Decizia civilă nr. 195/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 195/A/2011
Ședința publică din 24 martie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. A. C. JUDECĂTOR: ANA I. GREFIER : C. B.
S-a luat în examinare -pentru pronunțare- apelul declarat de pârâtul P. M. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 963 din 12 noiembrie 2010 a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr. (...), privind și pe intimata N. L., având ca obiect acțiune în baza Legii 1..
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 17 martie 2011, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 24 martie 2011.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 963 din 12 noiembrie 2010 a Tribunalului C., a fost admisă plângerea formulată de către reclamanta N. L. în contradictoriu cu pârâtul P. M. C.-N. și în consecință, a fost anulată Dispoziția nr.
4460/2007 emisă de către pârât și s-a stabilit că imobilul solicitat de către reclamantă, înscris în CF nr. 17231 C., construcție și teren, sub A+12, nr. topo 1123/7 și 1124/1 face obiectul Legii nr. 1., fiind preluat abuziv în patrimoniul statului, că reclamanta este persoană îndreptățită la restituire în baza Legii nr. 1. și s-a dispus restituirea în natură a unei suprafețe de teren de 478 m.p. conform raportului de expertiză efectuat de către expert P. M., raport care face parte integrantă din prezenta sentință.
Instanța a mai stabilit că reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii în temeiul Titlului VII din L. nr. 247/2005 pentru diferența de teren de 338 m.p. și construcție și a obligat pârâtul la plata în favoarea reclamantei a cheltuielilor de judecată de 1380 lei.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că foștii proprietari ai imobilelor solicitate au fost T. L. măritată cu N. N. și văduva lui T. G. născută Tompa E., așa cum rezultă din CF nr. 17231 C. depusă la dosar.
La data de 22 ianuarie 1959, potrivit mențiunilor din cartea funciară sub B+12, imobilele de sub A+3-5 au trecut în proprietatea S. P. al Orașului C., în baza avizului C. și a Deciziei Nr. 58578/1949 a M. de F., în baza Legii nr. 2..
Conform certificatului de calitate de moștenitor depus în probațiune și certificatului de căsătorie, reclamanta este descendenta proprietarei tabulare T. E. (născută Tompa) și proprietar tabular sub B+9 (T. L. măritată cu N. N. (Miklos).
Prin Dispoziția nr. 4460/2007, pârâtul a respins notificarea cu motivarea că imobilele ce au fost în administrarea C. nu pot face obiectul
Legii nr. 1. deoarece legea care reglementează regimul C. este anterioară datei de 6 martie 1945, dată prevăzută de L. nr. 1., soluție pe care instanța de apel nu a împărtășit-o pentru următoarele considerente:
Astfel, pe de o parte L. nr. 1., se referă la imobilele preluate de către stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Prin urmare, nu este esențială data adoptării actului în temeiul căruia s-a operat preluarea imobilelor în patrimoniul statului, ci data când acestea au trecut efectiv în proprietatea statului.
În cauză, imobilele au trecut în proprietatea statului la data de 22 ianuarie 1959. În consecință, imobilele fac obiectul Legii nr. 1. fiind preluate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, iar faptul că imobilele au fost în administrarea C. și faptul că legea de înființare a C. este anterioară datei de 6 martie 1945 nu are nici o relevanță în cauză.
Potrivit Legii nr. 91/1945 s-a înființat C. care a avut drept scop administrarea bunurilor imobile și mobile ale statului ungar, ale statului german, ale persoanelor fizice și juridice de naționalitate ungară și germană sau persoane care își au reședința pe teritoriul statului ungar sau german.
L. nr. 1. nu se referă însă la administrare ci la proprietate, astfel încât adoptarea Legii nr. 91 în februarie 1945 nu prezintă relevanță așa cum s-a menționat anterior.
L. care a prevăzut trecerea bunurilor din administrarea C. în proprietatea S.ui Român este L. nr. 2., așadar, chiar și mergând pe opinia pârâtului în sensul că este importantă data adoptării legii în baza căreia se operează preluarea, notificarea ar fi trebuit admisă, bunurile intrând în patrimoniul statului în baza unei legi care se înscrie în perioada 6 martie
1945 - 22 decembrie 1989.
Instanța a apreciat că reclamanta, în nume propriu și în calitate de moștenitoare a foștilor proprietari tabulari este îndreptățită să beneficieze de măsuri reparatorii pentru imobilele preluate în patrimoniul statului fie în natură fie în echivalent, conform art. 3 pct. 1 lit. a din L. nr. 1. și art. 6.
