Decizia civilă nr. 1477/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1477/R/2011
Ședința publică din 29 aprilie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C.-M. CONȚ
J.ECĂTORI: I.-D. C.
A.-A. P.
G. : A. A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul T. I. V. și recursul declarat de pârâtul V. I., împotriva deciziei civile nr. 6./(...) a T.ui M., pronunțată în dosar nr. (...), conexat cu dosarul nr. (...) și cu dosarul nr. (...), privind și pe pârâții intimați V. S., V. M., V. F. și V. G., având ca obiect hotărâre care să țină loc de act autentic.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reclamantul recurent personal și pârâtul recurent personal, lipsă fiind pârâții intimați personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de reclamantul T. I. V., a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părților adverse și nu a fost legal timbrat la data înregistrării cererii de recurs.
Recursul declarat de pârâtul V. I., nu a fost formulat și motivat în termen legal, nu a fost comunicat părților adverse și nu a fost legal timbrat la data înregistrării cererii de recurs.
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea constată că reclamantul recurent a expediat prin poștă un script, la care a anexat chitanța care atestă plata taxei judiciare de timbru pentru recurs în cuantum de 4 lei și timbre judiciare mobile pentru recurs în valoare de 0,30 lei, iar aceste înscrisuri au fost înregistrate la dosar în data de (...).
Curtea constată că recursul declarat de reclamant este legal timbrat.
De asemenea, Curtea constată că, pârâta intimată V. F. a expediat prin poștă un script, prin care arată că nu se poate prezenta la dezbateri la prezentul termen de judecată, dar este de acord cu recursul declarat de reclamantul T. I. V. și solicită judecarea cauzei în lipsă și de asemenea, constată că pârâtul intimat V. M. a expediat prin poștă un script, prin care arată că este de acord cu recursul declarat de reclamantul T. I. V. și solicită judecarea cauzei în lipsă, iar aceste scripte au fost înregistrate la dosar în data de (...).
Curtea constată că pârâtul V. I. a expediat prin poștă o declarație de recurs și întâmpinare, la care a anexat copii de pe următoarele înscrisuri: declarația dată de numiții V. M. și V. N. A. la data de (...), certificatul de deces privind pe V. M. decedat la data de (...), certificatul medical constatator al decesului nr. 10 din (...), cererea formulată de numitul V. G. și înregistrată sub nr. 1631/(...) la P. C. S. de Sus, declarația dată de numitul
V. G. cu privire la suprafețele de teren solicitate pentru stabilirea dreptului de proprietate, antecontractul de vânzare-cumpărare imobiliară autentificat prin încheierea de autentificare nr. 1188/(...) de către N. P. U. M. și o întâmpinare formulată de pârâtul V. S., prin care acesta arată că este de acord cu recursul declarat de reclamantul T. I. V., iar toate aceste înscrisuri au fost înregistrate la dosar în data de (...).
Pârâtul recurent V. I. depune la dosar chitanța care atestă plata taxei judiciare de timbru pentru recurs în cuantum de 4 lei.
Curtea din oficiu, în privința celor două recursuri care formează obiectul prezentului dosar, în temeiul art. 377 alin. 1 pct. 4 C. invocă excepția inadmisibilității recursurilor, având în vedere că cele două recursuri au fost declarate împotriva unor hotărâri irevocabile, pronunțate de Tribunalul Maramureș.
Curtea acordă cuvântul părților prezente pentru a-și spune punctul de vedere cu privire la excepția inadmisibilității recursurilor, invocată din oficiu de către instanță.
Reclamantul recurent T. I. V. solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și trimiterea dosarului la Judecătoria Dragomirești pentru rejudecare, deoarece a depus la dosar toate înscrisurile care i s-au cerut, însă instanța nu a luat nici o declarație de la fiecare pârât în parte și nu înțelege de ce pârâții au mai fost chemați în fața instanței.
