Decizia civilă nr. 2466/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 2466/R/2011
Ședința publică din 01 iulie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I.-D. C. JUDECĂTORI: A.-A. P.
C.-M. CONȚ
GREFIER: A. A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul R. A., împotriva sentinței civile nr. 391 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosar nr.
(...), privind și pe pârâtul S. R., PRIN M. E. ȘI F., reprezentat prin D. a jud. C., având ca obiect despăgubiri în baza L. nr. 2..
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reclamantul recurent personal și reprezentanta P.ui de pe lângă
C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind reprezentantul pârâtului intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de reclamantul R. A., a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părții adverse și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în baza art. 5 alin. 3 din Legea nr.
2..
S-a făcut referatul cauzei după care C. constată că la data de (...) pârâtul intimat a înregistrat la dosar o întâmpinare, în 2 exemplare, prin care solicită respingerea recursului formulat de reclamantul R. A., din care un exemplar se comunică reclamantului recurent.
C., din oficiu, în temeiul art. 316 C.pr.civ. raportat la art. 294 alin. 1
C.pr.civ., invocă excepția inadmisibilității schimbării cauzei juridice a acțiunii, prin invocarea pentru prima dată în calea de atac a recursului a următoarelor prevederi legale: art. 998 C.civ. și Dreptul comunitar european.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, C. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reclamantului recurent în susținerea recursului și reprezentantei P.ui de pe lângă C. de A. C. pentru a pune concluzii pe recursul care formează obiectul prezentului dosar, cu precizarea de a se referi și la excepția invocată din oficiu de către instanță.
Reclamantul recurent lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției invocată din oficiu de către instanță și solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită admiterea excepției invocată din oficiu de către instanță și, de asemenea, solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamantul R. A. și menținerea hotărârii recurate ca fiind legală.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. arată că înainte de a se analiza problema despăgubirilor morale, trebuie analizat dacă suntem în prezența unei condamnări cu caracter politic, iar Tribunalul Cluj a constatat că suntem în prezența unei condamnări pentru o infracțiune pe drept comun și în mod corect a respins acțiunea formulată de reclamantul R. A.
C U R T E A
Prin sen tinț a c iv il ă n r. 391/(...), pronunț ată de T ribun alul Clu j în dos ar nr. (...), s-a respins acțiunea formulată de reclamantul R. A., în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect constatarea caracterului politic al condamnării tatălui reclamantului, R. S., prin sentința penală nr. 471/1950 a T.ui M. C.; obligarea pârâtului la plata sumei de 10.000 Euro, în echivalent în lei, cu titlu de daune morale.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței faptul că antecesorul reclamantului a fost condamnat, prin sentința penală nr. 471/(...), pronunțată de către T. M. C. în dosar nr. 605/1950, pentru săvârșirea delictului de asociațiune contra liniștii publice, faptă prev. și ped. de art. 315 C., reținându-se în fapt că acesta s-a asociat împreună cu alte persoane în scopul de a săvârși acte de agresiune împotriva victimelor M. I. și M. N., scop pe care l-au și adus la îndeplinire.
Or, această condamnare nu se încadrează nici în textul art. 1 alin. 2 lit. a din Legea nr. 2., și nici în textul art. 1 alin. 3 și 4 din Legea nr. 2., coroborat cu art. 2 alin. 1 din O.U.G. nr. 214/1999, fiind evident o condamnare de drept comun, lipsită de orice caracter politic.
Pe cale de consecință, este neîntemeiată și cererea de acordare a despăgubirilor morale, despăgubiri care oricum nu ar fi putut fi acordate raportat la D. C. C. nr. 1. și nr. 1..
