Decizia civilă nr. 3487/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R.IA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3487/R/2011
Ședința publică din data de 7 octombrie 2011
Instanța constituită din: Președinte : ANA I.
Judecători : D.-L. B.- vicepreședinte al C. de A. C.
A. C. Grefier : S. - D. G.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta V. M. precum și recursul declarat de pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 562/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj , în dosarul nr.(...), având ca obiect D. în baza legii nr. 2..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta
P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A. , lipsă fiind reclamanta recurentă și reprezentantul pârâtului recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că prin memoriul cuprinzând motivele de recurs pârâtul recurent a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Nefiind formulate alte cereri ori excepții de invocat, C. constată cauza în stare de judecată, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul cu privire la recursurile formulate.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită admiterea recursului declarat de pârâtul recurent S. R. prin Ministerul Finanțelor
Publice, fiind vorba despre o condamnare care are de drept caracter politic, neimpunându-se constatarea instanței în acest sens și respingerea recursului declarat de reclamanta recurentă.
C U R T E A
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul T. C. sub nr. de dosar (...) reclamanta V. M. a chemat în judecată S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice solicitând instanței ca prin hotărâre ce o va pronunța să fie obligat pârâtul la plata sumei de 2.100.000 lei cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit de soțul său V. D. ca urmare a condamnării sale, să se constate caracterul politic al măsurii administrative constând în urmărirea și supravegherea de către securitate a soțului său după executarea pedepsei, obligarea la plata sumei de 1.000.000 lei despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit ca urmare ca urmăririi și supravegherii soțului său de către organele securității, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 562 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj îndosarul nr. (...) s-a respins excepția lipsei calității procesuale active areclamantei invocată de S. R.
A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta V. M. încontradictoriu cu S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice și în consecință:
S-a constatat caracterul politic al condamnării aplicate lui V. D. la (...), fiul lui T. și S. prin sentința nr. 287 pronunțată de T. M. B. în dosar
308/1959.
S-au respins alte pretenții ale reclamantei.
S-a respins cererea de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor dejudecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Sentința 287/1959 pronunțată de T. M. al orașului S., V. D. a fost condamnat în temeiul art. 209 pct. 2 lit. a Cod penal la 20 de ani muncă silnică pentru crima de uneltire contra ordinii sociale prin agitație.
Prin Decizia civilă nr. 1. pronunțată de T. M. al R. a III-a militare C. în dosar 1031/1959 au fost respinse recursurile declarate de V. D. ș.a. împotriva sentinței nr. 287/1951.
V. D. a fost încarcerat la data de (...) (f. 83) și pus în libertate ca urmare a grațierii prin D. nr. 1..
Reclamanta este soția supraviețuitoare a defunctului V. D. decedat la data de (...) (f. 7).
În ceea ce privește primul petit, cel referitor la constatarea caracterului politic, raportat la dispozițiile L. 2., a apreciat că această constatare se impune, întrucât însăși legea este cea care constată caracterul politic al condamnării suferite de V. D. prin indicarea expresă de către legiuitor.
Petitul referitor la constatarea caracterului politic al măsurii administrative constând în urmărirea și supravegherea de către securitate a lui V. D. în perioada de după executarea pedepsei nu poate fi primit întrucât o astfel de măsură nu este în cele prevăzute de dispozițiile legale, respectiv art. 3 din L.a 2. și nici nu este probată.
Dosarul comunicat de către C. nu conține elemente care să justifice afirmația existenței unei urmăriri ulterioare grațierii restului de pedeapsă, iar probele testimoniale nu confirmă acest lucru.
Astfel, martorul T. A. (f. 48) nu a luat legătura cu V. D. ulterior anului
1964, iar martorul N. V. are cunoștință de unele aspecte privitoare la această perioadă doar din relatările lui V. dionisie și din cele cu caracter general aflate din relatările cetățenilor cu caracter general.
Acest martor nu a fost în măsură să releve elemente concrete, posibil de verificat, ale unei activități de supraveghere ulterioare condamnării a lui V. D.
Privitor la cererea de obligare a pârâtului la plata unei sume de bani cu titlu de despăgubiri morale pentru prejudiciul suferit de soțul reclamantei, instanța are în vedere că art. 5 alin. 1 lit. a din L.a 2., pe care au fost întemeiate pretențiile, prin decizia C. C. 1. publicată în M. O. nr.
761/2010, aceste dispoziții au fost declarate neconstituționale.
La data pronunțării hotărârii, această decizie a fost publicată în M. O., și din acel moment, art. 5 alin. 1 lit. a din L.a 2. își încetează efectele.
Este real că în termen de 45 de zile legiuitorul are obligația de a acționa în sensul stabilirii conformității textului legal declarat neconstituțional cu legea fundamentală a țării, Constituția.
Totuși, întemeierea pretențiilor la acest moment pe motivul de drept declarat ca neconstituțional, nu se mai poate realiza, astfel încât cererea reclamanților nu mai are suport în drept.
