Decizia civilă nr. 3486/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3486/R/2011
Ședința publică din data de 7 octombrie 2011
Instanța constituită din:
Președinte : ANA I.
Judecători : D.-L. B.- vicepreședinte al Curții de A. C.
A. C. Grefier : S. - D. G.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții B. D., B. M., V. V., V. V., T. C. și M. A. împotriva sentinței civile nr. 560 din 10 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe pârâtul P. M. C.- N., având ca obiect P. în baza L. nr. 1..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta pârâtului intimat, consilier juridic Ț. G. cu delegație la dosar, lipsă fiind reclamanții recurenți.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentanta pârâtei intimate declară că nu are de formulat alte cereri, solicitând amânarea pronunțării pentru a-i da posibilitate de a depune la dosar concluzii scrise, raportat la recursul formulat.
Nefiind alte cereri de formulat ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul cu privire la recursul formulat.
Instanța, deliberând, respinge cererea de amânare a pronunțării, raportat la data declarării recursului și data citării pârâtei, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantei pârâtului intimat cu privire la recursul formulat.
Reprezentanta pârâtului intimat consideră că nu se impune recalificarea căii de atac, solicitând respingerea recursului.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 560/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta B. D., B. M., V. V., V. V., T. C., în contradictoriu cu pârâtul P. municipiului C.-N., având ca obiect plângere la L. nr. 1..
S-a constatat nulitatea cererii de chemare în judecată formulată de M.
A. în contradictoriu cu P. municipiului C.-N.
Pentru a pronunța această hotărâre, T. a reținut că prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalul Cluj sub nr. de dosar (...) reclamanții B. D., B. M., V. V., V. V., T. C., M. A. au chemat în judecată pârâtul P. municipiului C.-N. solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se anuleze Decizia 2880/(...) emisă de P. municipiului C.-N., constatarea că imobilul teren situat în C.-N., str. Oașului nr. 252 înscris în CF nr. 14421
C.-N. în suprafață de 4332 m.p. a fost preluat în mod abuziv de către stat în baza Deciziei nr. 519/(...) și să fie obligat pârâtul să emită o dispoziție privind restituirea în natură sau echivalent bănesc a suprafeței de teren preluată abuziv ce corespunde diferenței de valoare dintre cele două proprietăți.
În motivare, se arată că în anul 1962, antecesorii părților au cumpărat terenul pe care au edificat o casă și anexe. Casa a fost parțial distrusă în urma calamităților naturale din anul 1970. Cu toate că nu a fost formulată nicio cerere, părinții au fost obligați după un an jumătate, prin metode practicate de regimul comunist, să își dea acordul cu privire la schimbul propus de C. E. al C. P. C.
Prin Decizia 519/1971 imobilul a fost preluat cu titlu de schimb și ajutor atribuindu-se apartamentul situat în C. N., str. Alverna nr. 63. Se arată că a fost o preluare abuzivă întrucât nu s-a respectat o proporție valorică între schimburile de proprietăți, unor altor persoane atribuindu-se pentru o suprafață de teren preluată mai mică decât cea a părinților, un imobil cu un confort mai mare.
Raportat la disproporția mare de valoare dintre imobilul preluat și bunul primit, consideră că este vorba de o preluare abuzivă.
În drept, au fost invocate prevederile art. 26 din L. 1..
Pârâtul a depus întâmpinare, invocând excepția inadmisibilității, solicitând și respingerea acțiunii ca nefondată.
În susținerea inadmisibilității, arată că acțiunea a fost formulată de mai multe părți deși, cererea a fost formulată doar de o singură persoană, fiind incidente dispozițiile art. 21 din L. 1..
Cu privire la fondul cauzei, se arată că imobilul a fost preluat în baza dispozițiilor legale, în urma distrugerilor datorate de calamități naturale. În schimb, s-a oferit un apartament.
Oferta a fost acceptată de către antecesorii reclamanților, iar probațiunea administrată dovedește că imobilul nu a fost preluat de stat, statul dobândind dreptul în baza unui contract de schimb. E. irelevant că apartamentul primit la schimb ar avea o valoare de circulație mai mică.
De asemenea, reclamanții nu au formulat vreun petit în sensul anulării actului de schimb.
La termenul de judecată din data de (...), instanța a respins excepția inadmisibilității acțiunii, apreciind că reclamanta B. D. a acționat în numele tuturor fraților săi, în baza mandatului verbal dat de aceștia.
La același termen de judecată, în temeiul art. 161 alin.2 C.pr.civ. a fost anulată acțiunea în ceea ce o privește pe reclamanta M. A.
Pentru aceste considerente, tribunalul a constatat nulitatea acțiunii formulate de M. A. în contradictoriu cu P. municipiului C. N.
Având în vedere data comunicării dispoziției (f.36) și data introducerii acțiunii, tribunalul a constatat că plângerea a fost formulată în termen legal.