Pârâtul recurent V. I. arată că este acuzat că a vândut terenul reclamantului T. I. V., însă acest fapt nu este real, deoarece părinții săi au vândut acel teren.
Recurenții solicită respingerea excepției inadmisibilității recursurilor, invocată din oficiu de către instanță, admiterea recursurilor și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Dragomirești.
La întrebarea instanței, referitoare la împrejurarea, dacă recurenții au cheltuieli de judecată pentru ziua de azi, recurenții arată că nu au cheltuieli de judecată pentru ziua de azi.
Curtea reține cauza în pronunțare pe excepția inadmisibilității recursurilor, invocată din oficiu de către instanță.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 374 din (...), pronunțată de Judecătoria
Dragomirești în dosarul nr. (...), a fost admisă excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtul V. G., a fost respinsă acțiunea civilă, precizată, intentată de reclamantul T. I. V., în contradictoriu cu pârâții V. I., V. S., V. M., V. F. și V. G., în calitate de moștenitori ai defuncților V. M. și V. N. și ai defunctei P. M., având ca obiect ". care să țină loc de contract";, reclamantul fiind obligat să plătească pârâtului V. G. suma de 150 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria a reținut că prin cererea principală înregistrată pe rolul J. D. sub nr.(...) (nr.în format vechi:
277/(...)) reclamanții V. G. și V. M. au chemat în judecată pe pârâtul T. I. V. solicitând instanței să pronunțe o hotărâre prin care să se constate nulitatea contractului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată încheiat între pârât și numitul V. I. având ca obiect terenul de natură arător în suprafață totală de 35 ari, arătând că în realitate această suprafață de teren le aparține reprezentând zestrea acordată de către părinți în schimbul întreținerii acestora. În mod abuziv pârâtul a cumpărat terenul menționat profitând de faptul că părinții săi erau în vârstă și bolnavi.
Prin cererea conexă înregistrată pe rolul aceleiași instanțe la data de (...) sub nr.680/2006 reclamantul T. I. V. a chemat în judecată pe pârâții: 1) V. I., 2) V. S., 3) V. M., 4) vad.V. F., 5) V. G., în calitate de moștenitori aidefuncților V. M. și V. N., solicitând instanței să pronunțe o hotărâre prin care să se constate validitatea contractului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată încheiat în luna februarie 2004 între reclamant și antecesorii pârâților numiții V. M. și V. N. având ca obiect terenul în natură fânețe în suprafață de 0,32 ha situat în locul numit „. S. și să se dispună înscrierea în CF a dreptului de proprietate pe numele reclamantului cu privire la imobilul descris în petitul 1) din acțiune. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în ceea ce privește terenul în suprafață de 0,32 ha situat în locul numit „. S. între vecinii: D. I., Turlaș I., Lăzăroi S. și Chindriș I. s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare sub semnătură privată al cărui preț a fost stabilit de comun acord de către părți la suma de
80.000.000 Rol, terenul a reprezentat moștenirea antecesorilor vânzătorului
V. N., iar la semnarea convenției au fost de față toți fiii vânzătorilor care au fost de acord cu vânzarea, alături de doi martori: V. G., L. I. și C. M.
Prin sentința civilă nr. 532 pronunțată la data de (...) au fost respinse ca neîntemeiate cererea principală formulată de reclamanții V. G. și M. în contradictoriu cu pârâtul T. Ian având ca obiect ". contract de vânzare cumpărare";, precum și cererea conexă formulată de către reclamantul T. I. în contradictoriu cu pârâții: V. I., V. S., V. M., văd. V. F. și V. G. în calitate de moștenitori ai defuncților V. M. și V. N. și a defunctei P. M., având ca obiect validare de contract. În ceea ce privește cererea conexă, instanța a reținut că din cuprinsul CF nr.2232 S. de Sus nr.topo 5. a avut întabulat dreptul de proprietate numita P. M. mar. Hanczig, înscris cu titlu de drept cumpărare conform încheierii nr.6905/1898, nu antecesorii pârâților, V. M. și V. N.(A.) pentru a-l putea transmite valabil reclamantului T. I. V. S--a afirmat că proprietara tabulară ar fi antecesoarea vânzătorilor însă nu s-a făcut dovada în condițiile art.1169 C.civ. a celor afirmate, iar faptul că în evidențele agricole cu terenul în litigiu au figurat antecesorii pârâților nu dovedește proprietatea acestora, atâta timp cât înscrierile în aceste registre sunt efectuate pe baza declarațiilor sub semnătură proprie neînsoțite de acte justificative.
