în termen legal recurs
reclamantul, solicitând modificarea ei, în sensul admiterii acțiunii, pemotiv că, prin apariția L. nr. 2., persoanelor îndreptățite li s-a creat o speranță legitimă de a obține despăgubirile prevăzute de această lege, iar, în măsura în care celor care au promovat mai târziu acțiuni în justiție în baza textului de lege declarat abia ulterior neconstituțional, li s-ar respinge aceste acțiuni, aceștia ar fi discriminați în raport cu alte persoane aflate în aceeași situație, care au promovat anterior cereri de chemare în judecată fundamentate pe același text de lege.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate,
raportat la dispozi țiile art. 304 1 Cod proc. civ., curtea a preciază că
acesta nu este fondat, întrucât, potrivit deciziei nr. 12/2011 a Înaltei Curți de C. și Justiție, pronunțată în recurs în interesul legii, obligatorie pentru instanțe, conform dispozițiilor art. 3307 alin. 4 Cod proc. civ., „urmare a deciziilor C. Constituționale nr. 1358/2010 și 1360/2010, dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a teza I din Legea nr. 2. privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor instanței de contencios constituțional în Monitorul Oficial";. Sentința obiect al prezentului recurs a fost pronunțată la data de (...), ulterior pronunțării celor două decizii ale C. Constituționale, astfel că, la data pronunțării ei, nu mai exista temei legal pentru acțiunea reclamantului. În temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., curtea, PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L. D E C I D E : Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul I. V. D. împotriva sentinței civile Nr. 598 din 28 iunie 2011 a T. C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține. D. este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 20 octombrie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER A. C. A. A. C. ANA I. C. B. Red. CAA dact. GC 2 ex/(...) Jud. primă instanță: O.C.T.
| ← Decizia civilă nr. 2014/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 723/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
