Decizia civilă nr. 3483/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3483/R/2011
Ședința publică din data de 7 octombrie 2011
Instanța constituită din: Președinte : ANA I.
Judecători : D.-L. B.- vicepreședinte al Curții de A. C.
A. C. Grefier : S. - D. G.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta R. M. împotriva deciziei civile nr. 2. din 19 mai 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul L. C. R., având ca obiect hotărâre care să țină loc de act autentic.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pârâta recurentă asistată de avocat T. A. cu împuternicire avocațială la dosar și reclamantul intimat asistat de avocat G. M. D. cu delegație de substituire la dosar.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este timbrat cu suma de 2247,18 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că pârâta recurentă a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar aferent prin chitanța aflată la fila 17 din dosar.
Reclamantul intimat a formulat și înregistrat prin serviciul de registratură al instanței, la data de 4 octombrie 2011, întâmpinare, prin care solicită, în principal anularea recursului declarat de pârâtă și în subsidiar respingerea recursului ca inadmisibil și nefondat.
Reprezentantul pârâtei recurente precizează că nu solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru studierea întâmpinării.
Nefiind alte cereri de formulat ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul pârâtei recurente apreciază excepțiile invocate prin întâmpinare ca nefondate, apreciind că a înregistrat recursul în termen și la motivat odată cu declararea lui.
Precizează că motivele de recurs se încadrează în dispozițiile prev. de art. 304 pct.8, 9 coroborat cu art. 312 al.3, C.
Pe fond, solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și respingerea cererii introductive în prestație tabulară baza pe contractul de schimb.
Reprezentanta reclamantului intimat solicită, în principal anularea recursului, în subsidiar respingerea recursului c inadmisibil și nefondat, și pe cale de consecință menținerea în totalitate a deciziei atacate, pronunțată de Tribunalul Cluj ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 15643/(...), pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca în dosarul nr. (...), s-a admis acțiunea formulată de reclamantul L. C. R., în contradictoriu cu pârâta R. M.
A fost obligată pârâta să încheie cu reclamantul contract autentic de schimb, având ca obiect imobilul proprietatea ei situat în C.-N., str. C. B., nr. 57, ap. 2, înscris în C.F. individual nr. 2.-C1-U1 C. (provenit din conversia de pe hârtie a CF nr. 47210), cu nr. top. 2742/II, compus din: 1 cameră, bucătărie, cămară și boxă în pivniță, wc în curte, cu suprafața utilă de 35 mp., cu p.i.c. de 3. parte înscrise în CF col. nr. 47208, cu imobilul proprietatea reclamantului, situat în orașul R., str. Salcâmilor, bl. 1C, ap.
52, înscris în C.F. individual nr. 50377-C1-U3 R. (provenit din conversia de pe hârtie a CF nr. 9.), cu nr. top. 565/1/1/LII, apartament din 1 cameră, în caz contrar sentința să țină loc de contract autentic de schimb.
S-a dispus întabularea reclamantului asupra apartamentului situat în
C.-N., str. C. B., nr. 57, ap. 2, înscris în C.F. individual nr. 2.-C1-U1 C. (provenit din conversia de pe hârtie a CF nr. 47210), cu nr. top. 2742/II.
S-a dispus intabularea pârâtei asupra apartamentului situat în orașul
R., str. Salcâmilor, bl. 1C, ap. 52, înscris în C.F. individual nr. 50377-C1-U3
R. (provenit din conversia de pe hârtie a CF nr. 9.), cu nr. top. 565/1/1/LII.
A fost obligată pârâta la cheltuieli de judecată în sumă de 3.150 lei.
P. a hotărî astfel, judecătoria a reținut următoarele:
Prin înscrisul sub semnătură privată intitulat „Contract provizoriu de schimb";, încheiat la data de (...) între reclamant și pârâtă, aceasta din urmă s-a obligat să transmită reclamantului dreptul de proprietate asupra imobilului proprietatea ei, situat în C.-N., str. C. B., nr. 57, ap. 2, înscris în C.F. individual nr. 47210, cu nr. top. 2742/II, cu p.i.c. înscrise în CF col. nr.
47208, în schimbul unei garsoniere confort I, finisată, având o suprafață minimă de 30 mp. P. s-au obligat să se prezinte la notar în vederea încheierii contractului de schimb în formă autentică, până la data de (...).
