Decizia civilă nr. 171/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 171/A/2011
Ședința publică din 17 martie 2011
I. constituită din: PREȘEDINTE: C.-M. CONȚ
JUDECĂTOR: A.-A. P. GREFIER : A. A. M.
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanta L. K., împotriva sentinței civile nr. 283 din 26 martie 2010, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe pârâții intimați P. M. D. și S. ROMÂN, PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect plângere la L. nr. 1..
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul declarat de reclamanta L. K. a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat pârâților intimați și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în temeiul art. 50 din L. nr.
1. republicată.
S-a făcut referatul cauzei după care, la prima strigare a cauzei Curtea constată lipsa reclamantei apelante și a reprezentanților pârâților intimați și lasă cauza la a doua strigare pentru a da acestora posibilitatea de a se prezenta la dezbateri.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, nu se prezintă nimeni.
Curtea constată că prin memoriul de apel (f. 6 dosar apel), reclamanta apelantă, în temeiul art. 242 alin. 2 C.pr.civ. a solicitat judecarea cauzei în lipsă și de asemenea, constată că prin scriptul înregistrat la dosar la data de (...) (f. 33 dosar apel), pârâtul intimat P. M. D., în temeiul art. 242 alin. 2
C.pr.civ. a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea lasă cauza la a treia strigare pentru a da posibilitatea reclamantei apelante și reprezentanților pârâților intimați posibilitatea de a se prezenta la dezbateri.
La a treia strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul reclamantei apelante, avocat C. I. M., cu împuternicire avocațială de reprezentare la f. 7 din dosarul instanței de apel, lipsă fiind reclamanta apelantă personal și reprezentanții pârâților intimați.
La întrebarea instanței referitoare la împrejurarea dacă reclamanta apelantă a achitat diferența de onorar expert în cuantum de 1.340 lei în contul domnului expert T. C., reprezentantul reclamantei apelante arată că partea pe care o reprezintă a achitat această diferență de onorar expert.
În urma verificărilor efectuate, Curtea constată că la f. 40 din dosarul instanței de apel se află chitanța care atestă plata onorariului provizoriupentru expert în cuantum de 500 lei, însă la dosar nu există dovada achitării diferenței de onorar expert în cuantum de 1.340 lei.
Reprezentantul reclamantei apelante arată că este posibil ca din greșeală să fi depus chitanța care atestă plata diferenței de onorar expert în cuantum de 1.340 lei într-un alt dosar și se obligă să facă verificări în acest sens.
Curtea aduce la cunoștința reprezentantului reclamantei apelante că la termenul de judecată din (...), instanța a dispus amânarea cauzei pentru a se comunica raportul de expertiză pârâților intimați și pentru ca reclamanta apelantă să achite diferența de onorar expert în contul domnului expert T. C., însă până în acest moment, reclamanta apelantă nu a depus la dosar dovada achitării diferenței de onorar expert în cuantum de 1.340 lei, motiv pentru care, instanța va contacta telefonic B. local de expertize judiciare de pe lângă Tribunalul Cluj, pentru a verifica dacă reclamanta apelantă a achitat într-adevăr diferența de onorar expert în cuantum de 1.340 lei în contul domnului expert T. C.
Reprezentantul reclamantei apelante solicită lăsarea cauzei la o strigare ulterioară pentru a face el însuși verificări la B. local de expertize judiciare de pe lângă Tribunalul Cluj cu privire la plata diferenței de onorar expert în cuantum de 1.340 lei în contul domnului expert T. C.
Curtea lasă cauza la a patra strigare, pentru a da reprezentantului reclamantei apelante posibilitatea de a face dovada achitării diferenței de onorar expert în cuantum de 1.340 lei.
La a patra strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul reclamantei apelante, avocat C. I. M., cu împuternicire avocațială de reprezentare la f. 7 din dosarul instanței de apel, lipsă fiind reclamanta apelantă personal și reprezentanții pârâților intimați.
