Decizia civilă nr. 1029/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de M. și A. S. pentru Minori și Familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1029/R/2011
Ședința publică din 18 martie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I.-D. C.
JUDECĂTORI: A.-A. P.
C.- M. CONȚ
G.IER : A. A. M.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamanta S. C. DE I. A. S., împotriva deciziei civile nr. 8. din 10 noiembrie
2010 a T.ui B.-N., pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe pârâții intimați
M. B., PRIN P., S. A. S., P. V., P. M., L. A. L., L. A. M. și B. N. P. V. M., având ca obiect rectificare carte funciară.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 4 martie 2011, care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 3. iunie 2010 pronunțată de Judecătoria
Bistrița în dosarul civil nr. (...) s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta C. DE I. A. SA, în contradictoriu cu pârâții M. B., prin P., S. A. S. B., P. V., P. M., L. A. L., L. A. M. și B. N. P. V. M.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că terenurile ce fac obiectul litigiului sunt situate în intravilanul municipiului
B., pe B-dul R., la nr. administrative 53-55 iar, potrivit datelor de carte funciară, sunt identificate prin următoarele numere cadastrale: 9395 cu suprafața scriptică de 298 m2 înscris în Cf 51329 B., nr.top.10008 cu suprafața scriptică de 792 m2 înscris în CF 50490 B. și top.10009 cu suprafața de 85 mp înscris în CF 52352 B.. Instanța de fond a reținut că reclamanta a cumpărat în anul 2003 imobilul construcție și terenul aferent, situat în B., B-dul R., nr.55 și imobilele construcții cu terenul aferent situate în B., str. L., nr.20 și 22. Suprafața totală achiziționată și intabulată pe reclamantă fiind de 1185 mp aferente nr. topo 1724 din CF 2348 B., nr. top 1725 din CF 31107 B. și nr. top 1726 din CF 3744 B.. În urma unor parcelări și alipiri ulterioare achiziționării, imobilele descrise mai sus au fost înscrise în cartea funciară pe numele reclamantei, astfel: CF 15714 B., nr. cadastral 9395 în suprafață de 297,7 mp, CF 15713 B., nr. cadastral 10009, în suprafață de 85 mp și CF 16186 B., nr. cadastral 10008, în suprafață de 792 mp. Potrivit autorizației de construire nr.384/(...) și procesului verbal de recepție la terminarea lucrărilor, după demolarea caselor vechi situate în B., str. L. nr.20 și 22, reclamanta a edificat un imobil în regim de înălțime S+P+E+M cu destinația de birouri și spații comerciale. Suprafața construită a acestei clădiri fiind de 614 mp, din suprafața totală de 877 mp, așa cum rezultă și din planul de situație ce face parte din documentația aferentă eliberării autorizației, frontul înspre B-dul R. fiind de 23 m, lungimea înspre pasajul 2 fiind 35,78 mp iar, frontul la stradă al clădirii înspre str. L. fiind de 9 m. Din planul de situație aflat la fila 159 din dosar întocmit în cadrul expertizei extrajudiciare de expertului T. M. rezultă că fronturile la străzi a clădirii edificate sunt schimbate respectiv B-dul R. 23,1 m și 9,96 m înspre strada L., rezultând astfel că suprafața construită aprobată prin respectiva autorizație nu a fost respectată. Pe de altă parte, potrivit autorizației de construire 794/(...) și imobilul situat în B., B-dul R., nr.55 a suferit modificări prin etajarea și mansardarea casei existente, reclamanta deținând și cota de ¾ din terenul în suprafață de 418 mp conform cf nr.3744 nr.top.1726. În memoriului tehnic aflat în documentația aferentă eliberării autorizației se specifică faptul că suprafața curții aferentă acestui imobil este de 240 mp. F. că prin parcelarea nr. cadastral 4738 fost nr. top. 1726 s-a creat o zonă asupra căruia nu este înscris dreptul de proprietate nici în favoarea reclamantei și nici în favoarea statului român, nu îndreptățește reclamanta ca pe această cale să intervertească folosința în drept de proprietate, nedeținând în acest sens un titlu, mai ales că suprafața de 85 mp a fost achiziționată de reclamantă de la statul român. În art.34 din Legea 7/1996, republicată, sunt reglementate limitativ cazurile concrete de exercitare a acțiunii în rectificare, prevăzându-se că orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă se constată unul din cele patru cazuri prevăzute de lege. Or, în cazul de față instanța de fond nu a putut reține motivul invocat, respectiv că starea tabulară nu mai corespunde cu situația reală, deoarece această majorare de suprafață nu se datorează vechilor măsurători efectuate ci, edificării unei construcții fără respectarea autorizației de construire în primul caz iar, în al doilea reclamanta nu poate să intervertească folosința în drept de proprietate, fără a deține un titlu. Față de cele ce preced instanța de fond a respins acțiunea, în temeiul art.33 și 34 din Legea nr.7/1996 republicată privind cadastrul și publicitatea imobiliară, ca neîntemeiată. Prin decizia civilă nr. 8. din data de (...) pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud s-a respins ca nefiind fondat apelul declarat de reclamanta SC „. de I. A. SA, împotriva sentinței civile nr. 3. pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr. (...), pe care a menținut-o. Fără cheltuieli de judecată. În considerentele acestei decizii, instanța de apel a reținut că, potrivit art.34 pct. 4 din Legea nr.7/1996, se poate solicita rectificarea înscrierii din cartea funciară și atunci când „înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului";. S. deosebire de celelalte motive de rectificare, prevăzute de art.34 pct.1-3 din aceeași lege, acțiunea întemeiată exclusiv pe