Prin expertiza tehnică efectuată în cauză s-a stabilit că din terenul identificat, se poate restitui în natură o suprafață de 478 m.p., iar suprafața propusă spre restituire are un contur neregulat și că va fi dificil de exploatat.
Cu toate acestea, instanța a apreciat că restituirea în natură a suprafeței libere primează față de alte măsuri de reparație, parcela nefiind lipsită de utilitate economică.
Suprafața propusă spre restituire are front generos la două străzi și, eventual cu derogări de la regimul urbanistic, frecvent utilizate în ultima perioadă, poate constitui chiar un lot construibil. Eventual, poate fi înstrăinată contra cost vecinilor de parcelă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termenul legal pârâtul primarul mun. C.-N., solicitând schimbarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
În motivarea apelului pârâtul a arătat că imobilul în litigiu a fost preluat în proprietatea S.ui Român în baza Deciziei nr. 58578/1949 a M. F. în baza avizului C., că L. nr.1. nu reglementează situația acestor categorii de bunuri.
Chiar dacă preluarea imobilului a fost operată ulterior datei de (...), temeiul de drept al preluării a fost L. nr. 91/(...), care a intrat în vigoare datei de (...).
În speță, imobilul în litigiu a fost preluat de S. Român cu titlu, iar potrivit art. X din Decretul nr. 2. cei îndreptățiți la restituirea bunurilor preluate și administrate de către C. trebuiau să depună cereri însoțite de acte justificative la comisia de lichidare a C. de administrare și supraveghere a bunurilor inamice. Proprietarii imobilului în litigiu sau moștenitorii acestora nu au formulat o asemenea cerere, astfel că, bunurile respective trebuiau considerate ca fiind fără stăpân, în sensul prev. art. 477 C. civil și art. 60 din legea cărților funciare.
Dispoziția de respingere a notificării a avut la bază reglementările legale în vigoare și este sprijinită de existența unui proiect de lege privind retrocedarea proprietăților preluate de stat prin C.
Apelantul a mai criticat sentința atacată și cu privire la faptul că nu a participat la măsurile efectuate cu ocazia efectuării expertizei, astfel că exactitatea datelor din cuprinsul raportului de expertiză aparțin în exclusivitate expertei. I. imobilului s-a făcut corect, însă nu se impune restituirea în natură a unei suprafețe de teren, deoarece prin restituirea unei porțiuni din terenul în litigiu s-ar aduce prejudicii proprietarului construcției prin aceea că suprafața închiriată ar fi mult prea mică, terenul din jurul construcției nu ar putea fi folosit decât pentru acces și reparații și nu va putea fi utilizat ca grădină, iar suprafața nou creată ar avea o formă neregulată, greu de utilizat.
Prin întâmpinarea depusă intimata s-a opus admiterii apelului, arătând că imobilul în litigiu face obiectul Legii nr. 1., trecerea imobilului în proprietatea statului făcându-se în anul 1949, în baza deciziei nr.
58578/1949 a M. F., deci în perioada la care se referă L. nr. 1..
Dispoziția instanței de fond de restituire în natură a terenului în litigiu este legală, raportat la dispozițiile art. 9 din L. nr.1., care stabilește regula de bază cu privire la restituirea imobilelor trecute în proprietatea statului, aceea de restituire a lor în natură.
Prin dezvoltarea motivelor de apel depuse la (...) pârâtul a mai arătat, referitor la posibilitatea restituirii în natură a unei suprafețe de teren, că terenul din jurul construcției nu va putea fi folosit ca grădină, că suprafața nou creată ar avea o formă neregulată, greu de utilizat, că în opinia lor, restituirea în natură nu este posibilă, întrucât suprafața propusă spre restituire este brăzdată de conducta de gaz și de canalizare a orașului ce deservesc construcția aflată în proprietatea numiților T.
Apelantul a mai solicitat instanței de apel să dispună instituirea unui drum de acces de 6 m în favoarea construcției aflată în proprietatea numiților T. și nu doar de 3 m a-a cum s-a dispus, pentru că, în această situație, conducta de gaz ce deservește imobilul proprietatea numiților T. ar traversa terenul aflat în proprietatea lor.
Examinând apelul declarat, prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că este nefondat și în baza art. 296 alin. 1 Cod proc.civ., urmează să-l respingă pentru următoarele considerente:
Imobilele înscrise în CF 17231 C. au avut ca proprietar pe T. L. măritată cu N. N. și văduva lui T. G., născută Tompa E..
Reclamanta este descendenta proprietarei tabulare T. E., năsută
Tompa, proprietar tabular sub B+9, fapt dovedit cu certificatul de calitate de moștenitor și certificatul de căsătorie de la fila 18 și 45.