Reprezentantul reclamantei apelante arată că a fost personal la B. local de expertize judiciare de pe lângă Tribunalul Cluj și a constatat că la acest birou a fost depusă chitanța, care atestă plata diferenței de onorar expert în cuantum de 1.340 lei în contul domnului expert T. C. și de asemenea, arată că fotografiat această chitanță cu telefonul mobil, însă nu o poate depune la dosarul cauzei, pentru că din eroare chitanța a fost depusă într-un alt dosar.
La întrebarea instanței, dacă mai are de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, reprezentantul reclamantei apelante arată că nu are de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantului reclamantei apelante în susținerea apelului.
Reprezentantul reclamantei apelante solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, schimbarea în tot a sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii civile modificate și extinse formulată de reclamanta L. K. în contradictoriu cu pârâții P. M. D. și S. Român reprezentat prin Ministerul
Finanțelor Publice, stabilirea dreptului reclamantei de a beneficia de despăgubiri pentru imobilul situat în municipiul D., str. Mărășești nr. 2-4, compus din trei case din piatră cu șapte încăperi și curte în suprafață de
251 stj.p., înscris în CF nr. 2352 D., nr. top. 134 și obligarea pârâtului S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice la plata sumelor care vor fi stabilite cu titlu de despăgubiri pentru imobilul în litigiu, conform concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză de domnul expert T. C., pentru motivele menționate în memoriul de apel și în notele de ședință depuse la dosarul cauzei, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul reclamantei apelante depune la dosar o copie de pe chitanța nr. 74/(...), care atestă plata onorariului avocațial în cuantum de
5000 lei și arată că raportat la cele statuate de C. în cauza F. împotriva
României și în cauzele pilot Atanasiu și Poenaru împotriva României și Solon împotriva României se impune soluționarea cauzei în sensul admiterii acțiunii, stabilirea dreptului reclamantei de a beneficia de despăgubiri pentru imobilul în litigiu și obligarea S.ui Român prin Ministerul Finanțelor
Publice la plata despăgubirilor bănești pentru imobilul în litigiu.
C U R T E A
Ses iz are a pr ime i ins tanțe .
Reclamanta L. K. a învestit instanța T.ui C. la data de (...), cu o cerere având ca obiect obligarea pârâtului P. municipiului D. la emiterea în favoarea reclamantei a unei dispoziții prin care să propună acordarea de despăgubiri pentru imobilul situat în municipiul D., str. Mărășești nr. 2-4, compus din trei case din piatră cu 7 încăperi și curte în suprafață de 251 stj.p., înscris în CF nr. 2352 D. nr. top 134, în condițiile T.ui VII al L. nr. 2..
Ca urmare a emiterii între timp a Dispoziției nr. 98/(...) de către P. municipiului D. (f. 32 dosar fond), reclamanta și-a modificat și extins cererea de chemare în judecată, prin introducerea în proces și a S. Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței: anularea Dispoziției nr. 98/(...), pentru imobilul situat în D., str. Mărășești nr. 2-4, înscris în CF nr. 2352 nr. top 134; stabilirea dreptului reclamantei de a beneficia de despăgubiri pentru imobilul anterior menționat; obligarea pârâtului de rândul II la plata sumelor care vor fi stabilite cu titlu de despăgubiri; obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Soluț ia pr ime i ins tan țe .
Tribunalul Cluj, prin sentința civilă nr. 283/(...), pronunțată în dosar nr. (...), a respins excepția lipsei calității de reprezentant a M. F. P. pentru S.
Român.
A respins acțiunea modificată și extinsă, formulată de reclamanta L. K., în contradictoriu cu pârâții P. municipiului D. și S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Cons ideren tele avu te în vedere de prima ins tanț ă l a pro nunț are a
sen tințe i nr. 283/(...) .
