Decizia civilă nr. 161/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R.IA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă,de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 161/A/2011
Ședința publică din data de 25 februarie 2011
Instanța constituită din :
Președinte : V. M. - președintele Curții de A. C.
Judecător : D.-L. B. - vicepreședinte al Curții de A.
G. : S.- D. G.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, apelul declarat de reclamanții Z. ANA și I. I. I. precum și apelul declarat de pârâtul S. R. prin M. F. P. PRIN D. G. A F. P. M. împotriva Sentinței civile nr. 1132/(...), pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), având ca obiect despăgubiri în baza L. nr. 2..
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de
18 februarie 2011, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
În data de 24 februarie 2011, respectiv 25 februarie 2011, reclamanții apelanți Z. Ana Și I. I. au depus la dosar concluzii scrise ( filele 136- 161 din dosar ).
C U R T E A
1. Cererea de chemare în judecată. Prin cererea de chemare în judecatăînregistrată pe rolul T. M. sub nr. 4395/100/(...), astfel cum aceasta a fost în mod succesiv precizată, reclamanții Z. Ana și I. I. au chemat în judecată în calitate de pârât S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pe pârât la plata unor despăgubiri în sumă de 1.163.282,2 lei, reprezentând:
- 353.400 lei despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit, pretinse în baza art. 5 litera a din Legea 2., pentru condamnarea cu caracter politic la pedeapsa închisorii de 2 ani și 6 luni, conform Sentinței penale nr. 191/(...), pronunțată de T. M. C. în dosar nr. 47/1950;
- 110.000 lei despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit, pretinse în baza art. 3 din Legea 2., pentru măsura încadrării în colonie de muncă, pe o perioadă de 12 luni, începând cu data de (...), până la data de (...), conform Deciziei nr. 681/1953, emisă pe baza H. C. de miniștri nr. 1. august 1952 și D. M.ui Afacerilor I. nr. 7.;
- 31.185 lei despăgubire reprezentând contravaloarea grajdului confiscat, conform „Procesului verbal de inventariere";, în baza art. 5 litera b din Legea
2.;
- 668.697,20 lei despăgubire reprezentând contravaloarea amenzii de 4000 de lei, plătită în anul 1951 în baza sentinței de condamnare, actualizată cu rata inflației, până la data introducerii acțiunii.
Totodată, se solicită instanței să dispună actualizarea valorii despăgubirilor pretinse cu rata inflației, până la data plății efective șiobligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în sumă de
3.370 lei, reprezentând contravaloare expertize tehnice în specialitatea construcții și contabilitate și onorar avocațial.
2. Judecata în prima instanță. Prin S. civilă nr.1132/(...), Tribunalul
Maramureș a admis în parte acțiunea civilă precizată, introdusă de reclamanții Z. Ana și I. I. în contradictoriu cu pârâtul S. R. reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice și, în consecință, a obligat pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 353.400 lei cu titlul de despăgubiri pentru prejudiciul moral cauzat prin condamnarea cu caracter politic la pedeapsaînchisorii de 2 ani și 6 luni suferită de către defunctul I. V. I.; a constatat caracterul politic al măsurii încadrării defunctului I. V. I. într-o colonie de muncă pe o perioadă de 12 luni; a obligat pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 73.000 lei cu titlul de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit, cauzat prin încadrarea defunctului I. V. I. în colonia de muncă; a obligat pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 33.434,8 lei reprezentând contravaloarea amenzii corecționale achitate de defunctul I. V. I., sumele susmenționate urmând a fi actualizate cu rata inflației până la data plății efective.
S-a luat act de renunțarea reclamanților la judecată în ceea ce privește capetele de cerere vizând solicitarea de despăgubiri reprezentând contravaloarea a două clăi de fân, o vacă și două oi;
A fost respinsă acțiunea civilă precizată pentru restul sumelor solicitate.