Prin înscrisul sub semnătură privată din data de (...), pârâta a arătat că este de acord ca locația garsonierei care urmează să-i fie predată de către reclamant să fie la alegerea acestuia din urmă, sub condiția ca acea garsonieră să fie situată în loc. Târgu-Mureș sau R. și nu mai departe de 35 km de com. F.
Prin A. adițional la C. provizoriu de schimb, încheiat sub semnătură privată la data de (...), pârâta s-a obligat să transmită reclamantului dreptul de proprietate asupra imobilului proprietatea ei, situat în C.-N., str. C. B., nr. 57, ap. 2, înscris în C.F. individual nr. 47210, cu nr. top. 2742/II, cu p.i.c. înscrise în CF col. nr. 47208, în schimbul garsonierei situate în jud. Mureș, oraș R., str. Salcâmilor, bl. 1C, ap. 52, nr. cadastral 565/1/LII, înscris în CF col. 9398 R..
În condițiile în care pârâta R. M. a contestat faptul că ar fi semnat C. provizoriu de schimb, A. adițional la acest contract, din data de (...) și înscrisul sub semnătură privată din data de (...), instanța a procedat la verificarea de scripte, în cauză dispunându-se efectuarea unei expertize grafice.
Din Raportul de expertiză criminalistică nr. 88/(...), întocmit în cauză de exp. dr. S. A. rezultă că C. provizoriu de schimb datat (...), A. adițional la contractul provizoriu de schimb din data de (...) și actul sub semnătură privată din data de (...) au fost semnate de către R. M.
La solicitarea pârâtei, instanța a dispus efectuarea unei contraexpertize criminalistice. În Raportul de expertiză criminalistică nr.
167/(...) întocmit de trei experți criminaliști din cadrul Institutului de E. C.
B. se arată că C. provizoriu de schimb datat (...), A. adițional la contractul provizoriu de schimb din data de (...) și actul sub semnătură privată din data de (...) au fost semnate de către R. M. și că înscrisul sub semnătură privată, fără titlu, datat (...) a fost scris și semnat de către R. M.
Din declarația martorului B. I., audiat în cauză, rezultă că acesta a fost cel care a vândut garsoniera din R. reclamantului. M. arată că a mers cu mașina cu reclamantul în com. Fărăgău și au adus-o pe pârâtă să vadă garsoniera. Aceasta din urmă a declarat că îi place garsoniera și că este de acord cu schimbul, motiv pentru care ulterior s-au prezentat la notar pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare. La notar a fost prezentă și pârâta.
Din declarația martorului U. I., audiat în cauză, rezultă că acesta a fost prezent la notar când reclamantul a achiziționat garsoniera în cauză. M. a arătat că la notar a fost prezentă și pârâta, care i-a spus martorului că a văzut garsoniera și că i-a plăcut.
Așa cum rezultă din Extrasul CF individual nr. 2.-C1-U1 C. (provenit din conversia de pe hârtie a CF nr. 47210), pârâta este proprietara imobilului situat în C.-N., str. C. B., nr. 57, ap. 2, nr. top. 2742/II, compus din: 1 cameră, bucătărie, cămară și boxă în pivniță, wc în curte, cu suprafața utilă de 35 mp., cu p.i.c. de 3. parte înscrise în CF col. nr. 47208.
Așa cum rezultă din Extrasul C.F. individual nr. 50377-C1-U3 R.
(provenit din conversia de pe hârtie a CF nr. 9.), reclamantul este proprietar al imobilului situat în orașul R., str. Salcâmilor, bl. 1C, ap. 52, cu nr. top.
565/1/1/LII, apartament din 1 cameră.
Instanța a reținut că între părți s-a încheiat un contract de schimb sub semnătură privată, or, potrivit art. 2 din Titlul X al Legii nr. 247/2005, care dispune în mod imperativ, imobilele pot fi înstrăinate prin acte juridice între vii numai dacă acestea sunt încheiate în formă autentică.
Întrucât cerința formei autentice este prevăzută de lege ad validitatem, instanța a reținut ca actul încheiat între pârâtă și reclamant este lovit de nulitate absolută ca act de înstrăinare, ceea ce înseamnă că proprietatea imobilelor ce face obiectul acestui contract nu au trecut din patrimoniul unei părți în patrimoniul celeilalte părți.
