Decizia civilă nr. 273/2010, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 273 /A/2010
Ședința publică din data de 16 septembrie 2011
Instanța constituită din :
Președinte : D.-L. B.- vicepreședinte al C. de A. C.
Judecător : V. M.- președintele C. de A. C.
Grefier : S.- D. G.
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamantul G. D.-G. împotriva sentinței civile nr. 5. din 24 martie 2011 pronunțată de T. B.-N. în dosarul nr.(...) privind și pe pârâții D. L. ȘI A. J. PRIN UM 0. M. B. PRIN C.
DE R. - Î. DE PE L. UM 0. B., D. M. E., I. A. C., D. M. M. A., având ca obiect
L. nr. 1.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul apelant și reprezentantul pârâtei pârâții D. L. și A. J. prin UM 0. M. B. prin
C. de R. - Î. de pe lângă UM 0., consilier juridic R. C. cu delegație la dosar, lipsă fiind pârâții intimați D. M. E., I. A. C., D. M. M. A.
Procedura de citare este legal indeplinită.
A.ul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reclamantul apelant depune la dosar motivele de apel care se comunică cu reprezentantul pârâtei intimate, și copia sentinței civile nr. 3., pronunțată de Curtea de A. C. în dosarul nr. (...) - secția comercială de contencios administrativ și fiscal.
În susținerea apelului, reclamantul apelant arată că raportul de expertiză medico- militar este contestat în instanță, solicitând instanței, în probațiune, încuviințarea audierii martorilor și totodată, a pune în vedere reprezentantului pârâtei intimate D. de L. și A. J. - UM 0. M. B. prin C. de R. - Î. de pe lângă UM 0. să depună la dosar procesul - verbal prin care a luat cunoștință de raportul de expertiză.
Instanța, după deliberare, cu privire la cererile formulate de apelant, respinge cererile suplimentare în probațiune, constată cauza în stare de judecată, declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea apelului .
Reclamantul apelant susține apelul conform motivelor depuse în scris, precizând că sentința atacată este netemeinică întrucât nu s-a ținut seama de raportul de expertiză medico- militar și nu s-a făcut dovada primirii acestui raport.
Precizează că i-a fost îngrădit dreptul la muncă solicitând atât daune morale cât și materiale.
Reprezentantul pârâtei intimate D. de L. și A. J. - UM 0. M. B. prin C. de R. - Î. de pe lângă UM 0., precizează că motivele pe care le invocă apelantul nu au legătură cu sentința atacată, solicitând respingerea apelului ca neîntemeiat.
C U R T E A
Deliberând, reține că prin cererea formulată, înregistrată inițial la Judecătoria Bistrița sub nr.(...), reclamantul G. D. G. a chemat în judecată pe pârâții D. de L. și A. J. prin U. M., prin C. de recrutare- încorporare de pe lângă U. M., prin membrii comisiei, respectiv medicii civili
M. E., I. A. C. și M. M. A., solicitând obligarea acestora la despăgubiri civile în sumă de 10 milioane euro din procesul penal ce a format obiectul dosarului nr.3352/P/2008 și 199/II/2/2009 ale P. de pe lângă Judecătoria Bistrița.
În motivele de fapt, se arată că prin plângerea penală înregistrată la P. de pe lângă Judecătoria Bistrița a solicitat tragerea la răspundere penală a făptuitorilor menționați în petitul cererii, precizând faptul că, în conformitate cu art.8, 10, 14, 11 și 15 din L.46/1996 abrogată prin art.92 din L.4., a fost luat în evidență de către C. locală de recrutare - încorporare de pe lângă U. M. B., cu ocazia verificării medicale fiind stabilit diagnosticul „apt pentru serviciul militar combatant";. Arată că la momentul încorporării nu s-a făcut examinarea medicală așa cum prevede Ordinul General al M. nr.25/1993 la C. II.
Cu toate acestea, în data de (...), în baza ordinului arătat U. M. i-a pus diagnosticul „Debilitate Mintală"; ce i-a fost înscris în livretul militar ce i-a fost emis.
Fiind nemulțumit s-a adresat cu o cerere Ministrului Apărării Naționale pentru a fi reexaminat, fiind astfel trimis la S. M. C.-N. pentru reexaminare, astfel că după reexaminare a fost externat cu mențiunea apt pentru serviciul militar combatant pe timp de pace și război, mențiune ce nu se încadrează în M.72/2000.
