Decizia civilă nr. 4839/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)
D. CIVILĂ NR. 4839/R/2011
Ședința publică din data de 23 noiembrie 2011
I. constituită din:
PREȘEDINTE:
A.-T. N.
J.ECĂTORI:
T. D. - președintele Secției I-a civilă
M.-C. V.
G.:
M.-L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta P. R.-C. B. S., precum și recursul declarat de pârâtul P. O. B. S., împotriva deciziei civile nr. 1. din 22 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosar nr. (...), având ca obiect pretenții.
La prima strigare a cauzei, la apelul nominal se prezintă reprezentantul reclamantei-recurente P. R.-C. B. S., avocat V. V.-V., lipsă fiind reprezentantul pârâtului-recurent P. O. B.-S. C. este lăsată la a doua strigare pentru a da posibilitatea reprezentantului pârâtului-recurent să se prezinte la instanță.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal se prezintă reprezentantul reclamantei-recurente P. R.-C. B. S., avocat V. V.-V., lipsă fiind reprezentantul pârâtului-recurent P. O. B.-S.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentantul reclamantei- recurente depune la dosar delegația de reprezentare, copia facturii și chitanței prin care se atestă plata onorariului avocațial în cuantum de 6000 lei și concluzii scrise.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentantul reclamantei-recurente susține recursul așa cum a fost formulat în scris, solicită admiterea acestuia și în consecință modificarea în parte a deciziei recurate în sensul acordării în totalitate a cheltuielilor de judecată ocazionate de judecarea cauzei în fond și apel, cu cheltuieli de judecată în recurs. Apreciază că în mod greșit instanța de apel nu a acordat în totalitate cheltuielile de judecată, întrucât în cuprinsul motivării hotărârii nu a făcut referire la vreun motiv pentru care acestea nu au fost acordate în întregime, situație în care din motivarea hotărârii trebuia să rezulte că s-a făcut aplicarea prevederilor art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă.
Cu privire la recursul declarat de pârât, susține pe larg concluziile scrise depuse la dosar și solicită respingerea acestuia, întrucât deși a fost întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 1-5 Cod procedură civilă, în cuprinsul acestuia nu a fost invocat nici un motiv de casare. C. formulate de pârâtă ar putea eventual determina modificarea hotărârii atacate în cazul în care instanța ar reține că acestea ar fi pertinente raportat la probatoriul administrat. De asemenea arată că în aprecierea sa, excepția prescripției extinctive invocată de pârâtul-recurent este nefondată întrucât prin întâmpinarea depusă la instanța de fond, în principiu nu s-a opus admiterii acțiunii, însă a solicitat eșalonarea plății chiriei de 10 ani, recunoscând astfel această datorie, propunere pe care reclamanta nu a putut să o accepte decât pentru o perioadă maximă de 3 ani, în cazul în care s-ar fi încheiat o tranzacție în acest sens. Aceasta excepție a fost invocată pentru prima dată în apel, după ce în repetate rânduri a recunoscut datoria pentru întreaga perioadă. Apreciază că această excepție este nefondată și prin prisma corespondenței purtate între părți anterior promovării acțiunii corespondență în care se face referire la chiria legală începând cu luna iulie
2006, pârâtul necontestând perioada de calcul ci doar cuantumul chiriei.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 7775 din 23 august 2010 a J.ecătoriei B. Mare , s-a respins ca netimbrată acțiunea reclamantei P. R. C. B. S., în contradictoriu cu pârâtul O. B. S. prin P.
Prin acțiunea introductivă de instanță, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 483.620,131 lei, chirie legală datorată pentru imobilul situat în B. S., str. Săsar, nr. 21, județul M., înscris în CF 3161 B.
S., nr. top 3228.
Imobilele au fost retrocedate către reclamantă prin D. civile nr. 896 și
898 din 2006, emise de C. de retrocedare al unor bunuri care au aparținut unor culte religioase în sensul restituirii în natură a imobilelor, cu menținerea afectațiunii de interes public de școală pe o perioadă de 5 ani de la data emiterii deciziei.
În conținutul deciziei se menționează că utilizatorul actual va plăti proprietarului pe perioada menținerii afectațiunii de interes public chiria lunară prevăzută de HG nr. 2..
