Decizia civilă nr. 1777/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 1777/R/2011
Ședința publică din 19 mai 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. A. C. JUDECĂTORI : ANA I.
: A. C.
G. : C. B.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către reclamantul G. I., împotriva sentinței civile nr. 223 din 3 martie 2011 a Tribunalul Maramureș, pronunțată în dosarul nr. (...) în contradictoriu cu intimații S. ROMÂN PRIN
MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - PRIN D. G. A F. P. M. P. DE PE L.
CURTEA DE APEL CLUJ, având ca obiect despăgubiri - Legea nr. 2..
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că prin întâmpinarea depusă la dosar de către pârâtul intimat Ministerul Finanțelor Publice, a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2
C.proc.civ.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind alte excepții sau cereri, C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită respingerea recursului ca nefondat.
C U R T E A
Prin acțiunea civilă înregistrată sub numărul de mai sus, reclamantul G. I. a chemat în judecată pe pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice solicitând instanței ca prin sentința pe care o va pronunța să se constate caracterul politic al condamnărilor pronunțate prin sentința penală nr. 707/1970 de către T. M. C., prin care reclamantul a fost condamnat la 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de propagandă împotriva orânduirii socialiste, și obligarea pârâtei la plata sumei de 300.000 Euro (echivalentul în lei) cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnarea cu executarea pedepsei în loc de deținere.
Prin Sentința civilă nr. 223 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...) s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul G. I. în contradictoriu cu pârâtul S. Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 707/1970 pronunțată de T. M. C. reclamantul a fost condamnat la 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de propagandă împotriva orânduirii socialiste prevăzută și pedepsită de art. 166 alin. II Cod penal, pedeapsă din care a executat 5 ani și 2 luni în regim de detenție.
În cauză, problema ce urmează a fi analizată este aceea, dacă infracțiunea de propagandă împotriva orânduirii socialiste, prevăzută și pedepsită de art. 166 alin. II din Codul penal în vigoare la data condamnării poate fi considerată ca fiind o infracțiune cu caracter politic în sensul dispozițiilor art. 1 alin. 3 din Legea nr. 2..
Această infracțiune prevăzută de art. 166 alin. II Cod penal în baza căreia a fost condamnat reclamantul nu se include printre infracțiunile enumerate de art. 1 alin. 2 lit. a din Legea nr. 2.. Cu toate acestea condamnarea suferită de reclamant fiind pentru săvârșirea unor fapte contra regimului comunist, așa cum reiese din denumirea infracțiunii „propagandă împotriva orânduirii socialiste";are caracter politic.
Prin D. nr. 1358 din 21 octombrie 2010 a C. C. publicată în Monitorul Oficial nr. 761/(...), s-a constatat că prevederile art. 5 alin. 1 lit. a teza întâi din Legea nr. 2. privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada (...)-22 decembrie 1989 cu modificările și completările ulterioare, sunt neconstituționale.
Reținându-se că potrivit dispozițiilor art. 31 alin. 1 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea C. C., deciziile prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare este definitivă și obligatorie, urmează a respinge ca neîntemeiată acțiunea reclamantului pentru acordarea daunelor morale conform dispozitivului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul G. I. solicitândmodificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii.
În motivare s-a arătat că instanța de fond a făcut în mod greșit aplicarea D. nr. 1. a C. C. având în vedere că această decizie încalcă principiul neretroactivității consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituție.
România este singurul stat fost comunist în care victimelor regimului totalitar comunist li se refuză acordarea de compensații bănești garantate de actele internaționale pentru prejudiciile morale suferite în timpul regimului totalitar.
A fost invocată Hotărârea Broniowski c/a Polonia nr. 31443/1996 prin care se stipulează că legiuitorul nu poate restrânge posibilitatea de a exercita un drept general formal conferit individului creând în mod efectiv un nudum jus adică un drept patrimonial vidat de substanța sa și care în practică nu are nicio valoare materială.
Aplicând direct convenția potrivit principiului preeminenței sale consacrat de art. 20 alin. 2 din Constituția României, în cauză se pot acorda daunele morale solicitate.
S-a mai invocat faptul că practica instanțelor de judecată este în acest sens, motivat de neretroactivitatea D. nr. 1. a C. C.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 3041 și urm. C.pr.civ. și Legea nr. 2..
Pârâtul S. Român a formulat întâmpinare la recursul declarat de reclamant solicitând respingerea acestuia.
În motivare s-a arătat în esență că atâta timp cât condamnarea reclamantului nu are caracter politic raportat la D. în interesul legii nr.
32/2009 a Înaltei Curți de C. și Justiție, este evident faptul că reclamantul nu poate beneficia de prevederile L. nr. 2..
În ceea ce privește daunele morale s-a arătat că ținând cont de D. nr. 1. a C. C., aplicabilă tuturor cauzelor, inclusiv celor în curs de soluționare, acestea nu mai se pot acorda.
S-a mai precizat că jurisprudența C. Europene a D. O. este în sensul că în principiu puterea legislativă nu este împiedicată să reglementeze în materie civilă introducând noi dispoziții normative cu caracter retroactiv.
În ceea ce privește speranța legitimă, C. a statuat în sensul că reclamanții nu se pot prevala de aceasta.