A concluzionat reclamantul că a fost apt pentru serviciul militar și combatant potrivit celor două ordine generale ale M. și că aceste ordine nu prevăd că un om sănătos trebuie făcut bolnav de către structurile militare și astfel se încalcă dreptul la muncă.
Arată că i-au fost încălcate dreptul la viață în condițiile art.61 al.1 cod civil și art.252 din același cod privind drepturile nepatrimoniale.
A criticat Ordinele M. în sensul că încalcă dispozițiile constituționale ale art.16 al.1, 2, 3; art.22 al.1, 2; art.36 al.2; art.41 al.1; art.52 al.1 și
3șiprin aceasta i s-au încălcat drepturile prev.de art.1; art.2 al.1, 2 lit.";a";; art.3 al.1, 3 lit.";b";; art.7 al.1; art.22 al.1, 2; art.23 al.1, 2, 3; art.26 al.2 din
L.226/2006; art.1 al.2 lit.";e"; și art.2 al.1 din O.G.137/2000.
În drept, pe lângă dispozițiile arătate din Constituția României din L. nr. 4.; O.G. 137/2000, art.6 și art.252 Cod civil a mai invocat disp.art.2637 al.1, 2, 3, 4 lit. a,b Cod civil, art.2639 al.2 lit.";a"; Cod civil.
Prin sentința civilă nr.1121/2010 pronunțată de Judecătoria Bistrița afost respinsă acțiunea reclamantului, a fost respinsă excepția netimbrării ridicată de pârâtul M. și a fost admisă excepția lipsei capacității procesual pasive cu privire la C. de R.-Î. de pe lângă C. M. J. B.-N.
Împotriva acestei hotărâri reclamantul a declarat recurs, calificat deinstanță apel pe baza valorii obiectului litigiului.
Prin D. civilă nr.56/A/2010 pronunțată de T. B.-N. a fost admis apelul, s-a anulat hotărârea și a fost reținută cauza, spre competentă judecare, reținându-se că prima instanță și-a încălcat competența materială, obiectul litigiului fiind unul evaluabil în bani, iar valoarea este de 40 milioane lei (Ron), deci peste 500.000 lei cât prevede art.2 pct.1 lit.";b"; C.pr.civ., pentru a fi competent tribunalul în primă instanță.
Prin sentința civilă nr. 5./(...), pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăudîn dosar nr. (...), s-au admis excepțiile lipsei de calitate procesuală a Direcției
L.i și A. J. din cadrul U. M. și a Comisiei de recrutare-încorporare din cadrul aceleiași unități militare, ridicate de pârâta D. L. și A. J..
S-a respins acțiunea reclamantului G. D.-G., împotriva pârâtelor D. L.
și A. J. și C. de recrutare-încorporare, ca inadmisibilă.
S-a respins acțiunea reclamantului G. D.-G. împotriva pârâților M. E., I. A. C. și M. M.-A., ca neîntemeiată.
Din actele dosarului, respectiv cererea reclamantului, precizările acesteia și dosarele acvirate, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamantul prin cererea de chemare în judecată și prin precizările făcute după casarea hotărârii atacate, respectiv cele oral formulate în
ședința publică din 13 ianuarie 2011 și 10 februarie 2011, a făcut cunoscut instanței că înțelege să cheme în judecată în calitate de pârâți pe D. L. și A.
J. din cadrul U. M. (C. B-N), C. de R.-Î. din cadrul aceleași unități militare și pe numiții I. A. C., M. E. și M. M. A.
Cu privire la excepțiile ridicate de pârâtele D. R. cu P. și A. J. din cadrul M. și a Comisiei de recrutare-încorporare, cu privire la care în conformitate cu art.137 C.pr.civ., trebuia să se pronunțe cu prioritate, instanța a constatat următoarele:
- în privința excepției netimbrării acțiunii de către reclamant, așa cuminstanța a reținut prin Î. interlocutorie din 17 februarie 2011, aceasta este neîntemeiată și, în consecință a respins-o, întrucât, în cauză sunt incidente dispozițiile art.15 lit. o din L. nr. 146/1997 modificată, pretențiile reclamantului decurgând din procesul penal, obiect al dosarului nr.199/2009 al P. de pe lângă Judecătoria Bistrița.
