Decizia civilă nr. 90/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMI.
DOSAR NR. (...)
D. CIVILĂ NR. 90/A/2011
Ședința publică din 16 februarie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamantul B. M., precum și apelul declarat de pârâtul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. A F. P. împotriva sentinței civile nr. 3. din 23 aprilie 2010 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), având ca obiect despăgubiri L.a nr.221/2009.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul reclamantului-apelant B. M., avocat I. V. cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind reprezentantul pârâtului-apelant S. român prin MFP - D. C.
P. de pe lângă C. de A. C. este reprezentat de procuror S. A. Procedura de citare este legal îndeplinită.
A.ul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care nefiind alte cereri în probațiune de formulat sau excepții de invocat, C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra apelurilor.
Reprezentantul reclamantului-apelant solicită admiterea apelului propriu, și respingerea apelului declarat de pârât, cu consecința menținerii sentinței pronunțate de prima instanță. Consideră că dispozițiile deciziilor de neconstituționalitate, sunt aplicabile doar acelor acțiuni care au fost promovate după publicare acestora în Monitorul Oficial, astfel că sentința primei instanțe trebuie menținută, pentru a nu încălca principiul neretroactivității legii civile și pentru a da eficiență prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 1 al CEDO, potrivit cărora, prin recunoașterea unui drept de către o instanță, reclamantului i s-a creat o speranță legitimă că va obține despăgubirile recunoscute prin această hotărâre. Solicită de asemenea obligarea pârâtului-apelant la plata cheltuielilor de judecată la fondul cauzei, întrucât nu poate fi reținută culpa reclamantului în promovarea acțiunii. Nu solicită cheltuieli de judecată în apel.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. pune concluzii în sensul respingerii apelului declarat de reclamant și admiterii în parte a apelului declarat de pârât, cu consecința schimbării în parte a hotărârii apelate în sensul înlăturării obligației pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice la plata despăgubirilor cu titlu de daune morale către reclamant, având în vedere că s-a constatat neconstituționalitatea prevederilor legale ce constituiau temeiul juridic al acțiunii, astfel că acțiunea a rămas fără unfundament legal care să permită instanței acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral. Apreciază că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile deciziei de neconstituționalitate nr. 1., întrucât acestea se referă la dispozițiile art. I pct. 1 și II din OUG nr. 6., sunt aplicabile dispozițiile deciziei de neconstituționalitate nr. 1., și nu trebuie confundată neretroactivitatea cu neconstituționalitatea. Consideră că este justificată cererea reprezentantului reclamantului-apelant în sensul acordării cheltuielilor de judecată pentru fondul cauzei, întrucât nu se poate reține vreo culpă în sarcina reclamantului la promovarea acțiunii.
C. reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 3. din 23 aprilie 2010 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul B. M., în contradictoriu cu S. R. - prin Ministerul Finanțelor Publice și în consecință, pârâtul a fost obligat să plătească reclamantului echivalentul în lei, la cursul din ziua plății al sumei de 150.000 Euro și să plătească reclamantului suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin sentința nr. 1257/(...) a T.ui Militar Teritorial București reclamantul B. M. a fost condamnat la 9 (luni) închisoare corecțională, pentru omisiunea denunțării, prevăzută de art. 228 din Cod penal. S-a computat detenția preventivă de la (...), fiind arestat în perioada (...)-(...),așa cum rezultă din adresa nr. 228801/ (...) a I.G.M.
Prin Sentința nr. 1387/(...) a T.ui Militar al Regiunii a II-a Militare, reclamantul a fost condamnat la o pedeapsă de 10 ani închisoare corecțională pentru „culegere de transmitere de informații";, făcându-se aplicarea art.194/3 combinat cu art. 194/4 și art. 194/1 din Codul penal în vigoare.
Reclamantul a executat închisoare corecțională 9 ani și 10 luni în perioada (...)-(...).
Conform adresei nr. 4884/R/(...), a M.ui Muncii și Familiei și Protecției Sociale A.J.P.P.S.-C., reclamantului i-au fost recunoscute drepturile ca beneficiar al D. L. nr. 1..
