Decizia civilă nr. 183/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 183/A/2011
Ședința publică din 18 martie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : I.-D. C.
JUDECĂTOR : M. C. V.
GREFIER : A. B.
S-a luat în examinare, după anularea sentinței civile nr. 216 din (...) a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr. (...), prin decizia civilă nr. 3. din 6 noiembrie 2009, acțiunea civilă formulată de reclamantul R. C. D. în contradictoriu cu pârâții C. J. PENTRU S. D. DE P. P. A. T. C., C. C. PENTRU S. D., C. LOCAL AL M. C.-N. și S. ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 9 martie
2011, prin serviciul de registratură al instanței, doamna expert F. M. E. a depus la dosar borderoul cu scrisorile recomandate trimise părților din prezenta cauză.
La data de 16 martie 2011, pârâta C. C. pentru S. D. a transmis la dosar prin fax, obiecțiuni la raportul de expertiză tehnică judiciară, ca apoi la data de 17 martie 2011, să fie depuse la dosar și prin poștă.
De asemenea, la data de 17 martie 2011, pârâtul C. Local al municipiului C.-N. a depus la dosar obiecțiuni la raportul de expertiză efectuat în cauză.
La data de 18 martie 2011 pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor
Publice prin D. G. a F. P. C. a transmis la dosar obiecțiuni la raportul de expertiză efectuat în cauză.
Instanța, după deliberare, respinge obiecțiunile la raportul de expertiză efectuat în cauză, formulate de către pârâții C. C. pentru S. D., C. Local al municipiului C.-N. și S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. C., având în vedere că aceste obiecțiuni sunt de fapt mențiuni ale părților cu privire la cuantumul despăgubirilor solicitate în cauză și nu se impune refacerea raportului de expertiză.
Curtea, constată cauza în stare de judecată, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Prin acțiunea civilă înregistrată la data de 14 iulie 2008, reclamantul R. C. D. a solicitat în contradictoriu cu pârâții PREFECTURA CLUJ- C. J. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C., C. C. PENTRU S. D., C. LOCAL AL M. C.-N. și S. ROMÂN prin M. F. ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea paraților la plata către reclamant a contravalorii suprafeței de teren de 303 mp. teren situat în C.-N. str.
Dostoievski azi fosta Plugarilor nr.14, înscrisă în C.F. nr. 95339 C.-N., fost înscrisă în C.F. nr.29367 C., nr. top. 2599, calculată în funcție de valoarea de piața a acesteia, prin expertiza tehnică de evaluare ce se impune a fi efectuată în cauză, cu obligarea pârâților la cheltuieli de judecată.
Reclamantul a arătat că este moștenitorul legal al foștilor proprietari tabulari ai suprafeței totale de teren de 591 mp. situată administrativ în C.-N. str. Plugarilor nr. 14 (azi, str. Dostoievski).
Aceasta suprafața de teren a fost înscrisă în C.F. nr. 29367 C., nr. top.
2599, în prezent sistată.
Parcela de teren asupra căreia părinții reclamantului au fost proprietari tabulari a fost expropriată de S. R. în baza Decretului de expropriere nr. 213 din 19 octombrie 1984, în vederea construirii de blocuri, și a fost apoi transcrisă în C.F. 95339 C.
Prin Sentința civilă nr. 1. a J. C.-N. reclamantului i s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra suprafeței de 288 m.p. rămasa liberă, neocupată de construcții definitive, din totalul suprafeței de 591 mp. ce i-a fost expropriată. Dreptul de proprietate asupra acestei suprafețe de teren a fost ulterior intabulata in cartea funciară, în baza Deciziei civile nr. 1. a C. de A. C.
Cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate asupra restului suprafeței de teren de 303 m.p., a fost emisă Hotărârea nr. 52 din 18 mai 2001 a Prefecturii județului C., prin care s-a dispus restituirea prin echivalent bănesc a acesteia.
Arată că deși această hotărâre este definitivă și a făcut numeroase demersuri atât la Primăria Cluj-Napoca cât și la P. județului C., în vederea întocmirii documentației aferente și perfectarea tuturor formalităților legale pentru a i se restitui efectiv sumele de bani la care are dreptul, s-a lovit de indiferența organelor legale abilitate și dezinteresul acestora în soluționarea problemei.
Consideră că în vederea stabilirii valorii de piață a terenului este necesară efectuarea unei expertize judiciare de evaluare.
Pârâta C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C. prin întâmpinare (f. 41-44 dosar tribunal) a invocat excepția prematurității introducerii acțiunii.
S. Român prin M. E. și F. prin întâmpinare (f. 53 dosar tribunal) a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă și neîntemeiată.