A fost obligat pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 2550 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a stabilit faptul că tatăl reclamanților a fost condamnat prin S. penală nr. 191/(...), pronunțată de T. M. C. în dosar nr. 47/1950, la pedeapsa închisorii de 2 ani și 6 luni și a fost internat 12 luni în colonie de muncă pentru săvârșirea infracțiunii de „. contra ordinii sociale"; reținându-se că a fost membru al PNȚ M. și a făcut parte din „banda teroristă P.șa";.
În contextul social istoric determinat de desființarea partidelor politice, falsificarea alegerilor din 1946, abdicarea regelui, etatizarea băncilor și a principalelor mijloace de producție (11 iunie 1948), desființarea Bisericii greco-catolice (septembrie 1948), gruparea P.șa s-a constituit ca mișcare de rezistență activă față de un sistem impus prin „. forței, pe o structură psiho- socială fundamental diferită.
În aceste circumstanțe, antecesorul reclamanților a fost condamnat pentru că a luptat pentru dreptul la libera asociere, pentru libertatea de conștiință, de religie, de opțiune politică, într-un cuvânt pentru drepturi fundamentale, prevăzute chiar de C. R. P. R. din 1949, art. 27 „libertatea conștiinței și libertatea religioasă sunt garantate de S. ..."; art. 28 „libertatea individuală a cetățenilor este garantată";, art. 31 „libertatea presei, a cuvântului, a întrunirilor, meetingurilor, cortegiilor și manifestațiilor este garantată";.
Aceste drepturi erau garantate doar pe hârtie, în realitate ele erau încălcate cu agresivitate și total dispreț față de lege.
În ceea ce privește consecințele negative suferite pe plan fizic și psihic, așa cum rezultă din Referatul M.ui Afacerilor I. din data de (...), aflat la fila
180 din dosar, antecesorul reclamanților și-a ispășit pedeapsa la C. D.-M. N. în C. P. A. deținuții erau supuși unui regim exterminator de viață și de muncă .
Conform adresei emise de I. de I. a C. C., P. (Valea N.) „situată la 20 de km de M. era specializată în munca la carierele de piatră. Deținuții scoteau blocuri enorme pentru diguri, sau piatra era spartă cu ciocanul și cărată manual în vagoane ... Munca era una foarte dură, motiv pentru care aici erau trimiși deținuții cu pedepse mari";.
Din cauza condițiilor de muncă, cu norme imposibil de realizat, alimentație insuficientă și lipsa completă a medicamentelor, tatăl reclamanților s-a îmbolnăvit, fiind incapabil să-și efectueze normele, în condițiile în care „scutiți de la muncă nu erau decât cei accidentați și cei cu febră peste 39"; .
Întors acasă bolnav, în mai 1954, nu a mai fost capabil de muncă pentru a-și întreține familia, aspect dovedit și cu declarațiile de martori.
Acest lucru a afectat în mod ireversibil destinul întregii familii care, așa cum rezultă și din declarațiile martorului B. M. G. „a trecut printr-o mare și grea suferință „pierzând practic pe cel care întreținea familia.
Mai mult decât atât, după revenirea din închisoare, atât de bolnav încât „abia putea să respire"; - declarație martor B. V., copiii și soția au fost cei care au avut grijă de el.
Instanța a avut în vedere, la stabilirea prejudiciului moral, faptul că prin confiscarea averii personale elementul punitiv nu se oprește doar la acțiunea propriu-zisă de pedepsire individuală, ci, prin extindere, se urmărea anihilarea oricărei forme de opoziție în viitor.
După confiscarea animalelor, a hranei necesare acestora (clăile de fân), a grajdului și obligarea la plata unei amenzi de 4.000 de lei, în anul 1951, familia reclamanților a rămas practic fără cele necesare traiului de zi cu zi.