J. a mai reținut că după pronunțarea deciziei în recurs, reclamantul T.
I. a reiterat acțiunea, sens în care s-a analizat cu prioritate excepția autorității de lucru judecat invocată de către pârâtul V. G. prin întâmpinare.
Analizând condițiile reglementate de dispozițiile art. 1201 Cod civil, prima instanță a constatat că în cele două dosare V. G. și respectiv T. I. au avut aceleași calități de reclamant - pârât și respectiv pârât-reclamant, celelalte părți adică pârâții V. I., V. S., V. M., V. F. și V. G. au avut aceeași calitate, toți împreună cu reclamantul pârât V. G. fiind moștenitorii defuncților V. M. și V. N.. Deși au susținut că sunt și moștenitorii defunctei P. M. nu au făcut dovada prin acte de stare civilă ori printr-un certificat de moștenitor.
De asemenea, judecătoria a constatat că pentru a exista identitate de obiect între două acțiuni este suficient ca din cuprinsul lor să rezulte că scopul final urmărit de reclamant este același în ambele acțiunii și, chiar dacă în primul litigiu s-a discutat numai pe cale incidentă un drept invocat de o parte, soluția dată de instanță are putere de lucru judecat într-o nouă acțiune în care se încearcă valorificarea aceluiași drept.
Având în vedere aceste aspecte, instanța de fond a reținut că ambele acțiuni, chiar dacă în prima pârâtul reclamant T. I. a solicitat "validarea contractului";, iar în cea de a doua "a se pronunța o hotărâre care să țină loc de contract";, de fapt el dorește a se constata că a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului din litigiu, prin cumpărare (sau că i s-a promisvânzarea terenului printr-un antecontract). De asemenea, s-a reținut că în dosar nr.(...) nici reclamantul-pârât V. G. și nici pârâtul reclamant T. I. nu au arătat temeiul juridic al acțiunii, iar în dosarul pendinte în precizarea de acțiune formulată de către apărătorul său, reclamantul s-a prevalat de dispozițiile art. 1073-1075 C.civ. raportat la art. 111 C., art. 29 din Legea
7/1996, iar primul petit din completarea de acțiune, cel privind a se constata că între reclamant și părinți pârâților s-a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare, este identic cu cel din dosarul acvirat formulat de către pârâtul reclamant T. I. în sensul de a se constata validitatea aceluiași contract.
S-a mai reținut că în dosarul acvirat judecătorul și-a motivat soluția dată pe prevederile articolului 978 C.civ.conform căruia "manifestarea de voință a părților va fi interpretată ca având valoarea juridică a unui antecontract de vânzare cumpărare, respectiv o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare ce a generat în sarcina celor două părți contractante obligația de a face, respectiv de a perfecta în viitor contractul de vânzare- cumpărare în forma autentică";, în consecință temeiul juridic al celor două acțiuni este identic.
În temeiul art. 274 C. reclamantul a fost obligat la cheltuieli de judecată reprezentând onorariul avocațial pentru redactare întâmpinare, deplasarea la instanță și contravaloarea zilei de muncă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtul V. Ion și reclamantul T. I.-V.
Prin decizia civilă nr. 6. din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...) s-a constatat nul recursul promovat de V. I., împotriva sentinței civile nr. 374 din (...), pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr. (...).
S-a respins recursul promovat de T. I.-V., împotriva aceleiași sentințe.