S-a reținut în acest sens că, reclamantul cu ocazia plângerii penale îndreptată împotriva pârâților I. A. C., M. E. și M. M. C., plângerea ce a făcut obiectul dosarului penal mai sus arătat, s-a constituit parte civilă cu suma de 10 milioane euro, pretenții ce formează și obiectul prezentului dosar, pretenții care însă nu au fost soluționate dată fiind soluția pronunțată asupra procesului penal.
- în privința lipsei de calitate procesuală pasivă a Direcției pentru R. cu P. și A. J. și a Comisiei Locale de R.-Î. din cadrul C. - BN, instanța a reținut că excepția este întemeiată niciuna din cele două pârâte, neavând personalitate juridică.
Astfel în privința pârâtei C. de R.-Î. s-a reținut că în conformitate cu art.15-16 din L. nr. 46/1996 în vigoare la momentul derulării faptelor și art.22; art.27-30 din L. nr. 4. în vigoare la data sesizării instanței, Comisiile de recrutare-încorporare sunt constituite ca structuri pe lângă C. M. J. ca atribuții specifice în domeniul verificării aptitudinilor necesare pentru satisfacerea stagiului militar.
Din aceste dispoziții ca de altfel din întreaga economie a actelor normative arătate, rezultă că această comisie nu are capacitate juridică, deci nici capacitate procesuală de a sta în judecată în nume propriu.
Situația este aceeași și pentru D. L. și A. J. și R. cu P., întrucât din coroborarea disp.art.3, 6 și 9 din L. nr. 346/2006 rezultă că această direcție funcționează în cadrul Departamentului pentru R. cu P. și informare publică care la rândul lui, este o structură centrală în cadrul M., structură ce nu are capacitate juridică, deci nici capacitate juridică de a sta în judecată în nume propriu.
În raport de cele reținute cu privire la cele două excepții, instanța, în baza art.42 C.pr.civ., a respins ca inadmisibilă acțiunea față de cele două pârâte:
În privința fondului acțiunii care se impune a fi analizat față de pârâții
M. E., I. A. C. și M. M. A., tribunalul a reținut următoarele:
În fapt, în data de (...), reclamantul a fost recrutat și luat în evidența C.ui M. J. B.-N. în conformitate cu prev.art.9,10,14 și 15 din L. nr. 46/1996, în prezent abrogată prin art.92 din L.4.. Cu această ocazie, reclamantul a fost examinat medical și testat psihologic de către C. locală de recrutare- încorporare de pe lângă C. B. N. în anexa la fișa sa de evidență, referitoare la situația medico-militară, consemnându-se la „. medicală"; „apt pentru serviciul medical combatant";, cu diagnostic „intelect de limită par.193 al. a din Baremul medical pentru stabilirea aptitudinii față de îndeplinirea serviciului militar obligatoriu";, iar la „. comisiei";, „apt serviciu militar combatant gr. medical 3, gr. psihologic 2";.
La data de (...), reclamantul a fost chemat pentru încorporare, iar comisia locală de recrutare-încorporare a consemnat în aceeași anexă la „. medicală"; „. serviciul militar cu scoatere din evidență";, suferind de debilitate mintală, par.192";, iar la „. comisiei";, „. serviciul militar combatant (I.S.M.)";.
La data de (...), în fișa de evidență a reclamantului s-a înscris la concluzia medicală a comisiei „. serviciul militar în timp de pace, apt necombatant la război, par.160 din M.72/2002";, iar la diagnostic „. de personalitate de tip schizoid";.
Deoarece concluzia medicală a comisiei a fost contestată de reclamant, a fost trimis la S. M. C.-N., iar la externare s-a stabilit diagnosticul
„personalitate cu trăsături instabile";, dar, dintr-o eroare de redactare, la situația medico-militară s-a consemnat „apt pentru serviciul militar combatant în timp de pace și la război. Nu se încadrează în M.72/2002";.