Împ o tr iv a aces te i sen tințe a decl ar at recur s, în termen legal, reclamantul R. A., solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate, în sensul admiterii cererii introductive astfel cum a fost formulată, respectiv, constatarea caracterului politic al condamnării tatălui său și obligarea pârâtului la despăgubiri pentru prejudiciul morale suferit de tatăl recurentului prin această condamnare, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, s-a arătat că sentința este nedreaptă, întrucât, a apreciat greșit caracterul nepolitic al condamnării tatălui recurentului, câtă vreme, acesta a fost condamnat pentru că a făcut front comun și s-a opus în mod fățiș și hotărât la înființarea C. - ului și la luarea proprietăților agricole. În al doilea rând, statul poate și trebuie să răspundă pentru toate faptele criminale și atrocitățile pe care le-a înfăptuit prin reprezentanții săi.
S-a mai invocat de către recurent ca temei juridic al despăgubirilor morale dreptul comunitar european și prevederile art. 998 C.civ.
Pr in în tâmp in are a f or mul ată în c au z ă, p âr âtul S. R. pr in M in is terul
F in anțelor Publ ice a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu motivarea că nu poate fi reținut caracterul politic al condamnării antecesorului recurentului, raportat la L. nr. 2. și la art. 2 alin. 1 din O.U.G. nr. 214/1999; prin D. C. C. nr. 1358/(...) textul art. 5 alin. 1 lit. a teza I din
Legea nr. 2. a fost declarat neconstituțional.
Recursul este nefondat.
Cu privire la constatarea c ar ac terulu i pol itic al cond amn ăr ii antecesorului reclamantului.
Antecesorul reclamantului, R. S., a fost condamnat prin sentința penală nr. 471/(...), pronunțată de T. M. C., în dosar penal nr. 605/1950, la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare corecțională, pentru săvârșirea delictului de asociațiune contra liniștei publice, prev. și ped. de art. 315 C., combinat cu art. 157 și art. 158 C., și la pedeapsa de 1 an închisoare corecțională pentru delictul de vătămare gravă a integrității corporale, făcând aplicațiunea art. 472 C., combinat cu art. 158 C., reținându-se în considerentele acestei sentințe faptul că inculpatul i-a aplicat lovituri în cap lui M. I., a scos briceagul și i-a amenințat pe cetățenii pașnici să iasă din cârciumă, pentru a-i lăsa pe inculpați să-i bată pe frații M., după care s-a îndreptat spre M. I. împlântându-i de mai multe ori briceagul în spate. Intervenind fratele victimei, numitul M. N., pentru a-l salva pe fratele său, acesta a fost încercuit de ceilalți inculpați, însă a reușit să fugă din cârciumă, însă a fost urmărit și prins de către inculpatul R. S. și de către inculpatul M. A., care a început să-l bată, apoi au continuat bătaia lui M. I., trântindu-l la pământ și călcându-l cu picioarele (f. 5-12 dosar fond).
Condamnarea suferită de antecesorul reclamantului nu se numără printre condamnările enumerate în art. 1 alin. 2 lit. a-j din Legea nr. 2. și care, de drept, constituie condamnări cu caracter politic, dar, nu se numără nici printre condamnările menționate în art. 1 alin. 3 și 4 din Legea nr. 2. rap. la art. 2 alin. 1 din O.U.G. nr. 214/1999 și al căror caracter politic ar putea fi constatat de către instanța judecătorească, aceasta fiind o condamnare de drept comun.
Pe lângă condamnările care, potrivit art. 1 alin. 2 lit. a - j din Legea nr.
2., constituie de drept condamnări cu caracter politic, anumite condamnări, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, constituie, de asemenea, condamnare cu caracter politic, cu condiția - prevăzută de art. 1 alin. 3 din Legea nr. 2. - , ca prin acestea să se fi urmărit unul din scopurile prevăzute la art. 2 alin. 1 din O.U.G. nr. 214/1999.
Spre deosebire de condamnările enumerate în art. 1 alin. 2 lit. a - j din
Legea nr. 2., care de drept au caracter politic, nemaifiind necesară constatarea acestui caracter de către instanța de judecată, condamnările enumerate în alin. 3 al art. 1 nu au un caracter politic de drept, fiind necesar ca instanța de judecată, în condițiile art. 4 din Legea nr. 2., coroborat cu art. 1 alin. 4 din aceeași lege, să constate caracterul politic al condamnărilor prevăzute în art. 1 alin. 3 din lege.
