Decizia civilă nr. 1903/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...) Cod operator 8428
D. CIVILĂ NR. 1903/R/2011
Ședința publică din 27 mai 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C.-M. CONȚ JUDECĂTORI: I.-D. C.
A.-A. P. G. : A. A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul V. Z., împotriva sentinței civile nr. 455 din 3 martie 2011 a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe pârâtul intimat S. R., PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE R. PRIN D. A J. M., având ca obiect despăgubiri în baza L. nr. 2..
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind reclamantul recurent personal și reprezentantul pârâtului intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de reclamantul V. Z., a fost introdus și motivat în termen legal, a fost comunicat părții adverse și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în baza art. 5 alin. 3 din L. nr. 2..
S-a făcut referatul cauzei după care C. constată că reclamantul recurent prin memoriul de recurs (f. 3 din dosar) și pârâtul intimat prin întâmpinare (f. 11 din dosar) au solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 242 alin. 2 C.pr.civ. și, de asemenea, constată că la data de (...), pârâtul intimat a înregistrat la dosar o întâmpinare, în 2 exemplare, prin care solicită respingerea recursului formulat de reclamant ca fiind nefondat, iar pe cale de consecință solicită menținerea sentinței recurate, ca fiind legală și întemeiată.
C. lasă cauza la a doua strigare, pentru a da reclamantului recurent și reprezentantului pârâtului intimat posibilitatea de a se prezenta la dezbateri.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S.
A., lipsă fiind reclamantul recurent personal și reprezentantul pârâtului intimat.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. arată că nu are de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
C. din oficiu, în temeiul art. 316 C.pr.civ. raportat la art. 294 teza finală C.pr.civ. invocă excepția inadmisibilității cererii formulate pentru prima dată în recurs, având ca obiect constatarea caracterului politic al deportării bunicului reclamantului în U. în perioada aprilie 1945- august
1949.
De asemenea, C. din oficiu, în temeiul art. 316 C.pr.civ. raportat la art. 294 alin. 1 C.pr.civ. invocă excepția inadmisibilității schimbării cauzei juridice a acțiunii în recurs vizând temeiurile juridice noi invocate pentru prima dată în recurs și anume: art. 2 alin. 1 din O.U.G. nr. 2. și D. L. nr. 1..
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, C. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantei P.ui de pe lângă C. de A. C. asupra excepțiilor invocate din oficiu de către instanță și pentru a pune concluzii pe recursul care formează obiectul prezentului dosar.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită admiterea excepțiilor invocate din oficiu de către instanță și de asemenea, solicită respingerea recursului declarat de reclamant ca fiind nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind legală.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr.455 din 03 martie 2011 a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...) s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul V. Z., în contradictoriu cu pârâtul S. R. reprezentat prin M. F. P.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că în conformitate cu susținerilor reclamantului V. Z., bunicul acestuia a fost deportat prizonier de război în U. din 1945-august 1949.
Pentru o mai bună soluționare a cauzei s-a apreciat că se impune a se face o scurtă incursiune cronologică a evenimentelor istorice ce au avut lor în
Transilvania în perioada 1940-1945.
Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 3 din L. nr. 2. „constituie, de asemenea, condamnare cu caracter politic și condamnarea pronunțată în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 pentru orice alte fapte prevăzute de legea penală, dacă prin săvârșirea acestora s-a urmărit unul dintre scopurile prevăzute la art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a G. nr. 2. privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice, persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum și persoanelor care au participat la acțiuni de împotrivire cu arme și de răsturnare prin forță a regimului comunist instaurat în R.ia, aprobată cu modificări și completări prin L. nr. 5., cu modificările și completările ulterioare"; și conform art. 3 din aceeași lege „constituie măsură administrativă cu caracter politic orice măsură luată de organele fostei miliții sau securități, având ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă obligatoriu, dacă au fost întemeiate pe unul sau mai multe dintre următoarele acte normative";.
T. a arătat că din textele de lege mai sus redate reiese că, prin L. nr.
2. se urmărește a se completa cadrul legislativ referitor la acordarea reparațiilor morale și materiale cuvenite victimelor totalitarismului comunist, realizând un act de dreptate pentru cei care au avut curajul să se opună regimului opresiv și să încerce să-și exercite drepturile fundamentale.