La stabilirea cuantumului despăgubirilor, instanța a luat în considerare durata pedepsei privative de libertate, consecințele negative produse în plan fizic, psihic și social, atingerea adusă valorilor care definesc personalitatea umană, valori care se referă la existența fizică a omului, sănătatea și integritatea corporală, la cinste, demnitate, onoare, prestigiu profesional, necesitatea acordării unei satisfacții echitabile.
Raportat la considerentele mai sus expuse, în baza art. 1, art. 5 alin. 1 lit. a și b din Legea nr. 2., tribunalul a admis în parte acțiunea civilă precizată.
În ceea ce privește capătul de cerere privind amenda corecțională, reținând că reclamanții nu au dovedit achitarea efectivă de către defunct a unei amenzi corecționale de 4000 lei, ci doar a unei amenzi corecționale de
200 lei, așa cum rezultă din adresa nr. 803/22.II.1954 - fila 196, instanța l-a obligat pe pârât la plata sumei de 33434,8 lei, reprezentând contravaloarea amenzii contravenționale achitate de defunct .
Din copia ordinului nr. 0951/C nr. 17004 fin (...), rezultă că prin decizia MAI nr. 6., I. I. a fost încadrat administrativ pe timp de 12 luni cu începerea de la expirarea pedepsei penale tocmai pentru că amenda neachitată a fost transformată în pedeapsă .
În baza art. 246 Cod procedură civilă, instanța a luat act de renunțarea reclamanților la judecată în ceea ce privește capetele de cerere vizând solicitarea de despăgubiri reprezentând contravaloarea a două clăi de fân, o vacă și două oi .
Capătul de cerere vizând contravaloarea grajdului din lemn a fost respins cu motivarea că deși acesta figurează în procesul-verbal de inventariere, din probele administrate a rezultat că această construcție a rămas familiei reclamanților, fiind identificat și astăzi, iar în ceea ce privește cantitatea de material lemnos, martorii nu au putut da informații despre cecantitate de material lemnos s-a predat de către familia reclamanților în schimbul grajdului, această cantitate de material lemnos nu a putut fi identificată și evaluată.
Așa fiind, acțiunea civilă precizată a fost respinsă pentru toate celelalte pretenții.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, pârâtul a fost obligat la plata către reclamant a sumei de 2550 lei cu titlu de cheltuieli parțiale de judecată, reprezentând onorariu de avocat și onorariu de expert, proporțional cu pretențiile admise.
3. Declarațiile de apel. Î. acestei sentințe au declarat apel. În termenullegal, atât reclamanții cât și pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice.
Prin apelul propriu, reclamanții au solicitat schimbarea hotărârii înparte, în sensul admiterii cererii pentru acordarea unor despăgubiri materiale, reprezentând echivalentul grajdului confiscat prin hotărârea de condamnare și contravaloarea amenzii plătită în baza aceleiași sentințe de condamnare. În concret, se solicită 31.185 lei, contravaloarea bunului confiscat și 668.697,20 lei contravaloarea amenzii, actualizată.
Se apreciază că în mod greșit prima instanță a respins aceste pretenții, în condițiile în care ele au fost dovedite.
Astfel, cu procesul-verbal de inventariere și depozițiile martorilor s-a dovedit împrejurarea că antecesorul reclamanților a predat autorităților în schimbul grajdului o anumită cantitate de material lemnos de esență rășinoase, cantitate stabilită de către autorități.
Cu privire la cererea de restituire a amenzii, se arată că dovada plății acesteia s-a făcut cu adresa nr. 803/1954 și chitanța nr. 0855229 din data de (...), suma de 200 lei, reprezentând contravaloarea integrală a amenzii de
4.000 lei, după reforma monetară din 1952 acesta fiind echivalentul valorii.