Legiuitorul național, plecând de la considerentele deciziei sus- amintite, nu mai are la îndemână legiferarea modalității de reparare a prejudiciului prin acordarea de despăgubiri morale, în condițiile în care s-aapreciat că acordarea unor astfel de sume ar aduce atingere valorii de dreptate.
De aceea, cererea a fost respinsă, având în vedere și considerentele invocate în motivarea deciziei prin care s-a statuat neconstituționalitatea textului ce constituie temeiul pretențiilor reclamanților.
Totodată, se impune a se menționa că nici dispozițiile sau jurisprudența CEDO, prin raportare la art. 1 Protocol 1 nu pot fi primite, reclamanții neputând afirma existența unei speranțe legitime în acest sens, cu privire la dobândirea unui bun.
Este real că legiuitorul în virtutea dreptului său a edictat o normă, însă, această normă, așa cum a constatat Curtea Constituțională este neconformă cu legea națională supremă și astfel nu poate da naștere unor efecte juridice.
Cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată a pârâtului a fost respinsă întrucât reclamanta nu a justificat și nici măcar indicat deși avea obligația potrivit art. 1169 C.civil efectuarea vreunei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanta V. M. și pârâtul
S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
1. Prin recursul declarat de reclamata V. M. s-a solicitat modificareasentinței în sensul admiterii în totalitate a acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a legii, respectiv a art. 3 și 4 alin. 2 din L.a nr. 2. fiind deci incidente prevederile art. 304 pct. 9 C.
Este adevărat că art. 3 din L.a nr. 2. enumeră categoriile de măsuri administrative cărora le recunoaște caracterul politic, acest caracter fiind însă recunoscut și altor măsuri conform art. 4 alin. 3 din lege.
În mod greșit s-a reținut că măsura urmăririi și supravegherii de către securitate a soțului reclamantei nu a fost probată, această reținere fiind contrară legii în condițiile în care conform art. 4 alin. 3 din L.a nr. 2. dovedirea măsurii administrative nu era în sarcina reclamantei ci a instanței.
În ceea ce privește decizia nr. 1. a C. C., aceasta nu putea produce efecte în cauză, la data introducerii cererii de chemare în judecată L.a nr. 2. fiind în vigoare integral, lege aflată în vigoare la data înregistrării cererii de chemare în judecată fiind aplicabilă pe tot parcursul procesului.
Efectul ex nunc al actelor C. C. constituie o garanție fundamentală a drepturilor constituționale de natură a asigura securitatea juridică și încrederea cetățenilor în sistemul de drept.
Prin aplicarea în speță a deciziei C. C. nr. 1. s-ar crea un tratament juridic diferit persoanelor îndreptățite la despăgubiri în funcție de momentul la care instanța de judecată a pronunțat hotărârea, cu toate că cererile de chemare în judecată au fost înregistrate în același timp, încălcându-se principiul egalității în fața legii.
A respinge acțiunea ar echivala cu o discriminare, ceea ce ar contraveni art. 14 din Protocolul nr. 12 la C. E. a D. O.
Ca urmare a admiterii acțiunii urmează a fi obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată făcute în fond și în recurs.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 3041 C.
2. Prin recursul declarat de pârâtul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR
PUBLICE s-a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În motivare s-a arătat că raportat la prevederile art. 111 C. una dintre condițiile necesare pentru promovarea acțiunii în constatare este aceea ca partea să justifice un interes.
Reclamanta nu justifică un interes în constatarea caracterului politic al condamnării, acesta fiind deja recunoscut prin hotărârea nr. 6. a C. pentru aplicarea D.ui-L. nr. 118/1990.
În condițiile în care prin decizia nr. 1. Curtea Constituțională a constatat că în materia despăgubirilor pentru daune morale persoanelor persecutate din motive politice în perioada comunistă există reglementări paralele, este lipsită de interes admiterea petitului de constatare a caracterului politic. Declararea ca neconstituționale a dispozițiilor legale echivalează cu lipsa opțiunii statului de acordare a despăgubirilor în temeiul acestui act normativ având semnificația acordării benevole de despăgubiri potrivit practicii CEDO.
În drept au fost invocate prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C.
Analizând recursurile declarate de reclamanta V. M. și de către pârâtul
S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr.
562 din (...) a T. C., C. reține următoarele:
1.Recursul declarat de către pârât este nefondat.
Interesul reclamanților de a solicita constatarea caracterului politic al măsurii luate împotriva antecesorului lor rezultă din chiar cuprinsul L. nr.2., lege în vigoare și în prezent în condițiile declarării neconstituționalității doar a art.5 alin.1 lit. a din aceasta. Din moment ce legea dă dreptul de a se analiza și constata caracterului politic al acestor măsuri, ca formă de reparație cu caracter nepatrimonial a prejudiciului moral suferit prin măsurile luate de organele statului comunist, nu se poate pune problema lipsei de interes în formularea acestui petit raportat la art.111 C.
