Decizia civilă nr. 3458/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția C., de M. și A. S., pentru Minori și Familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA C. NR. 3458/R/2011
Ședința publică din 6 octombrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: ANA I. JUDECĂTOR: A. C. JUDECĂTOR: A. A. C. GREFIER : C. B.
S-a luat spre examinare recursul formulat de reclamantul B. I., împotriva deciziei civile nr. 297 din (...) a T. C. pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe intimatul C. T., având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reclamantul recurent B. I., personal, lipsă fiind celelalte părți.
P. de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la data de 23 septembrie 2011, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea pârâtului intimat C. T., un înscris prin care își exprimă poziția procesuală.
Reclamantul recurent B. I. depune la dosar chitanța privind achitarea taxei judiciare de timbru în sumă de 50 lei și 1,65 lei timbru judiciar, astfel că la acest termen de judecată recursul este legal timbrat. De asemenea, depune la dosar adresa nr. 6011/(...), adresa nr. 2710/(...), adresa nr.
13898/(...) emise de P. M. G., o cerere adresată J. M. C.-N., la data de (...) și două chitanțe privind achitarea onorariul avocațial. A. că nu are cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte excepții sau cereri, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reclamantul recurent solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată conform chitanțelor depuse la dosar.
C U R T E A:
Prin acțiunea civilă precizată de către reclamantul B. I. s-a solicitat instanței, obligarea pârâtului C. T. să ridice anexele gospodărești constând din coteț pentru găini, coteț de porci, magazie și WC, aflate pe terenul reclamantului, să fie obligat pârâtul să desființeze construcția provizorie din lemn ridicată pe terenul învecinat reclamantului și să fie obligat pârâtul la plata sumei de 1000 lei reprezentând valoarea a trei stâlpi din beton, 10 stâlpi din lemn și 1 mc. de piatră și dobânda legală aferentă acestei sume.
Prin sentința civilă nr. 105/(...), pronunțată în dosarul nr. (...),
Judecătoria Gherla a admis în parte acțiunea civilă precizată de reclamantul
B. I. împotriva pârâtului C. T., și în consecință:
A obligat pârâtul să ridice anexele gospodărești constând din cotețpentru găini, coteț de porci, magazie și WC, aflate pe terenul reclamantului și să restituie în natură reclamantului trei stâlpi de gard din beton.
A respins cererea de obligare a pârâtului să desființeze construcția provizorie din lemn ridicată pe terenul învecinat reclamantului.
A respins cererea de obligare a pârâtului la plata sumei de 1000 leireprezentând valoarea a trei stâlpi din beton, 10 stâlpi din lemn și 1 mc. de piatră și dobânda legală aferentă acestei sume.
A respins cererea de obligare a pârâtului la plata sumei de 1.111,80 leicu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că:
Din actele depuse în probațiune și din declarațiile martorilor audiați în cauză, prima instanță a reținut că reclamantul a cumpărat de la numitul C. I. o parcelă de teren, situată în extravilanul localității H. - G. și care se învecina pe două laturi, cu pășunea proprietatea municipalității G. Cu toate că acest teren era împrejmuit cu un gard de spini de pășune unde pârâtul C. I. și-a improvizat o colibă cu acordul tacit al municipalității, reclamantul a distrus în urmă cu doi, trei ani acest gard și a extins limitele terenului cumpărat înspre pășune mărindu-și prin acest fapt suprafața terenului. În urma edificării acestui nou gard de către reclamant, au apărut neînțelegerile cu pârâtul împotriva căruia reclamantul a formulat plângeri penale și administrative că ar ocupa din terenul său.
Martorii audiați în cauză, au confirmat că reclamantul este cel care a modificat de la sine putere limitele proprietății sale în ciuda existenței unui gard vechi care stabilea limitele de proprietate și care a fost distrus intenționat de către reclamant.
În cauză s-ar fi impus efectuarea unor măsurători de către un expert tehnic judiciar, însă această probă nu a putut fi administrată din vina reclamantului care a arătat că nu înțelege să achite costurile efectuării unei asemenea probe.