Prin declarația de apel, S. R. reprezentat de Ministerul Finanțelor
Publice a solicitat schimbarea hotărârii în tot și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii reclamanților, iar în subsidiar, diminuarea cuantumului despăgubirilor, potrivit O. nr. 6., întrucât:
- internarea antecesorul reclamanților într-o colonie de muncă nu constituie o măsură administrativă cu caracter politic, atâta timp cât decizia în baza căreia a fost pusă în aplicare această măsură nu se regăsește printre actele normative prevăzute de art. 3 din Legea nr. 2.;
- în raport cu acțiunea reclamanților, astfel cum aceasta a fost precizată, se poate constata că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, stabilind o despăgubire în cuantum de 426.400 lei cu titlu de daune morale, în condițiile în care reclamanții au pretins 353.400 lei;
- nu s-a ținut seama de prevederile O. nr. 6., care a modificat dispozițiile L. nr. 2., sub aspectul instituirii unor criterii de cuantificare, dar
și a unui plafon până la care pot fi acordate despăgubiri morale persoanelor care se încadrează în categoriile enunțate în acest act normativ;
- cuantumul daunelor morale stabilit în primă instanță este supraevaluat ținând seama de limita maximă legală, dar și criteriile care ar putea să îl justifice or, instanța nu a justificat acordarea acestor daune morale.
Prin înscris depus la termenul din (...), reclamanții apelanți au precizat că înțeleg să completeze temeiul de drept al acțiunii cu dispozițiile art. 998-
999 C. civ., acțiunea fiind una care angajează răspunderea S. R. pentru prejudiciile cauzate propriilor cetățeni și are ca obiect obligarea pârâtului la plata de daune morale.
Referitor la condițiile de promovare a unei astfel de acțiuni, se apreciază că prin dispozițiile L. nr. 2., reclamanții au fost puși în termenul general de prescripție de 3 ani, conform dreptului comun, chiar în condițiile în care dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a teza I din Legea nr. 2., declarate neconstituționale, și-au încetat efectele juridice începând cu data de (...).
Totodată, sunt invocate prevederile art. 3 din Protocolul 7 la C. pentru
Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Cetățenești și art. 52 alin. 3 din C. R. (pag. 99-100 dosar).
Cu privire la această modificare a temeiului juridic al acțiunii, instanța de apel s-a pronunțat prin încheierea ședinței publice din (...), apreciind-o a fi inadmisibilă în raport cu dispozițiile art. 294 C. proc. civ., cererea introductivă de instanță, înregistrată pe rolul T. M. în data de (...), fiind întemeiată în drept pe dispozițiile L. nr. 2., iar nu pe cele ale dreptului comun.
4. Prin întâmpinarea înregistrată în data de (...), reclamanții apelanți și-au exprimat poziția procesuală în raport cu apelul declarat de pârâtul în cauză, solicitând respingerea acestuia ca nefondat, întrucât internarea antecesorului lor într-o colonie de muncă constituie de drept măsură administrativă cu caracter politic, prima instanță s-a pronunțat în limitele învestirii sale, iar prejudiciul invocat a fost dovedit (pag. 101-103 dosar).
5. Judecata în apel.Verificând hotărârea atacată în limitele devoluțiunii stabilită prin cele două declarații de apel ale părților în proces, C. consideră că ele sunt în parte fondate.
Referitor la apelul pârâtului, se reține că acesta contestă caracterul politic al măsurii administrative a internării antecesorului reclamanților într-o colonie de muncă.
În fapt, prima instanță a reținut sub acest aspect că tatăl reclamanților, I. I., a fost condamnat prin sentința penală nr. 191/(...), pronunțată de T. M. C. în dosar nr. 47/1950, la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare corecțională, 4.000 lei amendă corecțională, 1 an interdicție corecțională și confiscarea averii pentru delictul de uneltire contra ordinii sociale, în baza art. 209 pct. 4 C. pen. combinat cu art. 157, art. 158, art. 25 pct. 6 C. pen.
În baza Deciziei nr. 681/1953, Comisia M.A.I., constituită în baza H. C. de M. nr. 1554 din (...) și a Deciziei M.A.I. 744 din (...), a decis trimiterea condamnatului I. I. într-o colonie de muncă pentru 12 luni, cu începere din
(...) (pag. 104 dosar Curte).