Având în vedere concluziile diametral opuse, în conformitate cu prevederile art. 66 al. 1 și 2 din L. nr. 46/1996, C. B. N. l-a trimis pe reclamant la S. M. C. B. pentru a fi supus la o supraexpertiză medico- militară de către C. centrală de expertiză medico-militară din M. Diagnosticul stabilit de această comisie a fost „personalitate cu trăsături particulare";, iar hotărârea „clasat inapt serviciul militar pace, apt necombatant (ANC) război, pg.160 p. I D și 3 A din M.72/2002";, hotărâre care, conform art.17 al.2, coroborat cu art.19 din L. nr. 46/1996 este definitivă.
În aceste condiții, la data de (...), reclamantul a fost scos din evidența
CMJ B.-N., fiind clasat „. serviciu militar în timp de pace, apt necombatant la război, par.160 din M.72/2002";.
Față de constatarea finală înscrisă în livretul militar referitoare la lipsa aptitudinii de satisfacere a stagiului militar, fiind înscrisă în livrat mențiunea finală din (...), inapt serviciu militar paragraf 160, tulburări de personalitate de tip schizoid, reclamantul a inițiat demersuri penale împotriva pârâților membrii ai Comisiei de recrutare-încorporare pentru săvârșirea mai multor infracțiuni.
Astfel, prin plângerea din data de (...), reclamantul a formulat plângere penală împotriva pârâților pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.246, art.289, art.348 al.1 Cod penal, art.215 al.1 Cod penal, art.323 al.1 Cod penal și art.228 Cod penal, constând în aceea că, așa cum a declarat în fața anchetatorilor, pârâții nu au respectat ordinele militare, au falsificat diagnosticul de debilitate mintală, l-au făcut inapt serviciului militar, împiedicându-l astfel, să satisfacă serviciul militar, l-au „înșelat"; de la viața militară, s-au asociat și au luat hotărârea ca el să nu satisfacă serviciul militar.
Prin Rezoluția P. de pe lângă Judecătoria Bistrița din (...) (dos.nr.3352/2008) s-a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale reținându-se că faptele reclamate nu subzistă.
- Prin Rezoluția din (...) (dos.nr.199/II/2/2009) Prim P.ul P. depe lângă Judecătoria Bistrița a fost respinsă plângerea împotriva Rezoluției mai sus arătate, reținându-se că:
- în mod corect s-a reținut că intimata I. A. C. nu mai poate ficercetată sub aspectul comiterii infracțiunilor prev. de art.246 Cod penal și art.288 Cod penal , având în vedere că aceste fapte au făcut obiectul dosarului nr.335/P/2007, iar soluția de neîncepere a urmăririi penale a fost menținută în căile de atac exercitate, rămânând definitivă, incidente fiind prevederile art.278/1 alin.11 C.
- totodată, faptul că intimații, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, au întocmit actele medico-legale impuse și au concluzionat că petentul este inapt serviciului medico-legal, diagnosticul fiind confirmat și pe cale ierarhică, nu conduce la subzistența infracțiunilor precizate de petent în plângere;
- în privința infracțiunilor prev. de art.348 Cod penal, față detextul infracțional, în mod corect s-a reținut că nu este îndeplinită o condiție pentru tragerea la răspundere penală. Pe de altă parte, intimații nu pot avea față de datele speței, calitatea de subiecți activi ai acestei infracțiuni;
- mai este de precizat că față de data comiterii pretinselor fapte reclamate (cu excepția infracțiunilor prev. de art.215 Cod penal și art.323
Cod penal) a intervenit și prescripția răspunderii penale.
Pe cale de consecință, având în vedere faptele reclamate nu subzistă, probele propuse de petent nu sunt pertinente și utile cauzei, motiv pentru care cererea petentului în probațiune nu a fost admisă.
Împotriva rezoluției din (...) - dosar nr. 3352/2008, reclamantul a făcut plângere la Judecătoria Bistrița, plângere care a fost respinsă prin S. penală nr.1335/2009.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut aceeași stare de fapt ca cea reținută de tribunal în prezenta hotărâre că, faptul prin S. penală nr.1078/2007 a Judecătoriei B., definitivă prin D. penală nr.197/2007 a T.ui B.-N., s-a respins plângerea reclamantului împotriva rezoluției procurorului din dosarul nr.335/P/2007 a P. de pe lângă Judecătoria Bistrița, prin care s-a confirmat neînceperea urmăririi penale față de pârâta I. A. C. pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art.246 Cod penal, fals material în înscrisuri oficiale prev. de art.288 al.2 Cod penal și uzurpare de calități oficiale prev. de art.240 Cod penal, fiind astfel reținută autoritatea de lucru judecat.