acest motiv de rectificare are caracter principal, neimpunându-se desființarea în prealabil a actului sau titlului în baza cărora s-a dispus înscrierea; constatarea că dreptul a fost greșit calificat sau că nu mai sunt îndeplinite condițiile de existență a dreptului înscris. În prezent, reclamanta figurează întabulată asupra celor trei numere cadastrale: 9395, cu suprafața de 298 m.p; 10.009, cu suprafața de 85 m.p. și 10.008, cu suprafața de 792 m.p., configurația și suprafața fiecăruia fiind rezultatul unor acte autentice încheiate de reclamantă în anul 2007, princare, numerele topografice inițiale, au fost convertite în numere cadastrale; numerele cadastrale au fost apoi dezmembrate și alipite; sau numerele cadastrale actuale sunt rezultatul partajului intervenit între coproprietarii terenului, configurația, dimensiunile laturilor și suprafețele acestor numere cadastrale fiind menționate în planul parcelar din documentațiile cadastrale întocmite anterior încheierii actelor autentice în baza cărora s-a dispus întabularea reclamantei în c.f., fac parte integrantă din actele autentice și sunt anexă la partea I a cărții funciare. Așa fiind, rectificarea suprafeței numerelor cadastrale anterior arătate, întemeiate pe dispozițiile art.34 pct.4 din Legea nr.7/1996, se poate dispune doar în cazul în care suprafața înscrisă în c.f. a fiecărui număr cadastral, așa cum acesta este configurat pe planul parcelar, a fost greșit determinată, în cadrul acestei operațiuni nefiind admisibilă modificarea configurației numerelor cadastrale. În privința numărului cadastral 9395, tribunalul a reținut că acesta provine din fostul număr top 1726, care a avut suprafața înscrisă în c.f. de 418 m.p., la (...), reclamanta deținând o cotă de 407,7. iar pârâta SC „. SRL de 10, 3. părți. În baza contractului de ieșire din indiviziune autentificat sub nr. 977/(...) de notarul public Culcer Crinu Denis, cele două coproprietare și-au partajat terenul, configurația și suprafața fiecărui lot format în urma partajului fiind materializate de expertul P. V. în schița, care se află în copie în dosarul de fond, schiță ce face parte integrantă din actul de partaj și constituie planul parcelar al loturilor rezultate în urma partajului, partaj întabulat în cartea funciară prin încheierea nr.11140/2007. Prin încheierea actului în formă autentică reclamanta și pârâta SC „. SRL și-au însușit schița de delimitare a loturilor, configurația și dimensiunile și suprafața acestora, suprafață care, în limitele conturului stabilit de reclamantă cu ocazia partajului, este aceeași și în prezent, nesuferind modificări din anul 2007 până în anul 2010, aspect menționat atât de expertul T. M. cât și de apelantă în motivele apelului declarat. În urma partajului, reclamantei i-a revenit lotul de 297,7 m.p. ce a primit număr cadastral 9395 și lotul de 110 m.p. ce a primit număr cadastral 9397 iar pârâtei SC „. SRL i-a revenit lotul de 10,3 m.p. cu nr. cadastral 9396. Expertul care a întocmit expertiza la fond susține că numărul cadastral 9395 își va conserva suprafața dar se vor modifica limitele acestuia astfel că forma acestuia, așa cum apare în evidențele funciare, conform schiței de la fila 108, ar urma să fie modificată și să aibă o cu totul altă formă, materializată în schița de la fila 107 dosar fond notată cu C1 și 1Cc. Lotul de 110 m.p. rezultat în urma partajului, căruia i s-a atribuit nr. cadastral 9397 a fost transcris în c.f. nr.15714. În urma parcelării a rămas o suprafață de teren care, deși era în posesia faptică a reclamantei și făcea parte din conturul nr. top.1726, nu a fost atribuită niciunuia dintre coproprietari, expertul T. concluzionând că expertul P. V. a secționat numărul top. 726, pentru a se încadra în suprafața scriptică întrucât cea reală a numărului top. ar fi fost mai mare cu 73 m.p. Prin urmare, în prezent, suprafața de 73 m.p. nu este întabulată pe nimeni și expertul propune să fie inclusă în numărul cadastral 10.009 (a cărui formare va fi descrisă mai jos) și a cărui suprafață ar urma să fie majorată de la 85 m.p. la 158 m.p., prin această majorare ajungându-se la schimbarea configurației actuale a numărului cadastral (configurațieconformă cu schița de la fila 114 dosar fond), urmând să aibă configurația de la fila 113, dosar fond notată cu 1Cc. La aceeași dată, (...), prin actul de alipire teren, autentificat sub nr.978/2007 de același notar, parcela de 110 m.p., cu nr cadastral 9397, numărul top.1724, de 360 m.p., și nr. top. 1725, de 407 m.p au fost alipite, rezultând suprafața totală de 877 m.p., căreia i s-a atribuit număr cadastral 9399, fiind întabulat în c.f. nouă nr.15713. Ulterior, prin actul autentic de dezmembrare și parcelare teren autentificat de notarul public Culcer Crinu Denis sub nr.1614/(...), terenul de 877 m.p. cu nr. cadastral 9399 din c.f. 15713 a fost parcelat în două numere cadastrale noi, nr.10.009, cu suprafața de 85 m.p (ce reprezintă o parte din fostul număr cadastral 9397- de 110 m.p.), care s-a înscris în c.f. nr. 52352 B. și nr. cadastral 10.008, cu suprafața de 792 m.p. (format din numerele top inițiale 1724 și 1725, la care s-a adăugat suprafața de 25 m.p., din număr cadastral 9397, provenit la rândul lui din nr. top.1726, limitrof, pe planul c.f. cu nr. top.1725) și care s-a înscris în c.f. nr.16186 B., acest ultim nr. cadastral fiind apoi transcris în c.f. 50490 B.. Actul autentic nr.1614/(...) s-a încheiat în baza documentației întocmite de expertul B. D., recepționată de O. la data de (...), configurația celor două numere cadastrale fiind cea menționată în schițele aflate în copie la filele 114 și 119. Expertul T. M. arată că, în prezent, suprafața nr. cadastral 10.008, așa cum a fost configurat de expertul B. D., în schița parte integrantă din actul autentic de dezmembrare nr-1., nu este diferită de cea indicată în anul 2007, dar arată că suprafața cumulată a celor două numere top inițiale 1724 și 1725, determinată conform configurației din planul de c.f. ar fi fost mai mare decât cea înscrisă în c.f. și că expertul B. a folosit același procedeu ca și expertul P. V. în sensul că a întocmit schița în așa fel încât să aibă suprafața de 792 m.p., adică 767 mp (cele două numere top cumulate) + 25 m.p.