Potrivit dispozițiilor art. 3 alin. 1 lit. b și lit. d din Legea nr. 211/2009, constituie de drept măsură administrativă cu caracter politic orice măsură luată de organele fostei miliții sau securități având ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu dacă a fost întemeiată pe dispozițiile H. C. de M. nr. 1554 din (...) și/sau ale Deciziei M.ui Afacerilor de I. nr. 7..
Măsură luată față de antecesorul reclamanților pe timp de 12 luni a avut obiectul menționat expres în cuprinsul art. 3 și a fost întemeiată pe cele două acte normative evocate, astfel că ea are ex lege caracter politic, cele statuate prin hotărârea primei instanțe sub acest aspect fiind conforme legii.
Referitor la acordarea daunelor morale, C. observă că reclamanții și-au întemeiat în drept această solicitare pe dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a teza I din Legea nr. 2. .
Ulterior soluționării cauzei în primă instanță, aceste dispoziții legale au fost declarate neconstituționale, prin D. nr. 1358 din 21 octombrie 2010a Curții Constituționale, publicată în M. O. al R. nr. 761 din 15 noiembrie
2010.
Potrivit dispozițiilor art. 31 alin. 1 din Legea nr. 47/1992, decizia prin care Curtea Constituțională constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță este definitivă și obligatorie.
Conform prevederilor alin. 3 al aceluiași articol, dispozițiile din legile sau ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă, în acest interval de timp, P. sau G., după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției.
Prin urmare, în ipoteza în care Curtea Constituțională constată neconformitatea cu C. a unui act normativ de natura celor sus-menționate ori a unei dispoziții dintr-un asemenea act normativ, acesta își încetează efectele juridice, dacă în termen de 45 de zile de la publicarea în M. O. al R. a deciziei prin care s-a constatat neconstituționalitatea, autoritatea cu atribuții de legiferare nu dispune măsurile necesare asigurării pentru viitor a conformității cu C. a actului normativ ori a normei juridice vizate.
Încetarea efectelor actului normativ declarat neconstituțional, în întregul său sau în parte, are caracter general și obligatoriu, ea privind toate categoriile de subiecți de drept ce intră sub incidența prevederilor declarate neconstituționale, fiind fără însemnătate dacă aceștia erau sau nu deja părți reclamante într-un proces pe care l-ar fi deschis pentru a pretinde constatarea ori realizarea unor drepturi instituite prin chiar prevederile neconforme cu C..
Așa fiind, existența unui proces în curs în cadrul căreia reclamanta își întemeiază pretenția pe dispoziția legală declarată neconstituțională nu împiedică aplicarea deciziei Curții Constituționale, cu toate implicațiile ce decurg din aceasta asupra acțiunii promovate, în condițiile în care legiuitorul nu a dispus, nici în termen de 45 de zile de la publicarea deciziei în M. O., nici ulterior, măsuri pentru punerea de acord cu C. a dispozițiilor declarate neconstituționale.
În prezenta cauză, așadar, pretențiile reclamanților referitoare la obligarea S. R. la plata de despăgubiri pentru repararea prejudiciului moral suferit au rămas fără temei legal, în condițiile inexistenței unor alte dispoziții normative în vigoare care să consacre dreptul la despăgubire pe care îl invocă.
Cu privire la O. nr. 6., ale cărei prevederi au fost evocate în declarația de apel, C. constată că prin D. nr. 1354 din (...) a Curții Constituționale a fost declarată neconstituționalitatea dispozițiilor art. I pct. 1 și ale art. II din O. nr. 6. pentru modificarea și completarea L. nr. 2., așa încât trimiterile la acest act normativ nu mai sunt actuale.