Din nici una din probele administrate, nu rezultă că pârâtul ocupă parte din terenul reclamantului sau că acesta și-ar fi însușit bunurile pretinse de către reclamant, însă având în vedere achiesarea parțială a pârâtului la pretențiile reclamantului în sensul că este de acord să își mute anexele gospodărești pe un alt amplasament pentru a stinge litigiul cu reclamantul și a arătat că este de acord ca să restituie cei trei stâlpi de gard din beton care se află pe teren, instanța în temeiul art. 1204 și art. 1206 din Codul Civil, a admis în parte acțiunea civilă precizată de reclamantul B. I., împotriva pârâtului C. T. și în consecință a obligat pârâții să ridice anexele gospodărești constând din coteț pentru găini, coteț de porci, magazie și WC, aflate pe terenul reclamantului și a obligat pârâtul să restituie în natură reclamantului trei stâlpi de gard din beton.
Întrucât construcția provizorie din lemn ridicată de pârât, nu se află pe terenul reclamantului așa cum recunoaște și acesta, în cuprinsul acțiunii formulată, instanța a respins cererea de ridicare a acestei construcții de pe teren învecinat reclamantului, ca fiind neîntemeiată.
Având în vedere că din probele administrate în cauză, nu rezultă că pârâtul și-ar fi însușit 10 stâlpi din lemn și 1 mc. de piatră, iar cei trei stâlpi din beton a arătat că este de acord să-i predea în natură reclamantului, instanța a respins ca neîntemeiată și cererea de obligare a pârâtului la plata sumei de 1000 lei și dobânda legală aferentă acestei sume.
În temeiul art. 275 din Codul de P. C., instanța a respins cererea de obligare a pârâtului la plata sumei de 1.111,80 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 2. din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul B. I. împotrivasentinței civile nr. 105/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al J. G., pe care a păstrat-o în întregime. Fără cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele:
Raportat la probatoriul administrat în fața primei instanțe, aceasta a reținut o stare de fapt corectă și a făcut o judicioasă aplicare a dispozițiilor legale incidente în cauză.
Astfel, în cadrul interogatoriului luat pârâtul a recunoscut că a scos 3 stâlpi de beton montați de reclamant pe un alt amplasament decât cel de mejdie, fiind de acord să-i restituie pârâtului acești stâlpi și să mute anexele gospodărești la o distanță mai mare de mejdie.
Declarațiile martorilor T. A., B. A., C. I. și KIS L. A. nu au confirmat celelalte susțineri ale reclamantului, privind desființarea de către pârât a 10 stâlpi din lemn și însușirea a 1 mc de piatră.
Contrar susținerilor apelantului, martorul C. I., fiul persoanei de la care apelantul a cumpărat terenul, a declarat doar ca știe că acesta a edificat un gard din pari din lemn, fără să știe dacă gardul a fost demolat de cineva. De asemenea, martorul Kis L. A., care în vara anului 2009 a măsurat terenul reclamantului, a declarat că la acea dată terenul era împrejmuit cu un gard vechi de spini și a bătut țăruși, fără să observe vreun gard de lemn sau beton și fără să știe ca pârâtul să fi ridicat stâlpi de beton sau de lemn din gardul ce despărțea proprietățile părților.
În ceea ce privește adresa nr.13898/(...) a Primăriei municipiului G., în aceasta se arată doar că în luna iulie 2009 i s-a pus în vedere pârâtului să-și retragă unele anexe gospodărești, amplasate parțial pe terenul reclamantului, astfel încât nu este o probă care să facă dovada afirmațiilor acestuia privind desființarea de către pârât a 10 stâlpi din lemn și însușirea a 1 mc de piatră
T. a mai reținut că, deși în motivarea recursului reclamantul a solicitat casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, care să suplimenteze probatoriul, în sensul audierii unor martori, după recalificarea căii de atac în apel, reclamantul a precizat că nu mai solicită audierea nici unui martor în fața instanței de apel.