S-a respins cererea de intervenție voluntară accesorie în favoarea recurentului T. I.-V., formulată de intervenienta T. I.
Pentru a pronunța această decizie tribunalul a reținut că sentința este legală și temeinică și a fost menținută.
Puterea de lucru judecat este o excepție de fond, absolută și peremptorie, conform dispozițiilor art. 166 Cod procedură civilă și ale art. 1201 Cod civil, reprezentând totodată o prezumție legală irefragabilă. Astfel, autoritatea de lucru judecat generează două efecte majore: o cerere poate fi judecată definitiv doar o singură dată; soluția cuprinsă în hotărâre este prezumată a exprima adevărul, neputând fi contrazisă de o altă hotărâre.
Puterea de lucru judecat are un aspect pozitiv, posibilitatea părții de a se prevala de hotărârea obținută și un aspect negativ constând în imposibilitatea pentru partea care a pierdut procesul de a mai repune în discuție dreptul de care s-a prevalat. Puterea de lucru judecat presupune o triplă identitate de elemente, după cum relevă prevederile art. 1201 Cod civil: părți, obiect (obiectul material și dreptul subiectiv) și cauză, mai exact temeiul juridic al dreptului valorificat prin cerere.
În cauza Raicu contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că unul dintre elementele fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care vrea, între altele, ca soluția dată în mod definitiv în orice litigiu să nu mai fie apelabilă. În virtutea acestui principiu, nici una dintre părți nu este abilitată să solicite supervizarea unei hotărâri definitive și executorii cu unicul scop de a obține reexaminarea cauzei și o nouă hotărâre în acest scop.
În dosarul nr. (...) (nr. în format vechi 277/2006), prin cererea conexă înregistrată inițial sub nr. 680/2006, reclamantul T. I.-V. a chemat în judecată pe pârâții V. I., V. S., V. M., V. F., V. G. în calitate de moștenitori ai defuncților V. M. și V. N., solicitând validarea contractului de vânzare- cumpărare încheiat în luna februarie 2004 cu defuncții V. M. și V. N., având ca obiect un teren situat în locul numit P. S., în suprafață de 0,32 ha, la prețul de 80.000.000 lei rol, teren moștenit de la părinții defunctei V. N., situat între vecinii D. I., Turlaș I., Lăzăroi S. și Chindriș I.. Cererea formulată, ulterior conexată în dosarul nr. (...) a fost respinsă ca neîntemeiată, soluție intrată în puterea lucrului judecat urmare a deciziei civile nr. 1. din (...), pronunțată de Tribunalul Maramureș, prin care recursurile promovate au fost anulate ca netimbrat respectiv constatat nul.
În dosarul nr. (...), prin precizarea de acțiune depusă pentru termenul de judecată din data de (...), același reclamant T. I.-V. a chemat în judecată pe exact aceiași pârâți, în aceeași calitate de moștenitori, solicitând a se constata că între reclamant și părinții pârâților chemați în judecată s-a încheiat o promisiune de vânzare-cumpărare cu privire la terenul din locul denumit „. S. situat în intravilanul orașului S. de Sus în suprafață de 32 ari înscris în CF nr. 2232 cu top. nr. 5.; obligarea pârâților să se prezinte la notarul public în termen de o lună de la pronunțarea hotărârii în vederea perfectării în formă autentică a contractului de vânzare-cumpărare, iar în caz contrar hotărârea instanței de judecată să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
Așadar din perspectiva identității de părți între cele două litigii, aceasta este perfectă în fața instanței de fond. Î. că în recurs s-a formulat de către soția recurentului T. I.-V., numita T. I., o cerere de intervenție voluntară accesorie în favoarea acestui recurent nu este de natură a atrage inaplicabilitatea excepției autorității de lucru judecat.
Identitatea de părți poate fi și parțială. Controlul judiciar declanșat pe calea recursului vizează verificarea legalității și temeiniciei hotărârii instanței de fond, ținând seama de situația de fapt și de drept supusă judecății acesteia, de cererile cu a căror soluționare a fost investită și de părțile litigante atrase în cadrul procesual prin intermediul acestor cereri.