T. a arătat că Dispoziția a cărei anulare o solicită reclamanta a fost emisă cu respectarea normelor legale în materie, având în vedere că potrivit T.ui VII al L. nr. 2., astfel cum a fost modificat prin O. nr. 2., reclamantei i se recunoaște dreptul de a primi despăgubiri în numerar, în urma procedurii speciale reglementate prin această lege.
Excepția lipsei calității de reprezentant a M. F. pentru S. Român este neîntemeiată, întrucât raportat la temeiul de fapt și de drept invocat în cererea de chemare în judecată, această instituție ar avea această calitate, conform art. 25 din Decretul nr. 31/1954.
Ses iz are a ins tanțe i d e apel .
Împotriva sentinței nr. 283/(...) a T.ui C. reclamanta L. K. a declarat apel, în termen legal, solicitând schimbarea în tot a sentinței, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost modificată și extinsă, cu consecința anulării Dispoziției nr. 98/(...) în ceea ce privește imobilul situat în D., str. Mărășești nr. 2-4, înscris în CF nr. 2352 D., nr. top 134, și a stabilirii dreptului reclamantei de a beneficia de despăgubiri pentru acest imobil, respectiv, a obligării pârâtului S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice la plata sumelor stabilite cu titlu de despăgubiri, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului au fost invocate prevederile art. 11 alin. 4, art. 25 alin. 1, art. 26 alin. 1, art. 1 alin. 2 din L. nr. 1., precum și jurisprudența C. în materia restituirii proprietăților naționalizate sau confiscate de regimul comunist, cu trimitere expresă la cauza F. împotriva României, la cauza K. împotriva României, precum și la cauza pilot Atanasiu Poenaru și Solon împotriva României
S-a arătat de către apelantă că în cauză, nefiind posibilă restituirea în natură a imobilului notificat, și în concordanță cu dispozițiile L. nr. 1. anterior invocate, precum și cu prevederile art. 6 C., ale art. 1 din Protocolul adițional 1 la C. și ale art. 1 din Protocolul nr. 12, prevederi coroborate cu D. în interesul legii nr. X., reclamanta este îndreptățită să beneficieze de despăgubiri stabilite la valoarea de circulație a imobilului, de către instanța civilă, iar nu de către C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor, având în vedere că dreptul real născut în favoarea reclamantei prin înregistrarea notificării - prin care a solicitat restituirea în natură și în echivalent a imobilului în litigiu -, reprezintă o valoare patrimonială și are caracteristicile unui bun.
Apelanta a susținut că plata despăgubirilor nu cade în sarcina P.ui sau Consiliului local, nici în sarcina unității administrativ-teritoriale, ci chiar în sarcina S.ui însuși, prin Ministerul Finanțelor Publice.
Poz iț ia procesu al ă a in timatu lu i S. Ro mân pr in M in is terul F in anțelor
Publice.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice a solicitat respingerea apelului reclamantei, cu motivarea că litigiul are ca obiect o obligație de a efectua o plată, obligație ce revine Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, în baza O. nr.
81/2007.
Apelul reclamantei este fondat.
C ircu ms tanțele de f ap t ale c auze i .
Prin notificarea nr. 113/(...) formulată în temeiul L. nr. 1., reclamanta apelantă L. K. a solicitat completarea despăgubirii în echivalent pentru imobilul situat în D., str. Mărășești nr. 2-4, înscris în CF nr. 2352 D., nr. top
134, compus din 3 case din piatră cu 7 încăperi, curte și teren în întindere de 251 stj.p., imobil care a fost trecut în proprietatea S.ui Român în baza
Decretului de naționalizare nr. 9., de la bunica reclamantei, C. M., măritată
E. (f. 8, f. 47 dosar fond).
În motivarea notificării reclamanta a arătat că prin H. nr.
490/(...), emisă de C. J. C. pentru aplicarea L. nr. 112/1995, i-au fost acordate și achitate despăgubiri în sumă de 249.749.000 lei, pentru acest imobil, reprezentând plafonul maxim admis de lege.