S-a apreciat de instanță că faptele care au făcut obiectul plângerii nu există și că probele solicitate de reclamant, respectiv efectuarea unei expertize psihiatrice și neurologice la I. M. M. și audierea unor medici de la S. M. C.-N. sunt inutile cauzei.
De asemenea, instanța a mai reținut în privința infracțiunii de sustragere de la serviciul militar că pârâții nu au calitatea de subiect activ al infracțiunii, iar pe fond, fapta nu există,
În același timp a mai fost reținut că, în raport de data pretinselor fapte reclamate de petent, a intervenit prescripția răspunderii penale cu excepția infracțiunilor prev. de art.323 și 215 Cod penal.
Această hotărâre a rămas definitivă prin D. Penală nr.2/R/2010 din
12 ianuarie 2010 a T.ui B.-N. Această decizie a reținut între altele, că faptele de înșelăciune prev. de art.215 al.12 C., fals intelectual prev. de art.289 Codpenal și asociere în vederea comiterii de infracțiuni prev. de art.232 Cod penal nu există în materialitatea lor.
Aceeași decizie a mai reținut că în executarea atribuțiilor de serviciu cei trei pârâți - medici psihiatri l-au examinat pe petent și au întocmit actele medico-legale conform unui diagnostic care, ulterior, a fost confirmat pe cale ierarhică, astfel că, concluzia că este „. serviciu militar"; nu conduce la subzistența infracțiunilor de abuz în serviciu, asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni sau fals în înscrisuri oficiale, fapte care nu există.
S-a mai reținut ca demersuri ale reclamantului și solicitarea de tragere răspundere penală ale unor cadre militare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu prev. de art.246 Cod penal, prin ordonanța P. M. C., dispunându-se neînceperea urmăririi penale, ordonanță confirmată de P. P. al instanței militare arătate.
Pe baza stării de fapt reținute a concluziilor ordonanțelor arătate a
Sentinței penale nr.1335/2009 a Judecătoriei B. și a Deciziei penale nr.2/R/2010 a T.ui B.-N., instanța a reținut că acțiunea este neîntemeiată.
Acțiunea reclamantului este o acțiune formulată în condițiile art.20 al.1 C., întrucât în procesul penal pornit la plângerea penală a reclamantului
și care a format obiectul dosarului nr.3352/P/2008 din (...), acesta s-a constituit parte civilă cu 7 milioane de euro.
În acest dosar, reclamantul a solicitat tragerea la răspundere penală a pârâtelor pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.246, art.289, art.348, art.215, art.323 și art.288 al.2 din Codul penal.
Așadar, faptele prevăzute de textele legale arătate, sub aspect civil, reprezintă temeiul de drept al răspunderii al pârâților pentru prejudiciile pretinse de reclamant, temei de drept care este circumscris dispozițiilor art.998 și 999 Cod civil.
Această concluzie se bazează pe faptul că starea de fapt descrisă în acțiunea introductivă și susținută de reclamant pe parcursul procesului relevă aceleași fapte ale pârâților ca și cele regăsite în plângerea penală, obiect al dosarului penal nr.3352/2008 la care s-a făcut referire mai sus.
Fiind în prezența răspunderii civile delictuale, s-a constatat că elementele acestei răspunderi nu sunt îndeplinite.
Astfel în privința faptelor cauzatoare de prejudiciu, așa cum s-a reținut prin S. penală nr.1335/2009 a Judecătoriei B. și D. penală nr.2/R/2010 a T.ui B.-N., nu există în materialitatea lor cele privind abuzul în serviciu, asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni și fals intelectual în înscrisuri oficiale, fals material în înscrisuri oficiale și înșelăciune.
În aceste condiții și raportat la disp.art.22 al.1 C., în prezenta cauză nu s-a putut reține existența acestor fapte pentru atragerea răspunderii civile delictuale a pârâților
Mai mult, în privința pârâtei I. A. C., chiar prin S. penală nr.1335/2009 a Judecătoriei B., s-a reținut existența autorității de lucru judecat, față de S. penală nr.1078/2007 a aceleiași judecătorii în privința inexistenței faptelor de abuz în serviciu, fals material în înscrisuri oficiale și uzurpare de calități oficiale.