( proveniți din nr. top.1726). Totodată, expertul T. susține că suprafața reală a celor trei numere top inițiale, determinată potrivit dimensiunilor planului parcelar, ar fi fost mai mare cu 128 m.p. decât cea înscrisă în c.f. , de 1185 m.p., fiind de 1313 m.p. și că această suprafață nu are nici un proprietar tabular. Din această suprafață, 111 m.p se află în posesia reclamantei, fiind formată din cei 73 m.p.- triunghiul portocaliu delimitat la fila 147 dosar fond, ce provine din nr. top. inițial 726 și suprafața de 38 m.p. colorată în verde la fila 147 dosar fond iar diferența de 17 m.p. este înafara posesiei acesteia (fiind în folosința publică), reprezentând suprafața cuprinsă între linia neîntreruptă ce delimitează posesia actuală a reclamantei și linia întreruptă ce ar constitui limita numerelor top. inițiale pe schița de la fila 146 dosar fond. Trebuie făcută mențiunea că expertul când face referire la suprafața totală aflată în posesia reclamantei indică, din eroare, suprafața de 1296 m.p., în loc de 1286, incluzând și cei 10 mp. reveniți în urma partajului pârâtei SC „. SRL, iar urmare a unei operații de scădere greșită în unul din rapoartele de expertiză a indicat suprafața de 28 m.p. în loc de 38 m.p. T. a reținut că, prin încheierea actului de parcelare nr. 1614/(...), reclamanta și-a însușit schița de delimitare a noilor parcele, configurația și dimensiunile acestora iar, în prezent, suprafața acestora nu diferă de cea stabilită prin actul de parcelare. Prin urmare, nu se poate reține că experții care au întocmit documentația poartă responsabilitatea rezultatului parcelării și partajării dispuse prin cele două acte autentice întrucât, în măsura în care reclamantanu ar fi fost de acord cu conținutul documentației, avea dreptul să solicite refecarea acesteia, experții efectuând documentația la solicitarea proprietarului. Cum în prezent situația reală nu diferă de cea înscrisă din c.f., suprafețele celor trei numere cadastrale și configurația acestora fiind aceleași cu cele stabilite de reclamantă prin actele autentice din 2007 (ceea ce diferă fiind folosința reclamantei care nu corespunde cu situația din cartea funciară), tribunalul a apreciat că nu sunt întrunite în cauză cerințele prevăzute de art.34 pct.4 din Legea nr.7/1996 pentru a dispune majorarea suprafeței numerelor cadastrale, deoarece dacă s-ar accepta propunerile expertului T. M. s-ar ajunge nu numai la modificarea suprafeței ci și la modificarea formei și dimensiunilor numerelor cadastrale. Pe de altă parte, majorarea suprafeței se poate dispune doar atunci când solicitantul este întabulat în cartea funciară asupra terenului, iar înscrierea se referă la o altă suprafață decât cea corectă. Or, în speță, loturile de teren cu suprafața de 73 m.p. și respectiv 38 m.p., suprafețe cu cât se solicită majorarea suprafețelor celor două numere cadastrale, sunt loturi distincte de loturile întabulate în favoarea reclamantei și nu sunt întabulate pe reclamantă, astfel că susținerile acesteia, în sensul că deține titlu cu privire la suprafețele pe care solicită să fie incluse în numerele cadastrale 10.008 și 10.009, a căror rectificare o solicită, nu este întemeiată. Cum, actuala situație de carte funciară este rezultatul întabulărilor efectuate în baza celor două acte autentice anterior arătate, acte care exprimă voința reclamantei și cum aceste acte sunt în ființă iar suprafețele și configurația numerelor cadastrale a fost consfințită de aceste acte autentice, tribunalul a apreciat că rectificarea suprafeței lor nu este posibilă pe calea acțiunii în rectificare a suprafeței înscrise în c.f, formulată sub forma acțiunii principale, prevăzute de art.34 pct.4 din legea nr.7/1996. Așa cum anterior a arătat tribunalul, printr-o astfel de acțiune se poate corecta doar suprafața numerelor topografice sau cadastrale fără să se modifice forma și dimensiunile acestora. Nu s-a putut reține că, în cauză, diferența dintre suprafața înscrisă în c.f. și cea reală se datorează măsurătorilor rudimentare, cât timp măsurătorile prin care s-a dat configurația numerelor cadastrale este recentă. Reclamanta, în calitate de parte a actelor autentice întocmite în baza schițelor întocmite de cei doi experți, cât timp actele sunt în ființă, nu poate solicita rectificarea suprafeței numerelor cadastrale pe cale ocolită, fără desființarea titlurilor care au stat la baza întabulării în această formă. În condițiile în care numerele top inițiale 1724, 1725 și 1726 au fost convertite în numere cadastrale prin acte juridice autentice, ce exprimă voința reclamantei, acte prin care s-a stabilit forma numerelor cadastrale, tribunalul a apreciat că eventuala neconcordanță dintre suprafața înscrisă în c.f., sub fiecare număr top inițial și suprafața reală determinată potrivit dimensiunilor acestora din planul c.f., s-ar putea înlătura doar după desființarea actelor în temeiul cărora s-a realizat convertirea și parcelarea numerelor top. inițiale în nr. cadastrale și revenirea la situația