Decizia civilă nr. 4912/2011, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe civile - Curtea de Apel Cluj (2011)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA 1 CIVILĂ

D. nr. (...) Cod operator 8428

D. CIVILĂ NR. 4912/R/2011

Ședința publică din 25 noiembrie 2011

Instanța constituită din : PREȘEDINTE: A.-A. P. JUDECĂTORI: C.-M. CONȚ

I.-D. C. G. : A.-A. M.

S-au luat în examinare recursul declarat de reclamanții N. V. și N. C.- D., precum și recursul declarat de pârâtul S. R., PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, R.-TAT PRIN D. A J. M., împotriva sentinței civile nr. 1302 din (...) a T. M. pronunțată în dosar nr. (...), având ca obiect despăgubiri în baza L. nr. 2..

La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind reclamanții recurenți și reprezentantul pârâtului recurent.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul declarat de reclamanții N. V. și N. C. D. a fost introdus și motivat în termen legal, a fost comunicat părții adverse și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în baza art. 5 alin. 3 din L. nr. 2..

Recursul declarat de pârâtul S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat prin D. a jud. M. a fost introdus și motivat în termen legal, a fost comunicat părților adverse și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru

și a timbrului judiciar în baza art. 5 alin. 3 din L. nr. 2..

S-a făcut referatul cauzei după care C. constată lipsa părților și lasă cauza la a doua strigare pentru a da reclamanților recurenți și reprezentantului pârâtului recurent posibilitatea de a se prezenta la dezbateri.

La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind reclamanții recurenți și reprezentantul pârâtului recurent.

C. constată că prin propriile memorii de recurs, atât reclamanții, cât și pârâtul, au solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit dispozițiilor art. 242 alin. 2 C.pr.civ. (f. 9 și 13 din dosar).

De asemenea, C. constată că la data de (...), au fost înregistrate la dosar xerocopii după originalele înscrisurilor existente în arhiva C.N.S.A.S., privind pe numitul V. T., născut la data de (...), în loc. L., jud. M., fiul lui M. și al P.

De asemenea, C. constată că la data de (...), reclamanții recurenți, prin intermediul doamnei avocat E. P., au înregistrat la dosar un înscris întitulat "Note de ședință";, prin care solicită respingerea recursului formulat de pârât ca nefondat, pentru motivele invocate în recursul declarat de reclamanți, iar potrivit dispozițiilor art. 242 alin. 2 C.pr.civ. solicită judecarea cauzei în lipsă.

R.tanta P.ui de pe lângă C. de A. C. arată că nu are de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.

În privința recursului declarat de reclamanți, C. din oficiu, în temeiul art. 316 C.pr.civ. raportat la art. 294 alin. 1 C.pr.civ. invocă excepția inadmisibilității schimbării cauzei juridice a acțiunii, prin invocarea pentru prima dată în calea de atac a recursului, a următoarelor prevederi legale: art. 2 și art. 3 din C. E. a D. O. art. 1 din Protocolul 1 la C. E. a D. O. principiul aplicării unitare a legii; principiul neretroactivității legii civile noi; principiul nediscriminării; art. 5 din Declarația Universală a D. O. art. 3 din Tratatul de P. intervenit între R.ia și Puterile Aliate și Asociate, încheiat în (...), la P. prevederile Constituției R.iei din anul 1948 și, totodată, pune în discuție publicarea în Monitorul O. al R.iei nr. 789 din (...) a Deciziei nr. 1. a Î. C. de C. și Justiție, prin care se dezleagă problema dedusă judecății.

În privința recursului declarat de pârât, C. din oficiu, în temeiul art. 137 alin. 1 C.pr.civ., invocă și pune în discuție excepția lipsei de interes a pârâtului privind critica referitoare la soluția care s-a dat de către instanța de fond în ceea ce privește petitul prin care s-a solicitat acordarea daunelor morale.

Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul reprezentantei P.ui de pe lângă C. de A. C. pentru a pune concluzii pe cele două recursuri care formează obiectul prezentului dosar, cu mențiunea de a se referi și la excepțiile invocate din oficiu de către instanță, precum și la D. nr. 1. a Î. C. de C. și J.