Văzând principiul conversiunii actului juridic civil, instanța a reținut însă că, deși nul absolut ca act de schimb, acest contract îndeplinește totuși condițiile prevăzute de art. 948 și urm. cod civil pentru a fi considerat valabil ca antecontract de schimb, respectiv ca act prin care părțile se obligă să încheie în viitor un contract autentic de schimb.
Potrivit dispozițiilor art. 969 Cod civil, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, motiv pentru care, în baza art. 5 alin.2 din Titlul X al Legii nr. 247/2005, instanța a obligat pârâta să încheie cu reclamantul contract autentic de schimb, având ca obiect imobilul proprietatea ei situat în C.-N., str. C. B., nr. 57, ap. 2, înscris în C.F. individual nr. 2.-C1-U1 C. (provenit din conversia de pe hârtie a CF nr.
47210), cu nr. top. 2742/II, compus din: 1 cameră, bucătărie, cămară și boxă în pivniță, wc în curte, cu suprafața utilă de 35 mp., cu p.i.c. de 3. parte înscrise în CF col. nr. 47208, cu imobilul proprietatea reclamantului, situat în orașul R., str. Salcâmilor, bl. 1C, ap. 52, înscris în C.F. individual nr. 50377-C1-U3 R. (provenit din conversia de pe hârtie a CF nr. 9.), cu nr.top. 565/1/1/LII, apartament din 1 cameră, în caz contrar, sentința urmând să țină loc de contract autentic de schimb.
În baza art. 274 C., instanța a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 3.150 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocat, taxă de timbru și taxă eliberare extras CF.
Prin Încheierea civilă nr. 8., s-a admis cererea de îndreptare a eroriimateriale formulată de reclamantul L. C. R. și, în consecință, s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în Sentința civilă nr. 1. a J. C.-N., în sensul că obligă pârâta la cheltuieli de judecată în sumă de 8.103 lei.
Prin decizia civilă nr. 2./(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr.
(...), s-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta R. M. împotriva
Sentinței civile nr. 1. și a Î. civile nr. 8. pronunțată la data de (...), respectiv la (...) în dosarul nr. (...) al J. C.-N..
S-a respins cererea intimatului reclamant pentru cheltuieli de judecată în apel.
A fost obligată apelanta să achite în favoarea d-nei expert Ș. M. R. suma de 291 lei pentru diferența onorariu expert.
Analizând apelul, T. a reținut următoarele:
1.In ce privește motivele de apel privind admisibilitatea si legalitatea obligării apelantei parate la încheierea unui contract autentic de schimb este necesar a sublinia ca admisibilitatea unei asemenea cereri a fost constant si unanim recunoscuta in literatura de specialitate si practica judiciara după abrogarea prevederilor art. 12 din Decretul 144/1958.
In lipsa unui text de lege care sa consacre expres aceasta posibilitate, așa cum o făcea textul de lege abrogat si mai sus menționat, fundamentul juridic al obligării paratului la încheierea contractului autentic translativ de proprietate era art. 970, 977 C. si reprezenta o executare silita atipica a antecontractului de vânzare-cumpărare, de schimb etc.
Prevederile art. 24-29 din Decretul-Lege nr. 115/1938 nu cuprindeau reglementari in acest sens adică nu prevedeau posibilitatea transformării unei obligații de a face intr-o obligație de a da. A. prevederi legale reglementau acțiunile de carte funciara care insa aveau ca premisa existenta unui act translativ de proprietate. Or, prin acțiunea in executarea silita atipica a antecontractului translativ de proprietate cum este si petitul principal din speța se urmarea tocmai obținerea unei asemenea act.
Practica si doctrina de specialitate constantă in sensul admiterii cererilor de executare silita atipica a antecontractului de vânzare-cumpărare si-au găsit o consacrare legislativa in prevederile cuprinse in art. 5 alin. 2 din titlul X al Legii 247/2005 care permit expres instanței sa pronunțe o hotărâre care sa tina loc de contract in cazul încheierii unui antecontract privind un teren cu sau fara construcții.
2. In ce privește cerința ca la momentul încheierii antecontractului de schimb coschimbasul sa fie proprietarul bunului schimbat, este evident ca o asemenea cerința nu este necesara in speța .
A., in momentul încheierii antecontractului de schimb fiecare coschimbas își asuma o obligație de a face respectiv de a schimba in viitor bunul promis. P. valabilitatea acestei obligații nu este necesar ca fiecare dintre coschimbasi sa fie proprietarii bunurilor promise in schimb.