Esențial rămâne faptul că printr-o decizie ulterioară, pronunțată cu nr. 1358 din (...), evocată mai sus, Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea acelor dispoziții ale L. nr. 2. care reprezentau temeiul juridic al acordării daunelor morale în condițiile acestui act normativ, astfel că acțiunea reclamanților rămâne, sub aspectul analizat, lipsită de fundamentul juridic ce a stat la baza admiterii ei în primă instanță, ceea ce face necesară admiterea în parte a prezentului apel în baza art. 296
C.proc.civ. și schimbarea sentinței în sensul respingerii ca neîntemeiate a pretențiilor având ca obiect plata daunelor morale.
Vor fi menținute dispozițiile sentinței privitoare la obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată solicitate de reclamanți, în cuantum de 400lei, întrucât ceea ce justifică aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. 1
C.proc.civ. este culpa procesuală a părții căzute în pretenții, ea provocând în mod nejustificat procesul și obligând, prin aceasta, partea adversă la efectuarea unor cheltuieli.
În prezentul proces, deși se va admite în parte apelul pârâtului, respingându-se, pe cale de consecință, în parte, acțiunea civilă înaintată de reclamanți, aceștia din urmă nu se află în culpă procesuală atâta timp cât procesul a fost promovat în considerarea unei dispoziții legale în vigoare, aptă să le confere speranța legitimă a unei soluții favorabile, pe care au obținut-o, de altfel, în primă instanță.
Împrejurarea că pe timpul judecării apelului dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a teza întâia din Legea nr. 2. au fost declarate neconstituționale, provocând pierderea procesului de către reclamanți, în aceste limite, nu le este imputabilă, fiind responsabilitatea autorității legiuitoare, adică, a statului însuși, că o dispoziție legală ce s-a dovedit ulterior a fi neconformă cu C. a fost inițial adoptată.
Cum pârât în cauza de față este chiar S. R., acesta datorează reclamanților cheltuielile de judecată certe și rezonabile pe care le-au făcut în proces, în afara oricărei culpe.
Cu privire la apelul reclamanților, C. constată că aceștia criticăhotărârea primei instanțe, în esență, sub două aspecte, și anume:
1. Pentru neacordarea despăgubirilor materiale aferente bunurilor confiscate, respectiv contravaloarea unui grajd.
2. Pentru nerestituirea amenzii corecționale achitate.
Corespunde realității faptul că prin sentința de condamnare mai sus evocată a fost aplicată și pedeapsa complementară a confiscării averii condamnatului.
Conform procesului-verbal de inventariere încheiat în data de (...), în executarea sentinței penale nr. 191/1951 a T. M. C., printre alte bunuri, a fost inventariat și un grajd aflat în stare bună, acoperit cu șindrilă, cu trei încăperi, acesta aparținând familiei condamnatului I. I..
În primă instanță, au fost audiați doi martori (pag. 209-210 dosar tribunal), care confirmă împrejurarea că defunctului I. I. i s-a confiscat grajdul și animalele, însă acesta a predat autorităților „în schimbul grajdului"; o cantitate de material lemnos rotund de esență rășinoase, ce a fost dusă în localitatea B.
Prin adresa nr. 1112/1960, emisă de S. P. al comunei D., i se comunică numitului I. I. că în urma predării materialului lemnos „pentru răscumpărarea părților din imobilul confiscat";, S. P. Comunal nu mai are nicio pretenție și, în consecință, casa și grajdul trec „în întregime în proprietatea dumneavoastră"; (pag. 114 dosar Curte).
Reclamanții au făcut dovada faptului că măsura confiscării averii, luată față de antecesorul lor prin sentința de condamnare, a fost executată în privința grajdului prin predarea unei cantități echivalente valoric de material lemnos, de esență rășinoasă.
Conform raportului de expertiză întocmit în primă instanță (pag. 128 dosar tribunal), grajdul, rămas în proprietatea condamnatului, a fost evaluat la 31.185 lei.