R.tanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită admiterea excepției inadmisibilității schimbării cauzei juridice a acțiunii în recurs, prin invocarea pentru prima dată în calea de atac a recursului a prevederilor legale menționate în memoriul de recurs și enumerate azi de către instanță și, de asemenea, solicită respingerea recursului declarat de reclamanți, având în vedere că potrivit prevederilor Deciziei nr. 1. a Î. C. de C. și Justiție, daunele morale nu mai pot fi acordate.

În privința recursului declarat de pârât, reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită admiterea excepției lipsei de interes a pârâtului privind critica referitoare la soluția care s-a dat de către instanța de fond în ceea ce privește petitul prin care s-a solicitat acordarea daunelor morale și respingerea recursului declarat de pârât.

C. reține cauza în pronunțare.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr. 1302 din 30 iunie 2011 a T. M. pronunțată în dosar nr. (...) s-a admis în parte acțiunea civilă precizată, formulată de reclamanții N. V. și N. C. D., în contradictoriu cu pârâtul S. R. reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice - D. G. a F. P. M..

S-a constatat caracterul politic al condamnării defunctului T.i Laszlo

(T. V.) prin sentința penală 500/1949, pronunțată de T. M. C. în dosarul nr.

4/1949.

S-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește capătul de cerere întemeiat pe dispozițiile art. 998-999 cod civil având ca obiect obligarea pârâtului la plata către reclamant de daune morale.

S-au respins capetele de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la daune morale și despăgubiri materiale actualizate.

Pârâtul a fost obligat la plata către reclamant a sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut incidența art. 1 din L. nr. 2. cu modificările ulterioare.

Prin urmare, condamnarea aplicată bunicului reclamanților pentru săvârșirea infracțiunii de instigare publică, prevăzută de art. 327 alin. 1 Cod penal este considerată de L. nr. 2. condamnare cu caracter politic și în temeiul art. 1 din L. nr. 2., tribunalul a constatat caracterul politic al acestei condamnări.

În ceea ce privește capetele de cerere privind obligarea pârâtului la daune morale pentru prejudiciul moral suferit de bunicul reclamanților, sunt de reținut următoarele considerente:

În au fost publicate Deciziile C. Constituționale nr. 1358/2010 și nr.

1360/2010 referitoare la admiterea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din L. nr. 2. privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.

Potrivit art. 31 alin. 1 din L. nr. 47/1992, republicată, privind organizarea și funcționarea C. Constituționale, decizia prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unor dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare este definitivă și obligatorie. Conform art. 31 alin. 3 din L. nr. 47/1992 republicată, dispozițiile din legea sau ordonanța în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele la 45 de zile de la publicare. În prezenta cauză, reclamantul a solicitat acordarea doar de despăgubiri morale. Având în vedere declararea ca neconstituționale a dispozițiilor art. 5 alin. 1 litera a din L. nr. 2., în conformitate cu dispozițiile art. 147 din Constituție și art. 31 alin. 1 și 3 din L. nr. 47/1992 republicată, în prezent nu mai există nici un temei juridic reglementat de L. nr. 2. care să permită acordarea de daune morale.

În ceea ce privește precizarea de acțiune din (...), s-au reținut următoarele:

L. nr. 2. este o lege specială și a creat un cadru special pentru introducerea unei acțiuni civile în reparații patrimoniale a daunei morale, acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 5 alin. 1 litera a din L. nr. 2..

În ceea ce privește aplicarea în timp a dispozițiilor L. nr. 2., a reținut că legea civilă este de imediată aplicare de la momentul intrării ei în vigoare.

Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, având ca obiect daune morale, întemeiată pe prevederile art. 998-999 C. civ.

În ceea ce privește temeiul juridic pe care reclamanții și-au întemeiat ulterior cererea, prin precizarea de acțiune depusă la fila 7 din dosar, la data de (...), respectiv, art. 998-999 C. civ., tribunalul a constatat următoarele:

Reclamanții, prin precizarea de acțiune, formulată la (...), înregistrată pe rolul T. M., a investit Tribunalul Maramureș cu o acțiune în răspundere civilă delictuală, întemeiată din punct de vedere juridic pe prevederile art. 998-999 C. civ.