În privința infracțiunii de sustragere de la serviciul militar prin hotărârile penale susmenționate s-a reținut atât inexistența faptei, cât și lipsa calității de subiect activ a pârâților în săvârșirea acestei infracțiuni.
Așadar, faptele pretins cauzatoare de prejudicii invocate de reclamant nu există potrivit hotărârilor penale arătate, această statuare având în prezentul proces autoritate de lucru judecat, fapt pe care tribunalul nu a putut să-l ignore.
În plus, în acțiunea introductivă reclamantul nu a relevat fapte noi săvârșite de pârâți în producerea prejudiciului pretins.
În privința prejudiciului ca element al răspunderii civile delictuale, nici acesta nu a fost dovedit.
Astfel, din acțiunea introductivă și din precizările din cursul procesului (Î. din 10 februarie 2010) rezultă că prejudiciul a cărei reparare o solicită este atât material cât și moral, situație în care se impune să dovedească actualitatea, efectivitatea și întinderea lui.
Or, reclamantul nu a făcut dovada acestor elemente ale prejudiciului, deși față de pretinsa încălcare a dreptului la muncă putea și trebuia să o facă.
Aceasta pentru că el cunoștea momentul încălcării dreptului la muncă, cunoștea pretinsele venituri pe care le-ar fi realizat pe care dorea să o desfășoare (lucrător activ în cadrul armatei - Î. din 10 febr.2010) și, de asemenea, își cunoștea pretinsele suferințe psihice ce i-au fost produse prin concluziile medicale a celor trei pârâți.
T. a apreciat că în persoana pârâților nu se regăsește nici culpa, chiar în forma sa cea mai ușoară, în privința stabilirii concluziei medicale
(diagnosticul stabilit), care a avut consecința declarării ca inapt pentru serviciul militar, întrucât finalmente, această consecință a fost confirmată și de ultima instanță medicală cu activitate în stabilirea aptitudinilor necesare pentru satisfacerea serviciului medical.
Diferențele de diagnostic stabilite de comisia alcătuită de pârâți și comisia centrală de expertiză nu sunt de fond, ci de nuanțe care în domeniul psihiatric sunt frecvent întâlnite.
În aceste condiții, nu s-a putut susține că cei trei pârâți nu și-au îndeplinit cu profesionalism atribuțiile pe care le aveau în calitate de membrii ai comisiei de recrutare-încorporare și, cu atât mai puțin s-ar putea susține că pârâții și-ar fi îndeplinit cu rea credință aceste atribuții, cum tinde să susțină reclamantul.
T. a apreciat că nici existența raportului de cauzalitate ca element al răspunderii civile delictuale nu a fost dovedit de reclamant, întrucât acesta nu a prezentat dovezi că a încercat încadrarea în muncă potrivit pregătirii sale profesionale care ar fi eșuat datorită diagnosticului înscris în livretul militar.
Sub acest aspect, s-a reținut că, concluzia medicală a pârâților are consecințe restrânse domeniului militar, în primul rând cu privire la satisfacerea stagiului militar și apoi, cu privire la calitatea de membru activ al armatei sau al ordinii și siguranței publice. Această concluzie nu are relevanță pe piața muncii unde cerințele de ocupare al unui loc de muncă sunt altele, potrivit legii aplicabile.
Aprecierea proprie a aptitudinilor fizice și psihice și pe aceste baze construirea unei proiecții personale a viitorului profesional, nu pot constitui temeiuri de a invoca un prejudiciu pentru nerealizarea carierei profesionale propuse, dacă în condițiile și cu respectarea legii, autoritățile competente constată lipsa aptitudinilor necesare.
Instanța nu a putut reține în drept temeiurile invocate de reclamant în susținerea cererii, întrucât unele nu sunt în vigoare - cum sunt cele ale Noului Cod civil - altele nu sunt relevante, fiind dispoziții de organizare a unor activități și fără a fi în vigoare la data faptelor invocate ca fiind cauzatoare de prejudiciu - L. nr. 4. -, iar cu privire la altele se invocă nelegalitatea lor - ordine generale ale M. - fapt care, evident, nu are legătură cu activitatea pârâților.