Î. că prin prevederile art. 51 Cod procedură civilă este permisă formularea unei cereri de intervenție voluntară accesorie chiar înaintea instanței de recurs, cerere ce are de regulă drept consecință lărgirea cadrului procesual sub aspectul părților, nu anihilează autoritatea de lucru judecat.
Intervenientul voluntar accesoriu sprijină doar apărarea părții în favoarea căreia a formulat cererea de intervenție, or în speță această „apărare"; se limitează la criticile relative la o pretins eronată constatare de către instanța de fond, a incidenței excepției autorității de lucru judecat. Întrucât intervenienta T. I. nu a fost parte în fața primei instanțe, nu se poate considera că instanța de fond a adoptat un raționament greșit constatând identitatea de părți din cele două cauze. Intervenind accesoriu doar în etapa procesuală a recursului, T. I. nu supune judecății o pretenție proprie, așadar obiectul cauzei rămâne nemodificat.
În ce privește a doua condiție, a identității de obiect, T. a constatat că
și aceasta este întrunită. Obiectul material (terenul pretins vândut) este același. Pentru a exista identitate de obiect între două acțiuni, nu este nevoie ca obiectul să fie formulat în ambele cereri în același mod, ci este suficient ca din cuprinsul celor două acțiuni să rezulte că scopul final este același.
Din perspectiva identității de cauză, T. a constatat că fundamentul raportului juridic dedus judecății, invocat de reclamant, este același cutemeiul juridic al acțiunii anterior soluționate, fiind irelevant dacă reclamantul ar produce dovezi suplimentare. Cauza cererii de chemare în judecată este reprezentată de categoria sau instituția juridică ori de principiul de drept substanțial pe care reclamantul își întemeiază pretenția.
De vreme ce reclamantului i s-a negat judiciar recunoașterea vreunui drept de proprietate asupra terenului în litigiu, drept pe care l-ar fi dobândit
(sau l-ar putea dobândi) în baza antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat în data de 4 februarie 2004 cu numiții V. M. și V. N., este inadmisibil ca acesta să repună în discuție hotărârea judecătorească irevocabilă pronunțată, pentru a obține o altă soluționare juridică a situației de fapt, indiferent dacă reclamantul solicită „validarea"; antecontractului sau
„pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare- cumpărare";. În ambele cazuri, se tinde înspre recunoașterea dreptului de proprietate al reclamantului asupra terenului, drept pretins dobândit sau valorificat în baza aceluiași act juridic (negotium și instrumentum): vânzarea-cumpărarea.
Raportat la aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 teza a 2-a Cod procedură civilă, recursul formulat de recurentul T. I.-V. a fost respins ca nefondat, iar ca o consecință, s-a respins și cererea de intervenție voluntară accesorie în favoarea acestuia, cerere având ca titulară pe T. I.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantul T. I. V. și pârâtul V. I..
Reclamantul T. I. a solicitat admiterea recursului, anularea sentinței civile nr.374 din (...) a J. D. și a deciziei civile nr.6. din (...) a T.ui M., deoarece au fost date cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, instanța nu s- a pronunțat asupra unor dovezi administrate și a interpretat greșit actul juridic dedus judecății.
Arată că s-a respins acțiunea pe baza excepției de lucru judecat, deși obiectul și temeiul juridic al celor două acțiuni este diferit.
În prima acțiune din dosarul nr.(...) al J. D. a solicitat validarea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat în data de (...) cu reclamant
și V. N. și V. M., părinții pârâților, iar în cea de-a doua acțiune din dosarul nr.(...) a solicitat autentificarea antecontractului de vânzare-cumpărare din 6 aug.2004 încheiat între reclamant și V. N., mama pârâților, privind terenul situat în orașul S. de Sus la locul numit P. S. în suprafață de 3200 mp.