Potrivit dispozițiilor art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 2., orice persoană care a suferit o condamnarea cu caracter politic sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acesteia, soțul sau descendenții până la gradul al II-lea inclusiv, pot solicita instanței de judecată, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare aprezentei legi obligarea S. la acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărârea de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, sub condiția ca bunurile respective să nu-i fi fost restituite în natură sau prin despăgubiri în condițiile altor legi speciale reparatorii.
În cauză, se verifică ipoteza acestui text normativ, reclamanții au făcut dovada echivalentului valoric al bunului confiscat, prin urmare aceștia au dreptul la acordarea unor despăgubiri, astfel cum ele sunt dovedite.
În privința amenzii corecționale aplicată prin aceeași sentință de condamnare cu caracter politic, este adevărat că reclamanții au făcut dovada executării acesteia, însă Legea nr. 2. nu le conferă dreptul la restituirea contravalorii amenzii.
Nu există în cuprinsul L. nr. 2. nicio dispoziție care să permită restituirea sumelor achitate cu titlu de amendă, pedeapsă aplicată prin sentința de condamnare cu caracter politic.
Prevederile art. 5 alin. 1 lit. b vizează exclusiv echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărârea de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, iar nu pedeapsa principală,fie ea una pecuniară, aplicată printr-o astfel de hotărâre.
Față de cele ce preced, văzând și dispozițiile art. 296 C. proc. civ., C. va admite în parte cele două apeluri și, pe cale de consecință, va schimba în parte hotărârea primei instanțe, în sensul că va înlătura obligația de plată a sumelor stabilite cu titlul de daune morale în sarcina S. R., precum și a sumei reprezentând contravaloarea actualizată a amenzii corecționale.
Pârâtul va fi obligat să plătească despăgubiri în valoare de 31.185 lei, reprezentând echivalentul grajdului confiscat prin hotărârea de condamnare cu caracter politic.
Toate celelalte dispoziții ale sentinței urmează a fi păstrate.
În baza dispozițiilor art. 298 raportat la art. 274 C. proc. civ., coroborat cu art. 1169 C. civ., se va respinge ca neîntemeiată cererea apelanților reclamanți având ca obiect plata cheltuielilor de judecată în apel, întrucât aceștia nu au făcut dovada existenței și întinderii pretențiilor formulate cu acest titlu.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Admite în parte apelurile formulate de reclamanții Z. ANA ȘI I. I. și de pârâtul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE- D. G. A F. P. A J. M. împotriva sentinței civile nr. 1132 din 1 iulie 2010 a T. M., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o schimbă în parte, în sensul celor ce urmează:
Înlătură obligația de plată a sumei de 353.400 lei, stabilită în sarcina pârâtului cu titluL de despăgubiri pentru prejudiciul moral cauzat prin condamnarea cu caracter politic, precum și a sumei de 73.000 lei, stabilită în sarcina pârâtului cu titlul de despăgubiri pentru prejudiciul moral cauzat prin măsura administrativă cu caracter politic.
Înlătură obligația de plată a sumei de 33.434,8 lei, stabilită în sarcina pârâtului, reprezentând contravaloarea amenzii corecționale.
Obligă pârâtul să plătească reclamanților despăgubiri în valoare de
31.185 lei ( treizeci și una mii una sută și optzeci și cinci) reprezentândechivalentul grajdului confiscat prin hotărârea de condamnare pentru o infracțiune cu caracter politic, sentința penală nr.191 din 9 martie 1951, pronunțată de T. M. C. în dosarul nr. 47/1950.
Menține toate celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Respinge ca neîntemeiată cererea apelanților reclamanți având ca obiect plata cheltuielilor de judecată în apel.
Definitivă și executorie.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTOR G. V. M. D.-L. B. S. G.
Red.DB/dact.MS
6 ex./(...)
Jud. primă instanță D.Țiplea
| ← Decizia civilă nr. 99/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 4398/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