Raportat la cele menționate mai sus, tribunalul a constatat, la fel ca și prima instanță, că în cauză s-a făcut dovada doar în ceea ce privește cererile privind obligarea pârâtului să ridice anexele gospodărești constând din coteț pentru găini, coteț de porci, magazie și WC, aflate pe terenul reclamantului și să restituie în natură reclamantului trei stâlpi de gard din beton, având în vedere achiesarea pârâtului, restul pretențiilor nefiind probate în nici un fel.
Referitor la cheltuielile de judecată, tribunalul a reținut că reclamantul a depus precizarea de acțiune în ședința publică din (...), iar la următorul termen de judecată, din (...), pârâtul a arătat că este de acord să restituie cei trei stâlpi din beton și să ridice anexele gospodărești.
Prima instanță a reținut în mod corect incidența dispozițiilor art.275
C.proc.civ., potrivit cărora „pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișarepretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecata, afara numai daca a fost pus in întârziere înainte de chemarea in judecata";.
Astfel, termenul din (...) a constituit prima zi de înfățișare, fiind primul termen la care părțile, legal citate, au avut posibilitatea să pună concluzii asupra cererii reclamantului, astfel cum a fost precizată, pârâtul a recunoscut pretențiile reclamantului pentru care s-a admis acțiunea, iar pârâtul nu a fost pus în întârziere înainte de formularea cererii. Deasemenea, nu se poate lua în considerare afirmația în sensul că pârâtul era de drept în întârziere, deoarece în cauză nu au fost dovedite condițiile răspunderii civile delictuale, pretențiile reclamantului fiind parțial admise doar ca urmare a achiesării pârâtului.
Pentru toate motivele expuse mai sus, tribunalul a considerat că apelul declarat de reclamant este nefondat, și în baza dispozițiilor art.296
C.proc.civ. l-a respins și a păstrat sentința atacată, aceasta fiind legală și temeinică
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul B. I. solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost precizată, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că în ceea ce privește cheltuielile de judecată instanța de apel la fel ca și prima instanță a făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 275 C.pr.civ. în condițiile în care a apreciat că pârâtul a recunoscut pretențiile reclamantului și nu a fost pus în întârziere înainte de formularea cererii. Achiesarea pârâtului la pretențiile reclamantului nu poate avea ca urmare exonerarea acestuia de a răspunde pentru delictul comis, delict care a fost recunoscut de acesta nefiind necesară administrarea de probe pentru partea recunoscută din pretenții.
Comițând o faptă de natură să atragă răspunderea civilă delictuală intimatul era de drept în întârziere fiind aplicabile prevederile art. 1079 alin.
2 Cod civil. T. aplicate prevederile art. 274 C.pr.civ.
În cauză s-a dovedit cu excepția însușirii de către pârât a stâlpilor de lemn și a unui m.c. de piatră că faptele comise sunt de natură să atragă răspunderea civilă delictuală, cu toate acestea instanța de apel apreciind că prima instanță a reținut o stare de fapt corectă și a făcut o judicioasă aplicare a dispozițiilor legale incidente în cauză.
Hotărârea cuprinde motive contradictorii, în condițiile în care instanța a menționat că în cauză nu au fost dovedite condițiile răspunderii civile delictuale deși petitul 2 al acțiunii care a fost admis în parte a fost întemeiat pe aceste prevederi legale. Totodată acțiunea a fost încadrată în mod eronat ca o acțiune în grănițuire.
În drept au fost invocate prevederile art. 304 pct. 9, art. 274 C.pr.civ., art. 1079, art. (...), (...), 1082 Cod civil.
Intimatul C. T. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
Intimatul a învederat că este grav bolnav și are o stare materială precară, acceptând o parte din solicitările reclamantului pentru a pune capăt stării de dușmănie cu acesta.