În ce privește identitatea de cauză arată că aceasta este diferită deoarece în primul dosar s-a invocat ca temei juridic art.978 din C.civ. iar în al doilea s-a invocat art.1073-1075 C.civ.și art.111 C.proc.civ. În realitate în cel de-al doilea dosar temeiul juridic este art.5 alin.2 din Titlul X din Legea nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietății.
Instanța nu s-a pronunțat asupra depozițiilor martorilor din care rezultă că vânzătoarea V. N. a fost proprietara de drept al terenului vândut pe care l-a moștenit și l-a folosit de peste 70 de ani.
În dosarul nr. (...) i-a fost respinsă acțiunea de validare de contract și întabulare, motivând că nu a făcut dovada proprietății terenului, proprietar de carte funciară fiind P. M., bunica vânzătoarei V. N.. În recurs a depus actele de stare civilă, însă nu a depus în termen legal motivarea recursului, astfel că i s-a respins recursul.
În dosarul nr.(...) i s-a respins acțiunea cu putere de lucru judecat, deși reclamantul consideră că al doilea dosar a avut alt obiect, respectiv hotărâre care să țină loc de act autentic.
Arată că după cumpărarea terenului a depozitat materiale de construcții având intenția de a construi casă însă nu poate obține autorizația de construire până nu își întabulează terenul. Toți cei patru pârâți, fiii lui V. M. și V. N. vânzătorii terenului sunt de acord cu acțiunea reclamantului și cu întabularea terenului, numai numitul V. G. l-a dat în judecată arătând că nu este de acord.
Pârâtul V. I. prin recursul său a solicitat admiterea acestuia.
În motivare a arătat că reclamanții susțin că acest teren a fost vândut de către recurent și nu de către părinții acestuia, însă reclamanții nu au făcut dovada acestui lucru.
Analizând recursul, curtea constată că acesta este inadmisibil, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Hotărârea atacată de către recurenți este o decizie pronunțată în calea de atac a recursului.
Potrivit art. 299 alin. 1 teza I Cod procedură civilă „. date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicționala sunt supuse recursului."
Prin urmare nu este admisibilă atacare cu recurs a unor alte hotărâri judecătorești decât a celor prevăzute expres și limitativ de art. 299 Cod procedură civilă, fără ca prin această să nu se încalce principiul legalității căii de atac, în sensul că orice cale de atac poate fi exercitată doar dacă este prevăzută de lege și în condițiile prevăzute de aceasta.
Cum printre hotărârile judecătorești care pot fi atacate cu recurs nu figurează și deciziile pronunțate în recurs rezultă că o cale de atac prin care se tinde la atacarea unei astfel de hotărâri este inadmisibilă.
Din principiul legalității căilor de atac rezultă că o hotărâre judecătorească este supusă căilor de atac prevăzute de lege, astfel că formularea unei căi de atac care nu este prevăzută de lege este inadmisibilă.
Potrivit art. 377 (2) pct. 4 din Codul de procedura civilă, hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii, sunt irevocabile, deci, nesusceptibile de a fi atacate cu un al doilea recurs.
Cum, în cauza decizia civilă nr. 6. (...) a T.ui M. pronunțată în dosar numărul (...) a fost pronunțată de Tribunalul Maramureș, ca instanță de recurs, fiind irevocabilă, recursul îndreptat împotriva acesteia este inadmisibil și urmează să fie respins ca atare.
Față de acestea, în temeiul art. 299 Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul T. I. V. precum și recursul declarat de pârâtul V. I. împotriva deciziei civile numărul
6. (...) a T.ui M. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul T. I. V. precum și recursul declarat de pârâtul V. I. împotriva deciziei civile numărul
6. (...) a T.ui M. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 29 aprilie 2011.
PREȘEDINTE J.ECĂTORI C. M. CONȚ I.-D. C. A.-A. P.
G. A.-A. M.
Redactat de I., dactilografiat de S. În 2 ex., la data de (...)
| ← Decizia civilă nr. 5295/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 16/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