Prin Notificarea nr. 112/(...) (f. 63 dosar fond), reclamanta a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în D., str. Mărășești nr. 5, înscris în
CF nr. 2406 D., nr. top 144/1, naționalizat în temeiul Decretului nr. 9. de la tatăl reclamantei E. N.
Într-adevăr, prin H. nr. 490/(...), emisă de C. J. C. pentru aplicarea L. nr. 112/1995, s-a stabilit în favoarea reclamantei apelante, cu titlu de despăgubiri în plafon maxim, suma de 170.458.080 lei pentru imobilul situat în D., str. Mărășești nr. 2-4, înscris în CF nr. 2352, nr. top 134, sumă actualizată la data plății, conform adresei nr. 10827/(...), emisă de C. J. C. pentru aplicarea L. nr. 112/1995, la suma de 249.749.040 lei (f. 12, f. 48 dosar fond).
Prin H. nr. 490/(...) fusese respinsă cererea formulată de reclamantă în baza L. nr. 112/1995 pentru imobilul situat în D., str. Mărășești nr. 5, motivat pe faptul că imobilul a fost demolat.
Prin Dispoziția nr. 98/(...), emisă de P. municipiului D., a fost soluționată atât Notificarea nr. 112/(...), având ca obiect imobilul situat în D., str. Mărășești nr. 5, înscris în CF nr. 2406 D., nr. top 144/1, cât și Notificarea nr. 113/(...), având ca obiect imobilul situat în D., str. Mărășești nr. 2-4, înscris în CF nr. 2325 D., nr. top 134, în sensul că s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv
- T. VII din L. nr. 2., pentru ambele imobile notificate (f. 32-33 dosar fond).
Astfel, prin această dispoziție s-a propus acordarea de despăgubiri atât pentru imobilul situat în D., str. Mărășești nr. 5, înscris în CF nr. 2406
D., nr. top 144/1, constând din casă din piatră și cărămidă învelită cu tinichea zincată, cu 7 încăperi, în suprafață de 200 mp., în prezent demolată, și teren în suprafață de 556 mp., cât și pentru imobilul situat în D., str. Mărășești nr. 2-4, înscris în CF nr. 2325 D., nr. top 134, constând din 3 case din piatră cu 7 încăperi, și curte în suprafață de 593,50 mp.
În considerentele acestei dispoziții se reține faptul că imobilul din D., str. Mărășești nr. 2-4 a fost vândut în baza L. nr. 112/1995, însă nu se precizează în favoarea cui.
Din contractele de vânzare-cumpărare nr. 3489/(...), nr. 3049/(...), nr.
3110/(...), nr. 3528/(...), nr. 3213/(...), încheiate de P. municipiului D., în calitate de vânzătoare, rezultă faptul că imobilul din D., str. Mărășești nr. 2-
4 a fost înstrăinat, în temeiul L. nr. 112/1995, în favoarea chiriașilor persoane fizice C. V. și M., Năstase M. și Ana, Mureșan G. și E., R. Sabin și
Domnica și H. Tiberiu și E. (f. 58-62 dosar fond).
Potrivit cărții funciare nr. 2352 D., depusă în xerocopie la filele 14-18 dosar fond, asupra imobilului cu nr. top 134, constând din 3 case din piatră cu 7 încăperi și curte în suprafață de 251 stj.p., era proprietară tabulară sub B 1 Kovrig M., măritată E..
Din actele de stare civilă depuse la filele 20-22 dosar fond, coroborate cu certificatul de moștenitor eliberat în dosar succesoral nr. 2., rezultă faptul că reclamanta este nepoata de fiu a fostei proprietarei tabulare din CF nr. 2352 D. (f. 65-70 dosar fond).
În faza de judecată a apelului, în conformitate cu dispozițiile art. 295 alin. 2 C.proc.civ., s-a dispus efectuarea unei expertize de evaluare a imobilului în litigiu de către expert inginer evaluator T. C. (f. 45-75 dosarapel), concluziile acestei expertize fiind în sensul că valoarea la prețul de circulație actual al imobilului situat în D., str. Mărășești nr. 2-4, este în sumă de 729.000 RON, în timp ce imobilul din D., str. Mărășești nr. 5 are o valoare de circulație actuală în sumă de 376.000 RON.