I. din oficiu a pus în discuție timbrajul acestei acțiuni, reclamanta invocând că cererea este scutită de plata taxei de timbru. I. nu a împărtășit această susținere a reclamantei, considerent pentru care a „respins acțiunea ca netimbrată „.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta P. R. C. B. S., solicitând casarea sentinței, trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
Reclamanta a solicitat recalificarea cauzei din recurs în apel raportat la obiectul patrimonial al litigiului care depășește suma de 100.000 lei și la prevederile art. 2821 (1) Cod procedură civilă. T. a recalificat calea de atac din recurs în apel. Celelalte excepții au fost soluționate prin D. civilă nr. 23/A/(...), tribunalul constatând că recursul a fost introdus în termen, iar taxa judiciară de timbru este nedatorată, conform prevederilor art. 15 lit. r din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. Prin decizia de mai sus, în temeiul art. 297 (1) Cod procedură civilă s-a anulat sentința atacată evocându-se fondul și s-a fixat termen pentru soluționarea apelului la data de (...). Trecând la rejudecarea cauzei, tribunalul a constatat următoarele: Reclamanta a făcut dovada concilierii directe cu pârâta, însă fără rezultat. Pârâta a fost citată la interogator, răspunsul la acesta fiind înaintat tribunalului. Aceasta a recunoscut că imobilul situat în B. S., str. Săsar, nr. 21, județul M., înscris în CF 3161 B. S., nr. top 3228 a avut destinația de utilitate publică până în (...), odată cu închiderea anului școlar 2009. A recunoscut, de asemenea că nu a achitat chiria pentru folosința imobilului întrucât pentru perioada (...) - (...), norma juridică aplicabilă pentru modul de calcul al acestei perioade este H. nr. 1886/2006 și nu H. nr. 3., cum reiese din acțiune. La pct. 5 din răspunsul la interogator, pârâta nu a mai recunoscut pretențiile reclamantei, contestând norma aplicabilă pentru perioada (...) - (...), iar în ce privește un număr de 5 facturi, și anume: - factura nr. 51/(...) pentru perioada iulie 2006 - ianuarie 2007; - factura nr. 52/(...) pentru perioada ianuarie 2007 - aprilie 2007; - factura nr. 53/(...) pentru perioada aprilie 2007 - noiembrie 2007; - factura nr. 54 emisă la (...) pentru perioada decembrie 2007 -august 2008 și - factura nr. 55 emisă în luna septembrie 2008 pentru perioada august - septembrie 2008, la data promovării acțiunii de obligare la plată, conform art. 3 din Decretul nr. 167/1958 se consideră prescrise. T. a respins această excepție ca nefondată, întrucât termenul de la care curge prescripția este 19 ianuarie 2010, ori, raportat la acest termen, niciuna din facturile menționate nu a depășit termenul de prescripție. Reclamanta a depus la dosar un calcul al chiriei legale, aplicat pe clădire și pe teren. P. perioada 7 iulie 2006 - 10 ianuarie 2007, chiria s-a calculat în temeiul H. nr. 2., pentru clădire, cuantumul acesteia fiind de 1716.05 lei, iar pentru teren de 898.65 lei, în total 15.941,19 lei. P. perioada 10 ianuarie 2007 - 17 decembrie 2009 conform H. nr. 3. chiria pentru clădire este de 4290,11 lei, iar pentru teren de 8986,50 lei, în total 467.679,12 lei. În total cuantumul chiriei se ridică la suma de 483.620,31 lei. Reclamanta a precizat faptul că deși în perioada (...) - (...) a fost în vigoare H. nr. 1886/2006, care reglementa chirii lunare substanțial mai mari decât cele prevăzute de H. nr. 3., au înțeles să solicite cuantumul redus al chiriei. Prin H. nr. 1886/2006, nivelul chiriei pentru metru pătrat de construcție era de 6 lei/m.p., față de 1 leu prevăzută de H. nr. 3., iar în ce privește terenul, prima hotărâre prevede o chirie de 2 lei/m.p., față de 1,5 lei/m.p. prevăzută de cel de-al doilea act normativ. Pârâta nu a solicitat efectuarea unei expertize în cauză pentru a se calcula cuantumul chiriei datorate, iar tribunalul a constatat că, raportat la conținutul D. de restituire nr. 896/(...) și 898 din aceeași dată, modalitatea de calcul a fost stabilită aceasta decurgând de la lege. T. a admis acțiunea reclamantei, a obligat pârâta la plata sumei totale de 483.620,31 lei, cu titlu de chirie legală restantă datorată pentru imobilul în natură construcție și teren, situat în B. S., str. Săsar, nr. 21, județul M., înscris în CF 3161 B. S., nr. top 3228. În temeiul art. 274 Cod procedură civilă pârâta a fost obligată la plata sumei de 2.000 lei cheltuieli de judecată reclamantei, constând în onorariu avocațial. Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termen legal atât reclamanta, cât și pârâtul. Prin recursul declarat de reclamantă, aceasta a solicitat modificarea în parte a deciziei, în sensul acordării în totalitate a cheltuielilor de judecată în fond și apel, în sumă de 20.000 lei, conform dovezilor depuse la dosar, precum și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată în recurs. În motivarea recursului reclamanta a arătat că hotărârea atacată este nelegală în ceea ce privește cheltuielile de judecată la care a fost obligat intimatul. Reclamanta a făcut dovada plății onorariului avocațial în sumă totală de 20.000 lei, instanța de apel acordând cu acest titlu doar suma de 2000 lei. I. de apel nu a motivat reducerea cuantumului onorariului, printr-o eventuală reținere a incidenței art. 274 alin. 3 Cod proc.civ., iar