În conformitate cu art. 2 alin. 1 din O.U.G. nr. 214/1999, constituie infracțiuni săvârșite din motive politice infracțiunile care au avut drept scop:
„a) exprimarea protestului împotriva dictaturii, cultului personalității, terorii comuniste, precum și abuzului de putere din partea celor care au deținut puterea politica; b) militarea pentru democrație și pluralism politic; c) propaganda pentru răsturnarea ordinii sociale existente pana la 22 decembrie 1989 sau manifestarea împotrivirii față de aceasta; d) respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, recunoașterea și respectarea drepturilor civile și politice, economice, sociale și culturale; e) înlăturarea măsurilor discriminatorii pe motive de naționalitate sau de origine etnică, de limba ori de religie, de apartenența sau opinie politica, de avere ori de origine socială";.
Fapta antecesorului reclamantului nu se circumscrie dispozițiilor legale mai sus citate, reprezentând două infracțiuni de drept comun, respectiv, vătămare gravă a integrității corporale și asociațiune contra liniștei publice.
Raportat la aceste considerente, C. constată că fapta antecesorului reclamantului nu s-a încadrat în scopul prevăzut de art. 2 alin. 1 lit. a din O.U.G. nr. 214/1999.
Pe cale de consecință, prin prisma art. 1 alin. 3 din Legea nr. 2. condamnarea pentru această faptă nu prezintă un caracter politic în înțelesul L. nr. 2., această condamnare fiind una de drept comun.
Drept urmare, C. constată că în mod legal prima instanță a respins acest petit, având ca obiect constatarea caracterului politic al condamnării antecesorului reclamantului, impunându-se deci respingerea ca nefondat a acestui motiv de recurs.
Cu pr iv ire l a mo tiv ul de recurs ref eritor l a acord are a des p ăgub ir ilor morale în temeiul L. nr. 2..
În ceea ce privește temeiul de drept inițial invocat de reclamant în susținerea acestui petit, respectiv, dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a teza I din Legea nr. 2., C. constată că acest temei de drept și-a încetat efectele juridice, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 1358/(...) a C. C. a R., astfel încât, întemeiat pe acest text legal, reclamantul nu mai este îndreptățit la a pretinde obligarea pârâtului la despăgubiri morale.
Legea nr. 2., privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, face parte din categoria legilor organice, fiind adoptată de P. cu respectarea prevederilor art. 75 și ale art. 76 alin. (1) din Constituție, însă, așa cum a statuat Curtea Constituțională prin D. nr. 1., aceasta nu a fost supusă controlului de constituționalitate a priori, conform art. 146 lit. a) din Constituție.
Prin D. C. C. nr. 1358/(...), publicată în M. Of. nr. 761/(...), a fost admisă excepția de neconstituționalitate ridicată de S. R., prin Ministerul
Finanțelor Publice - D. C. și, în consecință, s-a constatat că prevederile art. 5 alin. 1 lit. a teza I din Legea nr. 2., privind condamnările cu caracter politic
și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, sunt neconstituționale, pe motiv că acestea contravin prevederilor art. 1 alin.
3 și 5 din Legea fundamentată, respectiv, încalcă normele de tehnică legislativă, prin crearea unor situații de incoerență și instabilitate, contrare prevederilor L. nr. 24/2000.
Art. 147 din Constituția R. din 21 noiembrie 1991 (*republicată*)
(modificată și completată prin de revizuire a C. R. nr. 4., publicată în
Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003, republicată de C. L., în temeiul art. 152 din Constituție, cu reactualizarea denumirilor și dându-se textelor o noua numerotare (art. 152 a devenit, în forma republicată, art. 156)), prevede următoarele :
„ (1) Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei C. C. dacă, în acest interval,
P.ul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile C.. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.