de c.f. cu numerele top. 1724, 1725 și 1726. Pentru aceste considerente de fapt și de drept, tribunalul a apreciat apelul ca nefiind fondat și, în baza art.296 C.pr.civ. l-a respins, menținând sentința apelată. Împotriva acestei decizii, reclamanta S. C. DE I. A. S. B. a declarat recurs, în termen legal, solicitând instanței admiterea recursului,modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii reclamantei, așa cum a fost formulată. În motivarea recursului, reclamanta a arătat că hotărârea instanței de apel a fost dată, ca urmare a interpretării eronate a stării de fapt dedusă judecății, cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ. Reclamanta recurentă a arătat că și-a întemeiat acțiunea civilă pe dispozițiile art. 33 și art. 34 pct. 4 din Legea nr. 7/1996 astfel încât nu este necesară existența unei hotărâri judecătorești anterioare care să constate că înscrierea în cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația actuală a imobilului. Reclamanta a indicat în motivarea acțiunii faptul că se află în posesia suprafețelor de teren, iar diferențele dintre înscrierile din cartea funciară și situația reală a imobilului se datorează vechimii măsurătorilor efectuate cu mijloace rudimentare în comparație cu cele de astăzi. Reclamanta nu este în situația de a revendica o suprafață de teren sau de a solicita constatarea nulității unui act, iar înscrierea în cartea funciară efectuată în temeiul contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de reclamantă garantează existența dreptului real, dar nu și întinderea obiectului material asupra căruia acel drept există. Reclamanta a solicitat prin acțiunea introductivă rectificarea suprafețelor înscrise în cartea funciară astfel încât să reflecte suprafețele reale din teren, suprafețe care se înscriu în limitele topografice vechi și care au făcut obiectul contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de reclamantă. Raportul de expertiză încheiat în cauză relevă că în urma majorărilor suprafețelor nu se produce o modificare a limitelor vechilor numere topografice, astfel cum sunt ele configurate de vechiul plan de C., anexa la partea I a cărților funciare: C. nr. 2348 B., nr. top. 1724, C. nr. 3117 B., nr. top. 1725, C. nr. 3744 B., nr. top. 1726. În fapt, actele de ieșire din indiviziune, parcelare și alipire încheiate în cursul anului 2007 au fost emise de reclamantă care cu bună-credință s-a întemeiat pe cuprinsul cărților funciare. Documentațiile care însoțesc aceste acte nu au fost întocmite de reclamantă, ci de experți tehnici care s-au raportat exclusiv la suprafața existentă în cartea funciară, însă măsurătorile efectuate atunci au arătat că este imposibilă respectarea limitelor de proprietate, astfel cum au fost predate de foștii proprietari și păstrarea acelorași suprafețe. La momentul întocmirii acestor documentații extrajudiciare, în lipsa unui acord de voință a M. B., în calitate de administrator al domeniului public, cu care se învecinează pe toate laturile imobilele, a fost imposibilă efectuarea actualizării de suprafață pe cale extrajudiciară. În mod eronat instanța de apel a reținut că situația reală nu diferă de cea înscrisă în cartea funciară, ceea ce diferă fiind folosința reclamantei care nu corespunde cu situația din carte funciară. Or, în fapt, folosința reclamantei se înscrie în limitele planului funciar vechi. Reclamanta a dobândit în proprietate prin contractele de vânzare- cumpărare încheiate în 2003, (...), (...) și (...) suprafețele de teren aferente nr. top. 1724, nr. top. 1725 și nr. top. 1726. Or, loturile de teren cu care se propune majorarea suprafețelor actuale se înscriu în limitele acestor numere topografice, astfel cum sunt determinate de vechiul plan funciar, fapt care a fost constatat și prin expertiza efectuată în cauză. În opinia reclamantei, convertirea nr. topografice în nr. cadastrale nu reprezintă actul de voință al reclamantei, ci o operație care a fost impusă în anul 2007 la întocmirea documentațiilor pentru înscrierea în C. Restabilirea stării anterioare operațiunilor de parcelare și alipire, în sensul revenirii la vechile numere topografice (...) este imposibilă, deoarece titlurile care stau la baza înscrierii actuale din cartea funciară sunt actele de parcelare, alipire emise de reclamantă. În fapt, procedura modificării limitelor proprietății și a modificării suprafeței este prevăzută de O. nr. 6. care în art. 18 și 19 prevede documentele necesare pentru modificarea limitelor de proprietate și a suprafeței necesară pentru recepționarea acesteia, statuând că este necesară fie o hotărâre judecătorească irevocabilă fie declarația de voință a părților. Raportat la starea de fapt din cauză, pentru modificarea limitelor de proprietate și a suprafețelor din C. este necesară o hotărâre judecătorească care să constate eroarea de calcul a suprafețelor care s-a produs la întocmirea planului funciar vechi și corectarea acestor erori. Pârâtul intimat M. B., prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică (f.38-40). În susținerea poziției procesuale, pârâtul intimat a arătat că prezenta acțiune în rectificare nu este grefată pe o acțiune de fond și are un singur capăt de cerere. Acțiunea în rectificare nu poate avea o existență independentă, ci una auxiliară, pe lângă cererea având ca obiect constatarea nevalabilității înscrierii sau a titlului pe care aceasta s-a realizat, or reclamanta nu a formulat un petit în acest sens. Nu se poate susține că starea tabulară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului, câtă vreme cererea de majorare a suprafeței de teren nu se datorează existenței unei neconcordanțe între vechile măsurători ci faptului că se dorește să se intervertească o folosință în drept de proprietate fără a deține titlu. Rectificarea suprafeței nr.cad. 9395, 10008 și 10009 s-ar fi putut dispune dacă aceasta ar fi fost greșit determinată, fiind inadmisibilă modificarea configurației nr. cadastrale. În fapt, reclamanta a îngrădit întregul imobil în litigiu, inclusiv suprafața cu care se propune majorarea în sensul că trotuarul aferent str. L. a fost în mare parte ocupat de reclamantă, suprafața acestuia regăsindu- se în prezent în interiorul perimetrului delimitat de gard. Practic recurenta ocupă o suprafață de teren din domeniul public, aspect ce reiese și din planurile de amplasament vizate de O. B.