Prin Dispoziția nr. 4460/2007 emisă de pârâtul P. mun. C.-N., a fost respinsă notificarea reclamantei formulată în baza Legii nr.1. privind restituirea în natură a terenului în suprafață de 875 stjp, cu motivarea că imobilele care au fost în administrarea C. nu pot face obiectul Legii nr.1..
Potrivit evidențelor de carte funciară, la data de (...), asupra imobilului în litigiu s-a înscris sub B + 12 dreptul de proprietate al S. P. al orașului C. în baza Deciziei nr. 58578/1949 a M. F. în baza avizului C. în baza D. nr.
2..
Este de observat că, imobilul în litigiu nu a fost preluat în temeiul Legii nr. 91/1945, cum susține în mod eronat pârâtul, ci în baza unor acte administrative emise în temeiul D. nr. 2., așadar în baza unui act normativ care a avut aplicabilitate în perioada de referință a legii.
Potrivit art. 10 din acest act normativ, cei îndreptățiți la restituirea bunurilor aflate la data intrării în vigoare a decretului, sub control C., vor depune cereri de restituire la C. de lichidare C. sub sancțiunea trecerii de drept în patrimoniul statului, constatarea trecerii bunurilor rămase nerestituite urmând a se face prin decizie a C. de M. la propunerea M. F., pe baza avizului Comisiei de lichidare C.
Așadar, trecerea bunurilor nerestituite în patrimoniul statului a operat prin efectul D. nr. 2..
În concluzie, prima instanță a reținut corect că imobilul în litigiu a fost preluat abuziv de S. Român prin efectul D. nr. 2. în procedura reglementată de acesta și, prin urmare, intră sub incidența dispozițiilor Legii nr. 1..
Cel de al doilea motiv de apel invocat de pârât se referă la măsura restituirii în natură a unei porțiuni din terenul în litigiu. Expertiza tehnică efectuată în cauză de expert P. M. s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 208 Cod proc.civ., privind citarea părților, cu dovadă de primire, fapt dovedit de actele de la fila 155 din dosarul instanței de fond.
Expertiza tehnică efectuată în cauză a stabilit că terenul nu poate fi restituit integral în natură, că din totalul suprafeței de 591 mp poate fi restituită doar suprafața de 478 mp.
Aprecierea posibilității de restituire în natură a acestei suprafețe de teren a fost corect făcută de instanța de fond prin raportare la dispozițiile art. 1, 7 și 26 alin. 1 din L. nr. 1., care instituie regula acordării măsurilor reparatorii sub forma restituirii în natură, în situația în care acest lucru este posibil, chiar dacă suprafața restituită are un contur neregulat și va fi greu de exploatat.
Aceste constatări nu reprezintă un impediment pentru restituirea în natură, după cum nici existența unor contracte încheiate cu privire la imobilul construcție sau faptul că terenul din jurul construcției nu va putea fi folosit decât pentru acces și reparații și nu ca grădină, nu reprezintă un impediment legal pentru restituirea în natură a terenului.
Cu privire la susținerea pârâtului referitoare la imposibilitatea restituirii în natură a suprafeței de teren în litigiu, motivat pe faptul că această suprafață este traversată de conducta de gaz și conducta de canalizare a orașului, instanța constată următoarele:
Cu ocazia efectuării expertizei tehnice și a obiecțiunilor formulate de către pârât, nu s-a invocat acest aspect.
În al doilea rând, chiar dacă s-ar accepta existența acestor conducte, conform planului de situație propus de apelant anexă motivelor de apel, aceasta nu constituie un impediment la restituire, pentru că, chiarapelantul susține imposibilitatea construirii pe acest teren, datorită formei neregulate a parcelei.
Solicitarea pârâtului apelant de instituirea unui drum de acces cu o lățime de 6 m care ar face ca conducta de gaz să traverseze proprietatea numiților T., este inadmisibilă raportat la dispozițiile art. 294 alin. 1 Cod proc.civ., potrivit căruia „în apel nu se pot face alte cereri noi";, această cererea fiind formulată pentru prima dată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E :
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul P. municipiului C.-N., împotriva sentinței civile numărul 963 din 12 noiembrie 2010 a Tribunalului C., pronunțată în dosar numărul (...), pe care o menține.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 24 martie 2011.
PREȘEDINTE
JUDECĂTOR
GREFIER
A. A. C.
ANA I.
C. B.
Red. IA dact. GC
4 ex/(...)
Jud.primă instanță: M. T.
| ← Decizia civilă nr. 259/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 183/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