Sub aspectul stării de fapt, instanța a reținut următoarele:
Prin Dispoziția nr. 2880/(...), emisă de P. municipiului C.-N., a fost respinsă notificarea formulată de B. D., reținându-se că la preluarea terenului situat în C.-N., str. Oașului nr. 252 ca urmare a unor calamităținaturale, s-a acordat în schimb antecesorilor reclamanților, în proprietate personală, apartamentul 34 situat în C.-N., str. Alverna nr. 63.
Prin Dispoziția 519/(...) emisă de C. P. al județului C., s-a preluat în proprietate de către stat de la V. Ș. și V. V., imobilul situat în C., str. Oașului nr. 252 înscris în CF C. nr. 14421 cu nr. top 18646, în cotă de 4., parte ca proprietate extratabulară, atribuindu-se în schimb apartamentul 34 sc.2 et.3, compus din 3 camere ca bun comun.
Decizia a fost luată având în vedere propunerile comitetului executiv referitoare la sinistrații a căror locuințe proprietate personală au fost distruse prin calamități naturale în luna mai 1970 și care au dat declarații autentice de predare a bunurilor.
Declarația lui V. Ș. și V. V. a fost autentificată sub nr. 522/1970 de către N. de S. C.
Actele de stare civilă precum și certificatul de moștenitor 2. justifică calitatea procesuală activă a reclamanților.
Prin notificarea formulată , reclamanta B. D. a solicitat măsuri preparatorii doar pentru imobilului grădină.
Pornind de la principiul disponibilității, instanța în limitele motivelor invocate, a analizat dacă actul prin care imobilul aparținând antecesorilor reclamanților a fost unul de preluare în abuzivă.
E. fără dubiu că Dispoziția 519/(...) s-a emis ca urmare a unor calamități naturale care au afectat imobilele mai multor cetățeni din C.-N. În schimbul preluării imobilului teren de la antecesorii reclamanților, aceștia au primit un apartament situat în C.-N.
Analiza Dispoziției 519/1971 denotă că aspectele formale ale actului de schimb au fost respectate, preluarea fiind în acord cu dispozițiile legale în vigoare la acel moment.
În cauză s-a analizat și aspectul învederat de către reclamanți, acela al disproporției vădite de valoare între cele două bunuri.
În acest sens, a fost întocmit un raport de expertiză de către expertul
M. M., raport necontestat de către niciuna dintre părți, care a stabilit că valoarea apartamentului atribuit antecesorilor reclamanților, la data emiterii deciziei, a fost de 48167,10 lei.
La același moment, expertul a determinat, că valoarea terenului a fost de 28158 lei în cazul în care terenul ar fi fost considerat arabil. În situația în care terenul ar fi fost considerat fînaț, acesta ar fi avut o valoare redusă la jumătate.
Același expert a stabilit valoarea terenului preluat și a apartamentului preluat și la momentul actual existând într-adevăr o disproporție, valoarea terenului fiind mai mare.
Expertul a realizat evaluarea apartamentului la două momente diferite, respectiv la nivelul anului 2007 când apartamentul avea valoarea de circulație de 1. lei, iar la data de (...) de 1. lei.
Însă relevanță, în vederea stabilirii măsurii preluării ca fiind abuzivă, prezintă momentul în care s-a preluat imobilul.
Chiar dacă s-ar putea afirma, printr-o largă interpretare, că practic ar fi avut loc o expropriere forțată a antecesorilor reclamanților, măsura exproprierii a fost însoțită de acordarea unei despăgubiri, prin atribuirea în proprietate a unui apartament. Or, din concluziile raportului de expertiză rezultă că valoarea celor două bunuri a fost diferită la momentul preluării, apartamentul având o valoare mai mare.
Deși, s-ar putea reține că pe acel teren a fost edificată o casă de către antecesorii reclamanților, din declarațiile martorilor B. I. și C. E. rezultă căimobilul construit de către familia V. a fost compusă dintr-o cameră și un antreu, imobil care a fost grav deteriorat ca urmare a inundațiilor. Martora C. E. a declarat că prin crăpăturile pereților se vedea afară. Or, o astfel de construcție nu mai avea o valoare economică, patrimonială.
În sensul interpretării că esențial în a se determina dacă măsura exproprierii a fost legală, avându-se în vedere valoarea bunurilor la momentul exproprierii, sunt și noile dispoziții edificate ulterior anului 1989 în materia exproprierii.
Constant, Curtea de A. C., în jurisprudența sa, în materie de expropriere, în cauzele în care s-a contestat cuantumul despăgubirilor pentru imobilele expropriate, a reținut că legalitatea și realitatea sumelor acordate în urma exproprierii, se analizează prin stabilirea dacă sumele acordate la momentul exproprierii au fost reale raportat la valoarea bunurilor expropriate din acel moment și nu ca urmare a valorilor de circulație de la un moment ulterior, ca urmare a fluctuației valorii bunului influențată de evoluția pieței imobiliare, așa cum s-a încercat acreditarea și în cauza de față.