Condamnările suferite de reclamant sunt încadrate și considerate ca fiind condamnări cu caracter politic, în condițiile Legii nr. 221/2009.
Probele testimoniale administrate în cauză au confirmat condițiile grele, în care inculpatul a executat detenția, precum și privațiunile suferite ulterior punerii sale în libertate.
În atare condiții, instanța a constatat că elementele răspunderii civile delictuale, instituite de dispozițiile art. 998 și urm. C.civ. și ale art. 48 al.3 din Constituția R.iei, impun repararea de către S. roman prin M. F., a pagubelor suferite de reclamanți, cea ce presupune în principiu, înlăturarea tuturor consecințelor dăunătoare ale acesteia, în scopul repunerii pe cât posibil, în situația anterioară a victimei, în speță a reclamantului.
Repararea eventualului prejudiciu, nu poate avea decât un caracter estimativ, lucru explicabil, prin natura neeconomică a respectivelor daune imposibil de a fi echivalate bănesc.
Acordarea unor sume de bani, nu ar putea avea decât un minim caracter compensatoriu de natura a permite victimei a-și alina consecințele faptei ilicite asupra persoanei sale.
T. având în vedere vârsta pe care o avea reclamantul în momentul condamnării, de 29 de ani, perioada condamnării, durata efectivă a executării pedepsei, suferințele fizice și psihice rezultate din lipsurile pe care a trebuit să le suporte în regimul de detenție, alterarea stării de sănătate, precum și de atitudinea manifestată de acesta, ulterior punerii în libertate, a apreciat că suma de 150.000 euro reprezintă o satisfacție suficientă și echitabilă pentru prejudiciul moral suferit.
Fiind în culpă procesuală, reclamantul făcând cheltuieli de judecată, cu angajarea unui apărător, intimatul solicitând respingerea cereri prin întâmpinarea depusă în temeiul art. 274 C.p.c., a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
I. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul B. M., solicitând schimbarea sentinței în sensul majorării despăgubirilor la suma solicitată prin acțiune, respectiv 1.400.000 Euro în echivalent în lei la cursul din ziua plății.
În motivarea apelului, a arătat că a executat 9 ani și 10 luni de detenție, iar pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor ar fi fost oportun ca instanța să se raporteze la practica judiciară în materia acordării despăgubirilor în temeiul art.504-505 Cod proc.pen. În acest sens, au fost invocate deciziile nr. 1987/2003, nr. 4284/2004, nr. 2220/2007 ale Înaltei Curți de C. și Justiție, în care media despăgubirilor acordate pentru un an detenție au fost cuprinse între 50.000 și 100.000 euro.
S-a arătat că regimul detenției deținuților politici a fost incomparabil mai aspru și mai dur decât cel al detenției de drept comun, condițiile deosebit de grele, hrană puțină, de proastă calitate, muncă grea, frig, bătăi, lipsa asistenței medicale, a cauzat boli grave unora dintre deținuți sau chiar decesul acestora. Cel mai greu de suportat era însă teroarea psihică, tentativa de a-i schilodi moral prin culpabilizare și „., și foarte puțin din deținuți au rezistat metodelor diabolice folosite pentru „reeducarea acestora";.
Condamnarea politică a avut consecințe ulterioare executării pedepsei, atât asupra apelantului, cât și asupra familiei sale pe toate planurile, fizic, psihic, social, profesional. La eliberarea din detenție starea de sănătate fizică și psihică fiind profund afectată, apelantul având nevoie de o lungă perioadă pentru refacere, iar sub aspect profesional, deși era student al facultății de drept nu a mai putut profesa în domeniu, deoarece era considerat un
„dușman al poporului";.
Din punct de vedere social, reclamantul arată că el și familia sa erau evitați de foștii prieteni, de teama repercusiunilor statului totalitar.
II. Împotriva aceleiași sentințe a declarat apel și S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând modificarea sentinței cu consecința respingerii acțiunii, pentru următoarele considerente:
Raționamentul instanței de fond nu are la bază un suport probator temeinic pentru acordarea despăgubirilor. A fost invocată jurisprudența
Înaltei Curți de C. și Justiție, respectiv decizia civilă nr. 1481/(...), când pentru 15 ani de detenție grea pârâtul a fost obligat la 350.000 lei cu titlude daune, iar, în cazul de față, reclamantul a primit 150.000 euro, pentru mai puțin de 10 ani de privare de libertate.
