Decizia civilă nr. 1589/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R.IA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1589/R/2011
Ședința publică din data de 6 mai 2011
Instanța constituită din: Președinte : D. - L. B.- vicepreședinte al C. de A. C.
Judecători : A. C.
V. M. - președintele C. de A. C.
G. : S.- D. G.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții B. C. B. A., B. B. M., B. L., B. I. F. și K. M. împotriva sentinței civile nr. 210/(...), pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr.(...), privind și pârâtul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - prin D. M., având ca obiect D. L. nr. 2..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta M.ui
P.- P. de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind reclamanții recurenți și reprezentantul pârâtului intimat.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâtului intimat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că pârâtul intimat S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice - prin D. M. a formulat și înregistrat prin serviciul de registratură al instanței, la data de 29 aprilie 2011, întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului și judecarea cauzei în lipsă.
Nefiind formulate alte cereri sau excepții de invocat, C. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantei P.ui de pe lângă C. de A. C. cu privire la recursul formulat.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită respingerea ca nefondat a recursului și menținerea hotărârii T.ui M., apreciind că în cauză nu sunt incidente dispozițiile L. nr. 2..
C. , reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Deliberând, reține că:
I. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. de mai sus reclamanții B. C., B. B. M., B. A., B. L., B. I. F. și K. M., împotriva pârâtului S. R., solicitând a se constata caracterul politic al măsurii administrative a deportării în U. luată față de antecesorul lor, B. M.l, în prezent decedat, precum și obligarea pârâtului la a le plăti suma de 50.000 Euro cu titlu de despăgubiri morale, cu cheltuieli de judecată.
În drept, au fost invocate prevederile art. 4 alin. 2 și art. 5 alin. 1 din L. nr. 2..
II. Prin sentința civilă nr. 210 din 31 ianuarie 2011 Tribunalul Maramureș arespins ca nefondată acțiunea reclamanților, arătând, în esență, pe de o parte, că starea de deportat în U., în care s-a aflat antecesorul reclamanților nu se încadrează în dispozițiile L. nr. 2., iar pe de altă parte, că prin decizia nr. 1. a C.
C. au fost declarate neconstituționale dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a teza I-a din L. nr. 2., astfel că cererea reclamanților privitoare la plata despăgubirilor morale a rămas fără temei.
III. Împotriva acestei sentințe reclamanții au declarat recurs, solicitândmodificarea ei în sensul admiterii acțiunii, deoarece: a) Este greșită statuarea potrivit căreia deportarea în U. a antecesorului părților nu intră în categoria măsurilor administrative cu caracter politic avute în vedere de L. nr. 2.. b) Decizia nr. 1358/2010 a C. C. nu este incidentă în cauză, fiind de avut în vedere legislația în vigoare la data pornirii procesului. Altfel, s-ar ajunge în situația ca legea civilă să retroactiveze, ceea ce este neconstituțional.
IV. Pârâtul intimat a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat (pag. 20).
V. Cu privire la recursul declarat de reclamanți, C. are în vedere următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 31 alin. 1 din L. nr. 47/1992, decizia prin care
Curtea Constituțională constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță este definitivă și obligatorie, în vreme ce potrivit prevederilor alin. 3 al aceluiași articol, dispozițiile din legile sau ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei C. C., dacă, în acest interval,
Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției.
Astfel fiind, rezultă cu îndestulătoare claritate că atunci când Curtea Constituțională constată neconformitatea cu C. a unui act normativ de natura celor sus-menționate ori a unei dispoziții dintr-un asemenea act normativ, acestea își încetează efectele juridice dacă în termen de 45 de zile de la publicarea în M. O. al R. a deciziei prin care s-a constatat neconstituționalitatea autoritatea cu atribuții de legiferare nu dispune măsurile necesare asigurării pentru viitor a conformității cu C. a actului normativ ori a normei juridice vizate.
Această încetare a efectelor are, prin urmare, caracter general, ea privind toate categoriile de subiecți de drept ce intră sub incidența prevederilor declarate neconstituționale, fiind fără însemnătate dacă aceștia erau sau nu deja părți reclamante într-un proces pe care l-ar fi deschis pentru a pretinde constatarea ori realizarea unor drepturi instituite prin chiar prevederile neconforme cu C..
Pe cale de consecință, trebuie considerat că existența unui proces în curs în cadrul căreia reclamanții își întemeiază pretenția pe dispoziția legală declarată neconstituțională nu împiedică aplicarea deciziei C. C., cu toate implicațiile ce decurg din aceasta asupra acțiunii promovate de reclamanți.
În prezentul proces, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile L. nr. 2., interesând, în concret, cele ale art. 5 alin. 1 lit. a teza întâia privitoare la acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnarea cu caracter politic sau, după caz, prin luarea unor măsuri administrative cu caracter politic în perioada 06 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Aceste dispoziții legale au fost declarate neconstituționale prin decizia nr.
1358 din 21 octombrie 2010 a C. C., publicată în M. O. al R. nr. 761 din 15 noiembrie 2010, însă legiuitorul nu a dispus, nici în termen de 45 de zile de la publicarea deciziei în M. O., nici ulterior, măsuri pentru punerea de acord cu C. a dispozițiilor declarate neconstituționale.
Astfel fiind, pretențiile reclamanților privitoare la obligarea S. R. la plata de despăgubiri pentru repararea prejudiciului moral suferit au rămas fără temei legal, fiind de avut în vedere că declararea ca neconstituționale a prevederilor legale sus arătate, conjugată cu inexistența unor alte dispoziții normative învigoare care să consacre dreptul la despăgubire pe care reclamanții îl invocă, obligă la concluzia că acest drept nu mai poate fi recunoscut de către instanță, căci s-ar ajunge la săvârșirea de către judecători a unui exces de putere.
Instanțele de judecată neputând fi ele însele creatoare de drepturi, rămâne că prezenta acțiune civilă a rămas fără fundamentul ce a stat la baza admiterii ei în primă instanță, ceea ce face necesară admiterea prezentului recurs în baza art. 312 C.proc.civ. și schimbarea sentinței în sensul respingerii în totul a acțiunii.
Dat fiind că scopul urmărit de reclamanți prin promovarea prezentei acțiuni este acela de a obține obligarea S. R. la plata despăgubirilor morale, devine inutil, urmare a declarării neconstituționale a prevederilor art. 5 alin. 1 lit. a teza I-a din L. nr. 2., a mai cerceta și argumentele reclamanților potrivit cărora deportarea în U. a antecesorului lor are sau nu caracterul unei măsuri administrative cu caracter politic în sensul L. nr. 2.. C., observă, totuși, că nici sub acest aspect susținerile reclamanților nu sunt întemeiate, prima instanță apreciind în mod corect că măsura dispusă împotriva antecesorului lor nu intră în categoria acelora prevăzute de L. nr.2..
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții B. C. B. A., B. B. M., B. L., B. I. F. și K. M. împotriva sentinței civile nr. 210 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
D.-L. B. A. C. V. M.
Red.VM/dact.MS
2 ex./(...)
Jud.fond: D.Țiplea
G. S.-D. G.
| ← Decizia civilă nr. 4735/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 101/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