Analizând acțiunea prin prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele considerente:
Prezenta acțiune se judecă pe fond dat fiind că prin decizia nr. 3./(...) pronunțată în prezenta cauză a fost admis apelul împotriva sentinței nr.
216/2009, care a fost anulată și s-a reținut cauza pentru judecare pe fond.
În cauză au fost invocate mai multe excepții, printre care și excepția necompetenței tribunalului, excepție soluționată la termenul din data de (...) potrivit celor consemnate în practicaua hotărârii pronunțate la acea dată (fila
77 dosar apel).
Cât privește excepția prematurității promovării acțiunii și a lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâta C. C. PENTRU S. D. trebuie sesizat că din
2001, când a fost emisă Hotărârea nr. 52/(...) a Prefecturii județului C., prin care se dispune validarea Anexei nr. 39 pentru acordarea de despăgubiri și până în prezent nu au fost stabilit cuantumul despăgubirilor cuvenite potrivit legii speciale.
Reclamantul ar trebui să urmeze după prezenta procedura judiciară o nouă procedură administrativă în fața Comisiei Centrale pentru S. D. conform procedurii reglementată prin T. VII din Legea nr. 247/2005 cu posibilitatea dea urma o nouă procedură judiciară, dacă reclamantul ar fi nemulțumit de modul de soluționare a dosarului de către această comisie.
Cum însă F. „. nu era funcțional la data introducerii acțiunii rezultă că reclamantul ar fi fost în imposibilitate să își valorifice dreptul subiectiv, se găsea într-o stare de incertitudine cu privire la dreptul său, care tindea să devină iluzoriu și lipsit de conținut.
Și jurisprudența C. Europene a Drepturilor Omului a stabilit că F. „. nu funcționa de o manieră susceptibilă de a acorda o despăgubire efectivă.
În cauza Faimblat, citată anterior, Curtea Europeană a statuat în sensul că, deși Legea nr. 10/2001 le oferă părților interesate atât accesul la o procedură administrativă, cât și, ulterior, la o procedură contencioasă, acest acces rămâne teoretic și iluzoriu, nefiind în prezent în măsură să conducă într- un termen rezonabil la plata unei despăgubiri în favoarea persoanelor pentru care restituirea în natură nu mai este posibilă.
S-a constatat astfel că procedura administrativă specială, oferită de legislația internă, nu este în măsură să conducă la acordarea de despăgubiri efective, într-un termen rezonabil, în acord cu cerințele prevăzute de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum s-a statuat și în cauzele mai sus citate, astfel că nu putem concluziona decât în sensul că stabilirea cuantumul despăgubirilor în favoarea persoanelor îndreptățite să se facă direct de către instanță.
Deși în cauză despăgubirile provin din aplicarea legilor fondului funciar, raționamentul este pe deplin valabil și în prezentul dosar deoarece acordarea despăgubirilor se face tot potrivit T.ui VII din Legea nr. 247/2005.
Pe de altă parte prin D. nr. X. Înalta Curte de Casație și Justiție, în cadrul soluționării unui recurs în interesul legii, a stabilit că în aplicarea dispozițiilor art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care, s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv ci și notificarea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate.
Aplicând prin similitudine, soluționarea pe fond a cererii reclamantului presupune, în spiritul acestei decizii, și stabilirea despăgubirilor, aceasta și pentru evitarea a unui nou proces, care la rândul lui ar duce la o durată nerezonabilă a soluționării cererii.
În cauza Faimblat, citată anterior, Curtea Europeană a statuat în sensul că, deși Legea nr. 10/2001 le oferă părților interesate atât accesul la o procedură administrativă, cât și, ulterior, la o procedură contencioasă, acest acces rămâne teoretic și iluzoriu, nefiind în prezent în măsură să conducă într- un termen rezonabil la plata unei despăgubiri în favoarea persoanelor pentru care restituirea în natură nu mai este posibilă.
S-a constatat astfel că procedura administrativă specială, oferită de legislația internă, nu este în măsură să conducă la acordarea de despăgubiri efective, într-un termen rezonabil, în acord cu cerințele prevăzute de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum s-a statuat și în cauzele mai sus citate, astfel că nu putem concluziona decât în sensul că stabilirea cuantumul despăgubirilor în favoarea persoanelor îndreptățite să se facă direct de către instanță.
Curtea a reținut mai sus că procedura indicată de către pârâta C. C. PENTRU S. D. pentru stabilirea și acordarea despăgubirilor nu era una funcțională la data introducerii acțiunii și nu ducea la o despăgubire efectivăastfel că instanța era obligată să stabilească o astfel de despăgubire pentru a nu face iluzorie procedura despăgubirii, procedură opțională de principiu, dar obligatorie din momentul în care a fost asumată de către stat, chestiuni reținute de altfel și în decizia de casare cu putere de lucru judecat.