Pârâtul a arătat că instanța de fond a pronunțat hotărârea întemeindu-se doar pe prezumții reținute cu nerespectarea dispozițiile art. 1203 C. civil.
A.antul a mai arătat că instanța de fond nu a avut în vedere și măsurile reparatorii acordate deja reclamantului și de sumele încasate de acesta în baza D. - lege nr. 1., motiv pentru care a solicitat respingerea acțiunii.
Prin concluzii scrise, S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice a invocat decizia nr. 1354/(...) și decizia nr. 1358/(...), prin care au fost declarate neconstituționale atât dispozițiile art. I pct. 1 și art. II din OUG nr. 6., precum și dispozițiile art. 5 lit. a din L.a nr. 221/2009, arătând că sunt incidente și în prezenta cauză, deciziile Curții Constituționale fiind opozabile
„erga omnes";.
A.ul declarat de reclamant este nefondat iar apelul declarat de pârâteste fondat parțial pentru următoarele considerente:
L.a nr. 221/2009, privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, a fost modificată prin OUG nr. 6. plafonând cuantumul despăgubirilor pentru prejudiciu moral până la 10.000 euro pentru persoana care a suferit condamnarea și 5.000 euro pentru soțul/., descendenții de gradul I și 2500 euro pentru descendenții de gradul II.
Prin D. nr. 1354/20 octombrie 2010 au fost declarate neconstituționale dispozițiile art. 1 pct. 1 și art. II din OUG nr. 6., reținându-se de Curtea Constituțională că această ordonanță creează premisele unei discriminări între persoane, care deși se găsesc în situații obiectiv identice, beneficiază de un tratament juridic diferit, ceea ce contravine art. 16 alin. 1 din Constituție. De asemenea, s-a statuat că OUG nr. 62/2001, încalcă și principiul neretroactivității consacrat de art. 15 alin.
2, întrucât se aplică și situațiilor în care există o hotărâre judecătorească pronunțată în primă instanță și care, deși nedefinitivă, poate fi legală și temeinică prin raportare la legislația aflată în vigoare la data pronunțării acesteia.
În 21 octombrie 2010 prin D. nr. 1. octombrie 2010 a fost admisă excepția de neconstituționalitate a art. 5 lit. a din L.a nr. 221/2009, care stabilea posibilitatea acordării despăgubirilor pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare.
În esență Curtea Constituțională a arătat că în materia despăgubirilor pentru daune morale suferite de persoanele persecutate din motive politice în perioada comunistă existau două norme juridice, art. 4 din Decretul-lege nr. 1. și art. 5 din L.a nr. 221/2009 cu aceeași finalitate - acordarea unor sume de bani persoanelor persecutate, existând o legiferare paralelă. Invocându-se art.14 din L.a nr. 24/2000 (privind normele de tehnică legislativă) care stabilește principiul „unicității reglementării în materie";, precum și de faptul că în materia reparațiilor trebuie să existe o legislație clară, precisă, adecvată, proporțională, care să nu dea naștere la interpretări și aplicări diferite, s-a constatat că art. 5 lit.a din L.a nr. 221/2009, contravine dispozițiilor art. 1 alin. 1 și 5 din legea fundamentală.
Aceste decizii au fost publicate în Monitorul Oficial nr. 761 din (...) și după cum rezultă din art. 147 Constituție „dispozițiile din legi și ordonanțele în vigoare, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției.
Dispozițiile Curții Constituționale prin care s-a constat neconstituționalitatea unor dispoziții sau acte normative sunt obligatorii și definitive, supuse unui regim legal, care le declară universal valabile cu efecte „erga omnes"; - după cum rezultă din dispozițiile art. 31 al. 1 din L.47/1992.