Aceasta cerința este insa necesara atunci când are loc executarea silita atipica a antecontractului de schimb si când instanța pronunța o hotărâre ce tine loc de act translativ de proprietate. Or, in speța, așa cum rezulta in mod neechivoc la data pronunțării hotărârii primei instanțe, intimatul reclamant era proprietarul bunului dat in schimb.
3.In ce privește motivele de apel vizând imposibilitatea valorificării antecontractului de schimb din speța raportat la prevederile art. 59 din Legea 7/1996, este de observat ca la data formulării cererii de apel art. 59 invocat de către apelanta avea următorul conținut: "Actele și faptele juridice privind imobilele situate pe un teritoriu administrativ, pentru care nu s-au definitivat documentele cadastrului general, se vor înscrie în câte o carte funciară. În aceleași condiții, se vor înscrie și titlurile de proprietate emise în temeiul legilor funciare. La cererea de înscriere se va atașa documentația cadastrală la care se referă înscrierea, întocmită de o persoană fizică sau juridică autorizată de A. N. sau de oficiile teritoriale, după caz. Conținutul documentației cadastrale și modul de întocmire al acesteia se stabilesc de către A. N..";
Acest text de lege a fost abrogat in iunie 2010. Evident ca acest text de lege nu se refera si nu cuprinde nicio interdicție privind valorificarea antecontractelor de schimb.
In realitate apelanta face referire la prevederile art. 57 din Legea
7/1996 republicata conform cărora "A. juridic privind constituirea sau transmiterea unui drept real imobiliar, valabil încheiat anterior intrării în vigoare a prezentei legi, netranscris în registrul de transcripțiuni și inscripțiuni ori, după caz, neînscris în cartea funciară, își produce efectele la data înscrierii în cartea funciară, potrivit prevederilor prezentei legi. A. sub semnătură privată, valabil încheiat, va fi luat în considerare dacă are dată certă anterioară intrării în vigoare a Legii fondului funciar nr. 18/1991.
Nici acest text de lege ca de altfel nici un alt text din Legea 7/1996 nu prevede in mod expres si nici virtual nulitatea antecontractelor de schimb încheiate ulterior intrării in vigoare a Legii 18/1991 si nici interdicția de a se pronunța o hotărâre prin care un antecontract de schimb ca cel din speța sa fie executat silit atipic.
Acest text de lege face referire așa cum rezulta din prima sa parte la acte translative sau constitutive de drepturi valabil încheiate dar netranscrise sau neînscrise. Si a doua parte a acestui text de lege vizează aceeași categorie de acte respectiv acte translative sau constitutive de drepturi.
In speță, așa cum s-a mai arătat, actul pe care reclamantul își fundamentează acțiunea este un act netranslativ de proprietate care astfel nu intra sub incidenta art. 57 din Legea 7/1996 republicata.
4.In ce privește motivul de apel privind echivalenta prestațiilor tribunalul a considerat ca in mod neechivoc aceasta echivalenta nu este nici de natura si nici de esența contractului de schimb. A. contractul de schimb este definit de art. 1405 C. ca fiind contractul prin care părțile își dau respectiv un lucru pentru altul. Nu este necesar ca cele doua bunuri schimbate sa fie egale ca valoare fiind posibil ca ele sa fie diferite valoric iar aceasta diferența poate sa fie mai mare sau mai mica .
In ipoteza in care echivalenta valorica nu exista este posibil dar nu este obligatoriu ca părțile sa restabilească aceasta echivalenta prin plata unei sulte. Așadar nici sulta nu este de natura sau esența schimbului rămânând la latitudinea părților.
In speța așa cum rezulta si din raportul de expertiza efectuat in apel bunurile schimbate nu sunt echivalente valoric, dar părțile au prevăzut expres ca nu solicita plata vreunei sulte.
Raportat la prevederile legale sus menționate si la considerentele anterior expuse antecontractul de schimb este perfect valabil natura contractului de schimb nereclamând o echivalenta valorica.
5.In ceea ce privește motivul de apel privind împrejurarea ca antecontractul este disproportionat si in afara naturii juridice a contractului de schimb, tribunalul a apreciat ca practic apelanta parata invoca pe cale de apărare permisa de art.294 C., nulitatea absoluta a contractului de schimb datorita caracterului derizoriu al bunului dat in schimb astfel incit pentru apelanta acest bun dat in schimb este atât de disproporționat încât nu poate reprezenta o cauza a obligației pe care si-a asumat-o prin antecontractul de schimb.