D ispoz iț iile leg ale apl ic ab ile în c auz ă .
L. nr. 1., republicată, instituie, prin dispozițiile art. 1 alin. 1, art. 7 alin. 1 și art. 9, regula restituirii în natură a imobilelor preluate în mod abuziv, și care se circumscriu dispozițiilor acestei legi, în favoarea persoanelor îndreptățite.
Art. 1 alin. 2 prevede că în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent, care pot să constea fie în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite, fie în despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în timp ce alin. 4 al aceluiași articol prevede că măsurile reparatorii prin echivalent pot fi combinate.
Potrivit art. 3 alin. 1 lit. a din L. nr. 1., republicată, sunt îndreptățite la măsuri reparatorii în înțelesul prezentei legi, constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent, persoanele fizice proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora, precum și, în conformitate cu art. 4 alin. 2, moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite.
A.. 3 al aceluiași art. 4 prevede că succesibilii care, după data de 6 martie 1945, nu au acceptat moștenirea, sunt repuși de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul prezentei legi, cererea de restituire având valoarea de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicită în temeiul prezentei legi.
Art. 4 alin. 4 prevede că de cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută la capitolul III profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen cererea de restituire.
Prin prisma dispozițiilor art. 3 și 4 din L. nr. 1., republicată, mai sus citate, reclamanta este persoana îndreptățită la măsuri reparatorii în baza L. nr. 1. pentru imobilul notificat, situat în D., str. Mărășești nr. 2-4, înscris în CF nr. 2352 D., nr. top 134, în calitatea sa de nepoată de fiu a fostei proprietare tabulare Kovrig M., măritată E..
Prin prisma art. 2 alin. 1 lit. a din L. nr. 1., imobilul în litigiu, trecut în proprietatea S.ui Român în baza Decretului de naționalizare nr. 9., a fost evident preluat în mod abuziv de către S. Român, făcând obiectul L. nr. 1..
Art. 20 alin. 1, 2 și 21 din L. nr. 1., republicată, prevede următoarele: „(1) Persoanele care au primit despăgubiri în condițiile L. nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, pot solicita restituirea în natură numai în cazul în care imobilul nu a fost vândut până la data intrării în vigoare a prezentei legi și numai după returnarea sumei reprezentând despăgubirea primită, actualizată cu indicele de inflație. (2) În cazul în care imobilul a fost vândut cu respectarea prevederilor L. nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, persoana îndreptățită are dreptulnumai la măsuri reparatorii prin echivalent pentru valoarea de piață corespunzătoare a întregului imobil, teren și construcții, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare. D. persoanele îndreptățite au primit despăgubiri potrivit prevederilor L. nr. 112/1995, cu modificările ulterioare,ele au dreptul la diferența dintre valoarea încasată, actualizată cu indicele inflației, și valoarea corespunzătoare de piață a imobilului. (2^1) În cazul în care imobilul a fost vândut cu respectarea prevederilor L. nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, chiriașii care au cumpărat cu bună-credință imobilele în care locuiau și ale căror contracte de vânzare-cumpărare au fost desființate, fie ca urmare a unei acțiuni în anulare, fie ca urmare a unei acțiuni în revendicare, prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, au dreptul la asigurarea cu prioritate a unei locuințe din fondurile de locuințe gestionate de consiliile locale și/sau de M. D., L. P. și L.)";. L imitele înves tir ii ins tanțe i de f ond și a ins tanțe i de apel . Deși obiect al Dispoziției nr. 98/(...) l-au constituit două imobile, unul situat în D., str. Mărășești nr. 5, înscris în CF nr. 2406 D., nr. top 144/1, și altul situat