În conformitate cu prevederile art. 8 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, reclamantul ar fi trebuit să promoveze acțiunea pentru daune morale, întemeiată pe răspunderea civilă delictuală reglementată de art. 998 - 999

C. civ., în termen de 3 ani, termen care ar fi început să curgă de la momentul la care reclamanții au cunoscut, sau ar fi trebuit să cunoască, atât paguba, cât și pe cel care răspunde de ea.

Raportat la starea de fapt reținută, este de subliniat faptul că reclamantul a cunoscut atât paguba - ce a fost cauzată antecesoarei lui - cât și pe cel răspunzător de pagubă - S. R. prin organele sale represive din perioada anterioară anului 1989.

Dată fiind realitatea politică anterioară anului 1989, este evident că reclamantul nu putea, în perioada anterioară datei de (...), să recurgă la niciun demers judiciar în scopul reparării pagubei ce i-a fost cauzată antecesoarei lui.

T. a apreciat că după data de (...), reclamanții erau liberi să se adreseze oricând unei instanțe de judecată pentru a pretinde reparații pentru prejudiciul moral cauzat mamei sale, mai ales că, la data de (...), în Monitorul O. al R.iei nr. 50/(...), a fost publicat Decretul-Lege nr. 118/(...), privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la data de (...).

Este adevărat că acest act normativ nu conținea nicio prevedere care să stipuleze expres că astfel de persoane, persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la data de (...), se pot adresa instanțelor de judecată cu acțiuni prin care să solicite repararea efectivă, materială, pecuniară, a daunelor fizice și morale ce le-au fost cauzate în perioada de dinaintea anului 1989, dar nu este mai puțin adevărat că acest decret reprezenta un punct de pornire în a recunoaște faptul că în perioada cuprinsă între (...) - (...), în R.ia au existat persoane persecutate pe motive politice și că unor astfel de persoane trebuie să le se recunoască anumite drepturi.

Pe cale de consecință, tribunalul a constatat că termenul de prescripție extinctivă de 3 ani a început să curgă la data intrării în vigoare a Decretului- lege nr. 118/1990, respectiv, (...), prezenta acțiune bazată pe art. 998-999 C. civ., înregistrată la (...), fiind deci prescrisă extinctiv.

Raportat la considerentele mai sus expuse, tribunalul a admis în parte acțiunea civilă precizată, conform dispozitivului.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții N. V., N. C. D.

și pârâtul S. R., prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, reprezentat prin D.

A J. M..

Reclamanții au solicitat casarea sentinței, cu trimiterea cauzei spre rejudecare T. M. pentru cercetarea cauzei pe fond, iar în subsidiar modificarea sentinței cu admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

În motivarea recursului au arătat că instanța de fond face o analiză sumară și incompletă a temeiurilor de drept invocate, întrucât cererea de chemare în judecată, nu s-a analizat prin prisma tuturor temeiurilor de drept invocate de recurent respectiv art. 1 din L. nr. 2., Declarația Universală a D. Omului, C. E. a D. Omului, Tratatul de P., J. C.

Instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală și raportat la disp. art. 129 al. 5, C. pr. civilă, care consacră principiul rolului activ al judecătorului.

De asemenea, în mod greșit instanța de fond constată prescripția dreptului la acțiune urma analizei cererii de chemare în judecată întrucât daunele au fost solicitate de recurent în anul 2010, iar termenul de prescripție a început să curgă în anul 1990, an în care a apărut Decretul Lege 118/1990, astfel că termenul de prescripție a expirat în anul 1993, iar repunerea în termenul de prescripție presupune apariția unei legi speciale, care să deroge de la dreptul comun, iar prin apariția L. nr. 2., s-a încercat o astfel de repunere în termen, însă disp. art. 5 alin. 1, lit. a, a fost declarat neconstituțional.