Este bine știut ca pentru contractul de schimb prevederile legale cuprind doar câteva dispoziții legale exprese in rest contractul este guvernat de aceleași reguli ca si contractul de vânzare-cumpărare.
In literatura de specialitate se arata ca evident dintre prevederile legale aplicabile contractului de vânzare-cumpărare se vor aplica doar cele care se potrivesc cu natura schimbului astfel ca nu se vor aplica prevederile legale privitoare la preț întrucât in cazul contractului de schimb nu exista preț.
Chiar daca acest lucru este real nu este mai puțin adevărat ca si contractului de schimb i se poate aplica regula care decurge din art. 1303 C. in sensul ca disproporția intre bunurile schimbate trebuie sa nu fie atât de mare încât pentru unul dintre coschimbasi bunul oferit de cealaltă parte sa nu fie o cauza suficienta a obligației asumate de a da bunul sau in schimb. Art. 1303 C. nu reprezintă decât o aplicație a lipsei cauzei imediate in aceasta materie (lipsa contraprestației celeilalte părți), lipsa sancționata conform art. 948, 966 C. cu nulitatea absoluta si astfel este pe deplin aplicabil si contractului de schimb chiar daca in cadrul sau nu exista preț.
Este cert ca acest motiv de apel vizează acest aspect întrucât in motivele de apel se face referire la cele susținute in fata instanței de fond ori in întimpinarea de la f. 29 dosar fond se face referire expresa la împrejurarea ca in raport de evaluare obiectul schimbului apare ca neserios .
P. a verifica aceasta proporție si implicit existenta unei cauze pentru apelanta parata in a-si oferi propriul bun in schimb, in apel s-a dispus efectuarea unei expertize .
Inițial, valoarea bunului oferit de către parata apelanta in schimb la data încheierii antecontractului de schimb a fost stabilita la suma de
535.788 lei, iar valoarea bunului oferit in schimb de către reclamant a fost stabilita la suma de 61.700 lei.
Intimatul reclamant a formulat o serie de obiecțiuni apreciate de către instanța ca fiind pertinente raportat la situația materiala a imobilului afectat de o degradare vizibila si raportat la imobilele folosite ca si termen de comparație care fie aveau o alta funcțiune, fie erau mult mai bine întreținute decât imobilul in litigiu.
P. a aprecia același aspect, s-au făcut verificări si cu privire la susținerile apelantei parate in sensul ca imobilul oferit in schimb de reclamant nu are utilități, nu ar avea bucătărie sau baie proprie. Din actele aflate la f. 201-206, 215, 262, cit si din raportul de expertiza, f. 49, rezulta ca apartamentul oferit in schimb de către reclamantul intimat are aceste utilități funcționale, cit si baie si bucătărie proprie. Totodată, reclamantul a făcut numeroase demersuri pentru a i se furniza o schița a apartamentului așa cum era la data întabularii inițiale fara ca vreuna din autoritățile sau persoanele contactate sa ii poată furniza aceasta schița. Rezulta ca singurele date certe in acest sens sunt cele mai sus indicate si din care rezulta ca susținerile apelantei privind lipsa utilităților si a dependințelor nu este reala
In răspunsul la obiecțiuni, d-na expert a corectat valoarea imobilului oferit in schimb de către apelanta parata arătând ca valoarea acestuia era la data antecontractului de schimb de 144.168 lei .
T., raportat la pertinenta obiecțiunilor formulate, raportat la starea materiala a imobilului din C. N. care este parțial degradat, raportat la starea materiala foarte buna a imobilelor folosite ca si comparație sau la destinația lor comerciala, a apreciat ca fiind corecta aceasta ultima valoare .
Din aceasta expertiza rezulta ca bunul oferit in schimb de către reclamant reprezintă 42,79% din valoarea bunului oferit in schimb de către parata apelanta.
Chiar daca disproporția este evidenta, totuși ea nu poate fi apreciata a fi "neserioasa " adică atât de mare incit prestația reclamantului sa nu poată reprezenta o cauza suficienta pentru apelanta parata pentru a încheia contractul de schimb. P. a avea acest caracter "neserios"; era necesar ca bunul oferit in schimb de reclamantul intimat sa aibă o valoarea aproape simbolica ceea ce nu este cazul in speța.