De altfel, și anterior declarării neconstituționalității art.5 alin.1 lit.a din L.a nr.2., rămânea la latitudinea persoanelor interesate dacă înțeleg să solicite și acordarea de daune materiale pentru prejudiciul moral conform acestui text de lege sau nu.
Caracterul politic al condamnărilor în categoria cărora se încadrează și condamnarea antecesorului reclamantei nu a fost recunoscut prin D. -L. nr.118/1990 în mod expres, L.a nr.2. fiind prima lege specială care reglementează această problemă.
Pârâtul nu a invocat în recursul declarat lipsa de interes raportat la caracterul de drept al condamnării dispuse împotriva antecesorului reclamantei, aspect invocat de către reprezentantul P.ui. Atâta timp cât nu este vorba de un motiv de ordine publică care să poată fi invocat fără respectarea termenului prevăzut de art.303 C., acesta nu poate fi analizat de către instanță ca motiv de recurs.
2. Recursul declarat de către reclamantă este de asemenea nefondat.
În ceea ce privește soluția pronunțată de către instanța de fond referitor la caracterul politic al măsurii administrative constând în urmărirea
și supravegherea de către securitate a antecesorului reclamantei, aceasta este temeinică și legală.
Pentru a respinge acest petit instanța a arătat că susținerile reclamantei în acest sens nu au fost probate, aspect recunoscut de altfel de către recurentă care învederează însă prin cererea de recurs că instanței îi revenea sarcina de a face dovada acestor măsuri.
Aceste susțineri nu au suport juridic, sarcina probei revenind și în acest tip de acțiuni reclamantului, instanța de judecată îndeplinindu-și obligația prevăzută de art.4 alin.3 din L.a nr.2. de a lua măsurile în vederea obținerii dosarului în care a fost pronunțată condamnarea politică, dosarul antecesorului reclamantei fiind comunicat de către C.
În aceste condiții nu mai prezintă relevanță încadrarea măsurii de care s-a prevalat reclamanta la art.3 sau 4 din L.a nr.2..
Referitor la aplicarea deciziei C. C. nr.1., se apreciază și de către Curte că în mod corect a reținut tribunalul că aceasta este incidentă în cauză.
Potrivit dispozițiilor art. 31 alin. 1 din L.a nr. 47/1992, decizia prin care Curtea Constituțională constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță este definitivă și obligatorie, în vreme ce potrivit prevederilor alin. 3 al aceluiași articol, dispozițiile din legile sau ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei C. C., dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției.
Rezultă deci că atunci când Curtea Constituțională constată neconformitatea cu Constituția a unui act normativ de natura celor sus- menționate ori a unei dispoziții dintr-un asemenea act normativ, acestea își încetează efectele juridice dacă în termen de 45 de zile de la publicarea în M.
O. al R. a deciziei prin care s-a constatat neconstituționalitatea autoritatea cu atribuții de legiferare nu dispune măsurile necesare asigurării pentru viitor a conformității cu Constituția a actului normativ ori a normei juridice vizate.
Această încetare a efectelor are, prin urmare, caracter general, ea privind toate categoriile de subiecți de drept ce intră sub incidența prevederilor declarate neconstituționale, fiind fără însemnătate dacă aceștia erau sau nu deja părți reclamante într-un proces pe care l-ar fi deschis pentru a pretinde constatarea ori realizarea unor drepturi instituite prin chiar prevederile neconforme cu Constituția.
Pe cale de consecință, trebuie considerat că existența unui proces în curs în cadrul căreia reclamanta își întemeiază pretenția pe dispoziția legală declarată neconstituțională nu împiedică aplicarea deciziei C. C., cu toate implicațiile ce decurg din aceasta asupra acțiunii promovate de reclamantă.
De altfel, în același sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și
Justiție prin decizia nr.12/(...), fiind admis recursul în interesul legii și stabilindu-se că urmare a deciziilor C. C. nr.1. și 1360/2010 dispozițiile art.5 alin.1 lit.a teza I din L.a nr.2. și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor instanței de contencios constituțional în M. O..
În mod corect a soluționat instanța de fond și petitul având ca obiect cheltuielile de judecată, reclamanta nefăcând dovada cheltuielilor de judecată ocazionate în acest dosar, conform art.1169 C.civ., nici în fața instanței de fond și nici în fața celei de recurs.
În consecință, având în vedere considerentele de mai sus, în temeiul art.3041, 312 alin.1 C. C. va respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta V. M. și de către pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 562 din (...) a T. C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o va menține ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta V. M. și de către pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotrivasentinței civile nr. 562 din (...) a T. C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE,
JUDECĂTOR,
JUDECĂTOR,
ANA I. D.-L. B.
A. C.
Grefier, S.-D. G.
Red.A.C./dact.L.C.C.
2 ex./(...) Jud.fond: D. T.
| ← Decizia civilă nr. 1960/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 3419/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