În speță, coroborând susținerile reclamantului cu actele de la dosar tribunalul a reținut că bunicul reclamantului V. A. a fost înrolat în armată în anul 1944 (așa cum reiese din arhiva fostului Cerc de R. S.), iar în timpul luptelor a fost luat prizonier și dus în U. în perioada 1945-august 1948. Deci, evenimentele, respectiv măsura prizonieratului, s-au petrecut anterior instaurării primului guvern comunist sub conducerea lui P. G., care a avut loc începând cu data de 03 martie 1945.
În Monitorul Oficial nr. 761/(...) a fost publicată D. nr. 1358 din 21 octombrie 2010 a C. C. prin care s-a constatat că prevederile art. 5 alin.1 lit. a teza întâi din L. nr. 2. privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada (...)-22 decembrie
1989 cu modificările și completările ulterioare, sunt neconstituționale.
Față de cele de mai sus, tribunalul a apreciat că cererea reclamantului nu este fondată, că nu sunt aplicabile dispozițiile L. nr. 2. motiv pentru care a respins-o conform dispozitivului.
Împotriva acestei sentințe reclamantul V. Z. a declarat recurs, în termenlegal, solicitând instanței admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului, reclamantul a învederat instanței că bunicul său, defunctul V. A., a fost deportat prizonier de război în U. din luna aprilie
1945 până în luna august 1949. În lipsa acestuia, bunica reclamantului a fost obligată să-i crească și să-i întrețină pe cei 2 copii rezultați din căsătorie.
În temeiul art. 4 alin. 3 din L. nr. 2., în opinia recurentului, măsura deportării ca prizonier de război în U. a antecesorului său are un caracter politic, iar în cauză sunt incidente și dispozițiile art. 2 alin. 1 din O.U.G. nr.
2. în sensul că poate fi reținută calitatea de luptător anticomunist dar și prevederile art. 1 alin. 2 din D.-L. nr. 1..
Reclamantul se consideră îndreptățit la acordarea daunelor morale pentru prejudiciul moral cauzat de statul comunist, în conformitate cu prevederile art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 2..
Recurentul arată că nici el și nici un alt descendent al antecesorului său nu a beneficiat de drepturile prevăzute de D.-L. nr. 1..
Raportat la valoarea cuantumului daunelor morale, recurentul solicită reținerea raționamentului juridic exprimat în hotărârea C. din (...) în cauza Comingersoll împotriva Portugaliei și hotărârea C. nr. 11 din iulie 2002 în cauza Christine Goodwin împotriva marii Britanii, în sensul reparării stării de neliniște, de disconfort și de incertitudine care a rezultat ca urmare a depărtării bunicului său.
În drept se invocă prevederile art. 304 pct. 8, pct. 9 C.pr.civ.
Pârâtul intimat S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICEreprezentat prin D. A J. M., prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursuluica nefondat (f.8-11).
În susținerea poziției procesuale, pârâtul intimat a învederat instanței că prin decizia nr. 1. Curtea Constituțională a constatat că prevederile art.5 alin. 1 lit. a din L. nr. 2. sunt neconstituționale, astfel că în mod corect instanța de fond a stabilit că aplicarea acestei decizii este obligatorie de către instanțele judecătorești.
Analizând sentința criticată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, C., în temeiul art. 3041 C.pr.civ., reține următoarele:
În ședința publică din (...),C. din oficiu, în temeiul art. 316 C.pr.civ. raportat la art. 294 alin.1 C.pr.civ. a invocat excepția inadmisibilității cererii noi formulate pentru prima dată în recurs, având ca obiect constatarea caracterului politic al măsurii deportării bunicului reclamantului în U. în perioada aprilie 1945- august 1949, precum și excepția inadmisibilității schimbării cauzei juridice a acțiunii în recurs vizând temeiurile juridice noi invocate pentru prima dată în recurs și anume: art. 2 alin. 1 din O.U.G. nr.
2. și D. L. nr. 1..
Conform art. 316 C.pr.civ., dispozițiile de procedură privind judecata în apel se aplică și în instanța de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în acest capitol.
Art. 294 alin.1 C.pr.civ. prevede că, în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi.
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de (...) reclamantul a solicitat obligarea pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice la plata despăgubirilor morale de 80.000 euro, cererea fiind întemeiată în drept pe prevederile art.5 alin.1 din L. nr.2..
Pentru prima dată, prin cererea de recurs, reclamantul a solicitat instanței să constate caracterul politic al măsurii deportării bunicului său în U. în perioada aprilie 1945 - august 1949, ceea ce echivalează cu o cerere nouă în recurs și a completat temeiul de drept al cererii sale ca fiind art. 2 alin. 1 din O.U.G. nr. 2. și D. L. nr. 1., ceea ce semnifică schimbarea cauzei juridice a cererii de chemare în judecată, cereri care sunt inadmisibile în recurs, potrivit textelor legale mai sus citate.