Față de aceste aspecte, arată că ne aflăm în prezența unei acțiuni care angajează răspunderea S.ui R., potrivit disp. art. 998-999 C. civil, pentru prejudiciile cauzate propriilor cetățeni prin abuzurile exercitate de organele de stat, prin condamnarea lor cu caracter politic și în cursul executăriipedepsei aplicate pentru infracțiuni îndreptate împotriva regimului comunist.

Arată că prin L. 2., ale cărei dispoziții sunt de imediată aplicare, recurenta a fost pusă în termenul general de prescripție de 3 ani, conform dreptului comun, chiar în condițiile în care disp. art. 5, alin. 1, lit. a, din L.

2., declarate neconstituționale și-au încetat efectele juridice începând cu data de 31 decembrie 2010.

Dispozițiile L. 2. definesc "condamnările cu caracter politic" deci statul își asumă răspunderea patrimonială pentru prejudiciile morale cauzate în urma condamnărilor pronunțate de către organele statului, pe nedrept și cu caracter politic și măsuri administrative abuzive, concomitent cu recunoașterea expresă în dispozițiile legii mai sus arătate, a suferințelor morale cauzate de regimul totalitar.

De asemenea, potrivit disp. Art. 52 din Constituția R.iei: "S. răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. R. statului este stabilită în condițiile legii ... ".

De la data introducerii cererii de chemare în judecată, sub imperiul L.

2., s-a născut un drept la acțiune și o speranță legitimă în sensul jurisprudenței C., pentru a solicita despăgubiri inclusiv în temeiul art. 5 alin.

1 lit. a, astfel că legea aflată în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată este aplicabilă pe tot parcursul procesului.

În sensul aplicării principiului neretroactivității este și jurisprudența C.

(Hotărârea din 8 martie 2006 privind cauza Blecrc c/a Croația, paragraf 81).

De asemenea, arată că în condițiile în care alte instanțe de judecată, respectiv C. de A. O., s-a pronunțat în sensul admiterii pretențiilor formulate în cauze cu același obiect, respectiv despăgubiri în temeiul disp. L. 2., prin respingerea acțiunii recurentului s-a încălcat principiul aplicării unitare a legii, consacrat de C. E. a D. O.

Incertitudinea juridică în cauză a privat recurentul de dreptul la un proces echitabil, potrivit Convenției.

Principiul neretroactivității legii civile noi este acea regula de drept potrivit căreia o lege civilă se aplica numai situațiilor care se ivesc în practică după intrarea ei în vigoare, neputându-se aplica faptelor sau actelor juridice petrecute anterior. Acest principiu este expres consacrat în art. 1 din Codul civil.

Judecătorul cauzei aflată pe rol este obligat să verifice data înregistrării cererii de chemare in judecată, adică să constate faptul că aceasta a fost introdusă sub imperiul unei legi în vigoare la acea data, și să mai constate că ar exista neegalitate între părțile care au putut obține o hotărâre judecătorească până la data de (...), față de celelalte, care din cauza tergiversării judecării cauzei și-au pierdut aceasta șansă.

Arată că instanța de fond în mod greșit respinge cererea de acordare a daunelor morale față de cele mai sus arătate, deși au dovedit că prin S. penală nr. 500 din 15 februarie 1949, pronunțată de T. M. C., în D. nr.41949, defunctul T.i a fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate de 6 luni închisoare și plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 lei, executând pedeapsa aplicată în regim de detenție.

A fost arestat la data de (...) și condamnat în 15 februarie 1040, urmare poziției de opunere dispozițiilor guvernamentale referitoare la unificarea bisericii și a refuzului de a trece de la cultul greco catolic la religia ortodoxă impusă de regimul totalitar.

Perioada de arest și detenție, a avut caracter de exterminare, condamnatul fiind supus umilinței, persecuțiilor, violențelor verbale, dar maiales celor fizice extreme, suportând condiții inumane și insalubre din penitenciare și arestului miliției, interogat abuziv, intimidat, înfometat și expus diverselor boli, infecții și traume psihice, cu repercursiuni iremediabile, fiindu-le lezată demnitatea onoarea și reputația, fiind practic condamnată întreaga familie a acesteia (mai ales că acesta a fost și prizonier de război în U., iar la scurt timp după întoarcerea acasă din lagăr, la aproximativ două săptămâni a fost arestat de regimul comunist în condițiile mai sus expuse).