-N. în anul 2007, unde se poate observa că aceasta nu a respectat aliniamentul imobilelor din str. L.. Modificarea prevăzută de art. 33 din Legea nr. 7/1996 se referă la o cu totul altă situație decât cea pe care recurenta încearcă să o susțină, legea permițând efectuarea modificării atunci când prin actul de proprietate a fost dobândită o suprafață de teren, iar în cartea funciară s-a dispus întabularea unei alte suprafețe, fără a se modifica în vreun fel configurația parcelei. Dacă s-ar acceptat propunerile expertului, s-ar ajunge nu numai la modificarea suprafeței ci și a formei și a dimensiunilor nr. cadastrale. Loturile de teren cu suprafața de teren 73 mp. și 38 mp., cu cât se solicită majorarea suprafețelor cadastrale sunt loturi distincte de cele întabulate în favoarea reclamantei, astfel încât susținerea acesteia că deține titlu cu privire la aceste suprafețe de teren nu este întemeiată. Pârâții intimați S. A. S., P. V., P. M., L. A. L., L. A. M. și B. N. P. V. M.,deși legal citați, nu s-au prezentat personal sau prin reprezentat în fața instanței și nu au depus întâmpinare prin care să-și exprime poziția procesuală. Analizând decizia criticată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele: În ședința publică din (...), Curtea, din oficiu, a invocat și a pus în discuția reprezentatei recurentei, av. C. I., excepția inadmisibilității motivelor de recurs care vizează netemeinicia hotărârii atacate, prin reanalizarea stării de fapt și reaprecierea probelor administrate în cauză de către instanța de recurs, având în vedere că prevederile art. 304 pct. 10 și pct. 11 C.pr.civ. au fost abrogate prin art. I pct. 1111 și pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000, excepție care urmează să fie admisă, motivat pe următoarele considerente: În reglementarea procedurală actuală, conform art. 304 C.pr.civ., „Modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate."; Recursul este reglementat ca fiind o cale de atac extraordinară care nu are caracter devolutiv pentru ca instanța astfel investită să treacă la examinarea fondului litigiului, reanalizând probatoriul administrat și reapreciindu-l, lucru care este firesc câtă vreme cauza a beneficiat de o astfel de cale de atac, în speță, apelul. Ori, având în vedere că litigiul a fost supus controlului instanței de apel, cauza fiind analizată sub toate aspectele, recurenta nu mai poate beneficia de acest lucru prin promovarea recursului, această instanță de control judiciar fiind chemată să cenzureze doar aspectele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de lege. Deși formal cererea de recurs este întemeiată pe art.304 pct.9 C.pr.civ., în realitate prin motivarea pe care se sprijină, recursul nu vizează în întregime motive de nelegalitate pentru care o hotărâre poate fi casată sau modificată, ci vizează motive de netemeinicie a hotărârii atacate. Departe de a cuprinde critici de strictă nelegalitate aduse hotărârii instanței de apel, memoriul de recurs conține, aproape în cvasitotalitatea sa, motive de netemeinicie, fără să facă o analiză a nelegalității deciziei instanței de apel, limitându-se practic la o reproducere a stării de fapt a cauzei și o analizare laborioasă a probațiunii administrate în cauză din perspectiva recurentei. Se constată, așadar, de către Curte că, în cauză, își găsește incidență excepția inadmisibilității acestor motive de recurs care vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, excepție fundamentată pe împrejurarea că, în marea lor majoritate, motivele de recurs conțin critici de netemeinicie a hotărârii recurate, reproduceri ale evoluției istoricului cauzei, ale stării de fapt, ale probațiunii administrate în cauză, etc., singurul motiv de nelegalitate conținut în memoriul de recurs și care s-ar putea circumscrie punctului 9 al art. 304 C.pr.civ., fiind cel referitor la nesocotirea de către instanța de apel a prevederilor art.33 și art.34 din Legea nr.7/1996. Toate celelalte motive de recurs, referitoare la reproduceri ale stării de fapt, ale probațiunii administrate în cauză (raportul de expertiză tehnică extrajudiciară, actele de dobândire a dreptului de proprietate, actele de ieșire din indiviziune, parcelare și alipire, planurile de amplasament, planurile de parcelare etc.), reiterări ale istoricului cauzei, intră sub incidența excepției inadmisibilității, întrucât vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, aspecte care s-ar fi încadrat în punctele 10 și 11 ale art. 304 C.pr. civ., în prezent abrogate. Ca urmare a abrogării punctului 10 al art. 304 C.pr.civ., prin art. I pct. 1111 din OUG nr. 138/2000, punct introdus ulterior prin art. I punctul 49 din Legea nr. 219/2005, respectiv, ca urmare a abrogării punctului 11 al art. 304 prin art. I pct. 112 din OUG nr. 138/2000, în recurs nu mai pot fi invocate niciun fel de aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, ci doar chestiuni de strictă nelegalitate, dintre cele care se circumscriu art. 304 pct. 1-9 C.pr.civ. În consecință, în recurs nu mai pot fi invocate motive care să vizeze modalitatea în care primele două instanțe au administrat ori au interpretat probele din dosar, care să se refere la reproduceri ale stării de fapt, ale istoricului cauzei, a raporturilor dintre părți, ori care să tindă la o reapreciere a probațiunii administrate, ori la o schimbare a stării de fapt, instanța de recurs fiind ținută să se raporteze strict la starea de fapt stabilită de primele două instanțe și fiind obligată de a se abține de la orice reanalizare a probelor deja administrate. Așa fiind, Curtea constată că excepția inadmisibilității, invocată din oficiu este fondată, urmând să fie admisă ca atare, cu consecința neluării în seamă a tuturor motivelor de recurs care vizează aspectele de netemeinicie a hotărârii recurate. Practic singurul motiv de nelegalitate invocat de reclamanta recurentă este cel prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ., referitor la faptul că hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 33 și art. 34 din Legea nr. 7/1996. Curtea reține că prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat rectificarea suprafeței înscrise în CF pe numele ei, în numerele cadastrale: 9395 din CF. nr.15714 B., 10.009 din CF nr.15713 B. și 10.088 din CF nr. 16186 B., în sensul majorării suprafețelor de teren înscrise sub aceste numere cadastrale, de la suprafața scriptică la suprafața reală. În motivarea cererii reclamanta a, susținut că reclamanta a achiziționat numerele top 1726, 1725 și 1724, ulterior convertite în numere cadastrale, numere top a căror suprafață reală totală era mai mare decât cea scriptică din CF de 1185 m.p., fiind de 1313 m.p. și că această neconcordanță se datorează faptului că, la data înscrierii suprafețelor numerelor topografice, s-au folosit aparate rudimentare astfel că s-ar fi înscris o suprafață mai mică decât cea reală. Potrivit art. 33 din Legea nr. 7/1996, ";(1) În cazul în care cuprinsul cărții funciare nu corespunde, în privința înscrierii, cu situația juridică reală, se poate cere rectificarea sau, după caz, modificarea acesteia. (2) Prin rectificare se înțelege radierea, îndreptarea sau menționarea înscrierii oricărei operațiuni, susceptibilă a face obiectul unei înscrieri în cartea funciară. (3) Prin modificare se înțelege orice schimbare privitoare la aspecte tehnice ale imobilului, schimbare care nu afectează esența dreptului care poartă asupra acelui imobil. Modificarea nu se poate face decât la cererea titularului dreptului de proprietate. (4) Rectificarea înscrierilor în cartea funciară se poate face fie pe cale amiabilă, prin declarație autentică, fie în caz de litigiu, prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă. (5) Erorile materiale săvârșite cu prilejul înscrierilor în cartea funciară pot fi îndreptate la cerere sau din oficiu";. Corespunde realității că prin C. C. nr. 723 din 1 iunie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 416 din 22 iunie 2010 a fost admisă excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 33 alin. (6) din Legea cadastrului și apublicității imobiliare nr. 7/1996, constatându-se că acestea sunt neconstituționale, însă instanțele de fond nu au motivat hotărârile judecătorești din prezenta cauză pe norma juridică declarată ca fiind neconstituțională. Din interpretarea art.33 din actul normativ mai sus arătat rezultă că legiuitorul face distincția între rectificarea înscrierii, care se poate realiza prin radierea, îndreptarea sau menționarea oricărei operațiuni, susceptibilă a face obiectul unei înscrieri în cartea funciară, modificarea mențiunilor referitoare la aspectele tehnice ale imobilului și respectiv îndreptarea erorilor materiale săvârșite cu prilejul înscrierilor. Toate aceste operațiuni, indiferent de denumirea sau de obiectul asupra cărora poartă, au ca elemente comune scopul și efectul imediat pe care le determină. Scopul instituirii lor este acela de a restabili concordanța între situația pe care o relevă înscrierea din cartea funciară și situația reală a imobilului sau a dreptului ce formează obiectul înscrierii, iar rezultatul comun acestor procedee tehnico-juridice este schimbarea situației tabulare în acord cu starea juridică reală. Trebuie evitată confuzia între rectificarea cărții funciare, concepută ca mijloc procedural și drept fundamental, în temeiul căreia partea vătămată printr-o înscriere inexactă, existentă în cartea funciară, se poate adresa instanței și poate pretinde remedierea inexactității și operațiunea tehnico- juridică de rectificare a cărții funciare care se poate concretiza în diverse forme: radiere, menționare, modificare sau îndreptare și care se efectuează de lucrătorul de carte funciară, pe baza dispoziției dată de instanța de judecată sau de către registratorul de carte funciară. Interpretarea sistematică a alineatelor din art. 33 din Legea nr. 7/1996 relevă opțiunea legiuitorului de a stabili un regim juridic diferit în ceea ce privește căile de remediere a neconcordanțelor dintre situația de carte funciară și situația reală a imobilului în funcție, fie de categoriile de înscrieri, fie de natura inexactității. Astfel, în ceea ce privește schimbările referitoare la aspectele tehnice ale imobilului, schimbări care nu afectează esența dreptului care poartă asupra acelui imobil, art. 33 alin. 3 din Legea nr. 7/1996 prevede procedura de modificare a înscrierilor din Partea I a cărții funciare, procedura care se poate declanșa doar