în D., str. Mărășești nr. 2-4, înscris în CF nr. 2352 D., nr. top 134, totuși, prin plângerea pe care a formulat-o împotriva acestei dispoziții, reclamanta a învestit instanța doar cu o cerere având ca obiect anularea dispoziției în ceea ce privește măsurile dispuse prin aceasta cu privire la imobilul situat în D., str. Mărășești nr. 2-4, înscris în CF nr. 2352 D., nr. top 134. Potrivit art. 129 alin. final C.proc.civ., în toate cazurile judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății. Cu alte cuvinte, instanța este ținută a se pronunța strict în limitele cu care a fost învestită prin cererea dedusă judecății. În speță, instanța a fost învestită de către reclamantă, atât prin cererea introductivă de instanță, cât și prin modificarea și extinderea acestei cereri, depuse la dosar după emiterea Dispoziției nr. 98/(...), exclusiv cu privire la imobilul situat în D., str. Mărășești nr. 2-4, înscris în CF nr. 2352 D., nr. top 134. Temeinicia cerer ii rec l aman te i av ân d c a o b iec t acord ar e a de d esp ăgub ir i b ăneș ti pen tru imo b il ul l itig ios . Deși la o primă privire s-ar părea că instanța de judecată nu se poate substitui autorității învestite prin T. VII al L. nr. 2., cu competență în materia acordării măsurilor reparatorii prin echivalent în condițiile stipulate în T. VII, totuși, nu se poate nega faptul că, în prezent, nu se mai poate reține caracterul absolut al obligativității parcurgerii procedurii prevăzute de T. VII al L. nr. 2., având în vedere cel puțin următoarele considerente: În primul rând, prin D. nr. X., I. S. a statuat, în cadrul soluționării unui recurs în interesul legii, că în aplicarea dispozițiilor art. 26 alin. 3 din L. nr. 1., instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei sau dispoziției de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și notificarea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate. Or, soluționarea pe fond a notificării, în sensul statuat prin D. nr. X., presupune și stabilirea despăgubirilor, o atare stabilire fiind menită să evite un nou proces în fața jurisdicției de contencios administrativ - în cazul în care s-ar parcurge procedura prevăzută de T. VII al L. nr. 2. -, proces care, în cele din urmă, ar duce la o durată nerezonabilă a termenului de soluționare a notificării reclamantei, încălcându-se astfel dispozițiile art. 6 paragraf 1 C. Practic, reclamanta ar trebui să urmeze, după procedura judiciară a plângerii întemeiată pe dispozițiile art. 26 din L. nr. 1., o nouă procedură, de data aceasta administrativă, în fața Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, după etapele stipulate în T. VII al L. nr. 2., ia mai apoi, dacăs-ar declara nemulțumită de D. emisă de C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor, reclamanta ar trebui să urmeze o nouă procedură jurisdicțională în fața instanței de contencios administrativ, ceea ce, neîndoielnic, ar tergiversa nepermis de mult modul concret în care ar urma să fie soluționată efectiv notificarea formulată de reclamantă în baza L. nr. 1.. Jurisprudența constantă a C. (cauza F. împotriva României, cauza K. împotriva României), a fost în sensul că foștii proprietari ai imobilelor preluate în mod abuziv în perioada comunistă au dreptul la o justă despăgubire, însă, Curtea Europeană a statuat că, deși L. nr. 1. le oferă părților interesate atât accesul la o procedură administrativă, cât și, ulterior, la o procedură contencioasă, acest acces rămâne teoretic și iluzoriu, nefiind în prezent în măsură să conducă într-un termen rezonabil la plata unei despăgubiri în favoarea persoanelor pentru care restituirea în natură nu mai este posibilă. S-a constatat astfel, că procedura administrativă specială, oferită de legislația internă, coroborat și cu modul deficitar al funcționării Fondului Proprietatea, nu este în măsură să conducă la acordarea de despăgubiri efective, într-un termen rezonabil, în acord cu