Prin condamnare, s-a creat un prejudiciu nepatrimonial care a constat în consecințele dăunătoare neevaluabile în bani ce au rezultat din atingerile și încălcările dreptului personal nepatrimonial la libertate, cu consecința inclusiv a inconvenientelor de ordin fizic, datorate pierderii confortului, fiind afectate totodată în mod implicit acele atribute ale persoanei care influențează relațiile sociale precum și cele care se situează în domeniul afectiv al vieții umane, vătămări care își găsesc expresia cea mai tipică în durerea morală încercată.

În privința criteriilor de stabilire a despăgubirilor instanța supremă și practica actuală, raportată la jurisprudența C., este constantă în a decide că acestea se stabilesc prin apreciere, în raport cu consecințele negative suferite de victimă pe plan fizic și psihic, importanța valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială.

În cuantificarea prejudiciului moral, aceste criterii sunt subordonate condiției aprecierii rezonabile pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs victimei.

Solicitarea privind acordarea despăgubirilor așa cum sunt inserate în petitul acțiunii, sunt justificate pentru considerentele mai sus arătate, întrucât cererea recurentei se include în cerințele legale impuse de dispozițiile L. 2., privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.

Prin Declarația Universală a D. Omului, art. 5 se statuează că: Nimeni nu va fi supus torturii, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante.

Au fost încălcate și prevederile art. 2 și 3 din C. E. a drepturilor omului, referitoare la dreptul la viață și interzicerea torturii.

Instanța de fond respinge și petitul privind despăgubirile materiale, prin care a arătat că, pentru a calcula valoarea sumei de 1000 lei, reprezentând plata cheltuielilor de judecată, dispuse și achitate în baza Sentinței penale nr. 500 din 15 februarie 1949, pronunțată de T. M. C. în dosar nr. 4/1949.

Suma de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată achitată în anul

1950 în temeiul sentinței de condamnare actualizată conform indicelui de inflație până la data introducerii, iulie 2010, este de 179.174,80 lei, astfel că solicită obligarea petentului la plata acestei sume.

Pârâta D. M. a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței însensul respingerii acțiunii.

În motivarea recursului a arătat că infracțiunile cu caracter politic reprezintă acțiuni împotriva sistemului totalitar care au ca scop răsturnarea regimului comunist.

Prin urmare, condamnarea suferită de reclamant nu poate fi înțeleasă ca o afectare a respectării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, din rațiuni politice, deoarece în acea perioadă Constituția garanta libertatea conștiinței dar în același timp prevedea și obligativitatea stagiului militar.

Prin D. nr.1358/21.(...) C. Constituționala a constatat ca prevederile art.5 alin.1 lit.a din L. nr.2. privind condamnările cu caracter politic și masurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada (...) - (...), sunt neconstituționale.

De asemenea, reclamanții nu pot spera ca soluționarea cererii lor de compensații sa se facă in temeiul unei legi in forma de la data introducerii cererii, iar nu in forma de la data soluționării.

Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acestea nu sunt fondate, urmând a fi respinse pentru următoarele considerente:

Cu privire la recursul reclamantului C. din oficiu, în temeiul art. 316

C.pr.civ. raportat la art. 294 alin. 1 C.pr.civ. a invocat excepția inadmisibilității schimbării cauzei juridice a acțiunii, prin invocarea pentru prima dată în calea de atac a recursului, a următoarelor prevederi legale: art. 2 și art. 3 din C. E. a D. O. art. 1 din Protocolul 1 la C. E. a D. O. principiul aplicării unitare a legii; principiul neretroactivității legii civile noi; principiul nediscriminării; art. 5 din Declarația Universală a D. O. art. 3 din Tratatul de P. intervenit între R.ia și Puterile Aliate și Asociate, încheiat în (...), la P. prevederile Constituției R.iei din anul 1948 și, totodată, pune în discuție publicarea în Monitorul O. al R.iei nr. 789 din (...) a Deciziei nr. 1. a Î. C. de C. și Justiție, prin care a fost soluționat recursul în interesul legii cu privire la problema care face obiectul cauzei.

