Decizia civilă nr. 1442/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMI.
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1442/R/2011
Ședința publică din 20 aprilie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
JUDECĂTORI:
T.-A. N.
A. C.
M.-C. V.
G.:
M. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul N. I., împotriva sentinței civile nr. 221 din 3 februarie 2011, pronunțată de
Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), privind și pe pârâtul S. ROMÂN
PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. M. având ca obiect despăgubiri în baza L. nr. 2..
La apelul nominal, la prima strigare a cauzei se constată lipsa părților. C. este lăsată la a doua strigare pentru a da posibilitatea părților și reprezentanților acestora de a se prezenta la instanță.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal se constată lipsa părților.
P. de pe lângă C. de A. C. este reprezentat de doamna procuror S. A.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 1 aprilie 2011, pârâtul-intimat a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului și în consecință menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate.
Se constată că prin memoriul de recurs, reclamantul-recurent a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă (fila 3 din dosar).
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. pune concluzii în sensul respingerii recursului ca nefondat cu consecința menținerii ca temeinică și legală a sentinței recurate.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 221 din 3 februarie 2011, pronunțată de Tribunalul Maramureș s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul N. I., în contradictoriu cu pârâtul S. Român reprezentat prin Ministerul
Finanțelor Publice B.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 53/(...) pronunțată de T. M. C. reclamantul N. I. a fost condamnat la 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uneltire contra ordinii sociale, prevăzută și sancționată de art. 209 Cod penal.
Art. 1 alin. 1 din L. nr. 2. definește noțiunea de condamnare cu caracter politic.
Prin L. nr. 2. s-a urmărit a se completa cadrul legislativ referitor la acordarea reparațiilor morale și materiale cuvenite victimelor totalitarismului comunist, realizând un act de dreptate pentru cei care au avut curajul să se opună regimului opresiv și să încerce să-și exercite drepturile fundamentale.
În speță infracțiunea pentru care a fost condamnat reclamantul se regăsește printre cele enumerate în art. 1 alin. 2 din L. nr. 2..
În Monitorul Oficial nr. 761/(...) a fost publicată Decizia nr. 1358 din
21 octombrie 2010 a C. C. prin care s-a constatat că prevederile art. 5 alin.1 lit. a teza întâi din L. nr. 2. privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada (...)-22 decembrie 1989 cu modificările și completările ulterioare, sunt neconstituționale.
Ținând cont de faptul că reclamantul a solicitat acordarea doar de despăgubiri morale, despăgubiri care așa cum s-a arătat mai sus au fost declarate neconstituționale, în prezent nemaiexistând nici un temei legal reglementat de L. nr. 2. care să permită acordarea acestor daune, instanța a respins acțiunea ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, solicitând în temeiul art. 304 indice 1 și urm. Cod proc.civ., modificarea în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea recursului reclamantul a arătat că în mod greșit primainstanță a făcut aplicarea în cauză a deciziei nr. 1358 / 2010 a C. C.,încălcându-se astfel principiul neretroactivității consacrat în art. 15 alin. 2din Constituție.
Încercarea limitării sau desființării drepturilor acordate prin L. nr. 2. în cursul procesului constituie un abuz, o evidentă disfuncție legislativă care generează imposibilitate de a beneficia de un drept acordat prin lege, transformându-l într-o instituție juridică iluzorie, astfel ca acest mecanism de despăgubiri să devină „un instrument de indemnizație fictiv"; (Hotărârea C.E.D.O. Broniowski împotriva Poloniei).
Totodată reclamantul a invocat practica Înaltei Curți de C. și Justiție și a C. de A. O., potrivit căreia în această materie a despăgubirilor moraleîntemeiate pe prevederile L. nr. 2., acestea se acordă chiar după pronunțarea deciziei nr. 1. a C. C..
Prin întâmpinarea formulată (f. 6-9), pârâtul a solicitat respingerea recursului ca nefondat, invocându-se considerentele deciziei nr. 1. a C. C..
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Prima instanță și-a întemeiat hotărârea pe cele statuate prin decizia nr. 1. a C. C., prin care au fost declarate ca neconstituționale dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 2..
Această abordare însă este apreciată ca eronată de curte, întrucât pretenția reclamantului, de acordare a daunelor morale în baza acesteidispoziții legale, nu se întemeiază pe o condamnare politică urmare aoponenței reclamantului la regimul comunist, ci pe o condamnare pentruinfracțiunea prev. de art. 209 din Codul penal, neprezentarea laîncorporare, urmare a convingerilor religioase ale reclamantului, membru alorganizației religioase „Martorii lui I..
Prin Decizia nr. 32/2009 a Înaltei Curți de C. și Justiție s-a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al P.ui de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în sensul că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 1 alin. 1 lit. „a"; din Decretul-lege nr. 118/1990, republicat, cu modificările și completările ulterioare, s-a stabilit că persoanele condamnate definitiv pentru infracțiunile contra capacității de apărare a țării, prevăzute de art. 334 și 354 din Codul penal, săvârșite din motive de conștiință, nu pot beneficia de drepturile acordate pentru persoanele persecutate din motive politice.
Cele expuse în motivarea Deciziei nr. 32/2009 sunt argumente pertinente și pe deplin valabile în prezenta cauză, chiar dacă prezenta acțiune se întemeiază pe dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 2., declarate neconstituționale, conform celor reținute de prima instanță.
Potrivit celor reținute în cadrul considerentelor deciziei evocate, condamnarea suferită de reclamant nu are caracter politic, întrucât restrângerea libertății de conștiință în legătură cu executarea serviciului militar obligatoriu nu ținea strict de regimul dictatorial, ci de cadrulinstituțional și legal de îndeplinire a unei obligații constituționale, cadru menținut și în perioada postcomunistă, până la reglementarea serviciuluimilitar alternativ și apoi a celui profesionist.
Prin urmare, în speță, împrejurarea declarării art. 5 alin. 1 lit. a din
L. nr. 2. ca neconstituțional nu constituie principalul motiv pentru careacțiunea reclamantului este nefondată, ci considerentele anterior expuse.
În ceea ce privește hotărârea Broniowski împotriva Poloniei, invocatăîn cadrul motivelor de recurs, aceasta nu este incidentă, întrucât vizează o cu totul altă situație, respectiv neacordarea unor bunuri compensatorii pentru valoarea bunurilor abandonate dincolo de noile granițe ale Poloniei, în condițiile în care statul polonez s-a obligat să acorde indemnizații categoriilor de persoane care aveau acest drept.
În fine, practica judiciară a altor instanțe invocată de reclamant nu constituie la rândul său un motiv de admitere a recursului, în actuala reglementare jurisprudența nefiind izvor de drept.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 Cod proc. civ.,0 recursul reclamantului va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul N. I., împotriva sentinței civile nr. 221 din 3 februarie 2011 a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 20 aprilie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI G. T. A. N. A. C. M. C. V. M. T.
Red. MV dact. GC
2 ex/(...)
Jud.primă instanță: P. G.
| ← Decizia civilă nr. 2466/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 163/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