Pentru aceste considerente, apreciind că măsura preluării bunurilor antecesorilor reclamanților nu a fost una abuzivă, în sensul art. 2 din L. 1., tribunalul, în temeiul art. 26 din L. 1., a respins acțiunea .
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții B. D., B. M., V. V., V. V., T. C. și M. A., solicitând, în principal, recalificarea căii de atac, din recurs în apel, iar apoi desființarea sentinței atacate și admiterea acțiunii astfel cum a fost ea formulată.
Calea de atac este apelul, iar nu recursul, întrucât acțiunea este întemeiată pe dispozițiile legii nr. 1. or, conform acestui act normativ special, hotărârile primei instanțe pot fi atacate cu apel, iar cele ale instanței de apel cu recurs.
Sentința este netemeinică, pentru următoarele considerente:
1. Preluarea imobilului teren în litigiu a fost una abuzivă, situație în care nu poate fi luată în considerare o evaluare a celor două imobile la momentul preluării. De altfel, o asemenea evaluare nu a fost făcută, iar după 40 de ani ea nu ar reflecta realitatea, întrucât expertul nu a putut avea în vedere valorile reale de circulație a terenurilor în acea perioadă orientându-se efectiv după valorile tehnice oferite de manualele de specialitate.
2. Omisiunea indicării valorii imobilelor în cuprinsul deciziei nr.
519/1971 a C. P. C. atrage nulitatea deciziei, astfel că ea nu poate produce efectele specifice unui contract de schimb.
3. Nu s-a avut în vedere existența unei construcții pe terenul preluat abuziv, construcție care sporește valoarea întregului imobil. Mai mult decât atât, expertul a omis categoria de folosință a terenului înscris în cartea funciară, iar o dată dovedită preluarea abuzivă, singura valoare care putea fi avută în vedere era cea de la data efectuării expertizei de evaluare.
Recursul este nefondat.
Cu referire la calea de atac, Curtea constată că a fost legal sesizată cu soluționarea unui recurs, iar nu a unui apel, împotriva sentinței civile nr. 5. a T. C.
Astfel cum în mod corect susțin și recurenții, Tribunalul Cluj a fost învestit cu soluționarea în primă instanță a unei acțiuni formulate în condițiile și pe temeiul L. nr. 1..
Or, potrivit art. 26 alin. 3 din L. nr. 1., astfel cum a fost modificat prin art. XII din L. nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficialnr. 714 din 26 octombrie 2010, „Decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare. H. tribunalului este supusă recursului, care este de competența curții de apel";.
Cum la data pronunțării sentinței civile nr. 560/(...) a T. C., alin. 3 al art. 26 din L. nr. 1. fusese modificat, iar calea de atac este cea prevăzută de lege la momentul pronunțării hotărârii atacate, fiind imanentă hotărârii, indiscutabil această sentință era susceptibilă de a fi atacată exclusiv cu recurs, nu și cu apel.
Cât privește motivul referitor la nulitatea deciziei nr. 519/(...) a C. P. al județului C., pentru neindicarea valorii imobilelor care au făcut obiectul schimbului, o astfel de sancțiune nu poate opera întrucât omisiunea nu este sancționată prin dispoziții imperative ale legii, interesul ocrotit fiind unul privat, iar nu public. Or, nu s-a invocat sancțiunea nulității relative, regimul juridic al acesteia fiind de altfel restrictiv, operând prescripția extinctivă.
Motivele circumscrise valorii de circulație a imobilului preluat abuziv, astfel cum a fost aceasta determinată prin raportul de expertiză efectuat în cauză, se constituie în obiecțiuni la acest raport de expertiză, or ele nu pot fi primite în recurs, ci numai în fața instanței de fond la primul termen după depunerea lucrării, potrivit art. 21 alin. 2 C.pr.civ. Raportul de expertiză a fost comunicat părților în litigiu în data de (...), iar suplimentul la raportul de expertiză în data de (...), fără a se fi formulat obiecțiuni.
Valoarea de referință luată în calcul de către instanța de fond este cea corectă, condiția echivalenței valorice a bunurilor schimbate apreciindu-se la momentul realizării operațiunii juridice, iar nu la un moment ulterior, astfel cum în mod eronat consideră recurenții.
Față de cele ce preced, constatând că nu se verifică niciunul dintre motivele de recurs invocate, în absența unor motive de nulitate de ordine publică, în baza art. 312 alin. 1 C.pr.civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat și va menține în tot sentința atacată.
PENTRU ACE. MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții B. D., B. M., V. V., V. V., T. C. și M. A. împotriva sentinței civile nr. 560 din (...) a T. C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 7 octombrie 2011.
PREȘEDINTE
JUDECĂTOR
JUDECĂTOR
ANA I. D.-L. B.
A. C.
S.-D. G.
GREFIER
Red.DB/dact.MS
2 ex.
Jud.fond: D.T.
| ← Decizia civilă nr. 137/2011, Curtea de Apel Cluj | Sentința civilă nr. 22/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