cerințele prevăzute de art. 6 din C., motiv pentru care se poate concluziona în sensul că este admisibilă stabilirea direct de către instanță, în favoarea persoanelor îndreptățite, a cuantumului despăgubirilor cuvenite acestora. Jurisprudența C. a statuat constant în sensul că accesul pe care L. nr. 1. îl oferă părților interesate, atât la o procedură administrativă, cât și ulterior la o procedură contencioasă, este unul teoretic și iluzoriu, nesusceptibil să conducă într-un termen rezonabil la plata unei despăgubiri în favoarea persoanelor pentru care restituirea în natură nu mai este posibilă. Drept urmare, Curtea constată că este pe deplin întemeiată și admisibilă totodată solicitarea reclamantei apelante de stabilire direct de către instanța de judecată a cuantumului despăgubirilor stabilite pentru imobilul litigios, urmând, însă, ca la încasarea efectivă a acestor despăgubiri, în cuantumul stabilit prin expertiza de evaluare întocmită de expert evaluator C. T., să se facă aplicarea art. 20 din L. nr. 1., republicată. Așa fiind, în temeiul tuturor considerentelor anterior expuse și a prevederilor art. 295, art. 296 C.proc.civ., Curtea urmează să admită apelul reclamantei, conform dispozitivului prezentei decizii. În temeiul art. 274 C.proc.civ., rap. la art. 1169 C., intimații vor fi obligați în solidar la plata către reclamanta apelantă a sumei de 11.840 lei cheltuieli de judecată în fond și în apel, reprezentând onorariu avocațial și onorariu pentru expertiză (f. 7 dosar fond, f. 79, 44, 40, 75 verso dosar apel). PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. D E C I D E Admite apelul declarat de reclamanta L. K., împotriva sentinței civile nr. 283/(...) a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o schimbă, după cum urmează: Admite acțiunea modificată și extinsă, formulată de reclamanta L. K., în contradictoriu cu pârâții P. municipiului D. și S. Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice și, în consecință: Anulează în parte Dispoziția nr. 98/(...), emisă de P. M. D., în ceea ce privește propunerea de acordare de despăgubiri în condițiile legii speciale, T. VII al L. nr. 2., pentru imobilul situat în D., str. Mărășești nr. 2-4, înscris în CF nr. 2352 D., nr. top. 134, constând din trei case din piatră cu 7 încăperi și curte în suprafață de 593,50 mp. Stabilește dreptul reclamantei L. K. la despăgubiri bănești în sumă de 729.000 RON, pentru imobilul mai sus menționat, conform expertizei de evaluare judiciară întocmită de expert ing. T. C. și care face parte integrantă din prezenta hotărâre. Menține Dispoziția nr. 98/(...) în ceea ce privește propunerea de acordare de despăgubiri în condițiile legii speciale, T. VII al L. nr. 2., pentru imobilul situat în D., str. Mărășești nr. 5, jud. C., înscris în CF nr. 2406 D., nr. top. 144/1, constând din casă din piatră și cărămidă, învelită cu tinichea zincată, cu 7 încăperi, în prezent demolată și teren în suprafață de 556 mp. Obligă pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice să-i plătească reclamantei L. K. suma de 729.000 RON cu titlu de despăgubiri, pentru imobilul situat în D., str. Mărășești nr. 2-4, jud. C., din C.F. nr. 2352 D., nr. top. 134. Menține dispoziția din sentință referitoare la respingerea excepției lipsei calității de reprezentant a M. F. P. pentru S. Român. Obligă pe intimații P. municipiului D. și S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, în solidar, să plătească apelantei suma de 11.840 lei, cheltuieli de judecată în apel și în fond. D. este definitivă și executorie. Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare. Dată și pronunțată în ședința publică din 17 martie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER C.-M. CONȚ A.-A. P. A. A. M. Red.CMC/dact.MS 6 ex./(...) Jud.fond: D.T.
| ← Decizia civilă nr. 2175/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 1029/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
