Decizia civilă nr. 1291/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 1291/R/2011
Ședința a 7 aprilie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. A. C. JUDECĂTOR: ANA I.
JUDECĂTOR: A. C.
G.: C. B.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanții P. M. G. și P. T., împotriva deciziei civile nr. 173 din (...) a T. M. în dosarul nr. (...), privind și pe intimații S. ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN D. G. A F. P. M. și P. DE PE L. CURTEA DE APEL CLUJ, având ca obiect despăgubiri în baza L. nr. 2..
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 6 aprilie 2011, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea pârâtului intimat S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, întâmpinare prin care solicită respingerea recursului și judecarea cauzei în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C. proc. civ., un exemplar fiind comunicat cu reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind alte excepții sau cereri, C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită respingerea recursului și menținerea în tot a hotărârii atacate și pe cale de consecință respingerea cererii privind obligarea S. Român la plata despăgubirilor ca urmare a constatarii caracterului politic al măsurii deportării ca prizonier de război în U.
C U R T E A
Prin acțiunea civilă înregistrată sub numărul de mai sus, reclamanții P. M. G. și P. T. au chemat în judecată pe pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice solicitând instanței ca prin sentința pe care o va pronunța acesta să fie obligat la plata daunelor morale în sumă de 60.000
Euro.
Prin Sentința civilă nr. 173 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...) s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta P. M. G. precum și P. T. în contradictoriu cu pârâtul S. Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
Conform susținerilor reclamantei, aceasta a fost deportată de ruși în ianuarie 1945 când la conducerea țării era regimul horthyst, și a fost dusă în Lagărul nr. 1040 Jenakerov, mina 66 până în anul 1947.
Pentru o mai bună soluționare a cauzei s-a apreciat că se impune a se face o scurtă incursiune cronologică a evenimentelor istorice ce au avut lor în Transilvania în perioada 1940-1945.
Din cuprinsul L. nr. 2. rezultă că prin aceasta se urmărește a se completa cadrul legislativ referitor la acordarea reparațiilor morale și materiale cuvenite victimelor totalitarismului comunist, realizând un act de dreptate pentru cei care au avut curajul să se opună regimului opresiv și să încerce să-și exercite drepturile fundamentale.
În speță, coroborând susținerile reclamantei cu actele de la dosar a rezultat că aceasta a fost deportată în perioada regimului horthyst de către ruși și a fost dusă într-un lagăr unde a lucrat ca și miner în subteran. Această măsură a fost luată în perioada când la conducerea țării era un alt regim decât cel comunist instaurat la data de 06 martie
1945.
De altfel, reclamanta a și obținut de la S. maghiar despăgubiri pentru abuzurile săvârșite de regimul horthyst, așa cum reiese din D. dată de O. N. pentru Stabilirea Deportaților din B.apesta (fila 7).
În M. O. nr. 761/(...) a fost publicată D. nr. 1358 din 21 octombrie
2010 a C. C. prin care s-a constatat că prevederile art. 5 alin.1 lit.a teza întâi din L. nr. 2. privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada (...)-22 decembrie 1989 cu modificările și completările ulterioare, sunt neconstituționale, fiind reproduse în sentință considerentele avute în vedere de către Curtea Constituțională la pronunțarea deciziei.
Față de cele de mai sus, s-a apreciat că cererea reclamantei nu este fondată, că nu sunt aplicabile dispozițiile L. nr. 2. motiv pentru care s-a respins conform dispozitivului.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții P. M.-G. și P. T. solicitând casarea sentinței și urmare rejudecării admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
În motivare s-a arătat că daunele morale au fost solicitate ca urmare a deportării reclamantei P. M. G. în U. în perioada (...)-(...).
Motivarea instanței de fond bazată pe decizia nr. 1. a C. C. este de natură a o nedreptăți și discrimina pe reclamantă față de persoanele care au primit sume de bani în temeiul L. nr. 2..
S-a mai precizat că măsurile cu caracter pecuniar prevăzute de D.- L. nr. 1. nu sunt suficiente în raport cu suferința deosebită provocată reclamantei prin măsurile luate de către S. Român împreună cu S. R..