sub acest aspect reclamanta a arătat că raportat la valoarea obiectului litigiului, cuantumul onorariului reprezintă 4%, incluzând prezența la 6 termene de judecată în fond, 6 termene de judecată în apel și cheltuieli de deplasare. Pârâtul a solicitat prin calea de atac promovată admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea spre rejudecare. În motivarea recursului pârâtul a arătat că facturile de care se prevalează reclamanta în susținerea acțiunii nu sunt semnate, nu pot fi considerate acceptate la plată, iar în privința facturii emise pentru perioada iulie 2006 - ianuarie 2007 față de aceasta operează excepția prescripției. Izvorul obligației de plată ce incumbă pârâtei îl reprezintă legea, nu facturile emise de reclamantă. Actele normative care reglementează modul de calcul a chiriilor stipulează că în situațiile în care nu se încheie un contract de închiriere în formă scrisă, obligațiile de plată a chiriei lunare devin scadente de plin drept la data de 10 a fiecărei luni. Întrucât între reclamantă și pârât nu s-a încheiat un contract de închiriere pentru imobilul situat în B. S., str. Săsar nr. 21, plata chiriei lunare este data de 10 a fiecărei luni, aceasta fiind și data de la care curge termenul de prescripție. Prin urmare, stabilirea momentului de la care a început să curgă termenul de prescripție ca fiind data emiterii facturii și nu cea a scadenței plății chiriei, este greșită. Examinând recursurile declarate, prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că acestea sunt fondate, urmând a fi admise pentru următoarele considerente: I. de apel, analizând acțiunea pe fond în urma anulării hotărârii primei instanțe prin decizia civilă nr. 23/A/(...) a admis acțiunea, încuviințând în totalitate pretențiile reclamantei de obligare a pârâtului la suma de 4.,31 lei, cu titlu de chirie legală datorată pentru imobilul situat în B. S., str. Săsar nr. 21 jud. M.. La baza soluționării acțiunii a stat recunoașterea pârâtului că nu a achitat chiria aferentă folosinței imobilului până la data predării acestuia către reclamantă - (...), precum și actele normative care au reglementat în timp stabilirea chiriei. Totodată, instanța a arătat că pârâta nu a solicitat efectuarea unei expertize. Curtea constată că soluționarea acțiunii exclusiv prin prisma actelor emanând de la reclamantă - facturile din perioada (...) - (...), acte contestate de pârât atât sub aspectul neacceptării acestora, cât și sub cel al prescripției parțiale a dreptului la acțiune pentru sumele menționate în unele dintre facturi, respectiv cele emise anterior datei de (...) este nelegală. I. care a soluționat cauza în fond nu a analizat aceste apărări, simpla împrejurare a faptului că pârâtul nu a solicitat efectuarea unei expertize nejustificând admiterea în totalitate a pretențiilor reclamantei, astfel cum acestea au fost formulate. Constatând că în cauză se impunea administrarea unei expertize contabile care să stabilească sumele datorate cu titlu de chirie în temeiul actelor normative în materie - HG nr. 1886/2006 și 3.- iar această probă nu poate fi administrată în prezenta fază procesuală, în baza art. 312 alin. 1, 5 Cod proc.civ., curtea va admite ambele recursuri și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare. Această probă este apreciată ca utilă și necesară justei soluționări a cauzei, întrucât actele normative menționate prevăd mai multe criterii de calcul a chiriei: rangul localității, suprafața construită desfășurată și suprafața de teren aferentă, determinarea cuantumului chiriei nefiind posibilă în baza unui calcul făcut de instanță, prin care să se verifice corectitudinea sumei pretinse prin acțiune. Cu ocazia rejudecării, se va pune în discuția părților necesitatea administrării expertizei contabile care să determine cuantumul chiriei datorate de pârât. Totodată, instanța de rejudecare va analiza pretențiile reclamantei și va stabili obiectivele expertizei și prin prisma excepției prescripției dreptului la acțiune a pretențiilor aferente perioadei (...) - (...). De asemenea, se va ține seama de dispozițiile art. 4 teza finală din HG nr. 1886/2006 care prevăd data scadenței chiriei în cazul în care nu există încheiat un contract de închiriere în formă scrisă, aceasta fiind situația din speță. Întrucât soluționarea recursului pârâtului impune soluția casării, în aceeași modalitate se va admite și recursul reclamantei, instanța de rejudecare urmând să analizeze cuantumul cheltuielilor de judecată cuvenitereclamantei, în raport de soluția care se va pronunța cu ocazia rejudecării pricinii. Văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1, 5 Cod proc.civ., P. ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Admite recursurile declarate de reclamanta P. R.-C. B. S. și pârâtul O. B. S. prin P. împotriva deciziei civile nr. 1. din 22 iunie 2011 a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o casează și trimite cauza spre rejudecarea fondului T.ui M.. D. este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 23 noiembrie 2011. PREȘEDINTE J.ECĂTORI A.-T. N. T. D. M.-C. V. G. M.-L. T. Red. MV dact. GC 3 ex/(...) J. apel: M. A., Ciucă V.
| ← Decizia civilă nr. 2189/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 151/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