la solicitarea proprietarului dreptului de proprietate. . tehnico-juridică de modificare dă expresie principiului publicității integrale a cărții funciare în sensul că în cartea funciară trebuie înscrise toate operațiunile prin care se aduce vreo modificare în cuprinsul material al corpului funciar, cum ar fi cele referitoare la modificarea suprafeței unor parcele sau dezmembrarea acestora. Trebuie făcută o distincție între rectificarea și modificarea cărții funciare, aceasta rezultând în primul rând din obiectul diferit asupra căruia poartă cele două operațiuni tehnico-juridice. În timp ce rectificarea cărții funciare are ca obiect înscrierile și mențiunile referitoare la starea juridică a imobilului, modificarea presupune orice schimbare privitoare la aspectele tehnice ale imobilului, schimbare care nu afectează esența dreptului ce poartă asupra acelui imobil. Un alt criteriu de diferențiere este acela privind calitatea persoanei care poate solicita efectuarea operațiunii respective. S. deosebire de rectificare, care poate fi dispusă la cererea oricărei persoane interesate, modificarea nu poate fi cerută decât de titularul dreptului de proprietate. În consecință, modificarea suprafeței de teren se poate dispune doar atunci când solicitantul este întabulat în cartea funciară asupra terenului,iar înscrierea se referă la o altă suprafață decât cea corectă, dar numai în limitele păstrării formei și dimensiunilor imobilului. În speță, loturile de teren cu suprafața de 73 m.p. și respectiv 38 m.p., cu cât se solicită majorarea suprafețelor celor două numere cadastrale, sunt loturi distincte de loturile întabulate în favoarea reclamantei și nu sunt întabulate pe reclamantă, astfel că susținerile acesteia, în sensul că deține un titlu cu privire la suprafețele pe care solicită să fie incluse în numerele cadastrale 10008 și 10009, a căror rectificare o solicită, nu este întemeiată. Astfel, în mod corect, instanța de apel a stabilit că reclamanta nu a dovedit că este titularul dreptului de proprietate asupra suprafețelor de teren cu a căror majorare s-a solicitat rectificarea numerelor cadastrale prin cererea introductivă și având în vedere împrejurarea că modificarea suprafețelor de teren presupune afectarea proprietăților învecinate, a calificat în mod corect cererea reclamantei ca fiind o acțiune în rectificare întemeiată pe dispozițiile art. 34 pct. 4 din Legea nr. 7/1996 republicată. Conform acestui text legal, orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului. Acest caz de rectificare reunește practic toate situațiile neprevăzute de lege în care neconcordanța între starea tabulară și starea reală poate fi înlăturată numai pe calea rectificării. Este adevărat că, de regulă, acțiunea în rectificare de carte funciară are un caracter accesoriu deoarece se constituie într-o cerere subsecventă acțiunii principale care ocrotește dreptul subiectiv vătămat prin înscrierea neconformă situației juridice reale. În speță este o situație de excepție întrucât reclamanta a solicitat rectificarea înscrierilor din cărțile funciare motivat pe faptul că între cuprinsul cărților funciare și situația juridică reală a imobilului există discordanțe cu privire la suprafața terenurilor care se cer a fi înlăturate, astfel încât instanța de judecată poate fi investită direct, pe cale principală, cu o cerere de rectificare privitoare la aspectele tehnice ale imobilului, motiv pentru care Curtea va înlătura apărările formulate de intimatul M. B. referitoare la inadmisibilitatea acțiunii în rectificarea cărților funciare formulată de reclamantă, în cauză nefiind necesară existența unei hotărâri judecătorești anterioare. Art.19 alin.1 lit. A din Legea nr.7/1996, în forma aflată în vigoare la data introducerii acțiunii, reglementează alcătuirea cărții funciare, astfel: "(1) Cartea funciară este alcătuită din titlu, indicând numărul ei și numele localității în care este situat imobilul, precum și din trei părți: A. Partea I, referitoare la descrierea imobilelor, care va cuprinde: a) numărul de ordine și cel cadastral al imobilului; b) suprafața imobilului, destinația, categoriile de folosință și, după caz, construcțiile; c) planul imobilului cu vecinătățile, descrierea imobilului și inventarul de coordonate al amplasamentului, pentru fiecare imobil în parte, constituie anexa I la partea I, întocmită conform regulamentului aprobat prin ordin al directorului general al Agenției Naționale";. Astfel, din acest text legal rezultă cu claritate și fără nici un fel de dubiu faptul că planul imobilului cu vecinătățile, descrierea imobilului și inventarul de coordonate al amplasamentului, pentru fiecare imobil în parte, constituie anexa I la partea I a cărții funciare, pe care de altfel o întregește. În aceste sens, nu poate fi reținută critica recurentei privitoare la faptul că înscrierea în cartea funciară garantează existența dreptului real, dar nu întinderea lui deoarece această aserțiune este pe deplin valabilă doar în ipoteza în care inventarul de coordonate al amplasamentului imobilului nu este în nici un fel modificat sau schimbat față de cel care face deja parte din partea I a cărții funciare. În prezent, reclamanta este titulara dreptului de proprietate asupra imobilelor cu cele trei numere cadastrale: 9395, cu suprafața de 298 m.p; 10.009, cu suprafața de 85 m.p. și 10.008, cu suprafața de 792 m.p., configurația și suprafața fiecărui teren fiind rezultatul unor acte autentice încheiate de reclamantă în anul 2007 prin care numerele topografice inițiale 1724, 1725 și 1726, au fost convertite în numere cadastrale. Imobilele corespunzătoare