Pentru motivele arătate pe fond, în temeiul art.998 și art.999
Cod civil, instanța a respins acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul G. D.-G., arătând că înțelege să conteste raportul de expertiză medico-militară având ca obiect constatarea nulității, cauză înregistrată sun nr. (...), pe rolul C. de A. C.
A.antul afirmă că sentința civilă nr. 5. din (...) a T.ui B. N. este netemeinică, întrucât nu a ținut seama de raportul de expertiză medicală, care este contestat și nici nu s-a făcut dovada comunicării acestui raport
(pag. 13 dosar).
Verificând hotărârea atacată în limitele devoluțiuni stabilite prin motivele de apel, circumscrise exclusiv unei pretinse omisiuni a primei instanțe de a valorifica concluziile raportului de expertiză medicală, Curtea apreciază că apelul reclamantului este nefondat:
Astfel cum în mod corect s-a reținut prin sentința atacată, reclamantul
G. D. G. a chemat în judecată D. L. și A. J. prin U. 0. M. și prin C. de R. - Î. de pe lângă aceeași unitate militară, reprezentată prin membrii acesteia, solicitând obligarea la plata unor despăgubiri civile în cuantum de 10 milioane lei, cu motivarea că în cadrul unei plângeri penale înregistrată la P. de pe lângă Judecătoria Bistrița a solicitat tragerea la răspundere penală a membrilor Comisiei de încorporare, întrucât la momentul încorporării nu s-a făcut examinarea medicală și cu toate acestea, în baza Ordinului emis, i s-a pus diagnosticul „debilitate mintală";, înscris în livretul militar. Consecutiv unei reexaminări, a fost considerat apt pentru serviciul militar combatant pe timp de pace și război, mențiune ce nu se încadrează în M 72/2000.
Așa fiind, reclamantul a considerat că prin diagnosticul pus inițial i-a fost încălcat atât dreptul la muncă, cât și dreptul la viață în condițiile art. 61 alin. 1 și art. 262 din Codul civil.
În urma unei temeinice analize și sinteze a tuturor probelor care au fost administrate, prima instanță a considerat că acțiunea reclamantului este neîntemeiată, în esență, pentru că elementele răspunderii civile delictuale nu se verifică în cauză, cu referire specială la faptele cauzatoare de prejudiciu și la existența prejudiciului.
Esențială rămâne și împrejurarea că motivele de fapt ale prezentei cereri în judecată sunt similare celor cuprinse în plângerea formulată de reclamant împotriva rezoluției P. de pe lângă Judecătoria Bistrița din (...), prin care s-a confirmat soluția de neîncepere a urmăririi penale împotriva membrilor Comisiei de încorporare, reținându-se că faptele nu subzistă. Împotriva aceste rezoluții reclamanta a formulat o plângere la Judecătoria Bistrița soluționată definitiv prin sentința penală nr. 1335/2009. Or, cererea de administrare a probei cu expertiza psihiatrică și neurologică, precum și audierea unor medici de le S. M. C.-N. a fost formulată în cadrul acestui dosar penal, fiind respinsă de către instanță cu motivarea că faptele care au făcut obiectul plângerii nu există, astfel că probele sunt inutile cauzei.
Reiterând aceleași concluzii ale inexistenței faptelor în materialitatea lor, condiție esențială pentru antrenarea răspunderii civile delictuale a pârâților, în cadrul prezentului proces, prima instanță în mod temeinic a apreciat ca fiind inutilă administrarea probei cu expertiza medicală.
Întrucât reclamantul nu a făcut dovada condițiilor de existență a răspunderii civile delictuale, referitoare la săvârșirea faptelor cauzatoare de prejudiciu, existența unui prejudiciu, existența raportului de cauzalitate și culpa pârâților, soluția respingerii acțiunii civile în despăgubiri este expresia unei corecte interpretări a dispozițiilor art. 998 - 999 C.civ.
Față de cele ce preced, în baza dispozițiilor art.296
C.proc.civ.,Curtea va respinge prezentul apel ca nefondat și va menține în tot hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I DE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul G. D.-G. împotriva sentinței civile nr. 5. din 24 martie 2011 a T.ui B. N., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
D. este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 16 septembrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER D.-L. B. V. M. S.-D. G.
Red.DB/dact.MS7 ex7. Jud.fond: N.M.
| ← Decizia civilă nr. 44/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 1960/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