(2) În cazurile de neconstituționalitate care privesc legile, înainte de promulgarea acestora, P.ul este obligat sa reexamineze dispozițiile respective pentru punerea lor de acord cu decizia C. C..
(3) În cazul în care constituționalitatea tratatului sau acordului internațional a fost constatată potrivit articolului 146 litera b), acesta nu poate face obiectul unei excepții de neconstituționalitate. T. sau acordul internațional constatat ca fiind neconstituțional nu poate fi ratificat.
(4) D. C. C. se publica în Monitorul Oficial al R.. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor";.
Art. 31 din Legea nr. 47 din 18 mai 1992, privind organizarea și funcționarea C. C. (republicată în temeiul dispozițiilor art. V din Legea nr.
177/2010 pentru modificarea și completarea L. nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea C. C., a C. de procedură civilă și a C. de procedură penală al R., publicată în Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 672 din 4 octombrie 2010, dându-se textelor o nouă numerotare), stabilește următoarele :
„(1) D. prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare este definitivă și obligatorie.
(2) În caz de admitere a excepției, C. se va pronunța și asupra constituționalității altor prevederi din actul atacat, de care, în mod necesar și evident, nu pot fi disociate prevederile menționate în sesizare.
(3) Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei C. C., dacă, în acest interval, P.ul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile C.. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.
(4) D. pronunțate în condițiile alin. (1) se comunică celor două Camere ale P.ului, Guvernului și instanței care a sesizat Curtea Constituțională.
(5) În cazul în care la data comunicării deciziei C. C. potrivit alin. (4) cauza se află pe rolul altui organ judiciar, instanța comunică acestuia decizia.";
Din coroborarea art. 147 din Constituția R. Revizuită cu art. 31 alin. 1 și 3 din Legea nr. 47/1992 republicată, se desprinde cu evidență faptul că, pe de o parte, deciziile C. C. sunt general obligatorii, nu doar în cauza în care a fost invocată respectiva excepție de neconstituționalitate, iar pe de altă parte că, acele dispoziții din legile și ordonanțele în vigoare, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei C. C., dacă, în acest interval, P.ul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile C..
Or, în cazul de față, în termenul de 45 de zile prevăzut de art. 147 alin. 1 din Constituție, nu au fost puse de acord prevederile neconstituționale ale art. 5 alin. 1 lit. a teza I din Legea nr. 2. cu dispozițiile constituționale, astfel că, textul art. 5 alin. 1 lit. a teza I din Legea nr. 2. și-a încetat efectele juridice.
Drept urmare, în prezent nu există un temei juridic în legea specială, nr. 2., care să fundamenteze admisibilitatea cererilor de chemare în judecată promovate în baza L. nr. 2., având ca obiect acordarea de despăgubiri morale.
Cu pr iv ire l a mo tivel e de recurs pr in c ar e se invoc ă c a te me i jur id ic al
d aunelor mor ale ar t. 998 C.c iv. ș i drep tu l co mun itar europe an , C., din oficiu,la termenul de judecată din (...), a invocat excepția inadmisibilității, excepție care urmează să fie admisă în temeiul art. 316 C.proc.civ., rap. la art. 294 alin. 1 C.proc.civ., întrucât, invocarea acestor temeiuri juridice noi pentru prima dată în recurs, echivalează cu o schimbare a cauzei juridice a acțiunii, demers inadmisibil prin prisma art. 316 și art. 294 alin. 1
C.proc.civ.
Așa fiind, în temeiul art. 304 pct. 9 C.proc.civ. și art. 312 alin. 1
C.proc.civ., C. urmează să respingă ca nefondat prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul R. A., împotriva sentinței civile nr. 391 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I.-D. C. A.-A. P. C.-M. CONȚ
A. A. M.
GREFIER
Red.CMC/dact.MS
2 ex./(...) Jud.fond: M.T.
| ← Decizia civilă nr. 3483/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 1442/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