numerelor cadastrale au fost dezmembrate și alipite sau sunt rezultatul partajului intervenit între coproprietarii terenului astfel încât configurația, dimensiunile laturilor și suprafețele acestor terenuri sunt menționate în planul parcelar din documentațiile cadastrale întocmite anterior încheierii actelor autentice în baza cărora s-a dispus întabularea dreptului de proprietate al reclamantei recurente în cărțile funciare, fac parte integrantă din actele autentice și sunt anexă la partea I a cărților funciare. Așa fiind, rectificarea suprafeței numerelor cadastrale anterior arătate, întemeiate pe dispozițiile art.34 pct.4 din Legea nr.7/1996, se poate dispune doar în cazul în care suprafața înscrisă în CF a fiecărui imobil corespunzător numărului cadastral, așa cum acesta este configurat pe planul parcelar, a fost greșit determinată, în cadrul acestei operațiuni nefiind admisibilă modificarea configurației numerelor cadastrale. Prin încheierea tuturor actelor autentice din anul 2007, reclamanta și- a însușit inclusiv planul de amplasament al imobilelor cărora li s-au atribuit numerele cadastrale noi, respectiv schița de delimitare a noilor parcele, configurația și dimensiunile acestora iar, în prezent, suprafața acestora nu diferă de cea stabilită prin actul de parcelare. Prin urmare, nu se poate reține că experții care au întocmit documentația poartă responsabilitatea rezultatului parcelării și partajării dispuse prin cele actele autentice sau faptul că convertirea numerelor topografice în numere cadastrale nu reprezintă actul de voință al reclamantei întrucât, în măsura în care reclamanta nu ar fi fost de acord cu conținutul documentațiilor, avea dreptul să solicite refacerea acesteia, cu atât mai mult cu cât prin documentațiile cadastrale se realizează identificarea, măsurarea și descrierea imobilelor, la data întocmirii lor și se asigură înregistrarea actelor și faptelor juridice referitoare la acestea, iar în ipoteza în care acestea nu ar fi fost corect întocmite, nu ar fi fost recepționate de O. prin parafarea acestora conform O.ui nr.6. pentru aprobarea Regulamentului privind conținutul și modul de întocmire a documentațiilor cadastrale în vederea înscrierii în cartea funciară. Cum în prezent situația reală nu diferă de cea înscrisă în CF, suprafețele celor trei imobile corespunzătoare numerelor cadastrale și configurația acestora fiind aceleași cu cele stabilite de reclamantă prin actele autentice din 2007, iar ceea ce diferă este doar folosința reclamantei care nu corespunde cu situația din cartea funciară, în mod legal tribunalul a apreciat că nu sunt întrunite în cauză cerințele prevăzute de art.34 pct.4 din Legea nr.7/1996 pentru a dispune majorarea suprafeței numerelor cadastrale. Având în vedere că actuala situație de carte funciară este rezultatul întabulărilor efectuate în baza actelor autentice încheiate de reclamantă în anul 2007, acte care exprimă voința reclamantei și care sunt în ființă, suprafețele și configurația numerelor cadastrale a fost consfințită prin aceste acte autentice, iar rectificarea suprafeței imobilelor nu este posibilă pe calea acțiunii în rectificare așa cum aceasta a fost formulată de reclamantă. Art.18 și art.19 din O. nr.6. pentru aprobarea Regulamentului privind conținutul și modul de întocmire a documentațiilor cadastrale în vederea înscrierii în cartea funciară invocate de recurentă sunt apreciate de Curte ca nefiind relevante în cauză deoarece stabilesc conținutul documentațiilor necesare înscrierii modificării limitei de proprietate, precum și conținutul documentațiilor necesare înscrierii modificării suprafeței imobilului. Cererea reclamantei recurente formulată prin concluziile scrise privitoare la îndreptarea erorii produse la întocmirea planului funciar privind suprafețele aferente nr. top. (...), suprafețe care au făcut obiectul contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de reclamantă reprezintă o cerere nouă care a fost formulată pentru prima dată în calea extraordinară de atac a recursului și care este vădit inadmisibilă conform art. 294 alin. 1 C.pr.civ. coroborat cu art. 316 C.pr.civ. Această împrejurare nu o împiedică pe reclamantă să promoveze o nouă acțiune civilă prin care să solicite desființarea actelor în temeiul cărora s-a realizat convertirea și parcelarea imobilelor cu nr.top. inițiale: 1724 din CF nr.2348, 1725 din CF nr.3117, 1726 din CF nr.3744 în numerele cadastrale noi: 9395 din CF nr.14714, 10008 din CF nr.16186 și 10009 din CF nr.15713 în sensul revenirii la situația anterioară de carte funciară, pentru a pune de acord starea tabulară afirmativ inexactă, în opinia reclamantei, a imobilelor cu nr.top. inițiale cu starea tabulară reală și exactă a acestora.. Pentru aceste considerente, în speță nefiind îndeplinite cerințele prevăzute de art.304 pct.9 C.pr.civ., Curtea în temeiul art. 316 C.pr.civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta S. C. DE I. A. S. B. împotriva deciziei civile nr. 8. din 10 noiembrie 2010 a T.ui B.-N. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o va menține. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta S. C. DE I. A. S. B. împotriva deciziei civile nr. 8. din 10 noiembrie 2010 a T.ui B.-N. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 18 martie 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, I.-D. C. A.-A. P. C.-M. CONȚ G.IER, A. A. M. Red.A.A.P/Dact.H.C./3 ex./(...). Jud.fond: T. L.M. Jud.apel:Berari R.;B. M.L.;
| ← Decizia civilă nr. 171/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 2004/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