Acestea sunt motivele pentru care acțiunea nu este prematur introdusă iar pârâta C. C. PENTRU S. D. are calitate procesuală pasivă.
Aceleași motive fac ca acțiunea să fie admisibilă pe fond, dat fiind că din
2001, când a fost emisă Hotărârea nr. 52/(...) a Prefecturii județului C., prin care se dispune validarea Anexei nr. 39 pentru acordarea de despăgubiri pentru terenul în suprafață de 303 mp teren și până în prezent nu au fost stabilit cuantumul despăgubirilor cuvenite potrivit legii speciale.
Or, a trimite reclamantul să urmeze procedura prevăzută de T. VII din Legea nr. 247/2005 ar însemna prelungirea nepermisă a termenului în care reclamantul și-ar vedea materializate despăgubirile.
În cauză a apărut prin succesiunea în timp a faptelor o situație aparte. Astfel, la data introducerii acțiunii F. „. nu era funcțional ceea ce îl îndreptățea pe reclamant să formuleze o acțiune de natura celei de față, potrivit celor de mai sus, dat fiind că a-l trimite pe reclamant, la momentul la care a formulat acțiunea, să urmeze procedura administrativă prevăzută de T. VII din Legea nr. 247/2005, îl punea în situația de a primi niște despăgubiri iluzorii.
Între timp F. „. a devenit funcțional, fiind listat la B. de V. B. din data de
25 ianuarie 2011.
Aceasta ar face obligatorie procedura prealabilă, potrivit T. VII din Legea nr. 247/2005.
A adopta în prezent o astfel de soluție, fără a se ține seama de succesiunea evenimentelor, de care reclamantul nu se face vinovat în nici o măsură, ar însemna să i se impună tot reclamantului o situație care ar fi din nou împovărătoare, fără ca prin acesta S., care este singurul care a creat această situație, să participe la rezolvarea mulțumitoare a reclamantului.
O astfel de rezolvare este tocmai admiterea acțiunii ținând seama de momentul la care a fost formulată acțiunea, prin considerarea acesteia ca admisibilă, dar ținând seama că între timp F. „. a devenit funcțional.
Față de cele de mai sus, văzând și dispozițiile din T. VII al Legii nr.
247/2005, va admite în parte acțiunea formulată de reclamantul R. C. D. în contradictoriu cu pârâții C. J. PENTRU S. D. DE P. A. T. C., C. C. PENTRU S. D., C. LOCAL AL M. C.-N., S. ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și în consecință va stabili că reclamantul este persoană îndreptățită să beneficieze de măsuri reparatorii prin echivalent în condițiile T.ui VII din Legea nr. 247/2005 în sumă de 450.000 lei, pentru imobilul teren în suprafață de 303 mp situat în C.-N., strada G. T. M., nr. 14, evidențiat în CF numărul
95339 C.-N., numărul top 2599, valoare stabilită prin expertiza refăcută în apel de expert F. M. (fila 78 loc dosar apel).
Acțiunea reclamantului cu privire la obligarea la despăgubiri bănești va fi respinsă dat fiind că F. „. a devenit funcțional.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, va obliga pârâta C. C. PENTRU S. D., afaltă în culpă procesuală față de admiterea acțiunii, să plătească reclamantului suma de 3000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu expert (fila 62, 120 și 121 dosar fond) având în vedere că în fața instanței de apel expertiza a fost refăcută în contul aceluiași onorariu achitat în fața instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII D E C I D E
Respinge excepțiile prematurității promovării acțiunii și lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâta C. C. PENTRU S. D.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul R. C. D. în contradictoriu cu pârâții C. J. PENTRU S. D. DE P. A. T. C., C. C. PENTRU S. D., C. LOCAL AL M. C.-N., S. ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și în consecință:
Stabilește că reclamantul este persoană îndreptățită să beneficieze de măsuri reparatorii prin echivalent în condițiile T.ui VII din Legea nr. 247/2005 în sumă de 450.000 lei, pentru imobilul teren în suprafață de 303 mp situat în C.-N., strada G. T. M., nr. 14, evidențiat în CF numărul 95339 C.-N., numărul top 2599.
Respinge acțiunea reclamantului cu privire la obligarea la despăgubiri bănești.
Obligă pârâta C. C. PENTRU S. D. să plătească reclamantului suma de
3000 lei cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 18 martie 2011.
PREȘEDINTE
JUDECĂTOR
GREFIER
I.-D. C. M. C. V.
A. B.
Redactat de I., dactilografiat de S. În 7 ex., la data de (...)
| ← Decizia civilă nr. 195/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 311/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