Analizând recursul declarat de reclamantul G. I. împotriva sentinței civile numărul 2. a T. M., C. reține următoarele:
În mod corect s-a apreciat de către instanța de fond că în actualul cadru legislativ cererea reclamanților de acordare a daunelor morale în temeiul L. nr.2. nu are suport legal.
Dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 2., așa cum acestea au fost modificate prin OUG nr. 6., au fost declarate neconstituționale prin D. C. C. nr.
1358/(...), publicată în Monitorul Oficial nr. 761/(...), împlinindu-se și termenul de 45 de zile prevăzut de art. 147 din Constituția României și art.31 din Legea nr.47/1992 în interiorul căruia Parlamentul sau Guvernul puteau să pună de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției, astfel că dispoziția legală ce constituie fundamentul juridic al acțiunii și-a încetat efectele juridice.
Nu se pune problema retroactivității legii civile în sensul art. 15 alin. 2 din Constituție, întrucât excepția de neconstituționalitate a fost admisă în cursul soluționării procesului și nu după ce hotărârea judecătorească a rămas irevocabilă. Excepția de neconstituționalitate a unei legi sau a unei ordonanțe ori a unei dispoziții din acestea poate fi ridicată, potrivit dispozițiilor art. 29 alin. 1 și 2 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea C. C., de oricare dintre părți, de procuror sau de instanță din oficiu, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia, cu condiția ca dispozițiile respective să aibă legătură cu soluționarea cauzei. Întrucât excepția de neconstituționalitate poate fi invocată și în căile de atac, admiterea ei lasă fără suport legal nu doar acțiunea civilă în justiție, ci și hotărârea judecătorească fundamentată în drept pe dispoziția declarată neconstituțională. În speță, oastfel de excepție nu a fost ridicată, însă a fost admisă într-un alt dosar, ceea ce a făcut inadmisibilă sesizarea C. C. în prezenta cauză, raportat la dispozițiile art. 29 alin. 3 din Legea nr. 47/1992, decizia C. nr. 1358/(...) fiind, însă, definitivă și obligatorie, conform art. 31 alin. 1 din același act normativ.
Nu se poate pune nici problema săvârșirii unui abuz sau a unei discriminări prin aplicarea deciziei C. C., raportat la considerentele anterioare, atâta timp cât dispoziția referitoare la obținerea compensațiilor nu a fost anulată ca urmare a unui mecanism ad-hoc ci ca urmare a exercitării controlului de constituționalitate, acest lucru fiind reținut și de C. E. a D. O.(Cauza Slavov și alții contra Bulgariei). În această hotărâre se apreciază că eventualele efecte negative pentru una sau alta dintre părțile proceselor aflate pe rol, sunt rezultatul funcționării normale a mecanismelor pentru controlul constituționalității în statul de drept, neputându-se pune problema încălcării art.1 din Protocolul nr.1 la C. și în consecință nici a art.14 din C., simpla posibilitate recunoscută prin lege de a obține despăgubiri pentru anumite prejudicii suferite în trecut neavând semnificația unei speranțe legitime, atâta timp cât deznodământul judiciar este incert până la momentul finalizării procesului. Inexistența vreunei încălcari a dreptului la un bun în sensul art. 1 alin. 1 din Protocolul nr. 1, neexistând o speranță legitimă la plata daunelor morale a fost reținută de Curtea Constituțională în decizia nr. 1358/(...), motivarea fiind aceea că a existat un alt act normativ, respectiv D.-lege nr. 1., în temeiul căruia puteau fi solicitate astfel de despăgubiri, text ce a rămas în vigoare, motivul admiterii excepției de neconstituționalitate fiind, în principal, paralelismul legislativ.
Problema interpretării normelor interne raportat la C. E. a D. O. nu se mai pune în cauză, în condițiile declarării ca neconstituționale a prevederilor art.5 alin.1 lit.a din Legea nr.2.. Acest text de lege nemaiexistând nu mai poate fi înlăturat sau interpretat conform C.i, obligația instanțelor interne constând în aceea că trebuie să dea eficiență prevederilor C.i, dar acest lucru este posibil doar atunci când este vorba despre o normă de drept intern în vigoare.
În ceea ce privește caracterul condamnării dispuse prin sentința penală nr.707/1970 a T. M. C. instanța de recurs nu este în măsură să analizeze susținerile din întâmpinare atâta timp cât pârâtul nu a declarat recurs împotriva sentinței iar prin recursul declarat de reclamanți s-au adus critici numai referitor la neacordarea daunelor morale de către instanța de fond.
De altfel reclamanții nu ar fi fost interesați să formuleze critici și în ceea ce privește caracterul condamnării antecesorului lor atâta timp cât prin hotărârea atacată s-a reținut caracterul politic al condamnării antecesorului lor pentru săvârșirea infracțiunii de propagandă împotriva orânduirii socialiste.
Prin urmare, în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. C. va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul G. I. împotriva sentinței civile numărul 223 din 3 februarie 2011 a T. M. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o va menține ca legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul G. I. împotriva sentinței civile numărul 223 din 3 februarie 2011 a T. M. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 19 mai 2011.
PREȘEDINTE,
JUDECĂTOR,
JUDECĂTOR,
A. A. C. ANA I.
A. C.
G., C. B.
Red.A.C./dact.L.C.C.
5 ex./(...) Jud.fond: G. P.
| ← Decizia civilă nr. 3419/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 72/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