Aceste dispoziții fiind invocate pentru prima dată în recurs nu pot fi analizate, dat fiind că potrivit art. 294 alin. 1 C.pr.civ., care se aplică și în recurs, potrivit art. 316 C.pr.civ., în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi.

Cât privește analiza temeiurilor de drept invocate de reclamant, instanța de fond a făcut analiza tuturor temeiurilor invocate în măsura necesară pentru soluționarea cauzei.

Invocarea nerespectării art. 129 Cod procedură civilă este pur formală dat fiind că nu se arată în concret prin ce anume a încălcat instanța aceste dispoziții, afirmațiile de genul „. sumară …" sunt generice și formale, prin urmare nici nu pot fi analizate.

Cu privire la termenul de prescripție, acesta curge, așa cum corect a reținut prima instanță, de la momentul apariției Decretului-Lege nr.

118/1990, publicat în Monitorul O. nr. 50/(...), acesta fiind momentul și primul act normativ prin care statul a recunoscut existența persecutării de către regimul politic anterior și posibilitatea acordării unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945.

Orice act normativ ulterior care dispune acordarea de drepturi speciale nu înseamnă o repunere în termenul de prescripție pentru persoanele care cer acordarea de despăgubiri potrivit dreptului comun, cât timp acesta aînceput odată să curgă potrivit celor de mai sus, cât timp momentul la care începe să curgă termenul de prescripție este singular și este posibil să fie suspendat sau întrerupt, dar o astfel de chestiune nu s-a invocat în cauză.

Aceasta cu atât mai mult cu cât disp. art. 5 alin. 1 lit. a din L. 2. au fost declarate neconstituționale, și prin urmare nu mai produc efecte în cauza de față.

Susținerea că această decizie nu este aplicabilă cauzelor aflate pe rol, la data pronunțării acestei decizii, ci, este aplicabilă, eventual, cauzelor înregistrate ulterior pronunțării sale, nu poate fi primită.

Potrivit art. 31 alin. 1 și 3 din L. nr. 47/1992 „D. prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare este definitivă și obligatorie . Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își

încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei C. Constituționale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept."

Dat fiind că decizia este definitivă și obligatorie rezultă că temeiul legal ce a stat la baza admiterii acțiunii, cu privire la acordarea de despăgubiri, nu mai există astfel că trebuie să ne raportăm la o situație în care acțiunea este în prezent lipsită de un temei legal și prin urmare nu se mai pot acorda despăgubiri în temeiul unui act normativ care nu mai există, nefiind vorba de o încălcare a principiului neretroactivității cât timp aplicarea se face pentru prezent și pentru viitor.

Cu privire la chestiunea discriminării în funcție de momentul soluționării procesului, trebuie constat că există o ingerință care era legitimă din partea statului, ingerință care constă în chiar declararea ca neconstituționale a dispozițiilor legale care au oferit însăși speranța legitimă, procedura de constatare a neconstituționalității fiind necesară într-o societate democratică, fiind și predictibilă de altfel.

Declararea ca neconstituțională a unor dispoziții legale trebuie acceptată ca producând efecte generale pentru că altfel ar însemna să se conteste însăși legitimitatea existenței procedurii de control al constituționalitate a legilor, ceea ce nu este cazul a fi pus în discuție, prin urmare a existat o ingerință necesară și proporțională.

Curtea Constituțională reține la rândul ei, oferind o altă interpretare, oprind analiza anterior ingerinței, că prin D. asupra admisibilității din 2 decembrie 2008 în Cauza Slavov și alții contra Bulgariei, instanța de contencios al drepturilor omului a acordat o "importanță deosebită faptului că dispoziția de lege referitoare la obținerea compensațiilor a fost anulată nu ca urmare a unui mecanism ad-hoc, extraordinar, ci ca rezultat al unei operațiuni normale, pe calea exercitării controlului de constituționalitate al acesteia", ceea ce a condus la concluzia C. în sensul că reclamanții nu au putut dobândi o "speranță legitimă" în obținerea compensațiilor respective.