Analizând recursul declarat de către reclamantul B. I. împotriva deciziei civile nr. 297 din (...) a T. C., Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește starea de fapt reținută de către instanța de apel pe baza probelor administrate în cauză, aceasta nu mai poate fi analizată de către instanța de recurs raportat la prevederile art. 304 alin. 1 C.pr.civ. aceasta putând cenzura hotărârea atacată numai din prisma legalității iar nu și a temeiniciei.
Decizia atacată nu cuprinde motive contradictorii, mențiunea în sensul că „în cauză nu au fost dovedite condițiile răspunderii civile delictuale"; necontrazicându-se cu soluția de admitere în parte a acțiunii, fiind scoasă din context o apreciere a instanței de apel referitoare la cheltuielile de judecată.
Instanța de apel a reținut în ceea ce privește fondul cauzei că s-a făcut dovada doar în ceea ce privește cererile privind obligarea pârâtului laridicarea anexelor gospodărești și restituirea în natură a 3 stâlpi de gard din beton, având în vedere achiesarea pârâtului, restul pretențiilor nefiind probate în nici un fel.
Susținerea în sensul că acțiunea a fost încadrată și judecată eronat ca o acțiune în grănițuire este nefondată, fiind vorba evident de o eroare materială strecurată în practicaua hotărârii atacate.
Singurul aspect de nelegalitate invocat în cererea de recurs este cel referitor la cheltuielile de judecată, contestându-se incidența prevederilor art. 275 C.pr.civ., text de lege a cărui aplicare s-a făcut de către instanțele de fond.
Prin decizia atacată s-a statuat că nu se pune problema ca pârâtul să fi fost pus în întârziere deoarece în cauză nu au fost dovedite condițiile răspunderii civile delictuale, pretențiile reclamantului fiind parțial admise doar ca urmare a achiesării pârâtului.
Raționamentul instanței de apel este greșit, într-adevăr în cauză fiind vorba despre o acțiune întemeiată pe prevederile art. 998-999 cod civil care reglementează răspunderea civilă delictuală, prin recunoașterea făcută de către pârât a unei părți din pretențiile reclamantului acesta recunoscând practic că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale. Temeiul de drept al acțiunii nu se schimbă prin achiesarea pârâtului la pretențiile reclamantului.
Astfel cum s-a arătat de către reclamant în această situație pârâtul este de drept în întârziere, în materie extracontractuală nefiind necesară vreo punere în întârziere conform art.1079 C.civ., fiind excluse în consecință prevederile art. 275 C.pr.civ. și devenind incidente prevederile art. 274
C.pr.civ.
Având în vedere că pretențiile reclamantului au fost admise numai în parte, în temeiul art. 312 alin. 3 C.pr.civ. decizia civilă nr. 2. a T. C. va fi modificată în sensul admiterii în parte a apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 1. a J. G. care în temeiul art. 296 C.pr.civ. va fi schimbată în sensul obligării pârâtului la plata în favoarea reclamantului a sumei de
508,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial, menținându-se restul dispozițiilor sentinței.
În temeiul art. 274, art. 276 C.pr.civ. intimatul va fi obligat la plata în favoarea recurentului a sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în căile de atac reprezentând onorariu avocațial, avându-se în vedere măsura în care pretențiile au fost admise.
PENTRU ACESTE M.IVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite în parte recursul declarat de reclamantul B. I. împotriva deciziei civile numărul 297 din (...) a T. C. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o modifică în sensul că admite în parte apelul declarat de reclamant împotriva sentinței civile numărul 105/(...) a J. G. și în consecință:
Schimbă sentința în sensul că obligă pârâtul la plata în favoarea reclamantului a sumei de 508,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Menține restul dispozițiilor.
Obligă intimatul la plata în favoarea recurentului a sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel și recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, (...).
PREȘEDINTE,
JUDECĂTOR,
JUDECĂTOR,
ANA I. A. C.
A. A. C.
GREFIER, C. B.
Red.A.C./dact.L.C.C.
2 ex./(...)
Jud.apel: M. Oncică-Sanislav, Dan-I. Tașcă
Jud.fond: F. S.
| ← Decizia civilă nr. 86/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 1467/2010, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