Totodată, imobilul proprietatea apelantei necesita realizarea unor investiții serioase pentru a nu se degrada in continuare, investiții pentru realizarea cărora apelanta nu dispune de resurse materiale. Totodată, el se afla intr-un imobil aflat in coproprietate fiind astfel mai greu valorificabil .
A. aspecte coroborate cu valoarea bunului oferit in schimb de către reclamant reprezintă o cauza suficienta pentru încheierea contractului de schimb neputându-se susține ca acesta este lipsit de cauza datorita acestui aspect.
Practica judiciara a statuat in sensul existentei unui preț neserios in cazul unei disproporții vădite cum ar fi vânzarea unui teren pentru 500 lei etc. In speța valoarea bunului oferit in schimb si celelalte aspecte privind bunul proprietatea apelantei parate duc in mod neechivoc la concluzia ca valoarea bunului oferit in schimb de către reclamant a reprezentat pentru apelanta o cauza pentru încheierea actului din speța care nu este lovit din aceasta perspectiva de o nulitate absoluta .
Având in vedere aceste considerente, tribunalul a apreciat ca sentința atacata este legala si temeinica .
In ceea ce privește încheierea de îndreptare a erorii materiale este evident ca prin ea s-a corectat o greșeala de calcul respective o greșeala de adunare a unor sume .
In considerentele sentinței atacate se arata ca suma acordata cu titlu de cheltuieli de judecata cuprinde onorariu avocațial, taxa de timbru, taxa pentru eliberare CF. Ori doar taxa de timbru depășea suma indicata de către prima instanța ca fiind suma totala a cheltuielilor de judecata. In consecința prin încheierea atacata s-a corecta rezultatul adunării tuturor cheltuielilor de judecata îndreptându-se eroarea de calcul strecurata la însumarea lor ceea ce se încadrează in prevederile art. 281 C.
Având in vedere toate considerentele mai sus expuse, tribunalul, in temeiul art. 296 C., a respins apelul ca neîntemeiat si a menținut sentința si încheierea atacată ca fiind legale si temeinice.
In baza art. 298, 274 C., tribunalul a respins cererea intimatului reclamant pentru cheltuieli de judecata in apel acesta nefăcând dovada suportării acestor cheltuieli.
In baza 296, 201, 213 C., tribunalul a obligat apelanta parata sa achite in contul d-nei expert S. M. R. suma de 291 lei reprezentând diferența onorar expert neachitata pana la pronunțarea prezentei decizii.
Împotriva acestei decizii adeclarat recurs pârâta R. M., .admiterea recursului și modificarea deciziei întrucât este netemeinică și nelegală.
Netemeinicia constă în faptul că la data schimbului,intimatul nu era proprietarul tabular al imobilului oferit în schimb, așa încât schimbul nu are fundament juridic.
Nelegalitatea constă în faptul că, condițiile formale referitoare la schimb, acelea de echivalență a prețului, nu sunt îndeplinite din punct de vedere gramatical, echivalența însemnând egalitatea valorică a celor două imobile supuse schimbului. ambele instanțe de fond ignoră aspectele de egalitate a schimbului și se prevalează de neseriozitatea prețului or, nu poate fi vorba de neseriozitate în privința prețului, echivalența valorică fiind de esența contractului de schimb.
Nulitatea care rezultă din lipsa unei echivalențe valorice este una absolută, și ea trebuia constatată de instanță chiar în absența unei cereri reconvenționale.