Prin cererea de recurs reclamantul a învederat instanței că își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C.pr.civ. potrivit cărora, modificarea unei hotărâri se poate cere în următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate, când instanța interpretând greșit actul juridic dedus judecății a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acesteia.
C. constată că în cuprinsul cererii de recurs reclamantul nu a dezvoltat în nici un fel motivul de recurs reglementat de textul legal mai sus arătat și nu a înțeles să indice care este actul juridic dedus judecății interpretat în mod greșit de către tribunal sau căruia instanța de fond i-a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, motiv pentru care apreciază că acest motiv de recurs a fost invocat pur formal, astfel încât se află în imposibilitatea verificării legalității sentinței criticate din această perspectivă.
Bunicul reclamantului, V. A., a fost înrolat în armată în anul 1944 (așa cum reiese din arhiva fostului Cerc de R. S.), iar în timpul luptelor a fost luat prizonier și dus în U. în perioada 1945-august 1948. Deci, măsura prizonieratului, s-a petrecut anterior instaurării primului guvern comunist sub conducerea lui P. G., care a avut loc începând cu data de 03 martie 1945 astfel încât nu poate fi reținută afirmația reclamantului, nedovedită însă, referitoare la faptul că bunicul său a fost luat prizonier din luna aprilie 1945.
L. nr. 2., așa cum o spune însăși titulatura sa, are ca obiect condamnările cu caracter politic pentru fapte care au avut drept scop împotrivirea față de regimul comunist totalitar instaurat la data de 6 martie
1945, respectiv, măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, luate de organele fostei miliții sau securități comuniste.
Prin urmare, pentru a putea stabili dacă o condamnare sau o măsură administrativă are caracter politic în sensul pretins de art. 1 și 3 din L. nr.2. este necesar ca această condamnare ori măsură administrativă să fi intervenit în perioada de referință ce formează obiect al reglementării L. nr.
2., respectiv, în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Or, măsura prizonieratului antecesorului reclamantului, în perioada cuprinsă între anii 1945-1948, pe de o parte, nu a fost dispusă de către regimul comunist instaurat în R.ia după 6 martie 1945, respectiv de către organele fostei miliții sau securități comuniste, iar pe de altă parte, perioadade timp în care bunicul reclamantului a fost luat prizonier se situează în afara perioadei de referință ce formează obiect al reglementării L. nr. 2., adică înainte de anul 1945.
Pe cale de consecință, C. constată că situația particulară a reclamantului recurent nu se circumscrie dispozițiilor L. nr. 2. și deci, nu face obiectul acestei legi.
Nefăcând obiect al L. nr. 2., reclamantul nu poate pretinde nici despăgubiri morale ori materiale în temeiul L. nr. 2..
Oricum, textul art. 5 alin. 1 lit. a teza I din L. nr. 2., pe care reclamantul și-a întemeiat cererea introductivă de instanță având ca obiect daune morale, a fost declarat neconstituțional prin D. C. C. nr. 1358/(...), astfel încât, în conformitate cu prevederile art. 147 din Constituția R.iei și art. 31 din L. nr. 47/1992, republicată, acesta și-a încetat efectele juridice.
D.-lege nr. 1., astfel cum a fost modificat prin O. nr. 1. și OUG nr.2., nu sunt incidente în prezenta cauză, dat fiind că acestea nu conțin nicio reglementare expresă care să prevadă îndreptățirea persoanelor ce se încadrează în dispozițiile acestor acte normative de a pretinde despăgubiri morale de la S. R.
Drept urmare, în actualul cadru procesual, chiar făcând trimitere la jurisprudența C. reclamantul nu se poate prevala de dispozițiile L. nr. 2., pentru simplul motiv că situația antecesorului său nu se situează în perioada de referință ce formează obiect al reglementării acestei legi.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept C., în temeiul art.312 alin.1 coroborat cu art.3041 C.pr.civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul V. Z. împotriva sentinței civile nr. 455 din 03 martie 2011 a T.ui M. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține ca fiind legală și temeinică. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L. D E C I D E : Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul V. Z. împotriva sentinței civile nr. 455 din 03 martie 2011 a T.ui M. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține. D. este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 27 mai 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, C.-M. CONȚ I.-D. C. A.-A. P. G., A. A. M. Red.A.A.P. Dact.H.C./2 ex./(...) J.fond:P. G.;
| ← Decizia civilă nr. 2539/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 4457/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