S-a mai învederat prin cererea de recurs că dacă s-ar solicita actele de la C. de P. și C. pentru acordarea drepturilor persoanelor persecutate din motive politice s-ar fi aflat că susținerile recurenților sunt fondate.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 299-316 C.pr.civ.
În probațiune s-au depus la dosar înscrisuri în copie: declarația recurentei P. M. în limba română și limba maghiară și cupoane de pensie ale acesteia.
În apărare intimatul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice aformulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
În motivare s-a arătat că măsura luată împotriva reclamantei nu se încadrează în prevederile art. 3 și 4 din L. nr. 2., fiind vorba despre o deportare impusă de S. S. ca stat de ocupație în acea vreme, nefiind o măsură dispusă ca urmare a împotrivirii față de regimul comunist instaurat la data de (...).
S-a mai învederat că raportat la decizia nr. 1. a C. C. prin care s-a declarat neconstituțional art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 2. nu mai pot fi acordate despăgubiri cu titlu de daune morale.
Analizând recursul declarat de către reclamanții P. M.-G. și P. T. împotriva sentinței civile nr. 1. a T. M., C. reține următoarele:
Din ansamblul L. nr.2. rezultă voința legiuitorului ca acest act normativ să reglementeze situația juridică cu privire la faptele de împotrivire la regimul totalitar instaurat în România după data de (...), în acest sens fiind prevederile art.1 alin.1 și 3, art.3, art.4 alin.2.
Nu beneficiază de dispozițiile L. nr. 2., art. 5 lit. a și persoanele ori succesorii acestora înscriși de art. 5 alin. 1, care au fost deportate sau constituite prizonieri, textul art. 5 alin. 1 din L. nr. 2. prevăzând că „la stabilirea cuantumului despăgubirilor se va ține seama și de măsurile reparatorii deja acordate persoanelor în cauză în temeiul D.ui-lege nr. 1. privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările și completările ulterioare, și al Ordonanței de urgență a G. nr. 2., aprobată cu modificări și completări prin nr. 5., cu modificările și completările ulterioare"; și nereferindu-se la acordarea drepturilor prevăzute de L. nr.2. în favoarea persoanelor deportate sau constituite prizonieri.
Instanța de fond nu a mai solicitat actele referitoare la situația reclamantei P. M., aceste probe neputând fi apreciate ca utile în soluționarea cauzei raportat la cele reținute mai sus.
Oricum, prin decizia nr. 1358/(...), Curtea Constituțională a declarat art. 5 alin. 1 lit. a Teza I din L. nr. 2. invocat ca temei de drept al acțiunii de către reclamantă, ca neconstituțional, fapt ce are drept consecință lipsirea de fundament juridic a tuturor acțiunilor întemeiatepe art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 2., această prevedere încetându-și efectele, decizia fiind obligatorie erga omnes, potrivit art. 31 alin. 1 din L. nr. 47/1992.
Conform alin.3 al art.31 din L. nr.47/1992, atunci când Curtea
Constituțională constată neconformitatea cu C. a unui act normativ de natura celor sus-menționate ori a unei dispoziții dintr-un asemenea act normativ, acestea își încetează efectele juridice dacă în termen de 45 de zile de la publicarea în M. O. al R. a deciziei prin care s-a constatat neconstituționalitatea autoritatea cu atribuții de legiferare nu dispune măsurile necesare asigurării pentru viitor a conformității cu C. a actului normativ ori a normei juridice vizate.
Această încetare a efectelor are, prin urmare, caracter general, ea privind toate categoriile de subiecți de drept ce intră sub incidența prevederilor declarate neconstituționale, fiind fără însemnătate dacă aceștia erau sau nu deja părți reclamante într-un proces pe care l-ar fi deschis pentru a pretinde constatarea ori realizarea unor drepturi instituite prin chiar prevederile neconforme cu C..
Pe cale de consecință, trebuie considerat că existența unui proces în curs în cadrul căreia reclamanta își întemeiază pretenția pe dispoziția legală declarată neconstituțională nu împiedică aplicarea deciziei C. C., cu toate implicațiile ce decurg din aceasta asupra acțiunii promovate de reclamantă.