Prin urmare aceste decizii sunt obligatorii pentru instanță și părți și în această cauză deoarece sunt opozabile tuturor. Termenul de 45 zile în care Parlamentul sau Guvernul ar fi putut adopta alte dispoziții legale, în prezenta materie, compatibile cu Constituția este depășit, situație în care dispozițiile legale declarate neconstituționale - art.5 lit. a din L.a nr.
221/2009 - au rămas fără efecte juridice.
Așadar în lipsa intervenției Parlamentului în vederea adoptării unor noi dispoziții legale compatibile cu Constituția, potrivit dispozițiilor art. 31 al. 3 din L. 47/1992, acțiunile întemeiate pe art. 5 lit. a L.a nr. 221/2009 au fost lipsite de fundament legal.
Prin deciziile constituționale invocate, Curtea Constituțională nu a abrogat și nu a modificat dispozițiile legale supuse controlului, ci a împiedicat producerea efectelor juridice de către dispozițiile declarate neconstituționale.
În considerentele deciziei Curții Constituționale, s-a analizat dacă persoanele care aveau înregistrate acțiuni ar putea susține că aveau „o speranță legitimă"; la bun, cum a fost consacrată de jurisprudența C. Curtea
Constituțională a considerat că reclamantul nu avea speranță legitimă în obținerea compensațiilor, deoarece dispoziția referitoare la obținerea compensațiilor nu a fost anulată ca urmare a unui mecanism ad-hoc, extraordinar, ci ca rezultat al exercitării controlului de constituționalitate"; - cauza Slavos vs. Bulgaria.
Fiind dezlegat și acest aspect de către Curtea Constituțională, instanțele ordinare nu mai au căderea să interpreteze „speranța legitimă";, în alt sens, dezlegările date de Curtea Constituțională fiind obligatorii.
Chiar dacă D. nr. 1. a fost publicat în (...), acesta se aplică și proceselor în curs, întrucât efectele juridice ale unei decizii pronunțate de C. C. nu pot fi asimilate efectele unei legi noi care modifică sau abrogă o dispoziție legală.
Prin sentința pronunțată, instanța de fond a constatat caracterul politic al condamnării reclamantului care în sine reprezintă o reparație morală, curtea menținând aceste dispoziții ale sentinței.
Respingerea petitului privind daunele morale nu se datorează faptului că reclamantul ar fi investit instanța cu o acțiune nefondată ci datorită constatării neconstituționalității dispozițiilor legale mai sus arătate, care nu- i pot fi imputabile acestuia. Culpa în acest caz îi aparține pârâtului S. R., care a edictat unui act normativ (ulterior declarat neconstituțional și agenerat un val de procese care au implicat si cheltuieli judiciare importante pentru persoanele vizate de aplicarea L..
Prin urmare, curtea constată că în mod legal cu respectarea dispozițiilor art. 274 C.Pr.Civ. a fost obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei, dispoziție care va fi menținută.
Ca o consecință a declarării neconstituționalității art. 5 lit. a din L.a nr. 221/2009, pentru considerentele mai sus arătate, va fi respins și apelul reclamantului B. M.
Pentru considerentele mai sus reținute, curtea în temeiul art. 296
C.Pr.Civ. va admite în parte apelul declarat de pârâtul S. R. prin Ministerul
Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. C. împotriva sentinței civile nr. 368 din
23 aprilie 2010 a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...) pe care o schimbă în parte, în sensul înlăturării dispoziției privind obligarea pârâtului la plata sumei de 150.000 euro în favoarea reclamantului, va menține celelalte dispoziții ale sentinței și va respinge apelul declarat de reclamantul B. M. împotriva aceleiași sentințe.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite în parte apelul declarat de pârâtul S. R. prin MINISTERUL
FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. A F. P. C. împotriva sentinței civile nr.
368 din 23 aprilie 2010 a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...) pe care o schimbă în parte, în sensul înlăturării dispoziției privind obligarea pârâtului la plata sumei de 150.000 euro în favoarea reclamantului.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Respinge apelul declarat de reclamantul B. M. împotriva aceleiași sentințe.
D. este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 16 februarie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER T. A. N. T. D. M. T.
Red. T.A.N. dact. GC
5 ex/(...)
Jud.primă instanță: D. T.
| ← Decizia civilă nr. 3662/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 2175/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