Intimatul și-a exprimat poziția procesuală prin întâmpinarea înregistrată în data de (...), solicitând în principal, anularea recursului pentru neîndeplinirea cerințelor prevăzute de art. 3021 C., referitoare la motivarea recursului, iar în subsidiar, respingerea recursului ca inadmisibil și nefondat, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată (pag. 10- 13 dosar). Recursul pârâtei este nefondat. În principal, Curtea va respinge excepțiile nulității și inadmisibilității recursului, invocate în apărare de intimat, prin întâmpinarea depusă în data de 4 octombrie 2011. Constată Curtea că recursul pârâtei a fost motivat în termenul legal, respectate fiind astfel dispozițiile art. 303 alin. 1 C., iar cererea de recurs cuprinde toate mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității pin art. 302 C. Dezvoltarea motivelor de fapt ale declarației de recurs face posibilă încadrarea lor în cauzele de nelegalitate reglementate prin art. 304 pct. 9 și 8 C., din perspectiva cărora urmează a fi verificată hotărârea atacată. Recurenta afirmă, în esență, că hotărârea instanței de apel a fost dată cu aplicarea greșită a legii substanțiale incidentă stării de fapt, cu referire specială la dispozițiile care reglementează condițiile de validitate ale contractului de schimb. Se apreciază, totodată, că aceasta este consecința schimbării naturii juridice a actului juridic dedus judecății, a unei greșite interpretări a naturii acestuia, neseriozitatea prețului vizând contractul de vânzare-cumpărare, iar nu contractul de schimb. S. contractului de schimb este, în opinia recurentei, echivalență valorică, astfel că lipsa acestui atribut atrage sancțiunea nulității absolute. Potrivit art. 1405 C.., în reglementarea valabilă la data încheierii actului juridic dedus judecății, schimbul este contractul prin care părțile își dau respectiv un lucru pentru altul. Asemeni vânzării, schimbul este un contract sinalagmatic, cu titlu oneros, comutativ și consensual, translativ de proprietate. Date fiind aceste asemănări, contractul de schimb este supus condițiilor esențiale de validitate prescrise de lege pentru vânzare, exceptând cele câteva reguli speciale care îl guvernează. În acest sens sunt dispozițiile art. 1407 - 1409 C.. A., nu se aplică contractului de schimb regulile referitoare la preț, operând în acest caz condiția echivalenței valorice a bunurilor schimbate. Această condiție nu este însă de esența contractului de schimb, cum în moderonat apreciază recurenta, existând în mod valabil un astfel de contract chiar în absența unei perfecte echivalențe valorice. Dacă valoarea bunurilor schimbate nu este egală, ceea ce înseamnă că nu se verifică echivalența valorică, există posibilitatea restabilirii acesteia prin plata unei sume de bani numită sultă, care nu poate fi însă mai mare decât valoarea bunurilor schimbate. P. obligația de plată a sultei urmează a se aplica dispozițiile privind plata prețului. În speță, instanțele au stabilit din analiza probelor administrate, că bunurile schimbate nu sunt echivalente valoric însă părțile au prevăzut expres că nu solicită plata vreunei sulte pentru restabilirea acestei echivalențe. Respectând, prin urmare, manifestarea de voință a părților contractante, în considerarea căreia este exclusă obligare la plata unei sulte în scopul restabilirii echilibrului valoric al bunurilor schimbate, rămâne că antecontractul de schimb a fost încheiat în mod valabil, condițiile imperative pentru existența sa valabilă fiind îndeplinite. Conform prevederilor art. 1407 C. civ., dacă unul dintre copermutanți a primit lucrul lui dat în schimb, și apoi probează că celălalt contractant nu este proprietar al acestui lucru, nu poate fi constrâns a preda lucrul promis, ci numai a întoarce lucru primit. Din analiza acestui text normativ rezultă că schimbul lucrului altuia este nul, iar refuzul de predare nu este condiționat de constatarea nulității actului. În speță, însă, temeinic instanțele de fond au reținut că această cerință a legii este necesară la momentul executării silite atipice a antecontractului de schimb or, rezultă neechivoc din înscrisurile depuse la dosar că, la data pronunțării hotărârii primei instanțe, reclamantul dobândise calitatea de proprietar al bunului dat în schimb, prin urmare, condiția legii se verifică, fiind exclusă aplicarea sancțiunii nulității. Față de cele ce preced, constatând că hotărârea instanței de apel este expresia unei interpretări și aplicări corecte a legii substanțiale, a unei înțelegeri conforme realității a actului juridic dedus judecății, în absența unor motive de nulitate de ordine publică, ce ar putea fi invocate din oficiu de către instanța de recurs, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 C., recursul se va respinge ca nefondat. În conformitate cu dispozițiile art. 316 rap. la art. 274 alin. 1 C., recurenta va fi obligată să plătească intimatului 1.500 lei cheltuieli de judecată în recurs justificate prin chitanța de plată a onorariului avocațial, depusă în copie certificată la dosar (pag. 20). P. A. M.IVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta R. M. împotriva deciziei civile nr. 2. din 19 mai 2011 a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține. Obligă pe numita recurentă să plătească intimatului L. C. R. suma de 1.500 lei, cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 7 octombrie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR ANA I. D.-L. B. A. C. S. - D. G. GREFIER Red.DB/dact.MS 2 ex.3] Jud.fond: O.Ghișoiu Jud.apel: A.A.M./O.C.Tatu
| ← Decizia civilă nr. 117/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 2466/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