Având în vedere că dispozițiile legale pe care își întemeiază reclamanții pretențiile de acordare a daunelor morale au fost declarate neconstituționale prin D. nr. 1358 din 21 octombrie 2010 a C. C., publicată în M. O. al R. nr. 761 din 15 noiembrie 2010, iar legiuitorul nu a dispus, nici în termen de 45 de zile de la publicarea deciziei în M. O., nici ulterior, măsuri pentru punerea de acord cu C. a dispozițiilor declarate neconstituționale, pretențiile reclamantei privitoare la obligarea S. Român la plata de daune morale au rămas fără temei legal, fiind de avut în vedere că declararea ca neconstituționale a prevederilor legii sus- arătate, conjugată cu inexistența unor alte dispoziții normative în vigoare care să consacre dreptul la despăgubire pe care reclamanta îl invocă, obligă la concluzia că acest drept nu mai poate fi recunoscut de către instanță, căci s-ar ajunge la săvârșirea de către judecători a unui exces de putere. D. C. C. își produce efectele tuturor proceselor , indiferent de faza procesuală, acest lucru rezultând și din aceea că excepția de neconstituționalitate a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță incidentă în cauză poate fi invocată și în faza apelului sau a recursului, în cazul admiterii excepției dispoziția declarată neconstituțională nemaiputând fi aplicată nici procesului în care a fost invocată excepția și nici altor procese în curs, indiferent de faza procesuală.
Nu se poate pune problema săvârșirii unui abuz prin aplicarea deciziei C. C., raportat la considerentele anterioare, atâta timp cât dispoziția referitoare la obținerea compensațiilor nu a fost anulată ca urmare a unui mecanism ad-hoc ci ca urmare a exercitării controlului deconstituționalitate, acest lucru fiind reținut și de C. E. a D. O.(Cauza Slavov și alții contra Bulgariei). În această hotărâre se apreciază că eventualele efecte negative pentru una sau alta dintre părțile proceselor aflate pe rol, sunt rezultatul funcționării normale a mecanismelor pentru controlul constituționalității în statul de drept, neputându-se pune problema încălcării art.1 din Protocolul nr.1 la C. și în consecință nici a art.14 din C., simpla posibilitate recunoscută prin lege de a obține despăgubiri pentru anumite prejudicii suferite în trecut neavând semnificația unei speranțe legitime, atâta timp cât deznodământul judiciar este incert până la momentul finalizării procesului.
Problema interpretării normelor interne raportat la C. E. a D. O. nu se mai pune în cauză, în condițiile declarării ca neconstituționale a prevederilor art.5 alin.1 lit.a din L. nr.2.. Acest text de lege nemaiexistând nu mai poate fi înlăturat sau interpretat conform C.i, obligația instanțelor interne constând în aceea că trebuie să dea eficiență prevederilor C.i, dar acest lucru este posibil doar atunci când este vorba despre o normă de drept intern în vigoare.
În condițiile în care reclamanții apreciază că le sunt aplicabile prevederile D.ui-Lege nr.1., act normativ în vigoare, aceștia sunt îndreptățiți să promoveze o acțiune întemeiată în drept astfel, solicitând drepturile prevăzute în acest decret lege, prezenta acțiune având ca obiect acordarea de daune morale fiind întemeiată pe prevederile L. nr.2..
Având în vedere considerentele de mai sus, C., în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții P. M.-G. și P. T. împotriva sentinței civile nr. 173 din 27 ianuarie 2011 a T. M. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o menține ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții P. M.-G. și P. T. împotriva sentinței civile nr. 173 din 27 ianuarie 2011 a T. M. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 7 aprilie 2011.
PREȘEDINTE,
JUDECĂTOR,
JUDECĂTOR,
A. A. C. ANA I.
A. C.
G.,
C. B.
Red.A.C./dact.L.C.C.
2 ex./(...) Jud.fond: P. G.
| ← Decizia civilă nr. 89/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 1026/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