Cele reținute mai sus prin D. asupra admisibilității din 2 decembrie

2008 în Cauza Slavov și alții contra Bulgariei, prin care instanța de contencios al drepturilor omului a acordat o "importanță deosebită faptului că dispoziția de lege referitoare la obținerea compensațiilor a fost anulată nu ca urmare a unui mecanism ad-hoc, extraordinar, ci ca rezultat al unei operațiuni normale, pe calea exercitării controlului de constituționalitate al acesteia", ceea ce a condus la concluzia C. în sensul că reclamanții nu au putut dobândi o "speranță legitimă" în obținerea compensațiilor respective,sunt aplicabile și cu privire la situația clară de discriminare apărută ca urmare a declarării ca neconstituționale a prevederilor legale.

Față de acestea se constată că și în situația apariției acestei discriminări prin durata diferită a procedurilor judiciare, reclamantul nu poate solicita acordarea de despăgubiri, având în vedere izvorul discriminării.

Mai trebuie arătat că prin D. nr. 12 în dosarul nr. 14/2011, obligatorie pentru instanțe, potrivit art. 330^{7 alin. 4 din Codul de procedură civilă, s-a stabilit că urmare a deciziilor C. Constituționale nr.1358/2010 și nr.1360/2010, dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a teza I din L. nr. 2. privind condamnările cu caracter politic și măsuri administrative asimilate acestora și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor instanței de contencios constituțional în Monitorul O..}

Cu privire la daunele materiale solicitate de reclamant, acestea au fost corect respinse de instanța de fond, întrucât temeiul de drept invocat adică art. 5 pct. 1 lit. b din L. 2. este aplicabil doar bunurilor confiscate prin hotărârea de condamnare, iar nu și cheltuielilor de judecată dintr-o sentință penală.

În privința recursului declarat de pârât, C. din oficiu, în temeiul art. 137 alin. 1 C.pr.civ., a invocat și a pus în discuție excepția lipsei de interes a pârâtului privind critica din recursul acestuia referitoare la soluția care s-a dat de către instanța de fond în ceea ce privește petitul prin care s-a solicitat acordarea daunelor morale, dat fiind că astfel de critici se referă la soluția prin care instanța de fond a respins acest petit iar pârâtul formulează critici ca și cum s-ar fi admis acest petit.

Tot cu privire la același recurs, referitor la motivul de recurs ce privește constatarea caracterului de drept al condamnării politice pentru infracțiunea prevăzuta de art. 327 Cod penal C. constată că reiese din prevederile art. 1 pct. 2 lit. a) din L. nr. 2. acest caracter dar aceasta nu înseamnă că instanța nu poate să constate această situație deoarece partea din hotărârea judecătorească ce se pune în executare este dispozitivul, or, constatarea doar în motivele unei hotărâri judecătorești a caracterului de drept al condamnării politice ar lipsi de eficiență textele din L. nr. 2., asta mai ales în condițiile în care acest act a fost lipsit de eficiență cu privire la acordarea daunelor morale și prin urmare singura eficiență ce i se poate da în marea majoritate a cauzelor este doar această chestiune a caracterului de drept al condamnării politice.

În temeiul prevederilor art. 312 alin . 1 și art. 299 și urm. Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă ca nefondate recursurile, nefiind incidente nici unul din motivele de casare sau modificare prevăzute art. 304 Cod procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. DECIDE :

Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanții N. V. și N. C.-D. și, respectiv, de pârâtul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 1302 din 30 iunie 2011 a T. M. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.

D. este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 25 noiembrie 2011.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI A. A. P. C. M. CONȚ I. D. C.

G. A.-A. M.

Redactat de I., dactilografiat de S. În 2 ex., la data de (...)

Judecător fond - Țiplea D. - Tribunalul Maramureș

← Decizia civilă nr. 4458/2011, Curtea de Apel Cluj		Decizia civilă nr. 108/2011, Curtea de Apel Cluj →

Decizia civilă nr. 4912/2011, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 4912/2011, Curtea de Apel Cluj